Xenofobia

Potrivit dicționarelor explicaive, dar și a literaturii de specialitate, ,,xenofobia”

reprezintă un fenomen de patologie socială care se manifestă prin teamă și ostilitate
față de tot ceea ce este strain. Aceasta constă într-un sentiment de ură față de străini
sau față de tot ceea ce este strain,  existând o atitudine de teamă, respingere și ură
față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul.

Xenofobia nu se referă numai la nesuferirea unei etnii, unei culturi sau unei religii
diferite, dar și la frica de oameni necunoscuți și de concepte necunoscute. Forme ale
xenofobiei pot include rasismul sau homofobia. Există însă o diferență între rasism și
xenofobie. Pe când xenofobia este o frică sau o ură față de străini, rasismul este
convingerea că oamenii sunt inegali în funcție de etnia căreia îi aparțin sau de
culoarea pielii adică, mai global, convingerea că popoarele sunt inegale ca atare.
Există xenofobie fără rasism (când urâm străinii dar fără să-i socotim inferiori sau
superiori nouă) și rasism fără xenofobie (când avem convingerea inegalității între
popoare, dar fără să ne temem de străini).

Fenomenul social în cauză este adesea provocată și întețită de inegalitățile sociale

când acestea se cuplează cu diferențe de etnie sau de religie, ca în Transilvania pe
vremea Imperiului Austro-Ungar, în Irlanda de nord (Ulster) între protestanți și
catolici, în Algeria pe vremea stăpânirii francize, în Africa de Sud pe
vremea apartheidului, în Statele Unite între afroamericani, americanii albi și
hispanici, sau în Europa între populațiile sedentare și romi sau între
populațiile creștine și evrei. Câteodată, xenofobia poate fi provocată și întețită de
factori politici: Românii nu aveau nici-o formă de xenofobie împotriva africanilor,
până când situația priviliegiată a anumitor studenți africani în România pe vremea
regimului comunist a provocat abuzuri și tensiuni; Arabii erau foarte toleranți cu
evreii și primitori cu călătorii occidentali de secole, dar colonialismul, apoi
conflictul Israelo-Palestinian au provocat în majoritatea lumii arabo-musulmane o
intensă xenofobie împotriva americanilor, a europenilor și a evreilor.
 În Evul Mediu, xenofobia avea adesea o bază religioasă: credincioșii unei religii
se temeau de oricine nu le împărtășea credința. În Antichitate, avea o bază culturală:
Grecii și Romanii îi socoteau barbari pe toți cei care nu le împărtășeau limba, religia
și forma de civilizație.

In prezent, pe Terra, sunt vorbite aproape 7000 de limbi distincte, iar acestea sunt
doar o mica parte din limbile vorbite de-a lungul timpului. Din cele 7000 de limbi, 15
sunt vorbite de aproximativ 40% din populatia globului. Oamenii s-au raspandit si au
ocupat noi teritorii, iar grupurile izolate au inceput sa se diferentieze si sa prezinte o
atitudine ostila fata de alte grupuri. Dar de unde aceasta ostilitate? Un raspuns la
aceasta intrebare ar putea proveni din intelegerea faptului ca istoria umana a fost
caracterizata de lupte continue. Inca de cand stramosii nostri au parasit Africa,
incepand cu 60.000 de ani in urma, oamenii s-au aflat intr-un conflict in ceea ce
priveste teritoriul si resursele.

In cartea “Wired for Culture”, Mark Pagel descrie modul in care noi, ca o consecinta,
am dobandit o serie de aptitudini care ajuta propriul nostru grup in a le depasi pe
celelalte. Doua aptitudini care ies in evidenta sunt “gruparea” – afilierea cu oameni
cu care avem in comun o identitate distincta – si xenofobia, demonizarea celor din
exteriorul grupului tau si pastrarea unor viziuni inguste despre ei.

Rasismul nu este o problema a trecutului. Ascunsi in spatele unui ecran de calculator,

xenofobia se gaseste din abundenta pe Internet, indiferent ca se indreapta asupra
persoanelor de culoare, a evreilor, a persoanelor dintr-o anumita regiune sau unor
minoritati ale unor tari.

Chiar si oamenii inteligenti fac decizii inconstiente bazate pe rasa unei persoane. Sau
mai mult, in functie de regiunea in care s-au nascut. Probabil vi se pare ridicol ca o
persoana afirma lucruri negative despre o alta pe care n-o cunoaste, doar pentru ca s-
a nascut in alt oras. De exemplu, unii bucuresteni n-au o parere buna despre cei din
provincie, sau ardelenii fata de moldoveni sau olteni etc. Este o eroare de logica si nu
este rational sa caracterizezi o persoana dupa locul, sau orasul / regiunea in care s-a
nascut.
 Agenţia Europeană pentru Drepturile Omului a dat publicităţii la Bruxelles un
raport privind infracţiunile cu motivaţie rasistă sau xenofobă în Uniunea Europeană.

Documentul confirmă trendul ascendent în care se află acest tip de agresiuni, deşi datele
statistice pe care se bazează nu sunt complet relevante.

Potrivit datelor furnizate de Agenţia Europeană pentru Drepturile Omului, cu sediul

la Viena, numărul infracţiunilor cu motivaţie rasistă sau xenofobă a crescut
considerabil din anul 2000 în Germania şi alte şapte ţări membre ale Uniunii
Europene. În Germania, creşterea acestui tip de agresiuni este cam de 3% pe an. Cel
mai înalt nivel s-a înregistrat în 2005, cu 16.000 de infracţiuni pe fond rasist sau
xenofob. În statele din blocul comunitar doar în Marea Britanie s-au înregistrat mai
multe fapte de acest fel – 58.000. Cea mai spectaculoasă creştere din ultimii ani s-a
remarcat în Danemarca – 70% - dar numărul infracţiunilor rasist-xenofobe din
această ţară rămâne totuşi foarte scăzut – doar 85. Violenţa împotriva străinilor s-a
intensificat şi în Franţa, Irlanda, Polonia, Slovacia şi Finlanda. Atacurile cu motivaţie
rasistă s-au diminuat în schimb în Suedia, Austria şi Cehia. Date inconcludente au
furnizat Grecia, Italia, Spania, Cipru şi Portugalia. Din această cauză, comparaţiile
între ţările membre sunt greu de făcut, a precizat şefa Agenţiei Europene pentru
Drepturile Omului, Beate Winkler.

Ea a insistat că în toate ţările membre există o directivă comunitară de combatere a

xenofobiei, dar aceasta este aplicată defectuos în foarte multe state ale Uniunii. De
asemenea, nu este clar în numeroase ţări dacă astfel de infracţiuni nu există sau doar
nu sunt înregistrate de autorităţi. Nici măcar termenul de xenofobie nu se aplică
oficial în mod unitar în toate cele 27 de ţări membre. Într-un raport înaintat
Parlamentului European, Agenţia pentru Drepturile Omului cere o intensificare a
angajamentului statelor membre în combaterea discriminării străinilor, în special în
privinţa accesului acestora la educaţie şi standarde de viaţă egale. În numeroase ţări,
printre care şi Germania, numărul şomerilor în rândul imigranţilor este foarte ridicat.

Organizaţia cu sediul la Viena nu colectează singură datele statistice prezentate în

raport, ci se bazează pe informaţiile furnizate de ţările membre. Conducătoarea
Agenţiei, Beate Winkler, crede că ar fi nevoie de mai multe date în acest sens şi
critică statele membre pentru că evită să le furnizeze. La modul general, raportul
confirmă tendinţa clară din Uniunea Europeană, unde rasismul şi xenofobia devin o
problemă tot mai îngrijorătoare. Există totuşi şi aspecte pozitive: Suedia, de exemplu,
a înfiinţat în premieră europeană o bază de date care centralizează toate infracţiunile
cu caracter rasist sau xenofob. În Ungaria, ofiţerii de poliţie primesc pregătire
specială pentru modul în care trebuie să relaţioneze cu minorităţile, în special cea
rromă. Starea proastă în care această comunitate se află în ţările esr-europene a fost
evidenţiată tocmai de aderarea acestora la Uniunea Europeană. În Germania, unde
problemele rasist-xenofobe au fost ilustrate de o agresiune recentă în landul Saxonia
asupra a opt indieni, se pun bazele unui program care să determine izolarea
extremismului de dreapta, reprezentat în special de grupările neo-naziste,
responsabile de majoritatea infracţiunilor cu caracter rasist sau xenofob.

Michael Radix, conducătorul fundaţiei Civis, care se ocupă cu educarea mass-media

cu scopul descurajării actelor rasist-extremiste, crede că:

”Teme precum integrarea şi diversitatea culturală sunt din ce în ce mai importante,

tocmai datorită noilor evoluţii din societatea actuală. Sarcina principală a viitorului
nostru apropiat este de a construi o convieţuire paşnică într-o societate europeană
puternic marcată de migraţie.”

În ceea ce privește atitudinea Uniunii Europene vis-à-vis de fenomenul numit

,,xenofobie”, ea a elaborat un sistem de combatere a acestuia, prin crearea agenției
Observatorul European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe (EUMC) al cărei
obiectiv este colectarea de date obiective, sigure şi comparabile şi derularea
activităţii de cercetare în domeniul rasismului, al xenofobiei şi al altor fenomene de
acest gen în statele membre ale Uniunii Europene. Colectarea şi analiza datelor de
către EUMC pune Uniunea Europeană într-o poziţie mai bună pentru proiectarea de
politici şi practici, luarea de acţiuni prin intermediul mecanismelor naţionale şi
europene şi încheierea de acorduri cu autorităţile competente pentru abordarea
rasismului în Uniunea Europeană. În vederea colectării de date şi informaţii relevante
la nivelul Uniunii Europene, EUMC a înfi inţat Reţeaua europeană de informare în
privinţa rasismului şi xenofobiei, alcătuită din organizaţii partenere din fi ecare stat
membru. EUMC îşi are sediul central în Viena, Austria.

Consiliul de administraţie stabileşte obiectivele şi strategia EUMC şi determină

Programul de lucru anual al EUMC. De asemenea, acesta aprobă bugetul EUMC,
numeşte directorul şi aprobă raportul anual. În 2006, consiliul de administraţie s-a
întrunit de trei ori. Lucrările EUMC sunt supravegheate de comitetul director.
Comitetul director s-a întrunit de şapte ori în 2006.2 Lucrările EUMC s-au concentrat
pe activităţi de culegere a datelor, cercetare, comunicare şi cooperare, cu scopul de
dezvolta politici şi practici de combatere a rasismului.

EUMC este fi nanţat de către Uniunea Europeană. Din acest motiv, transparenţa şi
responsabilitatea sunt de o importanţă majoră pentru EUMC. În 2006, bugetul
EUMC a fost de 8,9 milioane EURO.

În ultimii ani s-au luat măsuri importante în vederea combaterii discriminării şi

promovării egalităţii şi demnităţii pentru toţi cei care locuiesc în UE. Majoritatea
statelor membre au transpus directivele privind egalitatea între rase şi egalitatea de
tratament în ocuparea forţei de muncă şi au înfi inţat organisme specializate pentru
promovarea egalităţii de şanse. Comisia Europeană a promovat în mod semnifi cativ
politica şi măsurile sale în domeniul nediscriminării şi drepturilor fundamentale.
Orientarea către înregistrarea de progrese în acest domeniu este demonstrată de înfi
inţarea unui grup de comisari pentru drepturi fundamentale, antidiscriminare şi
egalitatea de şanse şi de prelungirea mandatului EUMC, aceasta urmând să devină
Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE. Parlamentul European a impulsionat
puternic agenda privind nediscriminarea şi drepturile fundamentale: acesta a înfi inţat
intergrupul pentru antirasism şi diversitate pentru a da o impulsionare politică luptei
împotriva rasismului şi a adoptat în 2006 o serie de rezoluţii importante.

EUMC a cooperat în mod activ cu aceste structuri şi mecanisme la nivel european

şi naţional. Colectarea şi analiza datelor de către EUMC pune Uniunea Europeană
într-o poziţie mai bună pentru proiectarea de politici şi practici, luarea de măsuri prin
intermediul mecanismelor naţionale şi europene şi încheierea de acorduri cu
autorităţile competente pentru abordarea rasismului în Uniunea Europeană.
Instituţiile europene au folosit rezultatul activităţii EUMC în domeniul relaţiilor
externe în cadrul dezbaterilor cu partenerii externi pe teme precum rasismul,
xenofobia şi antisemitismul.

Concluziile şi opiniile EUMC contribuie la procesul de creare a politicilor

europene şi de luare a unor decizii informate de către Parlamentul European,
Consiliu, Comisie şi organismele consultative: Comitetul Regiunilor şi Comitetul
Economic şi Social European. Pentru a pătrunde la nivel naţional, EUMC a menţinut
legături directe cu autorităţile guvernamentale competente prin intermediul unei
reţele de ofi ţeri de legătură responsabili pentru activităţile antirasism din ţările
respective. EUMC a cooperat cu organizaţiile interguvernamentale pentru drepturile
omului în vederea consolidării acţiunilor împotriva rasismului şi asigurării
coordonării. Organizaţiile societăţii civile asigură o contribuţie semnifi cativă la
activitatea EUMC - atât ca parte integrantă a reţelei RAXEN, cât şi prin intermediul
programului mesei rotunde a EUMC. De exemplu: Rezoluţia privind strat

BIBLIOGRAFIE:

1. Păşcuţă Ioan – Metodologia cercetării sociologice, Editura Eurostampa, 2001

2. Adrian PĂŞCUŢĂ- XENOFOBIE ŞI INTOLERANŢĂ ÎN UE STUDIU DE
CAZ: ATITUDINI ŞI ACŢIUNI ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA ROMILOR ŞI A
ROMÂNILOR DIN ITALIA
3. Moha Gerehou, Rights International Spain, Liberties, 09.03.2016
4. Marius Igătescu, Discriminarea, rasismul, homofobia si xenophobia,
Descoperă.org, 09.06.2013
5. Agenția Uniunii Europene a drepturilor fundamentale- Activitatea Observatorului
European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe

Cristina Sfetcu,
Masterandă SSG, an II