Ghid Pentru Bacalaureat Chimie

GHID PENTRU BACALAUREAT: CHIMIE
ANORGANICĂ: SISTEMUL PERIODIC.

CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR DIN PERIOADELE
1, 2 ȘI 3
SISTEMUL PERIODIC
Elementele sunt aranjate in Sistemul Periodic in functie de Z. In functie de

proprietatile care se repeta ele pot fi aranjate in: Grupe:contin elemente care
au acelasi numar de electroni pe ultimul strat;
Grupele sunt in numar de 18 din care:
- 8 principale (A) care au complet sau in curs de completare orbital de tip s
sau p si
-10 secundare(B) care au in curs de completare orbital de tip d sau f
 Numarul grupei este dat de numarul de electroni de pe ultimul strat si se

noteaza cu cifre romane si litera A,respective B . Perioade:contin elemente
care au acelasi numar de straturi electronice.
 Perioadele sunt in numar de 7 si se noteaza cu cifre arabe.
Configurația electronică a unui element chimic din tabelul periodic

descrie aranjarea sau distribuirea electronilor săi în norul electronic.
Nivelele (straturile) electronice se divid în subnivele (s, p, d, f) ce conțin
orbitalii care grupează electronii din nivelul respectiv. Un atom are șapte
nivele aranjate specific elementului chimic. Orbitalul reprezintă zona în
care un electron este cel mai probabil să fie observat.
PROPRIETATILE ELEMENTELOR
Elementele chimice prezinta proprietati determinate de nucleele atomice
=proprietati neperiodice :variatia numarului atomic,Z si a numarului de masa
A.
Elementele chimice prezinta proprietati determinate de invelisul de electroni
=proprietati periodice .Acestea se clasifica in
- propritati fizice : -raza atomica;
-proprietati chimice :-caracterul electrochimic;
-caracterul chimic;
-numarul de oxidare;
-valenta.
CARACTERUL ELECTROCHIMIC SI CARACTERUL CHIMIC
Atomii care au pe ultimul strat 1,2 sau 3 electroni au caracterul chimic :

metalic.
Acestia pot ceda electronii de pe ultimul strat, se pot transforma usor in ioni
pozitivi si au caracterul electrochimic : electropozitiv.
Atomii care au pe ultimul strat 4,5,6 sau 7 electroni au caracterul chimic :
nemetalic.
Acestia pot accepta electroni pe ultimul strat pana ajung la 8 electroni, se pot
transforma usor in ioni negativi si au caracterul electrochimic : electronegativ.
VALENȚA
Valenta unui element reprezinta capacitatea de combinare a atomilor unui
element cu atomii altor elemente.
Astfel:
-pentru grupele principale I-IV,valenta creste de la I la IV,fiind egala cu
numarul grupei.
-pentru grupele principale V,VI,VII , valentele sunt III, II, I,fiind egale cu
diferenta dintre 8 si numarul grupei.
aluminiu AlIII; argint AgI; azot NIII,V;
bariu BaII; brom BrI;
calciu CaII; carbon CIV; clor ClI; crom CrIII,VI; cupru CuI,II;
fier FeII,III; fluor FI; fosfor PIII,V;
hidrogen HI;
iod II;
magneziu MgII; mangan MnII,IV; mercur HgII;
nichel NiII;
oxigen OII;
potasiu KI;
sodiu=natriu NaI; sulf SII,IV,VI;
zinc ZnII;
FIECARE ATOM ARE O MASA NUMITA MASA ATOMICA
Masa atomica a unui element este numarul care arata de cate ori este mai
mare masa unui atom decat u.a.m.(unitatea atomica de masa). Se noteaza tot
cu A dar poate fi un numar intreg sau zecimal.
Se gaseste in Sistemul Periodic.
1MOL = A(GRAME) = NA ; NA=6,023*1023ATOMI

NA SE NUMESTE NUMARUL LUI AVOGADRO
Mol de atomi reprezinta cantitatea in grame dintr-un element,numeric egala

cu masa atomic.
EXEMPLU FE
Fierul (Fe) este un metal tranzițional care are Z=26; repartiția celor 26 de
electroni pe straturi este următoarea: K=2e-; L=8e- ; M=14e- și N=2e-.
Repartiția electronilor pe substraturi și orbitali : 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2, 3d6.
 Întrebare: Reprezentați structura atomului de fier.

o Răspuns: Z = 26 A = 56
nucleu : 26 protoni + 30 neutroni
invelis electronic : 26 electroni
STRAT
7 straturi → 1....7; K...Q

fiecare strat electronic → unul sau mai multe substraturi
Substrat → totalitatea orbitalilor de acelasi tip
Modul de notare al stratului, substratului si al numărului de electroni:
Exemplu: 4p2
4 → numărul stratului
p → tipul substratului
2 → numărul de electroni din orbitalul p
MG:
12 Mg: 1s22s22p63s2 sau 12Mg [Ne]3s2

1, 2 ȘI 3
PERIOADA 1
H (Z = 1) 1s1
2s2 = [He]
He (Z = 2) are configurație stabilă
de dublet
PERIOADA 2
[He] 2s1
Li (Z = 3) Electronul distinctiv se află
intr-un orbital s
Be (Z = 4) [He] 2s2
[He] 2s2 2p1
B (Z = 5) Electronul distinctiv se află
intr-un orbital p
C (Z = 6) [He] 2s2 2p2

N (Z = 7) [He] 2s2 2p3
O (Z = 8)
2s2 2p4
[He]
F (Z = 9) [He] 2s2 2p5
Ne (Z = 10) [He] 2s2 2p6 = [Ne]
PERIOADA 3
Na (Z = 11) [Ne] 3s1

Mg (Z = 12) [Ne] 3s2
Al (Z = 13) [Ne] 3s2 3p1
Si (Z = 14) [Ne] 3s2 3p2
P (Z = 15) [Ne] 3s2 3p3
S (Z = 16) [Ne] 3s2 3p4
Cl (Z = 17) [Ne] 3s2 3p5
Ar (Z = 18) [Ne] 3s2 3p6 = [Ar]
Intr-un atom neutru numarul electronilor care compun invelisul de electroni

este egal cu numarul sarcinilor positive ale nucleului( protoni) e- =p+ =Z
Numarul atomic Z indica:- numarul protonilor din nucleu
- numarul electronilor din invelis electronic
- ordinea in care se succed elementele in
sistemul periodic( nr. de ordine)
Invelisul de electroni are o structura stratificata, fiind format din 7 straturi,
numerotate de la nucleus pre exterior cu cifre sau cu litere. Energia straturilor
creste de la stratul 1 la stratul 7, electronii tinzand sa ocupe in atom pozitiile
caracterizate de energia cea mai mica.
Electron distinctiv: electronul prin care un element se deosebeste de
elementul care il precede.
Electronii de valenta: electronii de pe ultimul strat. Numarul maxim de
electroni pe ultimul strat este dat de relatia: Nmax.= 2*n2 (unde n reprezinta
numarul stratului)
Structurile electronice stabile sunt:- dublet: 2e- pe ultimul strat, caracteristica
heliului;
- octet 8 e- pe ultimul atrat, caracteristica
gazelor rare( nobile)
Element chimic:- mai multi atomi de acelasi fel.
Simbol chimic:- litera sau grupul de litere cu ajutorul caruia se scrie
prescurtat denumirea unui element chimic.
Chimistul si omul de stiinta rus Dmitri Ivanovici Mendeleev, a realizat prima
clasificare stiintifica a elementelor, cunoscuta sub denumirea de” sistemul
periodic al elementelor”. Aceste cuprinde 18 coloane verticale (grupe) si 7
siruri orizontale (perioade).
Perioada- sirul orizontal cuprins intre doua gaze rare successive.
Grupa- coloana verticala care cuprind elemente cu aceeasi configuratie
electronic ape ultimul strat.
Numarul electronilor de pe ultimul strat reprezinta numarul grupei iar numarul
straturilor cu electroni reprezinta numarul perioadei.
REGULI DE ARANJARE
 principiul ocupării succesive cu electroni; orbitalii sunt ocupați cu electroni
în funcție de creșterea E
 prin fiecare orbital al unui atom exista maximum 2 electroni cu un spin
opus
Substraturile și conținutul maxim de electroni:

 s conținutul maxim de electroni=2 (se notează ca un pătrat cu o casuta)
 p conținutul maxim de electroni=6 (se noteaza ca un dreptunghi cu 3
casute)
 d conținutul maxim de electroni=10 (se noteaza ca un dreptunghi cu 5
casute)
 f conținutul maxim de electroni=14 (se noteaza ca un dreptunghi cu 7
casute)
Casuta este un orbital, caci fiecare orbital are 2 electroni.Nivelele electronice

au un maxim de subnivele stabilit: - 1(sau K) are substraturile 1s
- 2(sau L) are substraturile 2s 2p
- 3(sau M) are substraturile 3s 3p 3d
- 4(sau N) are substraturile 4s 4p 4d 4f
- 5(sau O) are substraturile 5s 5p 5d 5f
- 6(sau P) are substraturile 6s 6p 6d
- 7(sau Q) are substraturile 7s
Pentru K, L, M, N, O, P, Q corespund numere maxime de electroni:2, 8, 18, 32, 32,

18, 2.Nr.perioadei in tabelul Mendeleev reprezinta nr. de straturi electonice in
atom.Nr.grupei reprezinta nr de electroni de pe ultimul nivel(electroni de
valenta).
Electronii de pe ultimul nivel ii imprima atomului proprietatile chimice si

culoarea. Comportamentul electronilor de pe ultimul nivel se caracterizeaza
drept proprietate chimică a elementului.
:EXERCITII:
1. Alegeti varianta corecta:
Învelişul electronic al atomului este format din:
1. totalitatea protonilor din nucleu;

2. totalitatea neutronilor din nucleu;
3. totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului.
Relaţia dintre numărul electronilor şi numărul protonilor dintr-un atom este:
1. e < p; b. e > p; c. e = p.
Numărul maxim de electroni dintr-un strat este dat de relaţia:
3. 2n2; 2n ; c.2n3.
Structurile stabile sunt:
1. Dublet(K); Octet(L,M); c. Dublet(K),Octet(L,M,N)
2. Scrieti particolele componente si realizati configuratiile electronice ale

urmatorilor atomi:
13 Al
27 80
35 Br 7
3 Li
3. Precizează tipul fiecărui atom de carbon din următoarele catene

hidrocarbonate:
a) H3C - CH2- (CH3)CH - CH2 - CH3
- conţine 3 atomi de carbon primari; 1 atom de carbon terţiar; 2 atomi de
carbon secundari.
b) HC ≡ C – (CH3)CH – HC = CH2
- conţine 1 atom de carbon primar; 3 atomi de carbon terţiari; 1 atom de
carbon secundar, 1 atom de carbon cuaternar.
c) H2C = C = CH – CH3
- conţine 1 atom de carbon primar; 1 atom de carbon terţiar; 1 atom de carbon
secundar, 1 atom de carbon cuaternar.
- REPREZINTĂ MODUL DE REPARTIZARE A ELECTRONILOR PE

STRATURI, SUBSTRATURI ŞI ORBITALI.
Reguli care se respectă la scrierea configuraţiei electronice:
1. principiul ocupării succesive a orbitalilor, în ordinea creşterii energiei
Electronii se deplaseaza în jurul nucleului pe diferite niveluri energetice,

numite straturi electronice.
Numărul maxim al straturilor este 7. Straturile se notează cu litere, astfel:
STRAT 1 2 3 4 5 6 7
litera KL M N O P Q
5p
Substratur 1 4s, 5s, 4p, ,
i s 2 3s, 3p 3d
s 2p 4d
STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC. ORBITALII.
Orbitalii dintr-un substrat au aceeaşi energie
Substrat
ns (1 orbital) Nr. maxim de e- : 2
np (3 orbitali) Nr. maxim de e- : 6
nd (5 orbitali) Nr. maxim de e- : 10
nf (7 orbitali) Nr. maxim de e- : 14
2. principiul excluziunii al lui Pauli:
Pe un orbital se pot afla maxim 2 electroni cu spin opus.
3. legea multiplicităţii maxime a lui Hund:

Orbitalii degeneraţi (cu aceeaşi energie) se ocupă mai întâi cu câte
un electron şi apoi se face împerecherea acestora.
Exerciţii:
1.) Z=11 1s22s22p63s1
Na
Electronul distinctiv reprezintă ultimul electron din configuraţie.
Substratul pe care se găseşte arată blocul de elemente din sistemul periodic
în care se află elementul.
Numărul perioadei în care se află elementul este egal cu nr. maxim al
stratului din configuraţie sau cu nr. nivelelor energetice
corespunzătoare elementului.
perioada 3
bloc s
Numărul grupei principale în care se află elementul este egal cu
nr. electronilor s şi p de pe ultimul strat.
grupa I
Ultimul strat electronic se numeşte strat de valenţă întrucât numai
aceşti electroni de pe ultimul strat participă la realizarea legăturilor chimice.
2.) Z=17 (Cl) 1s22s22p63s23p5
perioada 3
blocul p
grupa VII
Sistemul periodic, legat logic de configuraţia electronică, înmagazinează
o cantitate mare de informaţie.
Caracterul metalic şi caracterul electropozitiv cresc în grupe principale
spre colţul din stânga jos al sistemului periodic.
Caracterul nemetalic, caracterul electronegativ şi electronegativitatea cresc
în grupele principale (excepţie gr. a VIII-a principalã) spre colţul din dreapta
sus.
Grupele secundare conţin numai metale.
Caracterul metalic reprezintă un ansamblu de proprietăţi fizico-chimice
caracteristice metalelor (luciu metalic, maleabilitate, etc.)
Caracterul electropozitiv reprezintă tendinţa unui element de a se
transforma în ion pozitiv prin cedare de electroni de valenţă, în vederea
stabilirii (obţinerii) configuraţiei stabile.
Caracterul nemetalic reprezintă un ansamblu de proprietăţi fizico-
chimice specifice nemetalelor.
Caracterul electronegativ reprezintă proprietatea elementelor de a
se transforma în ioni negativi prin acceptare de electroni, în vederea
obţinerii configuraţiei stabile (de octet sau dublet).
Electronegativitatea reprezintă capacitatea unui atom implicat în
legătură covalentă de a atrage electronii puşi în comun spre el.
RELAȚIA DINTRE STRUCTURA ATOMICĂ A ELEMENTELOR ŞI

POZIȚIA LOR ÎN SISTEMUL PERIODIC
Structura învelişului electronic al atomului → poziția elementului în

sistemul periodic
Numărul grupei → numărul electronilor de valență = electronii de pe ultimul
strat în curs de completare
Numărul perioadei → numărul de straturi electronice
Blocul de elemente → tipul orbitalului în care se află electronul distinctiv
Substrat → totalitatea orbitalilor de acelaşi tip
ILUSTRAREA PRINCIPIULUI STABILITĂȚII, A LUI PAULI, A

REGULII LUI HUND:
Principiul de excludere al lui Pauli - stabileşte repartiţia electronilor pe

orbitali. Doi electroni dintr-un atom nu pot avea toate numerele cuantice
identice (n, l, m, ms). Într-un orbital pot exista maximum 2 electroni cu spin
opus care se numesc electroni cuplaţi.
Regula lui Hund se referă la modul de completare cu electroni a orbitalilor
atomici. Fiecare orbital este ocupat succesiv mai întâi de un singur electron
după care este completat cu cel de-al doilea electron.
Ocuparea cu electroni a orbitalilor atomici se realizează în aşa fel încât
energia întregului sistem să fie minimă
Orbitalul = pătrățică
Electronul = săgeată
 electron distinctiv într-un orbital de tip s → blocul elementelor s
electron distinctiv într-un orbital de tip p → blocul elementelor p
grupele IA şi IIA → blocul elementelor s
 blocul elementelor p → grupele IIIA - VIIIA
CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR DIN PERIOADA 4
Exercițiu:
1. Notează configurația electronică a Sc, Z= 21
R: 1s 2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d12.
2. Explică de ce electronul distinctiv se află în orbitalul 3d şi nu în 4p.

Explicație: substratul 3d are o energie mai joasă decât substratul 4p
Elementele de la Sc până la Zn, la care electronul distinctiv se plasează în
substratul 3d - elemente tranziționale de tip d.
Exercițiul 2:
1. Notează configurația electronică a Cr, Z= 24
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d5
Observație: substratul d semiocupat sau total ocupat cu electroni este mai
stabil
Exercițiul 3: 1. Notează configurația electronică a Cu, Z= 29

1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d10
Exercițiul 3: Scrieți configurația electronică a ionilor Mg2+, Zn2+, Br-, P3- și

O2-.
Ce caracter electrochimic au aceste elemente?
Mg, Z = 12
1s2 2s2 2p6 3s2
Mg 2+ = 1s2 2s2 2p6
Caracter electropozitiv, cedează 2 electroni
Zn, Z = 30
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10
Zn 2+ = 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10
Br, Z = 35
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p5
Br - = 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p
6
Caracter electronegativ, acceptă 1 electron

P, Z = 15
1s2 2s2 2p6 3s2 3p3
P 3- = 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6
Caracter electronegativ, acceptă 3 electroni
O, Z = 8
1s2 2s2 2p4
O 2- = 1s2 2s2 2p6
Exercițiul 4:
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are 6
electroni în substratul 2p.
b. Determinaţi numărul atomic al elementului (E).
c. Notaţi poziţia în tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului (E).
a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E): 1s2 2s2 2p6
b. determinarea numărului atomic al elementului (E): 10 (1p)
c. notarea poziţiei în tabelul periodic a elementului (E): grupa 18 (VIIIA) (1p),
perioada 2 (1p)
Exercițiul 5:
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are în
învelişul electronic cu 4 electroni mai puţin decât atomul de neon.
b. Notaţi numărul straturilor complet ocupate cu electroni din învelişul
electronic al atomului elementului (E).
c. Notaţi numărul electronilor necuplaţi ai atomului elementului (E).
b. notarea numărului straturilor complet ocupate cu electroni: 1 strat (1p)
c. notarea numărului electronilor necuplați ai atomului a elementului (E): 2
electroni (1p)
Exercițiul 6:
a. Scrieți configurația electronică a elementului chimic (E) al cărui atom are 5
b. Notaţi poziţia în tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului chimic (E).
c. Notați numărul orbitalilor monoelectronici ai atomului elementului (E).
a. scrierea configuraţiei electronice a atomului elementului (E), care are 5
electroni în substratul 2p: 1s2 2s2 2p5
b. notarea poziţiei în tabelul periodic a elementului (E): grupa 17(VIIA) (1p),
perioada 2 (1p)
c. notarea numărului de orbitali monoelectronici: 1 (1p)
Exercițiul 7:
a. Scrieți configurația electronică a atomului elementului (E), căruia îi lipsesc 2
electroni pentru a avea substratul 2p complet ocupat cu electroni.
b. Notați numărul de substraturi ale atomului elementului (E).
a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E): 1s2 2s2 2p4 (2p)
b. notarea numărului de substraturi ale atomului elementului (E): 3 substraturi
(1p)
Exercițiul 8:
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), căruia îi lipsesc 2
electroni pentru a avea stratul 2 (L) complet ocupat cu electroni.
b. Determinaţi numărul de orbitali monoelectronici ai atomului elementului (E).
b. determinarea numărului de orbitali monoelectronici ai atomului elementului
(E): 2 (1p)
c. notarea poziției elementului (E) în tabelul periodic: grupa 16 (VIA) (1p),
perioada 2 (1p)
Exercițiul 9:
(E): 2 (1p)
perioada 2 (1p)
Exercițiul 10:
electroni în stratul 3(M).
a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E):
1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 (2p)
b. determinarea numărului atomic al elementului (E): Z = 17 (1p)
c. notarea poziţiei în tabelul periodic a elementului (E): grupa 17 (VII A),
perioada 3 (2x1p)
Exercițiul 11:
Atomii elementului (E) au în învelişul electronic 5 electroni în substratul 2p.
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E).
perioada 2 (2x1p)
Exercițiul 12:
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are sarcina
nucleară +17.
b. Precizaţi poziţia elementului (E) (grupa, perioada) în tabelul periodic.
c. Notaţi numărul substraturilor complet ocupate cu electroni ale atomului
elementului (E).
1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 (2p)
b. precizarea poziţiei în tabelul periodic a elementului (E): grupa 17 (VIIA)
(1p), perioada 3 (1p)
c. notarea numărului de substraturi complet ocupate cu electroni: 4 (1p)
Exercițiul 13:
a. Scrieți configurația electronică a atomului elementului (E), care are pe
stratul K x electroni, iar pe stratul M (8-x) electroni.
b. Notați numărul orbitalilor monoelectronici ai atomului elementului (E).
1s2 2s2 2p6 3s2 3p4 (2p)
b. notarea numărului de orbitali monoelectronici ai atomului elementului (E): 2
(1p)
ATOMUL. ELEMENT CHIMIC. SIMBOL CHIMIC. MASA
ATOMICA. MOLUL DE ATOMI
_STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC. ORBITALII
SISTEMUL PERIODIC. CONFIGURATIA ELECTRONICA A
ATOMILOR DIN PERIOADELE 1,2 SI 3
CHIMIE ANORGANICA FISA TEORETICA PENTRU
BACALAUREAT
SUBIECTE BACALAUREAT CHIMIE ANORGANICA
PDF: 15 VARIANTE REZOLVATE CHIMIE ANORGANICA
BACALAUREAT 2019 - 2016
 Orbital atomic
 Substrat
 Mişcare de spin
 Strat
 Configurație electronică
 Tipuri de orbitali : 4 tipuri de orbitali s, p, d, f

 Element reprezentativ
 Element tranzițional
 Principiul stabilității
 Principiul lui Pauli
 Regula lui Hund

Materia are o structură discontinuă; ea este alcătuită din particule mici care nu
pot fi observate cu ochiul liber numite atomi.
Atomul = cea mai mica particula dintr-o substanta care prin metode fizice
sau chimice obisnuite nu mai poate fi divizat. (gr. atomos = indivizibil, „ce nu
poate fi tăiat”).
Atomul este format din:
- nucleu,
- înveliș electronic.
ATOMUL. GHID PENTRU BACALAUREAT: CHIMIE
ANORGANICĂ
ÎNVELIŞUL ELECTRONIC
→ totalitatea electonilor care gravitează în jurul nucleului
CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMULUI

:STRUCTURA ÎNVELIŞULUI ELECTRONIC:
Învelișul de electroni al atomului este format din totalitatea electronilor care
graviteaza în jurul nucleului atomului.
Numărul electronilor diferă de la un element la altul și este egal cu numărul
atomic, Z. Într-un atom numărul electronilor este egal cu numărul protonilor
din nucleul său.
Structura învelişului electronic → comportarea chimică a atomilor →
reactivitatea substanțelor
Mişcarea electronului în jurul nucleului poate fi comparată cu un nor
electronic, încărcat negativ
Orbital atomic → zona din jurul nucleului în care există probabilitatea
maximă de a găsi electronul
Mişcarea de spin → mişcarea pe care o efectuează electronul în jurul axei
sale Mişcarea de spin → în sensul acelor de ceasornic sau în sens invers
STRATURI ELECTRONICE
Electronii se deplaseaza în jurul nucleului pe diferite niveluri energetice,

numite straturi electronice.
Numărul maxim al straturilor este 7. Straturile se notează cu litere, astfel:
STRAT 1 2 3 4 5 6 7
litera KL M N O P Q
5s
4s 5p
,
Substrat 1 2 3s ,
4p ,
uri s s , 3
2 p , 4d
p 3d
NUMĂRUL MAXIM DE ELECTRONI DE PE UN START ESTE:

NE_MAXIM =2•N2
-unde n este numărul stratului
→ comportarea chimică a atomilor

→ reactivitatea substanțelor
Mişcarea electronului în jurul nucleului poate fi comparată cu un nor
electronic, încărcat negativ
Orbital atomic
→ zona din jurul nucleului în care există probabilitatea maximă de a găsi
electronul
MIŞCAREA DE SPIN
→ mişcarea pe care o efectuează electronul în jurul axei sale

Mişcarea de spin
→ în sensul acelor de ceasornic sau în sens invers
ÎNVELIȘ ELECTRONIC (ELECTRONI CARE GRAVITEAZA IN JURUL NUCLEULUI PE

STRATURI)
Electronul are masa = 0 (neglijabila), sarcina -1, notatie e- .

Electronii se deplaseaza cu viteze foarte mari, rotindu-se simultan in jurul
nucleului (determinand o zona numita nor electronic) si in jurul propriei
axe(miscare de spin).
Electronul participa efectiv la fenominele chimice, putand fi cedat de un
atom si acceptat de alt atom.
Un atom poate avea maxim 7 straturi electronice(nivele energetice), notate de
la nucleu spre exterior: 1, 2, 3... sau K ,L, M..., energia acestora crescand de
la 1(K) la 7(Q), adica de la nucleu spre ultimul strat.
-partea externa a atomului, care contine particule numite
 Electroni - e- -particule cu sarcina negativa.
Reguli de ocupare a straturilor cu electroni:

- electronii tind sa ocupe straturile cu energie minima;
- nr. maxim de electroni dintr-un strat se calculeaza cu relatia: Nmax = 2n2,
unde n este nr. stratului.
Electronul distinctiv = electronul care deosebeste atomul unui element de cel
precedent(ultimul electron al atomului).
Configuratii stabile:
- dublet - 2 electroni pe stratul K, care sa fie ultimul
- octet - 8 electroni pe ultimul strat.
Numere ce caracterizeaza atomii elementelor:

Nr. atomic = Z = nr. protonilor = nr. electronilor = nr. casutei din Sistemul
Periodic in care se afla elementul(nr. de ordine) = sarcina nucleului = sarcina
invelisului electronic.
Nr. de masa = A = nr. nucleonilor = nr. protonilor + nr. neutronilor = Z + nr.
neutronilor.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelaşi A
izotoni = acelaşi N
Invelisul de electroni: regiunea exterioara, incarcata negative si cu masa

neglijabila.
Electronii: particule fundamentale, cu sarcina electrica negativa(-10e)
CONFIGURATIA ELECTRONICĂ
Invelisul electronic este format din totalitatea electronilor care graviteaza in
jurul nucleului.
Invelisul electronic are o structura stratificata,fiind format din straturi,
substraturi si orbitali.
Orbitalul atomic reprezinta zona din jurul nucleului in care exista probabilitatea
maxima de a gasi electroni.
Exista 7 straturi principale numite orbitali, pe care electronii se aranjeaza

si graviteaza in jurul nucleelor atomice. Cu cat orbitalul se afla mai departe de
nucleul atomic, cu atat electronii trebuie sa aiba o energie mai mare (o stare
de excitatie mai pronuntata necesara pentru a ramane departe de nucleu),
populand astfel orbitali tot mai indepartati. Cu cat orbitalul este mai aproape
de nucleu, cu atat starea de excitatie a electronilor este mai scazuta si
energia mai mica.
Electronii populeaza orbitalii pornind de la cel cu nivelul energetic cel mai
scazut (orbitalul cel mai apropiat de nucleu) si ajungand treptat, prin
completarea locurilor disponibile, la nivelul energetic cel mai ridicat,
corespunzator orbitalului cel mai indepartat de nucleu.
S-a convenit sa se denumeasca Orbitalul 1 ca fiind orbitalul cel mai putin
energetic (pe care electronii il completeaza primul), asadar cel mai apropiat
de nucleu, in timp ce Orbitalul 7 va fi cel mai indepartat de nucleu si cel mai
energetic, practic orbitalul pe care electronii il populeaza ultimul. Nu exista
elemente pe care sa le cunoastem azi ai caror atomi sa detina electroni
dispusi pe mai mult de 7 orbitali.
Notatia stiintifica pentru cei 7 orbitali s-a convenit a fi: s, p, d, f, g, h, i.
Totusi, lucrurile nu sunt atat de simple si nu se opresc aici. Fiecare orbital
(exceptandu-l pe primul) este alcatuit la randul lui din suborbitali.
- Primul ORBITAL are un singur suborbital care se confunda cu orbitalul
principal. S-a convenit notarea lui: 1s.
- Al doilea ORBITAL are 2 suborbitali. S-a convenit notarea lor: 2s, 2p
- Al treilea ORBITAL are 3 suborbitali: 3s, 3p, 3d.
s.a.m.d.
- Al 7-lea ORBITAL are 7 suborbitali: 7s, 7p, 7d, 7f, 7g, 7h, 7i.
Pe fiecare dintre aceste subnivele se pot un afla un numar maxim de

electroni dati de formula:
2 x (n x 2 - 1), unde n este subnivelul (de la 1 la 7, aferent s .. i)
Asadar, avem:
- Pe orice suborbital de tip s, un numar maxim de electroni 2 x (1x2 - 1) = 2 x
1=2
- Pe orice suborbital de tip p, un numar maxim de electroni 2 x (2x2 - 1) = 2 x
3=6
- Pe orice suborbital de tip d, un numar maxim de electroni 2 x (3x2 - 1) = 2 x
5 = 10
- Pe orice suborbital de tip f, un numar maxim de electroni 2 x (4x2 - 1) = 2 x 7
= 14
- Pe orice suborbital de tip g, un numar maxim de electroni 2 x (5x2 - 1) = 2 x
9 = 18
- Pe orice suborbital de tip h, un numar maxim de electroni 2 x (6x2 - 1) = 2 x
11 = 22
- Pe orice suborbital de tip i, un numar maxim de electroni 2 x (7x2 - 1) = 2 x
13 = 26
Se cunosc 4 tipuri de orbital, notati cu literele s, p , d , f .
Orbitalii de tip s au cea mai mica energie si este unul in fiecare strat.
Orbitalii de tip p urmeaza ca energie si se gasesc in numar de 3 in fiecare
strat,pe cele trei axe x, y, z.
Orbitalii de tip d sunt in numar de 5.
Orbitalii de tip f sunt in numar de 7.
Substratul este format din orbitalii de acelasi tip.
Stratul este format din substraturi. Sunt in numar de 7 notate de la 1 la 7 sau
K , L, M, N, O, P si Q.
Numarul de electroni dintr-un substrat al unui strat electronic se noteaza ca
exponent la litera care arata tipul orbitalului.
EX: S2, P5
SUBSTRATUL: NAX UNDE N =NUMARUL STRATULUI; A = TIPUL

ORBITALULUI ; X = NUMARUL DE ELECTRONI.
MIȘCAREA DE SPIN. MIŞCAREA ELECTRONILOR

În jurul nucleului unui atom gravitează un număr de electroni egal cu
numărul de protoni din nucleu, formând învelişul de electroni al atomului.
Electronii se rotesc în jurul axei lor şi în jurul nucleului cu viteză foarte mare.
Mişcarea de rotaţie a electronului în jurul propriei axe se numeşte mişcare de
spin. Sunt posibile două sensuri de rotaţie: de la dreapta la stânga şi de la
stânga la dreapta.
Doi electroni care se rotesc în acelaşi sens sunt numiţi electroni de spin
paralel, iar doi electroni care se rotesc în sensuri diferite sunt numiţi electroni
de spin opus sau electroni cuplaţi şi se reprezintă convenţional prin două
săgeţi cu orientări opuse: ⇑⇓.
Fiecare electron din învelişul de electroni se află concomitent sub
influenţa atracţiei nucleului şi sub influenţa respingerii electrostatice a tuturor
celorlalţi electroni.
Mişcarea electronilor în jurul nucleului ascultă de legile mecanicii cuantice.
Conform acestei teorii, fiecare electron gravitează în jurul nucleului, într-un
anumit spaţiu, unde se poate găsi cu probabilitatea maximă, formând o zonă
de electricitate negativă sau nor electronic, numită orbital.
CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMULUI
 Repartizarea electronilor pe straturi şi substraturi

 ocuparea cu electroni a orbitalilor atomici are la bază
Ocuparea orbitalilor atomici cu electroni se sprijină pe 3 principii de

bază:
⇒ principiul stabilității (al minimei energii);
⇒ principiul de excluziune al lui Pauli
⇒ regula lui Hund
PRINCIPIUL STABILITAȚII SAU AL MINIMEI ENERGII
În atomii multielectronici, electronii se plasează în orbitali atomici în ordinea

succesivă a creşterii energiei lor, de la nucleu spre exterior. Altfel spus,
electronul distinctiv (de valență) tinde să ocupe orbitalul vacant cu energia cea
mai scăzută.
PRINCIPIUL DE EXCLUZIUNE AL LUI PAULI:
Un orbital atomic poate fi ocupat cu maximum doi electroni cu spin opus.
REGULA LUI HUND
Completarea orbitalilor aceluiaşi substrat cu electroni are loc astfel încât

numărul de electroni necuplați (impari) să fie maxim.
După semiocuparea orbitalilor aceluiaşi substrat urmează cuplarea
(completarea) cu al doilea electron de spin opus, în cazul fiecărui orbital.
DIAGRAMA DE ENERGIE REPREZENTAREA NIVELURILOR

ENERGETICE ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL DE ENERGIE AL
FIECĂRUI ORBITAL, PENTRU PRIMELE 5 STRATURI
ELECTRONICE.
Ordinea ocupării cu electroni a orbitalilor atomici pentru primele 4

straturi:
REGULA LUI HUND:
Completarea orbitalilor aceluiași substrat (de aceeași energie) cu electroni are

loc astfel încât numărul de electroni necuplați (impari) să fie maxim. După
semiocuparea orbitalilor aceluiași substrat cu un electron, urmează apoi
cuplarea (completarea) cu al doilea electron de spin opus, în cazul fiecărui
orbital.
1S2 2S2 2P6 3S2 3P 6 4S 2 3D10 4 P6 5S2 4D10 5P6 6S2 5D10 4F14 6P6 7S2 6D10 5F14
CONFIGURATIA ELECTRONICĂ A ATOMULUI. ORBITALII
Configuratia electronica a atomului reprezinta schema in care orbitalii atomici

se completeaza cu electroni,in ordinea cresterii energiei lor.
ORBITALI
TIPURI DE ORBITALI : 4 TIPURI DE ORBITALI
-Orbitali de tip s
-Orbitali de tip p
-Orbitali de tip d
-Orbitali de tip f
ORBITALII SE DEOSEBESC PRIN :
-Formă
-Energie
-Orientare spațială
Spaţiul din jurul unui nucleu „acoperit” de un electron în mişcarea sa în jurul

nucleului se numeşte orbital.
Un orbital poate fi ocupat cu un electron sau cu doi electroni de spin opus.
Se cunosc patru tipuri de orbitali notaţi: s, p, d, f care se deosebesc între ei
prin formă, energie şi orientare în spaţiu.
Orbitalul de tip s are formă sferică.
Orbitalul p este bilobal cu lobi egali.
Orbitalii d şi f au forme mai complicate.
OCUPAREA CU ELECTRONI ARE LA BAZA:
a.Principiul stabilitatii: electronii se aranjeaza in orbital in ordinea cresterii

energiei orbitalilor s, p, d, f.
b.Principiul lui Pauli: un orbital atomic poate fi ocupat cu maxim doi electroni
de spin opus.
c.Principiul lui Hund: dupa semiocuparea orbitalilor urmeaza cuplarea cu al
doilea electron de spin opus.
Pe baza acestor principii avem:
- pe orbitalii s incap maxim 2e-;
- pe orbitalii p incap maxim 6e-;
- pe orbitalii d incap maxim 10e-;
- pe orbitalii f incap maxim 14e-;
-ordinea energetica a substraturilor este incepand de la nucleu : 1s 2s 2p 3s
3p 4s 3d 4p ( 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p 7s 5f 6d 7p);
ORBITALI DE TIP S : FORMĂ SFERICĂ – NUCLEUL ESTE
SITUAT ÎN CENTRUL SFEREI
 1 ORBITAL / STRAT
Orbitalul s: are simetrie sferică (de exemplu, orbitalul ocupat de electronul

atomului de hidrogen).
Orbitalul s este caracterizat prin n = 1 și 1=0, notat 1s
Substrat: s
Nr. orbitali: 1 orbital s (s2)
ORBITALI DE TIP P : FORMĂ BILOBARĂ – LOBII SUNT

ORIENTAȚI DE-A LUNGUL AXELOR DE SIMETRIE
 3 orbitali / strat
Orbitalii p sunt orientați în spațiu după axele Ox, Oy și Oz, deci câte trei
pentru fiecare strat principal cu n≥2. Forma: nu este simetrică, ci bipolară.
Substrat: p
Nr. orbitali: 3 orbitali p (p6)
ORBITALI DE TIP D : FORMĂ COMPLICATĂ, TETRALOBARĂ
 5 ORBITALI / STRAT
Orbitalii d: sunt în număr de cinci pentru fiecare strat. Au două planuri nodale
-> împart nodul de electroni în patru secțiuni și prezintă o structură mai
complicată, tetralobară.
Orbitalii d apar n ≥3, sunt caracterizați 1=2 și m ±1, ±2, 0, sunt în număr de
cinci pe fiecare strat.
Substrat: p
Nr. orbitali: 5 orbitali d (d10)
ORBITALI DE TIP F : FORMĂ COMPLICATĂ, OCTALOBARĂ
 7 ORBITALI / STRAT
Orbitalii f: sunt în număr de șapte. Structura lor -> complicată, au trei planuri
nodale ce trec prin nucleu; formă octalobară.
Substrat: f
Nr. orbitali: 7 orbitali f (f14)
Orbitalii f apar la n ≥4, sunt caracterizați 1=3 și m ±1, ±2, ±3, 0, și sunt în
număr de șapte.
ORBITALII SE DEOSEBESC:
 Formă
 Energie
 Orientare spațială
EXERCIȚIU:
Notează în tabelul de mai jos numărul de orbitali corespunzători fiecărui

substrat
Substrat s p d f
Nr.
Orbitali
creşte energia orbitalilor

--------------------------------------------------------->
EXEMPLU FE
Fierul (Fe) este un metal tranzițional care are Z=26; repartiția celor 26 de
electroni pe straturi este următoarea: K=2e-; L=8e- ; M=14e- și N=2e-.
Repartiția electronilor pe substraturi și orbitali : 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2, 3d6.
 Întrebare: Reprezentați structura atomului de fier.

o Răspuns: Z = 26 A = 56
nucleu : 26 protoni + 30 neutroni
invelis electronic : 26 electroni
STRAT
7 straturi → 1....7; K...Q

fiecare strat electronic → unul sau mai multe substraturi
Substrat → totalitatea orbitalilor de acelasi tip
Modul de notare al stratului, substratului si al numărului de electroni:
Exemplu: 4p2
4 → numărul stratului
p → tipul substratului
2 → numărul de electroni din orbitalul p
MG:
12 Mg: 1s22s22p63s2 sau 12Mg [Ne]3s2

1, 2 ȘI 3
PERIOADA 1
H (Z = 1) 1s1
2s2 = [He]
He (Z = 2) are configurație stabilă
de dublet
PERIOADA 2
[He] 2s1
Li (Z = 3) Electronul distinctiv se află
intr-un orbital s
Be (Z = 4) [He] 2s2
[He] 2s2 2p1

B (Z = 5) Electronul distinctiv se află
intr-un orbital p
C (Z = 6) [He] 2s2 2p2
N (Z = 7) [He] 2s2 2p3
O (Z = 8)
2s2 2p4
[He]
F (Z = 9) [He] 2s2 2p5
Ne (Z =
[He] 2s2 2p6 = [Ne]
10)
PERIOADA 3
Na (Z =
[Ne] 3s1
11)
Mg (Z =
[Ne] 3s2
12)
Al (Z =
[Ne] 3s2 3p1
13)
Si (Z =
[Ne] 3s2 3p2
14)
P (Z =
[Ne] 3s2 3p3
15)
S (Z =
[Ne] 3s2 3p4
16)
Cl (Z =
[Ne] 3s2 3p5
17)
Ar (Z =
[Ne] 3s2 3p6 = [Ar]
18)
numarul stratului)
heliului;
:EXERCITII:
Precizează tipul fiecărui atom de carbon din următoarele catene
hidrocarbonate:
a) H3C - CH2- (CH3)CH - CH2 - CH3
- conţine 3 atomi de carbon primari; 1 atom de carbon terţiar; 2 atomi de
carbon secundari.
b) HC ≡ C – (CH3)CH – HC = CH2
- conţine 1 atom de carbon primar; 3 atomi de carbon terţiari; 1 atom de
carbon secundar, 1 atom de carbon cuaternar.
c) H2C = C = CH – CH3
- conţine 1 atom de carbon primar; 1 atom de carbon terţiar; 1 atom de carbon
secundar, 1 atom de carbon cuaternar.
1. Un element X are 4 e- in stratul L. Care este numarul atomic Z al acestui

element?
2. Elementul A, are Z= 15. Se cere: pozitia elementului in sistemul periodic
3. Se dau elementele A, B, C, cu suma numerelor atomice 31. Determinati
pozitia acestor elemente in sistemul periodic stiind ca: ZA= x+1, ZB= 2x+9,
iar ZC= 3x-3.
2. a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are în
c. Notaţi numărul electronilor necuplaţi ai atomului elementului
(E). (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 2) Bacalaureat 2019, Sesiune
Specială)
Răspuns: a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E): 1s2
2s2 2p2
b. notarea numărului straturilor complet ocupate cu electroni: 1 strat
electroni.
3. a. Notați numărul electronilor de valență ai atomului de magneziu.

b. Modelaţi procesul de ionizare a atomului de magneziu, utilizând simbolul
elementului chimic şi puncte pentru reprezentarea electronilor.
c. Notați caracterul chimic al magneziului. (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D.
3) Bacalaureat 2019, Sesiune Specială)
Răspuns: a. notarea numărului electronilor de valență ai atomului de
magneziu: 2 electroni
b. modelarea procesului de ionizare a atomului de magneziu
c. notarea caracterului chimic al magneziului: caracter metalic (1p)
4. Precizaţi compoziţia nucleară(protoni, neutroni) pentru

atomul 7332 Ge. (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 1) Bacalaureat 2019,
Sesiune Iunie-iulie)
Răspuns: precizarea compoziției nucleare pentru atomul 7332 Ge : 32 protoni și
41 neutroni.
5. a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are 6

c. Notaţi poziţia în tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului
(E). (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 2) Bacalaureat 2019, Sesiune Iunie-
iulie)
Răspuns: a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E):
1s22s22p6 (2p)
perioada 2 (1p)
6. a. Notați numărul electronilor de valență ai atomului de azot.

b. Modelaţi procesul de ionizare a atomului de azot, utilizând simbolul
elementului chimic şi puncte pentru reprezentarea electronilor. (SUBIECTUL
al II-lea Subiectul D. 3) Bacalaureat 2019, Sesiune Iunie-iulie)
Răspuns: a. notarea numărului electronilor de valență ai atomului de azot: 5

(1p)
b. modelarea procesului de ionizare a atomului de azot, utilizând simbolul
elementului chimic şi puncte pentru reprezentarea electronilor (2p)

BACALAUREAT
CHIMIE ANORGANICĂ. GHID BACALAUREAT: STRUCTURA

SUBSTANTELOR: ATOMUL. ELEMENT CHIMIC. SIMBOL
CHIMIC. MASA ATOMICA. MOLUL DE ATOMI.
Atomul = cea mai mica particula dintr-o substanta care prin metode
fizice sau chimice obisnuite nu mai poate fi divizat. (gr. atomos = indivizibil,
„ce nu poate fi tăiat”).
= cea mai mica particula dintr-o substanta care, prin procedee
chimice obisnuite, nu mai poate fi fragmentata in particule mai simple.
Totalitatea atomilor de același tip alcătuiesc un element chimic. Se cunosc
112 elemente chimice:
- 90 elemente chimice naturale (11 gaze, 2 lichide, 77 solide)
- 22 elemente chimice artificiale
Caracteristicile atomului:
- masa si dimensiuni foarte mici
- are sarcina neutra(nr. sarcinilor pozitive = nr. sarcinilor negative)
- atomii diferitelor elemente se deosebesc prin stuctura, masa si
proprietati
- participa efectiv la fenomenele chimice
- are structura complexa
- poate fi divizat prin procedee fizice speciale.
Nucleul- partea centrala a atomului, incarcata pozitiv, in care este
concentrate toata masa atomului. Particulele aflate in nucleu se numesc
nucleoni. Cei mai importanti nucleoni sunt protonii, particulele electrizate
pozitiv(+11p) si neutronii, particule neutre( 01n).
2. STRUCTURA ATOMULUI:
Atomul este format din: - nucleu, înveliș electronic

Nucleul are stabilitate foarte mare, cuprinde aproximativ toata masa atomului,
are sarcina pozitiva, are volum foarte mic comparativ cu restul atomului.
Compozitia nucleului determina natura fiecarui atom.
-nucleu-partea centrala,care contine doua tipuri de particule
 Protoni-p+-particule cu sarcina pozitiva; ( masa=1 u.a.m., sarcina +1,

notatie p+)
 Neutroni-n0-particule fara sarcina. (masa=1 u.a.m., sarcina 0, notatie n0 )
-invelis electronic (electroni care graviteaza in jurul nucleului pe straturi)

Electronul are masa = 0 (neglijabila), sarcina -1, notatie e- .
Electronii se deplaseaza cu viteze foarte mari, rotindu-se simultan in jurul
nucleului (determinand o zona numita nor electronic) si in jurul propriei
axe(miscare de spin).
Electronul participa efectiv la fenominele chimice, putand fi cedat de un
atom si acceptat de alt atom.
Un atom poate avea maxim 7 straturi electronice(nivele energetice), notate de
la nucleu spre exterior: 1, 2, 3... sau K ,L, M..., energia acestora crescand de
la 1(K) la 7(Q), adica de la nucleu spre ultimul strat.
-partea externa a atomului, care contine particule numite
 Electroni - e- -particule cu sarcina negativa.
Atomii sunt caracterizati de doua marimi:

Numărul de masă A = nr. de nucleoni = nr. de protoni + nr. de neutroni din
nucleu
A = Z + N.
 Numarul atomic, notat cu Z, care arata:
- numarul de protoni p+(sarcini pozitive) din nucleu;

-numarul de electroni e-(sarcini negative) din invelisul electronic ; -numarul de
ordine in Sistemul Periodic.
Z = p+ = e-
 Numarul de masa, notat cu A, care arata suma dintre numarul de protoni
si numarul de neutroni din nucleu. Este un numar intreg.
A = p+ + n0
!Întrebare: Suma dintre numarul de protoni si neutroni din nucleu unui atom
reprezinta...?
R: Suma dintre numarul de protoni si neutroni din nucleu unui atom reprezinta
numarul de masa si se noteaza cu A
Structura atomului de Carbon (C): Z=6, A=12

Atomul de Carbon (C) are Z = 6, deci cuprinde 6 protoni în nucleu și 6
electroni în învelișul electronic.
Numărul de masă A = 12 (6 protoni + 6 neutroni) = numărul total de nucleoni
Structura atomului de Oxigen (O): Z =8: 8 protoni în nucleu și 8 electroni în

învelișul electonic.
A = 16 (8 protoni + 8 neutroni) = număr total de nucleoni
Reguli de ocupare a straturilor cu electroni:

- electronii tind sa ocupe straturile cu energie minima;
- nr. maxim de electroni dintr-un strat se calculeaza cu relatia: Nmax = 2n2,
unde n este nr. stratului.
Electronul distinctiv = electronul care deosebeste atomul unui element de cel
precedent(ultimul electron al atomului).
Configuratii stabile:
- dublet - 2 electroni pe stratul K, care sa fie ultimul
- octet - 8 electroni pe ultimul strat.
Numere ce caracterizeaza atomii elementelor:

Nr. atomic = Z = nr. protonilor = nr. electronilor = nr. casutei din Sistemul
Periodic in care se afla elementul(nr. de ordine) = sarcina nucleului = sarcina
invelisului electronic.
Nr. de masa = A = nr. nucleonilor = nr. protonilor + nr. neutronilor = Z + nr.
neutronilor.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelaşi A
izotoni = acelaşi N
3. ELEMENT CHIMIC. SIMBOL CHIMIC.

Substantele chimice sunt alcatuite din elemente chimice.
Elementul chimic = totalitatea atomilor de acelasi tip (cu acelasi nr. atomic,
Z).
Fiecare element chimic are denumirea lui specifica.
Simbolul chimic = este notatia prescurtata a denumirii unui element chimic.

= notatia conventionala, printr-o litera sau un grup de litere, a
denumirii unui element chimic.
Exemple de atomi :
A: aluminiu Al; argint Ag; argon Ar; aurAu; azot N;
B: bariu Ba; brom Br;
C: calciu Ca; carbon C; clor Cl; crom Cr; cupru Cu;
F: fier Fe; fluor F; fosfor P;
H: hidrogen H; heliu He;
I: iod I;
M: magneziu Mg; mangan Mn; mercur Hg;
N: nichel Ni; neon Ne;
O: oxigen O;
P: potasiu K; platina Pt; plumb Pb;
S: sodiu=natriu Na; sulf S;
Z: zinc.
Semnificatia simbolului chimic:

- calitativa – reprezinta un anumit element
- cantitativa – la scara microscopica reprezinta un atom
- la scara macroscopica reprezinta un mol de atomi din elementului respectiv
Ex: 5Fe, reprezinta: - elementul fier
- cinci atomi de fier
- cinci moli de atomi de fier.
Izotopii = specii de atomi ai aceluiasi element care au acelasi nr. atomic, dar
au nr. de masa diferite. (au acelasi nr. de protoni, dar nr. de neutroni diferite).
Majoritatea elementelor naturale sunt amestecuri de izotopi.
Importanta practica a unor izotopi: diagnosticarea unor boli si tratarea unor
afectiuni (Co, I, P), producerea energiei electrice in centrale atomo-electrice
(U), datarea fosilelor si a diferitelor materiale care contin carbon (C) etc.
CALCULE CHIMICE. APLICAȚIE.
Aplicație: amestec de soluții

Se dizolvă 5.85g NaCl în 100ml de apă, iar în alt pahar se dizolvă 17g
AgNO3 și 100 ml de apă.
a) Determinați ecuația reacției care are loc prin amestecarea celor două soluții
de săruri.
b) Calculați masa de precipitat obținut
c) Determinați concentrația procentuală a sării din soluție.
Rezolvare:
a) Completați ecuația:
NaCl + AgNO3 -> NaNO3 + AgCl
b) Etapa I: Calculați numărul de moli ai celor două săruri dizolvate:
n
NaCl= ? moli
n
AgNO3=? moli
4. MASA ATOMICA. MOL DE ATOMI.
Masa atomica = numarul care ne arata de cate ori masa unui atom
este mai mare decat a 12-a parte din masa izotopului de carbon cu masa 12.
A 12-a parte din masa izotopului de carbon cu masa 12, se mai
numeste si unitate atomica de masa (u.a.m.).
Masele atomice se notează cu litera A urmată de indicele care indică
substanţa.
Exemple:
AH = 1, AC = 12, AFe = 56
Atentie! sa nu se confunde cu numarul de masa A, chiar daca se noteaza
ambele cu A.
Masa atomica a unui element se calculeaza ca medie ponderata a izotopilor
sai.
În calcule , se folosesc valorile rotunjite ale maselor atomice relative ale
elementelor.
Atomul-gram (atom-g) este o mărime dimensională ce reprezintă cantitatea

în grame dintr-un element, numeric egală cu masa lui atomică. Se calculează
exprimând masa atomică în g.
Exemple:
1 atom-g O = 16g, 1 atom-g Al = 27g
Atomul-gram si molul sunt similare.
Kiloatom-gram (katom-g) este o marime derivata: 1 Katom-g = 103 atom-g,

si se defineste ca marime dimensionala ce reprezinta cantitatea în kg dintr-un
element, numeric egala cu masa lui atomica. Se calculeaza exprimând masa
atomica în kg.
Exemple:
1 katom-g Cu = 64 kg, 1 katom-g C = 12 Kg
Kiloatomul-gram si Kilomolul sunt similare.
Molul de atomi = cantitatea in grame dintr-un element care contine

6,022∙1023atomi din elementul respectiv si care este numeric egala cu masa
atomica a elementului.
6,022∙1023 atomi = Numarul lui Avogadro
Ex: 1 mol Ca = 40 g = 6,022∙1023 atomi Ca (masa atomica a Ca este 40 – din
tabele)
1 mol Cl = 35,5 g = 6,022∙1023 atomi Cl
Numarul de moli se noteaza cu n.
Numarul de moli de atomi se poate calcula prin regula de trei simple sau cu
formula:
n = masa de substanta / masa unui mol de substanta
PROBLEME RECAPITULATIVE PROPUSE SPRE REZOLVARE:
1. Ce diametru si ce raza are atomul unui element, daca pe lungimea de 1

cm se pot aseza unul langa altul 100 000 000(o suta de milioane) de atomi
?
R: 10-8 cm.
2. Cati atomi se gasesc intr-un gram de fier, daca in 7,86 g fier sunt cuprinsi
8,4 ∙ 1022atomi de fier?
R: 1,0687· 1022 atomi.
3. Marind dimensiunile unui atom de 1012ori, acesta apare ca o sfera cu

diametrul de 100 m, iar nucleul atomului ca o sfera cu diametrul de 1 cm.
Care este raportul dintre raza nucleului si raza atomului?
R: rn/ra = 1/10000.
4. In cate grame de H se afla acelasi nr. de atomi ca in 32 g oxigen?
R: 2 g
5. In cati moli de atomi de H se afla acelasi nr. de atomi ca in 32 g oxigen?
R: 2 moli H
6. In cati moli de atomi de Ca se afla acelasi nr. de atomi ca in 2,3 g sodiu?
R: 0,1 moli Ca
7. In cate grame de Ca se afla acelasi nr. de atomi ca in 2,3 g sodiu?
R: 4 g Ca
8. In cate grame de P se afla acelasi nr. de atomi ca in 72 g magneziu?
R: 93 g P
9. In cati moli de atomi de F se afla acelasi nr. de atomi ca in 72 g magneziu?
R: 3 moli F.
RECAPITULARE: ATOMUL. STRUCTURA ATOMULUI. SISTEMUL
PERIODIC
Atomul: cea mai mica particula dintr-o substanta care, prin procedee chimice
obisnuite, nu mai poate fi fragmentata in particule mai simple.
Atomul este alcatuit din:- nucleu:- protoni
- neutroni
-invelis electronic: electroni
Nucleul- partea centrala a atomului, incarcata pozitiv, in care este
concentrate toata masa atomului. Particulele aflate in nucleu se numesc
nucleoni. Cei mai importanti nucleoni sunt protonii, particulele electrizate
pozitiv(+11p) si neutronii, particule neutre( 01n).
Numar atomic Z: totalitatea protonilor din nucleu.
Numar de masa A: suma numarului de protoni si a numarului de neutroni din
nucleu: A= Z+ n
Invelisul de electroni: regiunea exterioara, incarcata negative si cu masa
neglijabila.
Electronii: particule fundamentale, cu sarcina electrica negativa(-10e)
CARACTERISTICILE PARTICULELOR
Particule Sarcina
Atom Masa
Simbol electrica
subatomice
Proton 1,67* 10-27kg

P+ +1
Nucleu
1,67* 10-27kg
Neutron n0 0
Invelis de
9,1*10-31kg
electroni Electron e- -1
CONFIGURATIA ELECTRONICĂ
Invelisul electronic este format din totalitatea electronilor care graviteaza in
jurul nucleului.
Invelisul electronic are o structura stratificata,fiind format din straturi,
substraturi si orbitali.
Orbitalul atomic reprezinta zona din jurul nucleului in care exista probabilitatea
maxima de a gasi electroni.
Se cunosc 4 tipuri de orbital ,notati cu literele s, p , d , f .

Orbitalii de tip s au cea mai mica energie si este unul in fiecare strat.
Orbitalii de tip p urmeaza ca energie si se gasesc in numar de 3 in fiecare
strat,pe cele trei axe x, y, z.
Orbitalii de tip d sunt in numar de 5.
Orbitalii de tip f sunt in numar de 7.
Substratul este format din orbitalii de acelasi tip.
Stratul este format din substraturi. Sunt in numar de 7 notate de la 1 la 7 sau
K , L, M, N, O, P si Q.
Numarul de electroni dintr-un substrat al unui strat electronic se noteaza ca
exponent la litera care arata tipul orbitalului.
Ex: s2, p5
Substratul: nax unde n =numarul stratului; a = tipul orbitalului ; x = numarul

de electroni.
Configuratia electronica a atomului

Configuratia electronica a atomului reprezinta schema in care orbitalii atomici
se completeaza cu electroni,in ordinea cresterii energiei lor.
Ocuparea cu electroni are la baza:
a.Principiul stabilitatii: electronii se aranjeaza in orbital in ordinea cresterii
energiei orbitalilor s, p, d, f.
b.Principiul lui Pauli: un orbital atomic poate fi ocupat cu maxim doi electroni
de spin opus.
c.Principiul lui Hund: dupa semiocuparea orbitalilor urmeaza cuplarea cu al
doilea electron de spin opus.
Pe baza acestor principii avem:
- pe orbitalii s incap maxim 2e-;
- pe orbitalii p incap maxim 6e-;
- pe orbitalii d incap maxim 10e-;
- pe orbitalii f incap maxim 14e-;
-ordinea energetica a substraturilor este incepand de la nucleu : 1s 2s 2p 3s
3p 4s 3d 4p ( 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p 7s 5f 6d 7p);
Numarul de protoni din nucleu determina natura atomului:
Daca exita un singur proton, atomul este de hidrogen;
Daca sunt 29, atomul este de cupru;
Daca sunt 92, atomul este de uraniu.
» Fiecare proton are o sarcina electrica elementara egala si de semn contrar

sarcinii electronului. Se considera ca sarcina protonului este pozitiva, iar
sarcina electronului negativa.
» Neutronii nu au sarcina electrica, prezenta lor in nucleu afectand numai
masa atomului.
» Sarcina totala a nucleului este egala cu sarcina totala a electronilor ce-l
inconjoara, astfel incat atomul este neutru din punct de vedere electric.
» Savantii atomisti afirma existenta mai multor particule subatomice, altele
decat protonii, neutronii si electronii, noi particule fiind pe cale de a fi
descoperite. Totusi, particulele de baza, descrise anterior, sunt cele care ne
intereseaza in teoria simpla a electricitatii.
numarul stratului)
heliului;
Exercitii
1. Un element X are 4 e- in stratul L. Care este numarul atomic Z al acestui

element?
2. Elementul A, are Z= 15. Se cere: pozitia elementului in sistemul periodic
3. Se dau elementele A, B, C, cu suma numerelor atomice 31. Determinati
pozitia acestor elemente in sistemul periodic stiind ca: ZA= x+1, ZB= 2x+9,
iar ZC= 3x-3.
Opțional. Cultură generală:

Care este cel mai mic lucru din Univers? Atomul? Quarcul?
Răspunsul la această întrebare a evoluat odată cu umanitatea. Oamenii au
crezut la un moment dat că firele de nisip sunt « pietrele de temelie » a tot
ceea ce vedem în jurul nostru astăzi. Apoi a fost descoperit atomul, despre
care s-a crezut că este indivizbil, până când acesta a fost divizat pentru a
dezvălui protonii, neutronii şi electronii din interiorul său. Şi acestea au părut a
fi particulele elementare, până când cercetătorii au descoperit că fiecare
proton şi neutron are în componenţă trei particule botezate «quarcuri »,
Fizicianul Andy Parker spune că “de data aceasta nu am putut descoperi
niciun fel de dovadă cum că în interiorul quarcului mai există ceva. Am ajuns
oare la stratul fundamental al materiei, la cel mai mic nivel al ei?”
Quarcul este o particulă fundamentală, prea mică pentru a putea fi observată
cu vreun dispozitiv imaginabil de om şi percepută de fizicieni ca fiind
punctiformă. În 1964 Murraz Gell-Mann şi George Zweig au avansat ideea
existenţei quarcurilor, iar în 1968, la Acceleratorul liniar din Stanford a fost
confirmată.
SUBIECTE BACALAUREAT:
1. Precizaţi compoziţia nucleară (protoni, neutroni) pentru
atomul 133 55Cs. (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 1) Bacalaureat 2019,
Sesiune Specială)
Răspuns: precizarea compoziției nucleare pentru atomul 133 55Cs : 55 de
protoni și 78 de neutroni.
2. a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are în

c. Notaţi numărul electronilor necuplaţi ai atomului elementului
(E). (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 2) Bacalaureat 2019, Sesiune
Specială)
Răspuns: a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E): 1s2
2s2 2p2
b. notarea numărului straturilor complet ocupate cu electroni: 1 strat
electroni.
3. a. Notați numărul electronilor de valență ai atomului de magneziu.

b. Modelaţi procesul de ionizare a atomului de magneziu, utilizând simbolul
elementului chimic şi puncte pentru reprezentarea electronilor.
c. Notați caracterul chimic al magneziului. (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D.
3) Bacalaureat 2019, Sesiune Specială)
Răspuns: a. notarea numărului electronilor de valență ai atomului de
magneziu: 2 electroni
b. modelarea procesului de ionizare a atomului de magneziu
c. notarea caracterului chimic al magneziului: caracter metalic (1p)
4. Precizaţi compoziţia nucleară(protoni, neutroni) pentru

atomul 7332 Ge. (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 1) Bacalaureat 2019,
Sesiune Iunie-iulie)
Răspuns: precizarea compoziției nucleare pentru atomul 7332 Ge : 32 protoni și
41 neutroni.
5. a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are 6
c. Notaţi poziţia în tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului
(E). (SUBIECTUL al II-lea Subiectul D. 2) Bacalaureat 2019, Sesiune Iunie-
iulie)
Răspuns: a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E):
1s22s22p6 (2p)
perioada 2 (1p)
6. a. Notați numărul electronilor de valență ai atomului de azot.

b. Modelaţi procesul de ionizare a atomului de azot, utilizând simbolul
elementului chimic şi puncte pentru reprezentarea electronilor. (SUBIECTUL
al II-lea Subiectul D. 3) Bacalaureat 2019, Sesiune Iunie-iulie)
Răspuns: a. notarea numărului electronilor de valență ai atomului de azot: 5

(1p)
b. modelarea procesului de ionizare a atomului de azot, utilizând simbolul
elementului chimic şi puncte pentru reprezentarea electronilor (2p)

Exercițiul 1:
1. Notează configurația electronică a Sc, Z= 21
R: 1s 2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d12.
2. Explică de ce electronul distinctiv se află în orbitalul 3d şi nu în 4p.

Explicație: substratul 3d are o energie mai joasă decât substratul 4p
Elementele de la Sc până la Zn, la care electronul distinctiv se plasează în
substratul 3d - elemente tranziționale de tip d.
Exercițiul 2:
1. Notează configurația electronică a Cr, Z= 24
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d5
Observație: substratul d semiocupat sau total ocupat cu electroni este mai
stabil
Exercițiul 3: 1. Notează configurația electronică a Cu, Z= 29

1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d10
Exercițiul 3: Scrieți configurația electronică a ionilor Mg2+, Zn2+, Br-, P3- și

O2-.
Ce caracter electrochimic au aceste elemente?
Mg, Z = 12
1s2 2s2 2p6 3s2
Mg 2+ = 1s2 2s2 2p6
Zn, Z = 30
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10
Zn 2+ = 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10
Br, Z = 35
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p5
Br - = 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p
6
Caracter electronegativ, acceptă 1 electron

P, Z = 15
1s2 2s2 2p6 3s2 3p3
P 3- = 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6
O, Z = 8
1s2 2s2 2p4
O 2- = 1s2 2s2 2p6
Exercițiul 4:
perioada 2 (1p)
Exercițiul 5:
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are în
c. Notaţi numărul electronilor necuplaţi ai atomului elementului (E).
b. notarea numărului straturilor complet ocupate cu electroni: 1 strat (1p)
electroni (1p)
Exercițiul 6:
a. Scrieți configurația electronică a elementului chimic (E) al cărui atom are 5
b. Notaţi poziţia în tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului chimic (E).
c. Notați numărul orbitalilor monoelectronici ai atomului elementului (E).
a. scrierea configuraţiei electronice a atomului elementului (E), care are 5
electroni în substratul 2p: 1s2 2s2 2p5
b. notarea poziţiei în tabelul periodic a elementului (E): grupa 17(VIIA) (1p),
perioada 2 (1p)
c. notarea numărului de orbitali monoelectronici: 1 (1p)
Exercițiul 7:
a. Scrieți configurația electronică a atomului elementului (E), căruia îi lipsesc 2
electroni pentru a avea substratul 2p complet ocupat cu electroni.
b. Notați numărul de substraturi ale atomului elementului (E).
b. notarea numărului de substraturi ale atomului elementului (E): 3 substraturi
(1p)
Exercițiul 8:
(E): 2 (1p)
perioada 2 (1p)
Exercițiul 9:
(E): 2 (1p)
perioada 2 (1p)
Exercițiul 10:
electroni în stratul 3(M).
1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 (2p)
perioada 3 (2x1p)
Exercițiul 11:
Atomii elementului (E) au în învelişul electronic 5 electroni în substratul 2p.
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E).
perioada 2 (2x1p)
Exercițiul 12:
a. Scrieţi configuraţia electronică a atomului elementului (E), care are sarcina
nucleară +17.
b. Precizaţi poziţia elementului (E) (grupa, perioada) în tabelul periodic.
c. Notaţi numărul substraturilor complet ocupate cu electroni ale atomului
elementului (E).
1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 (2p)
b. precizarea poziţiei în tabelul periodic a elementului (E): grupa 17 (VIIA)
(1p), perioada 3 (1p)
c. notarea numărului de substraturi complet ocupate cu electroni: 4 (1p)
Exercițiul 13:
a. Scrieți configurația electronică a atomului elementului (E), care are pe
stratul K x electroni, iar pe stratul M (8-x) electroni.
b. Notați numărul orbitalilor monoelectronici ai atomului elementului (E).
1s2 2s2 2p6 3s2 3p4 (2p)
b. notarea numărului de orbitali monoelectronici ai atomului elementului (E): 2
(1p)
_STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC

BACALAUREAT
În anul 1970, Comisia pentru nomenclatură constituită de I.U.P.A.C (Inte
rnational Union of Pure and Applied Chemistry) a stabilit regulile pentru
scrierea şi denumirea compuşilor chimici anorganici (How to Name an In
organic Substances).
I. COMPUŞI BINARI
- În compuşii binari, metalul (cationul) se scrie înaintea nemetalului:
 Li2O
 Na Cl
 Al F3
-
Cationii monoatomici se vor denumi după numele elementului din care p
rovin.
- Anionii monoatomici sunt denumiţi prin adăugarea sufixului -
ură sau - id la numele elementului din care provin.
Exemple:
 Cl -- clorură
 S2- - sulfură
 O 2- - oxid
II. IONII POLIATOMICI
- Cationii formaţi prin protonarea unor molecule neutre se termină în sufi

xul - oniu.
Exemple:
 NH4+ - amoniu
 H3O+ - hidroniu
- Există şi cationi cu denumiri specifice:
 NO+ - nitrozil
 NO2+- nitroniu
- Oxoanioni - denumirea va include:
 sufixul - it pentru stări de oxidare inferioare

 sufixul – at pentru stări de oxidare superioare
Exemple:
 NO2- – nitrit; NO3- - nitrat

 SO32 - - sulfit; SO42 - - sulfat

- Uneori se adaugă prefixul:

- hipo pentru stări de oxidare mult mai reduse
- per pentru stări de oxidare mult mai mari
Exemple :
 ClO - - hipoclorit
 ClO2 - - clorit
 ClO3- - clorat
 ClO4 – - perclorat
- În formula sărurilor duble:

- cationii se scriu în ordinea crescătoare a electropozitivităţii si se citesc
în ordine alfabetică
- anionii se scriu şi se citesc în ordine alfabetică
Exemple:
 Na+1Al+3(SO4)2– aluminiu sodiu sulfat sau sulfat de aluminiu si sodiu
 PbClF – plumb clorofluorură
- La sărurile acide se citeşte şi hidrogenul.

Exemple:
 Na H2 PO4 – sodiu dihidrogen fosfat (dihidrogen fosfat de sodiu)
 Na2H PO4 – sodiu monohidrogen fosfat monohidrogen

(monohidrogen fosfat fosfat de sodiu)
-
În cazul în care un metal formează cationi la diferite stări de oxidare, săr
urile corespunzătoare vor fi denumite cu precizarea stării de oxidare a m
etalului, printr-un numeral roman.
Exemple:
 Fe Cl2- clorură de Fe (II) sau clorură feroasă

 Fe Cl3- clorură de Fe (III) sau clorură ferică
-
Denumirea oxizilor se face precizând numărul de atomi cu ajutorul sufix
elor din limba greacă:
 mono -1
 di - 2
 tri - 3
 tetra - 4
 penta - 5
 hexa - 6
 hepta - 7
 octa - 8
Exemple:
 N2O – dinitrogen monoxid (oxid nitros)

 N2O4 – dinitrogen tetroxid
III. DENUMIREA ACIZILOR

- Acizii, conform definiţiei clasice, sunt substanţe ce conţin unul sau ma
i mulţi atomi de hidrogen, ataşaţi unui anion.
- Denumirea acidului se va face în funcţie de natura anionului respectiv.
a.
Dacă anionul nu conţine oxigen, numele acidului se formează adăugând
prefixul - hidro şi sufixul - ic la numele elementului.
Exemple:
 HF – acid hidrofluoric (acid fluorhidric)

 H2S – acid hidrosulfuric (acid sulfhidric)
b.
Dacă anionul conţine oxigen, numele acidului se formează adăugând la r
ădăcina numelui anionului sufixul - os sau –ic.
Exemple:
Anion Acid
- it (SO32- - sulfit) - os (H2SO3 - acid sulfuros)
- at (SO42- - sulfat) - ic (H2SO4 – acid sulfuric)
-
La unii acizi, după numărul grupărilor - OH, se pot folosi sufixele: orto, m
eta, piro (di).
Exemple:
 H3PO4 – acid orto fosforic

 HPO3 - acid meta fosforic
 H4P2O7 – acid piro fosforic (acid difosforic)
-
Acizii care conţin gruparea peroxo: (- O – O -) sunt denumiţi raţional cu p
refixul peroxo.
Exemple :
 H2S2O8 – acidul peroxo disulfuric

 H2SO5 - acidul peroxo monosulfuric
⇐ Legile combinatiilor chimice. Legile generale ale chimiei
LEGILE COMBINAŢIILOR CHIMICE - LEGILE GENERALE ALE

CHIMIEI
 Legea conservării materiei (Lomonosov- Lavoisier)

 Legea proporţiilor definite în greutate (legea constanţei compoziţiei -
Proust)
 Legea echivalenţilor
 Legea proporţiilor multiple (Dalton)
 Legea volumelor
 Legea lui Avogadro
LEGEA CONSERVARII MATERIEI
 Legea conservării masei

 Legea conservării energiei
In cursul reacţiilor chimice nu se observă o mărire sau o

micşorare detectabilă a masei totale a sistemului.
LEGEA CONSERVĂRII MASEI
Masa substanţelor intrate în reacţie este egală cu masa substanţelor

rezultate din reacţie.
Transformările chimice sunt însoţite întotdeauna şi de transformarea
unei forme de energie în alta.
LEGEA CONSERVĂRII ENERGIEI
În timpul transformărilor chimice obişnuite, energia nu se crează şi nici

nu se distruge, ci numai se transformă în alte forme de energie.
Conform Teoriei Relativităţii Restrânse elaborată de Einstein, masa şi
energia sistemului sunt legate prin relaţia: E = m.c² în care:
E= energia sistemului ( kJ)

m= masa sistemului (Kg)
c= viteza luminii (3.108 m /s )
Orice variaţie a energiei este însoţită de o variaţie a masei.

Deoarece masa şi energia sunt două forme de existenţă a materiei, cele două
legi au fost reunite şi s-a formulat
LEGEA UNIVERSALĂ A CONSERVĂRII MATERIEI
Suma totală a masei şi energiei substanţelor care reacţionează într-un

sistem închis este constantă.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.
În reacţiile nucleare are loc o transformare a masei în energie şi invers.
LEGEA PROPORŢIILOR DEFINITE ÎN GREUTATE (Legea constantei
compoziţiei)
O substanţă chimică este formată întotdeauna din aceleaşi elemente ,

unite în aceleaşi proporţii indiferent de metoda de obţinere şi de
proporţia reactanţilor.
Deci, o substanţă chimică are o compoziţie calitativă şi cantitativă constantă şi

bine definită.
Ex: FeS conţine 56 g Fe şi 32 g S
LEGEA ECHIVALENTILOR
În reacţiile chimice, elementele se combină între ele în rapoarte de masă

proporţionale cu echivalenţii lor chimici.
Echivalentul chimic: Cantitatea dintr-un element care se combină sau
substituie în reacţiile chimice 1,008 grame hidrogen, 8 grame oxigen sau 3
grame carbon.
Cantitatea de substanţă exprimată în grame numeric egală cu echivalentul
chimic se numeşte echivalent gram sau val.
CALCULAREA ECHIVALENTULUI GRAM
 La elemente: Eg = A / valenţă
 La acizi: Eg = M / numărul de protoni (H+) cedaţi în reacţie
 La baze: Eg = M / numărul de protoni acceptaţi
 La săruri: Eg = M / de cationi x sarcina cationului
 Echivalentul gram redox: Eg = M/ de electroni schimbaţi în reacţie
LEGEA PROPORŢIILOR MULTIPLE
Când două elemente pot forma între ele mai multe combinaţii, diferitele
cantităţi ale unui element care se combină cu o aceeaşi cantitate din
celălalt element, se află între ele într-un raport simplu de numere întregi
şi mici.
Exemplu: Oxizii azotului.

N2 O 2 . 14 g N 16 g O
NO (N2O2 ) 2 . 14 g N 2 . 16 g O
N2 O 3 2 . 14 g N 3 . 16 g O
NO2 (N2O4) 2 . 14 g N 4 . 16 g O
N2 O 5 2 . 14 g N 5 . 16 g O.
Raportul între masele oxigenului în cei cinci compuşi este de 1 : 2 : 3 :

4 : 5. Aceeaşi cantitate de azot se combină cu cantităţi diferite de oxigen.
In anul 1961, la Congresul de la Montreal, s-au stabilit:

 Masa atomică relativă: numărul care indică de câte ori un atom al
unui element este mai greu decât atomul de hidrogen (definiţia dată
de Dalton).
 Unitatea de masă atomică (u.a.m.) – unitatea carbon - reprezintă a 12-
a parte din masa izotopului 12C.
 Atomul – gram (molul de atomi) – cantitatea în gram, numeric egală
cu masa atomică a elementului.
 Greutatea atomica a unui element este un numar egal cu masa
atomica medie a unui
LEGEA VOLUMELOR ( Gay Lussac )
La presiune constantă, volumele a două gaze care se combină, se află

între ele şi faţă de volumul gazului rezultat într-un raport simplu de
numere întregi şi mici.
Exemplu:
H2 + Cl2 → 2HCl
1 vol. 1 vol. 2 vol.
N2 + 3H2 → 2NH3
1 vol. 3 vol. 2 vol.
Deci substanţele gazoase se combină între ele nu numai în proporţie de

greutate bine definită şi constantă ci şi în proporţii de volum bine definite.
LEGEA LUI AVOGADRO
Volume egale de gaze diferite, aflate la aceeaşi temperatură şi presiune ,

conţin acelaşi număr de molecule.
Numărul lui Avogadro (NA )
Numărul de molecule conţinute într-un mol de substanţă.
NA = 6,022 .10 23 molecule/ mol

sau
N A= 6,022. 10 26 molecule/ Kmol
Volumul molar ( VM )
Un mol din orice substanţă aflată în stare de gaz, în aceleasi condiţii de
temperatură şi presiune, ocupă acelaşi volum.
Volumul ocupat de un mol de gaz, în condiţii normale de temperatură şi
presiune, reprezintă volumul molar.
Condiţii normale: t = 00 C (273 K) ; p = 1 atm (760 mmHg)

VM = 22,4 L/mol
Cu ajutorul legii lui Avogadro se poate calcula masa moleculară a unui

gaz.
Se consideră două gaze diferite, aflate în condiţii normale de
temperatură şi presiune.
Pentru un mol de gaz , densitatea va fi:

ρ1= M1 / V M ; ρ2= M2 / V M
Deci, ρ1 / ρ 2 = M1 / M 2 .
Dacă se cunoaşte densitatea celor două gaze şi masa moleculară a
unuia dintre ele , se poate afla M al celuilalt gaz.
M1 = ρ 1 · M2 / ρ 2
Raportul ρ1 / ρ 2 = d; reprezintă densitatea relativă a unui gaz faţă de

celălalt.
Dacă gazul de comparaţie este aerul, M medie = 28,9
M1 = 28,9 . d aer
Masa atomică şi masa moleculară absolută.

Aabs =A / NA
M abs = M / NA
⇒ Nomenclatura combinatiilor chimice anorganice. Compusi binari si
denumirea aciziilor
ACIZI. BAZE. SARURI
Prezentare. Acizii sunt substante care (in stare pura sau in solutie apoasa) au
gust acru, descompun piatra de var cu degradare de bioxid de carbon,
reactioneaza cu unele metale cum este zincul degajand hydrogen si schimba
din violet in rosu culoarea unui colorant izolat din plante (anume din unii
licheni) si numit turnesol. Am intalnit in capitolele precedente, cativa acizi, de
exemplu: acidul clorhidric, HCl, acidul percloric, HClO4, si acidul sulfuric,
H2SO4. Din experienta zilnica ne sunt cunoscuti unii acizi organici, ca de
exemplu acidul acetic, CH3COOH, din otet si acizii din fructele acre, de
exemplu acidul citric din lamaie.
Bazele au gust lesietic, produc in solutie o senzatie grasa la pipait si schimba
culoarea turnesolului din rosu in albastru. Printre baze se numara hidroxizii
metalelor alcaline, cum sunt hidroxizii metalelor alcalino-pamantoase, de
exemplu hidroxidul de calciu (varul stins), Ca(OH)2, hidroxizii altor metale si
amoniacul, NH3.
Acizii reactioneaza cu bazele, in anumite proportii definite. Cand un acid
reactioneaza cu o baza, dispar proprietatile sale caracteristice (gustul acru,
proprietatea de a colora turnesolul in rosu). De asemenea dispar proprietatile
bazei (gustul lesietic si proprietatea de a colora turnesolul in albastru). Din
cauza pierderii acestor proprietati se spune: acidul a fost neutralizat sau baza
a fost neutralizata. La neutralizarea unui acid printr-o baza ia nastere o sare.
Combinatiile diferitelor elemente cu oxigenul, oxizii, sunt de doua feluri. Unii,
cum sunt SO3 sau P2O5, dau acizi cand se combina cu apa. Acesti oxizi se
numesc anhidride de acizi. Alti oxizi dau baze prin combinare cu apa. Printre
acestia se numara oxizii metalelor alcaline, ca oxidul de sodiu, Na2O, care da
NaOH, oxizii metalelor lacalino-pamantoase, ca oxidul de calciu, CaO, care
da Ca(OH)2, si altii.
Dezvoltarea moderna a teoriei chimice a dus la definitii exacte ale acizilor si
bazelor.
Termenul de acid provine din limba latina de la cuvantul acidus care
inseamna acru si a fost introdus in chimie in perioada iatrochimica. In anul
1663 Boyle a aratat ca acizii inrosesc hartia de turnesol si descompun piatra
de var, cand apare o efervescenta.
Substantele cu propietati opuse acizilor, care inalbastresc hartia de turnesol,
au fost numite alcalii; acest termen provine din limba araba: al kalium=cenusa
de plante. S-a obsevat inca din perioada iatrochimica faptul ca alcaliile
neutralizeaza acizii, rezultand saruri. Prin calcinarea sarurilor s-a constatat
ca ,,partea acida” se volatilizeaza, iar restul ce ramane este baza, un oxid si in
anul 1774 chimistul francez Guillaume Francois Rouelle (1703-1770) a
introdus termenul de baza, ca fiind substante ce reactioneaza cu acizii si dau
saruri.
Definitia acizilor si bazelor. Hidroxizii bazici sunt substante ionice. Ca
exemple vom considera intai urmatorii doi hidroxizi metalici, care pot fi
formulati astfel:
Na+HO- Ca2+(HO-)2
Hidroxid de sodiu Hidroxid de calciu
Componenta comuna acestor doua substante, cea care le confera lor

proprietati asemanatoare, bazice, este ionul hidroxil, HO-. Amoniacul este de
asemenea bazic, cu toate ca este electroneutru (molecula sa nu are o sarcina
electrica). Ionul hidroxil si amoniacul au insa, in comun, o proprietate
caracteristica: ambii poseda electroni neparticipanti (amoniacul o pereche, iar
hidroxidul trei perechi de electroni neparticipanti):
H
.. H–N:
H–O:–
‘‘
Ionul hidroxil H
Amoniacul
Pe de alta parte, ca trasatura comuna, toti acizi poseda cel putin un atom de
hidrogen, pe care il pot ceda unei baze, ca proton (ca ion sau nucleu de
hidrogen). Deci:
Acizii sunt substante capabile de a ceda un proton (sau mai multi protoni).
Bazele sunt substante capabile de a accepta un proton (sau mai multi
protoni).
Sa consideram intai reactia unui acid, acidul clorhidric, cu doua baze, si

anume cu doi hidroxizi metalici:
.. .. ..
H – Cl : + Na+H – O:- -> Na+Cl- + H – O – H (1)
‘‘ ‘‘ ‘‘
Acid clorhidric Hidroxid de sodiu Clorura de sodiu Apa
.. .. ..
2H – Cl: + Ca2+ 2H – O:- -> Ca2+ 2Cl- + 2 H – O – H (2)
‘‘ ‘‘ ‘‘
Acidul Clorhidric Hidroxid de calciu Clorura de calciu Apa
Trebuie sa observam, in primul rand, ca protonul cedat de acid se leaga de o

pereche de electroni neparticipanti ai bazei. In al doilea rand, in aceste reactii
(si la fel in toate reactiile hidroxizilor metalici cu acizii) se formeaza apa. La
cele doua reactii de mai sus participa si ioni metalici (Na+ sau Ca2+) si se
formeaza ioni de clor, Cl-, astfel ca iau nastere saruri, anume clorura de sodiu,
NaCl si clorura de calciu, CaCl2.
La combinarea amoniacului de acid clorhidric, acidul cedeaza de asemenea
un proton bazei si se formeaza o sare, clorura de amoniu:
H H +
.. ..
H – Cl: + :N – H -> H–N–H + :Cl: - (3)
‘’ ‘‘
H H
Acidul Amoniac Ion de amoniu Ion de clorura
clorhidric
In toate reactiile dintre un acid si o baza, formulate mai sus, are loc transferul
unui proton de la acid la baza. Acesta este procesul chimic esential care are
loc in reactia dintre un acid si o baza. Protonii sunt insa legati covalent atat in
acizi, cat si in baze; ei nu apar liberi in reactia dintre acizi si baze (sau in
solutie).
Sarurile sunt compuse intotdeauna, dupa cum reiese din exemplele de mai
sus, din ioni si anume din cationi si anioni, intr-o asemenea proportie incat
numarul sarcinilor pozitive sa fie egal cu numarul sarcinilor negative.
Hidracizi si oxiacizi. Unii acizi au molecula formata numai din hidrogen si un
element electronegativ, de exemplu HCl, HI, H2S. Acestia se numesc hidracizi.
Denumirea unui hidracid se formeaza de la numele elementului electronegaitv
la care se adauga sufixul hidric. De exemplu, acidul H2S se numeste acid
sulfhidric, iar HI acid iodhidric. Numele sarurilor acestor acizi se alfa
adaugand sufixul ura la numele elementului electronegativ. Astfel, sarea de
potasiu a acidului iodhidric, KI, se numeste iodura de potasiu.
Alti acizi, mai numerosi, contin in molecula si oxigen alaturi de hidrogen si
elementul electronegativ. Acestia se numesc oxiacizi. Daca elementul
electronegativ din acid (atomul central) se afla intr-o valenta superioara
numele acidului se termina in ic, iar cel al sarurilor corespunzatoare in at. De
exemplu, acidul HClO3 se numeste acid cloric, iar sarea lui de sodiu, NaClO3,
clorat de sodiu. Atunci cand atomul central se gaseste intr-o valenta inferioara
numele acidului are sufixul os, iar cel al sarii sufixul it. Astfel, acidul
HClO2 este numit acid cloros, iar sarea lui de sodiu, NaClO2, clorit de sodiu.
In general, oxiacizii pot rezulta din reactia anhidridelor cu apa
SO3 + H2 O -> H2SO4
Trioxid de sulf Acid sulfuric
CO2 + H2 O -> H2CO3
Bioxid de carbon Acid carbonic
Acizi mono- si polibazici. Baze mono- si poliacide. Unii acizii pot ceda bazelor
un singur proton si de aceea se numesc acizi monobazici; altii pot ceda doi,
trei sau patru protoni si se numesc acizi bi-, tri- sau tetrabazici:
HCl H2SO4 H3PO4 H4SiO4
Acid clorhidric Acid sulfuric Acid fosforic Acid silicic
(monobazic) (bibazic) (tribazic) (tetrabazic)
La acizii polibazici, protonii sunt cedati pe rand. Intermediar se formeaza
saruri care mai contin hidrogen acid, numite saruri acide:
NaOH + H2SO4 -> Na+HSO4- + H2 O
Hidroxid de sodiu Acid sulfuric Sulfat acid de sodiu Apa
(sulfat monosodic)
NaOH + Na+HSO4- -> 2Na+SO42- + H2O
Hidroxid de sodiu Sulfat acid de sodiu Sulfat de sodiu Apa
(sulfat monosodic) (sulfat disodic)
Acidul fosforic poate forma in mod similar, trei saruri: fosfat monosodic,
NaH2PO4, fosfat disoric, Na2HPO4 si fosfat trisodic, Na3PO4.
Exista de asemenea baze care pot primi unul sau mai multi protoni, numite
baze monoacide, biacide etc.
Reactiile acid-baza in solutie apoasa. Conform definitiei de mai sus, un acid

este o substanta capabila de a ceda un proton. Din exemplele mentionate mai
rezulta ca un acid nu poate ceda un proton decat unei baze; o baza accepta
un proton de la un acid.
Acizii lichizi pot reactiona direct cu bazele solide, fara dizolvant. De foarte
multe ori insa reactiile acid-baza se petrec in solutii. Dizolvantul cel mai
frecvent este apa. Vom considera de aceea mai amanuntit reactiile acid-baza
in solutie apoasa.
Hidroxizii metalici sunt compusi din ioni, atat in stare solida cat si in stare
topita sau in solutie. De exemplul hidroxidul de sodiu este compus din ioni
Na+ si HO- atat de stare solida cristalizata cat si in solutie apoasa.
Acizii de tipul discutat mai sus, ca HCl sau H2SO4, sunt, in stare pura,
substante neionizate covalente. Se produce ionizare abia la dizolvarea in apa
si anume: la dizolvare are loc o reactie intre acid si apa:
H H
.. ..
H – Cl: + :O – H -> O:+ + :Cl:- (4)
‘‘ ‘‘ /\ ‘‘
H H
Acid clorhidric Apa Ion de hidroniu Ion de clorura
Acidul clorhidric cedeaza un proton unei molecule de apa: se formeaza un ion

de hidroniu si un ion de clorura. In aceasta reactie molecula de apa se
comporta deci ca o baza.
Reactia (4) se aseamana mult cu reactia (3) dintre amoniac si acid clorhidric,
formulata mai inainte. Ionul de hidroniu este un ion complex (adica un ion
format din mai multi atomi) analog ionului de amoniu. Ionul de hidroniu este
insa mai putin stabil decat ionul de amoniu, pentru ca apa este o baza mai
slaba decat amoniacul. Se pot insa izola, in anumite conditii, saruri de
hidroniu cristalizate, de exemplu percloratul de hidroniu, H2O+ ClO4-, care
seamana mult cu percloratul de amoniu, NH4+ ClO4-, dar este stabil numai la
temperatura joasa.
Solutia de acid clorhidric in apa nu contine molecule HCl (decat intr-o foarte
mica masura neglijabila pentru consideratiile de fata). Ecuatia chimica (1)
scrisa mai inainte este deci valabila numai pentru reactia: acid clorhidric
anhidru (acid fara apa) si hidroxid de sodiu. In solutie apoasa, formularea
corecta va fi urmatoarea:
Cl- + H3O + Na+ + HO- -> Cl- + H2O + Na+ + H2O (5)
Ion de Ion de Ion de Ion Ion de Apa Ion de Apa
clorura hidroniu sodiu hidroxil clorura sodiu
In reactia (5) ionii Cl- si Na+ apar atat in membrul drept cat si in membrul stang
al ecuatiei. Ei nu iau efectiv parte la reactie si deci pot fi omisi in ecuatie.
Singura reactie care are loc este:
H3O+ + HO- -> H2O + H2O (6)

Ion de Ion Apa Apa
Hidroniu hidroxil
Ionul hidroxil a fost definit mai sus ca o baza. In reactia (6) ionul de hidroniu
cedeaza un proton unei baze. Conform definitiei, ionul de hidroniu este deci
un acid.
Alti acizi, cum sunt acidul sulfuric, acidul azotic, acidul fosforic si multi altii
reactioneaza cu apa la fel ca acidul clorhidric (in ecuatia 4). Solutiile acestor
acizi contin, prin urmare, ca singura componenta acida, ionul de hidroniu. La
neutralizarea acestor acizi cu hidroxid de sodiu, in solutie apoasa, singura
reactie care are loc este reactia (6). Cand se combina amoniacul, in solutie
apoasa, cu un acid de felul celor mentionati mai sus, reactia (principala) care
are loc este urmatoarea:
H3 O + + NH3 -> H2O + NH4+ (7)

Ion de Amoniac Apa Ion de
hidroniu amoniu
Rezulta din aceasta reactie ca amoniacul este o baza mai tare decat apa; el
leaga mai puternic protonul decat apa.
Amoniacul este un gaz foarte usor solubuil in apa. In solutia de amoniac in
apa, o mare parte din moleculele NH3 sunt dizolvate fizic; o mica parte
reactioneaza cu apa. Reactia amoniacului cu apa este o reactie reversibila:
H2O + NH3 HO- + NH4+ (8)

Apa Amoniac Ion Ion de
hidroxil amoniu
Solutia de amoniac in apa contine deci ioni hidroxil, dar in concentratie mica,
sub 1%, depinzand de concentratia amoniacului (si de temperatura). In reactia
(8), apa se comporta ca un acid (caci cedeaza un proton). Am vazut mai
inainte, de exemplu in reactia (4), ca apa poate reactiona si ca o baza.
Constatam asltfel ca unele substante se pot comporta in unele conditii ca
acizi, iar altele ca baze. Asemenea substante se numesc amfotere.
Daca tratam clorura de amoniu cu hidroxid de sodiu, in solutie apoasa, se
formeaza amoniac si clorura de sodiu:
NH4+ + Cl- + Na+ + HO- -> NH3 + Cl- + Na+ + H2O

Putem simplifica aceasta ecuatie, scriind numai reactantii (ionii) care iau parte
efectiv la reactie. Obtinem astfel:
NH4+ + HO- -> NH3 + H2O (9)
Deducem din aceasta ecuatie ca ionul hidroxil este o baza mai tare decat
amoniacul, caci el extrage (aproape in intregime) protonul din ionul de
amoniu, formand apa si amoniac.
O alta concluzie importanta, decurgand din cea de mai sus, este urmatoarea:
oricarei baze ii corespunde un acid (acidul conjugat bazei), de exemplu:
Baza: Proton: Acizii conjugati:

slaba tare
H2 O + H+ H3 O+
Cl- + H+ HCl (10)
NH3 + H+ NH4+
HO- + H+ H2 O
tare slab
Sarcina elctrica a acizilor si bazelor nu este esentiala. Exista acizi neutri (HCl,
H2SO4) si acizi cationici (H3O+,NH4+); exista baze neutre (NH3) si baze anionice
(HO-). Exista si acizi anionici (de exemplu ionul de sulfat acid, HSO4-, in acest
caz baza conjugata este ionul de sulfat, SO2-4).
Prin reactia dintre un acid si o baza se formeaza o sare si apa; este o reactie
de neutralizare ce are loc cu degajare de caldura. Deoarece reactiile de
neutralizare au loc in mediu apos, acidul, baza si sarea rezultata fiind deci
ionizate, rezulta ca reactia de neutralizare este reactia de legare a ionilor de
hidrogen H+ de ionii lidroxilici OH-, formandu-se apa:
H+ + Cl‾ + Na+ + OH‾ → Na+ + Cl‾ + H2O

Ion de Ion de Ion de Ion Ion de Ion de Apa
Hidrogen clorura sodiu hidroxil sodiu clorura
Prin urmare, in reactia de neutralizare intervin numai ionii cere vor forma
molecule nedisociate, respectiv apa. Aceasta apreciere are caracter de
generalizare si este sustinuta de determinari ale efectului termic in reactiile de
neutralizare dintre acizii tari si baze tari, obtinandu-se totdeauna
ΔH=-57,36 kJ/mol. Efectul termic in aceste cazuri nu depinde de nature
anionilor si cationilor, ci numai de anionii hidroxilici si de ionii de hidrogen. In
cazul neutralizarii acizilor slabi cu baza slabe, efectul termic are diferite valori,
inferioare celei de mai sus.
Acizi tari si acizi slabi. Baze tari si baze slabe. Reactiile acizilor si bazelor
neutre (neionice) cu apa sunt reactii reversibile (in paginile precedente aceste
reactii au fost formulate ca reactii ireversibile, din motive de simplitate). Vom
considera aici doua exemple, reactiile acizilor clorhidric si acetic cu apa:
H – Cl + H2 O H3 O+ + Cl- (11)
CH3COOH + H2 O H3 O+ + CH3COO- (12)
Desi formulate in mod analog, cele doua reactii se deosebesc intr-un punct
important. Echilibrul (11) este complet deplasat sper dreapta; echilibrul (12)
este mult deplasat spre stanga. Solutiile de acid clorhidric contin ioni de
hidroniu in concentratie mare, cele de acid acetic contin ioni de hidroniu in
concentratie mica.
Exista mai multe metode pentru a masura concentratia ionilor in general si a
ionilor de hidroniu (numiti uneori, dupa o conceptie mai veche “ioni de
hidrogen”) in special, intr-o solutie. Una din aceste metode se bazeaza pe
masurarea capacitatii solutiei de a conduce curentul electric (conductibilitatea
electrica a solutiei).
Se numeste ionizare, proprietatea unei substante de a forma ioni in solutie.
Acidul clorhidric, ionizeaza (practic) in intregime in solutie. Chiar in solutie mai
concentrata, ionizarea trece de 95%. In solutii mai diluate (de exemplu, o
solutie de 0,001 moli/l) ionizarea acidului clorhidric trece de 99%. (In general,
diluarea unei solutii favorizeaza ionizarea.) La fel se comporta si alti acizi
minerali, ca acizii percloric, iodhidric, bromhidric, sulfuric si azotic. Acizii de
acest fel se numesc acizi tari.
Acidul acetic (si la fel alti acizi organici), in concentratie de 0,1 moli/l, este
ionizat numai in proportie de 1,35% din totalul moleculelor prezente; in
concentratie de 0,001 moli/l este ionizat in proportie de 12%, iar in
concentratie de 0,0001 moli/l este ionizat in proportie de 33% (la 180 C).
Acidul acetic este un acid slab. Dupa cum se vede, la acizii slabi ionizarea
este cu atat mai avansata cu cat concentratia este mai mica. Totusi, la acizii
slabi, chiar la concentratie foarte mica, ionizarea nu este completa. Se cunosc
si acizi mai slabi decat acidul acetic (de exemplu hidrogenul sulfurat, H2S)
precum si acizi de tarie intermediara intre acizii slabi si acizii tari.
Putem defini acizii tari ca acizii care cedeaza usor protonul lor; in acizii tari
protonul este deci slab legat. In acizii slabi protonul este legat mai tare si de
aceea el desparte mai greu anionul respectiv.
O situatie analoga intalnim si la baze, care se impart de asemenea in baze
tari, cum sunt hidroxizii metalelor alcaline (KOH, NaOH), baze de tarie mijlocie
(LiOH, Ca(OH)2) si baze slabe (NH3). Bazele tari sunt ionizate in intregime in
ioni hidroxil si cation, in timp ce bazele slabe (de ex. NH3) nu reactioneaza
decat in mica masura cu protonul cedat de apa si din cauza aceasta solutia
lor contine ionul hidroxil numai in concentratie mica.
Acizii tari deplaseaza acizii slabi (pun in libertate acizii slabi) din sarurile lor.
Daca, de exemplu, se trateaza acetat de sodiu cu acid clorhidric sau sulfuric,
in solutie apoasa, solutia va contine numai acid acetic si clorura sau sulfat de
sodiu:
CH3COO-Na+ + HCl -> CH3COOH + Na+ + Cl-
De fapt, cum acidul clorhidric este complet ionizat in solutie apoasa, iar acidul
acetic este numai foarte putin ionizat, este mai corect sa se formuleza reactia
de mai sus astfel:
CH3COO- + H3O+ -> CH3COOH + H2O
In mod similar, bazele tari deplaseaza bazele slabe din sarurile lor, de
exemplu:
Na+HO- + NH4+Cl- -> Na+ + H2O + NH3 + Cl-
sau:
HO- + NH4+ -> H2O + NH3
Cand cei doi acizi sunt aproape de aceeasi tarie, se stabileste un echilibru
chimic si reactia nu inainteaza pana la transformarea completa a substantelor.
Un exemplu este reactia dintre clorura de sodiu si acidul sulfuric, care
decurge incomplet:
Na+Cl- + H2SO4 NaHSO4 + HCl
Cum insa acidul clorhidric care se formeaza este un gaz (reactia se
efectueaza cu acid sulfuric concentrat in absenta apei), el paraseste
amestecul de reactie. Prin aceasta se strica echilibrul. Pentru restabilirea
echilibrului, o noua portie de clorura de sodiu reactioneaza cu acid sulfuric,
dand iarasi acid clorhidric care de asemenea paraseste sistemul. Pana la
urma reactia decurge in intregime de la stanga la dreapta.
Incalzind clorura de sodiu cu acid fosforic se degaja in mod similar acid
clorhidric, desi acidul fosforic este un acid mai slab decat acidul sulfuric sau
acidul clorhidric mai volatil.
Am vazut mai sus, in cazul ionizarii acidului acetic, ca luand mai multa apa,
adica diluand solutia sau micsorand concentratia acidului, se mareste
ionizarea acidului. Punctul la care se stabileste un echilibru chimic depinde
deci de concentratiile reactantilor.
Sarurile se deosebesc de acizi si de bazele ca amoniacul prin aceea ca sunt
(in marea lor majoritate) complet ionizate in solutie. Chiar sarurile acizilor slabi
cu baze tari (ca CH3COO-Na+) sau ale bazelor slabe cu acizi tari (ca NH4+Cl-)
sunt complet ionizate in solutie.
Ionizarea apei. Am vazut mai sus ca apa se comporta fata de unele
substante ca o baza (un acceptor de protoni), fata de altele ca un acid (donor
de protoni). Se poate deci prevedea ca, in apa pura, va avea loc o reactie de
transfer de protoni intre doua molecule de apa, ducand la un echilibru:
H2 O + H2 O H3O + HO- (13)
Aceasta reactie are intr-adevar loc, insa numai in proporite foarte mica.
Echilibrul este mult deplasat spre stanga. Prin masurarea conductibilitatii
electrice a apei foarte pure si prin alte metode s-a stabilit ca, in apa foarte
pura, concentratia ionilor de hidroniu, la temperatura camerei (220), este foarte
mica, anume: 10-7 moli de ioni de hidroniu se formeaza un mol ioni hidroxil.
Concentratia ionilor hidroxil, in apa pura, este deci tot 10-7 moli/l. Concentratiile
acestea, desi extrem de mici, sunt importante supa cum vom vedea.
Legile echilibrelor chimice arata ca intr-o solutie produsul intre concentratia
ionilor de hidroniu si a ionilor hidroxil este o constanta (prin paranteze patrate
se indica concentratiile substantelor exprimate in moli la litru):
K = [H3O+] [HO-] = 10-7 x 10-7 = 10-14
Constanta K se numeste produsul ionic al apei.
O solutie apoasa este acida atunci cand concentratia ionilor de hidroniu,
[H3O+], este mai mare de 10-7. In aceasta solutie concentratia ionilor hidroxil,
[HO-], scade astfel incat produsul ionic al apei, K, sa ramana constant, 10-14. In
mod similar, intr-o solutie bazica, in care concentratia ionilor HO- este marita,
concentratia ionilor H3O+ este miscsorata in proportie corespunzatoare.
Intr-o solutie neutra concentratia ionilor de hidroniu [H3O+] este egala cu a

ionilor hidroxil [HO-], fiecare din ele fiind 10-7 moli/l.
Se cunosc diferite metode pentru masurarea concentratiei ionilor de hidroniu

dintr-o solutie apoasa. Cunoasterea concentratiei ionilor de hidroniu prezinta
mare importanta pentru diferite lucrari chimice si biologice.
Hidroliza sarurilor. La neutralizarea unui acid tare (de ex. HCl), a carui
solutie apoasa diluata contine ioni de hidroniu, H3O+, in concentratie mare, cu
o cantitate echivalenta dintr-o baza tare (de exemplu NaOH), carei solutie
apoasa diluata contine, in concentratie mare, ioni hidroxil, HO-, singura reactie
care are loc este:
H3O+ + HO- -> 2 H2O
Prin cantitati echivalente de acid si de baza se inteleg cantitati care contin un
numar egal de ioni H3O+ si respectiv HO-.
Dupa neutralizare, in solutie raman ioni H3O+ si HO- numai in concentratiile
care corespund punctului neutru al apei, adica fiecare din acesti ioni se
gaseste in concentratie de 10-7 moli/l.
Solutia sarii unui acid slab cu o baza tare contine anionul acidului slab.
Acesta, potrivit celor spus mai sus, este o baza tare. Se produce deci o
reactie a anionului cu apa. Vom considera o solutie de acetat de sodiu in apa,
care contine ionul acetat:
CH3COO- + H2O CH3COOH + HO-
Solutia contine o cantitate mica de ioni hidroxil si este deci slab bazica.
In general: solutiile sarurilor acizilor slabi cu baze tari sunt slab bazice. Invers:
solutiile sarurilor acizilor tari cu baze slabe sunt slab acide. Ca exemplu
mentionam solutia clorurii de amoniu, in care are loc reactia paritala (echilibrul
este deplasat spre stanga):
NH4+ + H2O NH3 + H3O+
In solutia sarii unui acid slab cu o baza slaba, atat anionul cat si cationul
sufera hidroliza, in modul indicat mai sus. Ionii H3O+ si HO-, care iau nastere in
aceste reactii, se combina intre ei dand in cea mai mare parte H2O. De aceea:
solutia sarii unui acid slab cu o baza slaba este aproape neutra, dar ea
contine acid si baza libere, in cantitati echivalente.
Electroliza solutiilor apoase diluate. Sarurile, acizii si bazele, in solutie
apoasa, sufera electroliza sub influenta curentului electric, sunt electroliti. In
orice electroliza, se produc doua tipuri de procese distincte: transportul
electricitatii de la un electrod la altul prin ionii din solutie si reactiile ionilor la
electrolizi.
Apa contine ioni de hidroniu, H3O+ si ioni hidroxil, HO-. In cursul electrolizei
ionii H3O+ calatoresc spre catod, iar ionii HO- spre anod. La electrozi se produc
urmatoarele reactii:
La catod cationul primeste un electron si are loc reactia:
H3O+ + e- -> H + H2O (14)
2H -> H2
La anod anionul cedeaza un electron si are loc reactia:
.. ..
H – O: -> H – O + e-
-
‘‘ ‘‘
.. ..
2 H – O -> H2O + :O (15)
‘‘ ‘‘
..
2 O: -> O2
‘‘
La catod se degaja deci H2, iar la anod O2, in proportie de 2 moli la 1 mol.
In apa pura, concentratiile de ioni H3O+ si HO- sunt foarte mici si de aceea
conductibilitatea electrica este extrem de redusa; electroliza apei pure nu
duce, in timp util, la cantitati apreciabile de hidrogen si oxigen. De aceea,
pentru a obtine hidrogen si oxigen prin electroliza de sodiu. Aceste solutii
diluate conduc bine curentul electric deoarece contin concentratii relativ mari
de ioni.
Solutia diluata de acid sulfuric contine, in majoritatea, ionii H3O+ si HSO4-,
rezultati din reactia:
H2SO4 + H2O H3O+ + HSO4-
Acesti ioni asigura transportul curentului. La catod se petrece reactia (14) si
se degaja hidrogen. La anod nu se descarca ionii HSO4-, care au transportat
curentul, ci ionii HO- rezultati din ionizarea apei conform ecuatiei (13) si deci
se petrece reactia (15), din care rezulta oxigen, O2. Pe masura ce ionii HO-,
din jurul anodului, se consuma, se formeaza alti ioni HO- prin ionizarea apei
conform ecuatiei (13). Reactia (13) fiind reversibila, cand se indeparteaza unul
din reactantii din membrul drept al ecuatiei, echilibrul se restabileste prin
deplasare de la stanga la dreapta. O data cu ionii HO- nou formati iau nastere
in cantitate echivalenta, si ioni H3O+. Acestia din urma migreaza spre catod
unde se decarca conform ecuatiei (14).
Faptul ca la anod se descarca ionii HO- ai apei, si nu ionii HSO4-, se explica
astfel: fiecare ion se descarca la electrod (se depune) la un anumit potential
de depunere. Acesta este potentialul electric minim care trebuie sa se aplice
electrodului ca sa produca o descarcare a ionilor din jurul sau. Daca solutia
contine mai multi ioni sarcini de acel semn (cationi in jurul catodului sau anioni
in jurul anodului) se depun intai ionii cu potentialul cel mai scazut. Ionii
HO- necesita un potential mai scazut decat ionii HSO4- si de aceea ei sunt
singurii care se descarca. Ionii HSO4- raman in solutie asigurand, in
continuare, transportul electricitatii. Concentratia acidului sulfuric din solutie
ramane constanta.
Un fenomen similar se produce la electroliza unei solutii diluate de hidroxid de
sodiu. Acesta contine ioni HO- in concentratie mare si ioni Na+. Ionii HO- se
descarca la anod in locul lor se descarca ionii H3O+ ai apei, care necesita un
potential de depunere mai scazut. O data cu disparitia ionilor H3O+ iau nastere
ioni HO- in cantitate echivalenta cu ionii Na+ din jurul catodului. Concentratia
hidroxidului de sodiu din solutie ramane astfel constanta.
La electroliza unei solutii de clorura de sodiu, Na+Cl-, se petrece la catod
aceeasi reactie ca la electroliza hidroxidului de sodiu. Daca solutia este
concentrata la anod se formeaza clor gazos, deoarece se descarca ionii Cl-.
Simultan se descarca in proportie mica, si ioni HO-, conform ecuatiei (15), caci
ionii Cl- au un potential de depunere numai putin mai mic decat ionii HO-. Se
degaja deci, alaturi de clor, si putin oxigen. Cu cat solutia este mai diluata, se
decarca mai putini ioni Cl- si mai multi ioni HO-. La electroliza unei solutii foarte
diluate de NaCl se degaja la anod aproape numai O2.
Teoria transferului de protoni. Se cunosc multe substante cu caracter bazic
care nu contin ioni OH- precum si substante cu caracter acid care nu contin
ionii H+; prin urmare, teoria disociatiei electrolitice nu este suficient de
cuprinzatoare; ea nu poate explica aciditatea, respectiv bazicitatea tuturor
substantelor. Aceasta teorie considera ca ionul de hidrogen H+ poate exista
singur, ceea ce nu este in acord cu realitatea. Acest ion este totdeauna atras
de particule chimice cu densitatea electrolitica mare, inclusiv de moleculele de
apa:
H+ + H 2 O H3 O+
Aceasta reactie de hidratare este puternic exoterma, iar constanta de echilibru
are o valoare foarte mare; astfel la 298oK:
K = H3O+ /(H+ x H2O) = 10200
rezulta ca achilibrul este deplasat complet spre formarea cationului de
hidroniu.
S-a pus in evidenta ca acizii disociaza si in medii neapoase, ca in etanol
anhidru sau in amoniac lichid, cand ionul de hidrogen formeaza cu aceste
molecule cationii C2H5 – OH2+, respectiv NH4+. In aceste medii pot ioniza si
bazele.
Dupa teoria lui Nikolaus Johannes Bronsted (1879-1947) si a lui T. M. Lowry,
elaborata in mod independent unul de altul (1923), un acid este o substanta
care poate ceda protoni, iar baza este o substanta care poate primi protoni. In
reactiile acido-bazice are loc totdeauna transfer de protoni, de unde si numele
teoriei. Prin pierderea unui proton, acidul A se transforma in baza conjugata
B; prin combinarea bazei B cu protonul, apare acidul conjugat A: A B+
H ca de exemplu:
+
CH3 – COOH CH3 – COO- + H+

Acidul este donor de protoni, iar baza este acceptor de protoni. Baza si acidul
formeaza o pereche conjugata acid-baza.
Deoarece protonul nu poate exista singur, reactiile de eliberare a protonului
de catre un acid (ca cele de mai sus) se petrec in medii de solventi a caror
molecule pot lega protonii, jucand deci rol de baza; cel mai frecvent acest rol il
joaca apa:
CH3 – COOH + H2O CH3 – COO- + H3O+
in partea dreapta a reactiei a aparut o alta baza (CH3 – COO-) si un alt acid
(H3O+).
Molecula apei joaca si rol de acid, de exemplu:
NH3 + H2O NH4+ + OH-
in aceasta reactie, HN3 este baza, H2O este acid, NH4+ este acid, iar OH- este
baza. In prezenta ionului acetat, apa de asemenea are rol de acid:
CH3 – COO- + H2O CH3 – COOH + HO-
Datorita proprietatilor sale, apa are caracter amfoter sau amfiprotic, ceea ce
rezulta si din reactia de autoprotoliza:
H2 O + H 2 O H3O+ + OH-
Generalizand, rezulta urmatoarea schema:
Acid + Baza Baza + Acid
Un acid nu poate ceda un proton decat unei baze, care se transforma in
acidul ei conjugat, iar acidul initial se tarnsforma in baza sa conjugata.
Tipuri de acizi si de baze. In conformitate cu teoria lui Bronsted – Lowry,

exista trei tipuri de acizi si trei tipuri de baze:
1. Acizii neutri sunt acele molecule care eliberand protonii, trec in baze
conjugate anionice. Din aceasta categorie fac parte: HCl, H2SO4, CH3 –
COOH, HNO3, H2O si altii:
H2SO4 HSO-4 + H+
CH3 – COOH CH3 – COO- + H+
2. Acizii cationici sunt cationii care prin eliberare de protoni trec in baze
conjugatem care sunt molecule neutre. Din aceasta categorie fac parte
cationii de hidroniu, amoniu, alchiloxoniu:
H3 O+ H2 O + H +
NH4+ NH3 + H+
R – OH2+ R – OH + H+
3. Acizii anionici sunt toti anionii monovalenti (cu o singura sarcina negativa)
care provin din acizii polibazici (acizi care pot elibera mai multi protoni).
Acesti acizi anionici au drept baze conjugate, baze dianionice sau
polianionice:
HSO4- SO43- + H+
H2PO4- HPO42- + H+
HPO42- PO43- + H+
COO- COO-
R R + H+
COOH COO-
Rezumand, rezulta ca moleculele neutre, cationi si anioni pot fi acizi, iar baze
pot fi toti anionii indiferent de numarul sarcinilor si moleculele neutre, care
poseda electroni neparticipanti si pot lega coordinativ protoni.
Toate reactiile care au loc prin transfer de protoni se numesc reactii
protolitice:
HCl + H2O H3O+ + Cl-
Acizi si baze tip Lewis. In acelasi timp cu Bronsted, Gilbert Newton Lewis
(1875 – 1946) a formulat asa numita teorie electronica a acizilor si bazelor,
conform careia acidul este o molecula sau un ion car epoate accepta o
pereche de electroni, iar baza este o molecula sau un ion care poate dona o
pereche de electroni sau mai multe. Se intelege ca dupa aceasta teorie baza
este nucleofila iar acidul este electrofil si in reactiile acido-bazice se formeaza
legaturi coordinative. In reactia de mai jos:
CH3 F CH3 F
CH3 N: + B – F CH3 – N:B – F
CH3 F CH3 F
trimetil – amina este o baza, iar trifluorura de bor este un acid; intre azot si bor
apare o legatura coordinativa. Reactia se explica prin lipsa se electroni a
atomului de bor, incat molecula neutra BF3, cu un orbital vacant pe atomul de
bor, functioneaza ca un acid de tip Lewis. Trimetil-amina are rol de baza,
azotul avand o pereche de electroni neparticipanti, care pot fi donati, fenomen
favorizat si de efectul +I al grupelor metil. Se apreciaza ca reactia de mai sus
este o reactie de neutralizare. De asemenea in reactia:
H+ + H 2 O H3O+ protonul este un acid, iar apa este o baza; oxigenul avand
doua perechi de electroni liberi, poate accepta un proton. Clorura de aluminiu
anhidra este un acid tip Lewis; ea poate lega un anion datorita lipsei de
electroni pe atomul de aluminiu: AlCl3 + Cl- AlCl4-. In procesele catalititce
din chimia organica clorura de aluminiu functioneaza ca un acid, ca si
bromura de aluminiu.
Se cunosc cazuri cand un acid Lewis accepta si doua perechi de electroni, ca
reactia de formare a anionului hexafluo-silicic, dupa schema:
SiF4 + 2 F- SiF62-
Acid Lewis Baza Lewis
Dupa aceasta teorie, proprietatile acide apar si la substante care nu au
hidrogen in molecula, iar bazele trebuie sa aiba electroni neparticipanti.
Reactii de neutralizare. Asa precum s-a mai spus, reactia dintre un aicd si o
baza este o reactie de neutralizare. Tinand seama de faptul ca reactantii sunt
disociati, se poate reprezenta neutralizarea dintre acidul cel mai puternic din
solutia apoasa si baza cea mai puternica:
H3O+ + OH- 2 H2 O
Reactiile de neutralizare pot avea loc intre:
- un acid tare si o baza tare; - un acid tare si o baza slaba; - un acid slab si o
baza tare si un acid slab si o baza slaba.
Exemplu clasic de neutralizare a unui acid tare cu o baza tare il ofera reactia:
HCl + NaOH = NaCl + H2O.
Daca se titreaza un volum de 50 ml solutie 1n de acid clorhidric cu o solutie
1n de hidroxid de sodiu, se vor consuma pentru neutralizare exact 50 ml
solutie NaOH. In acest caz apare punctul de echivalenta, iar solutia in vasul
de titrare are pH = 7. Determinandu-se pH-ul solutiei in timpul titrarii acidului
cu baza si inscriindu-se rezultatele intr-un grafic se obtine curba de titrare,
care reflecta variatia pH-ului functie de aciditate si de bazicitate.
In cazul reactiei de mai sus, s-au obtinut urmatoarele date: (se indica volumul
solutiei de NaOH introdus peste volumul de 50ml HCl si valoarea
corespunzatoare a pH-ului).
ml NaOH pH ml NaOH pH
49 3 50 7
49,5 3,3 50,05 9,7
49,9 4,0 50,1 10,0
49,95 4,3 51,0 11
Punctul de echivalenta apare la pH = 7, deci in mediu neutru. Cu ajutorul

acestor date, s-a obtinut curba 1,figura.
Se observa ca in jurul punctului de echivalenta, pentru variatii foarte mici ale
volumului de solutie de acid sau baza, pH-ul se schimba foarte mult. In
apropierea acestui punct, curba apare aproape paralela la ordonata. Aceasta
ofera posibilitatea folosirii mai multor indicatori pentru punerea in evidenta a
punctului de echivalenta.
Daca in loc de acid clorhidric, se foloseste acid acetic 1n, pentru realizarea
aceluiasi pH, volumele de hidroxid de sodiu difera mult fata de cazul
precedent. In cazul unui acid slab cu o baza tare (curba 2) curba de titrare nu
mai este simetrica fata de punctul neutru, iar echivalenta se stabileste in
mediu bazic, la pH = 8,72. In acest caz, se vor folosi pentru titrare indicatori
care vireaza la pH bazic, cum este fenoftaleina.
Curba de titrare 2 arata ca inaintea punctului de echivalenta, pH-ul variaza
putin pe masura ce progreseaza neutralizarea. Pana la punctul de echivalenta
se gaseste in solutie acid acetic si sarea sa, acetatul de sodiu. Acetatul de
sodiu hidrolizeaza si creeaza mediul bazic, ceea ce explica aparitia punctului
de echivalenta in mediu bazic. Dupa punctul de echivalenta pH-ul variaza
brusc, ca si in cazul neutralizarii anterioare, iar curbele aproape se suprapun.
La titrarea unui acid tare cu o baza slaba, ca de exemplu:
HCl + NH4OH NH4Cl + H2O (cruba 3) in regiunea acida curba de titrare se
suprapune practic peste curba 1. Punctul de echivalenta fiind in mediu acid,
se vor folosi indicatori care vireaza in mediu acid, ca rosu de metil. Dupa
punctul de echivalenta curba 3 se abate de la curba 1, adica pH-ul variaza
foarte putin.
La neutralizarea unui acid slab cu o baza slaba, pH-ul variaza foarte putin
intre 4 si 8, echivalenta se stabileste la pH = 7, dar acest punct nu poate fi
observat usor di in consecinta reactia nu poate servi la determinari cantitative.
Indicatori. Indicatorii sunt substante organice cu caracter slab acid, sau slab
bazic, care au proprietatea de a-si schimba culoarea intr-un anumit domeniu
de pH. Schimbarea culorii indicatorului se numeste viraj. Virajul se datoreste
unor schimbari structurale ale moleculelor indicatorilor, fiind determinat de
prezenta acizilor sau bazelor, motiv pentru care ei se numesc indicatori acido-
bazici.
In solutii apoase, indicatorii se comporta analog unui cuplu acid-baza
conjugata. Simbolizand forma acida a indicatorului Hin si forma bazica In-, se
paote scrie reactia protolitica:
HIn + H2O H3 O + + I n -
In mediu acid, echilibru se deplaseaza spre stanga, iar in mediu bazic spre
dreapta. Fiind o reactie la echilibru, se poate aplica legea actiunii maselor,
fiecarui indicator fiindu-I caracteristica o constanta de echilibru, numita
constanta indicatorului (Ki).
Ki = [H3O+]x[In-]/[HIn]
Logaritmul cu semn schimbat al concentratiei indicatorului se numeste
exponentul indicatorului: pKi = -lg Ki.
Forma acida HIn si baza conjugata In- au culori diferite, usor de sesizat cu
ochiul liber. Din expresia constantei indicatorului rezulta:
[H3O+] = Ki x [HIn]/[In-] = Ki [culoarea HIn]/[culoarea In-]

si logaritmand:
pH = pKi – lg [HIn]/[In-] = pKi + lg [culoarea In-]/[culoarea HIn]
Se poate deci afla pH-ul unei solutii folosind un indicator cu pKi cunoscut
(aceasta caracteristica se poate determina) si evaluand pe cale colorimetrica
valoarea raportului culoarea In-/culoarea HIn. Se foloseste in practica un
indicator cu pKi apropiat ca ordin de marime de valoarea pH-ului ce urmeaza
sa fie calculat.
Indicatorii folositi in practica trebuie sa fie perfect solubili in apa sau in alcool,
sa fie sensibili la variatii de pH schimbandu-si in mod notabil culoarea. Ei se
folosesc in cantitati foarte mici si au un domeniu de pH in care isi schimba
culoarea, numit interval de viraj.
Cativa dintre indicatorii mai importanti si intervalul de viraj se prezinta mai jos:
Culoarea in mediu Indicator de viraj
Indicator
acid baza (pH)
Metilviolet verde violet 0–2
Metiloranj rosu galben 3,1 - 4,4
Rosu de metil rosu galben 4,2 – 6,3
Albastru de brom timol galben albastru 6–8
Rosu cresol galben rosu 7,2 – 8,8
Turnesol rosu albastru 5–8
Fenoftaleina incolor roz 8,3 – 10
Timolftaleina incolor albastru 9,3 – 10,5
Galben de alizarina incolor galben 10,1 – 12,1
Pentru a determina caracterul acid sau bazic al unei solutii, in practica se

folosesc hartii indicatoare, impregnate cu un singur indicator.
Folosindu-se amestecuri de indicatori cu care se impregneaza hartii speciale,
indicatorii astfel alesi incat hartia sa imbrace anumite colorantii pentru un
anumit pH, se obtine hartie indicator universal. Coloratia dobandita de
aceasta hartie introdusa intr-o solutie, se compara cu o scara de culori,
fiecare nuanta indicand o valoare a pH-ului.
ACIDUL SULFURIC (H2SO4)

♦ Structură și compoziție
Acidul sulfuric este un oxiacid diprotic. Molecula sa este alcătuită din un atom
de S, patru atomi de O și doi atomi de H legați prin legături covalente polare
simple sau duble.
• Raport atomic: H : S : O = 2 : 1 : 4
• Raport de masă: H : S : O = 1 : 16 : 32
• Compoziția procentuală: 2,05 % H; 32,65 % S; 65,3 % O.
♦ Stare naturală
Acidul sulfuric se găsește liber foarte puțin în glandele unor moluște.
Sub formă de compuși (sulfați): sulfatul de calciu (CaSO4•2H2O- gips) și
sulfatul de magneziu (MgSO4•7H2O).
♦ Metode de obținere
În industrie, H2SO4 se obține prin procedeul prin contact, care se desfășoară
în trei etape:
a. Obținerea SO2
4 FeS2 + 11 O2 → 2 Fe2O3 + 8 SO2↑
b. Oxidarea catalitică a SO2

2 SO2 + O2 → 2 SO3↑
c. Absorbția SO3
SO3 + H2O → H2SO4
♦ Proprietăți fizice
• lichid uleios, incolor și inodor;
• mai greu decât apa (ρ=1,84 g/mL);
• foarte avid de apă (higroscopic);
• foarte solubil în apă.
♨ATENŢIE! Dizolvarea H2SO4 în apă este puternic exotermă. Pentru a

evita eventualele accidente, la diluarea unei soluţii concentrate de acid
sulfuric se toarnă soluţia de acid în apă și nu invers.
♦ Proprietăți chimice
1. Acțiunea asupra indicatorilor.
În prezența acidului sulfuric culorile celor mai utilizaţi indicatori sunt:
Indicator Culoare
turnesol roşu
metiloranj roşu
fenolftaleină incolor
2. Reacția cu metalele
Soluția de acid poate fi diluată
3 H2SO4 + 2 Al → 2 Al2(SO4)3 + 3 H2↑
sau concentrată
H2SO4 + Zn → ZnSO4+ H2↑ Soluție diluată de acid
2 H2SO4 + Zn → ZnSO4+ SO2↑ + 2 H2O Soluție concentrată de acid
H2SO4 + Fe → FeSO4+ H2↑ Soluție diluată de acid
H2SO4 + Fe → pasivare Soluție concentrată de acid
H2SO4 + Cu → nu reacționează Soluție diluată de acid
2 H2SO4 + Cu → CuSO4+ SO2↑ + 2 H2O Soluție concentrată de acid
2 H2SO4 + 2 Ag → Ag2SO4+ SO2↑ + 2 H2O Soluție concentrată de acid
Reacția acidului sulfuric cu metalelor situate imediat după hidrogen în seria

reactivității (Cu, BI, Sb, Hg, Ag) decurge practic în două etape: reacția
metalului cu acidul cu formare de oxid și apă, urmată de transformarea
oxizilor în săruri:
H2SO4 + Cu → CuO + SO2↑ + H2O (obținerea oxidului)
H2SO4 + CuO → CuSO4 + H2O (obținerea sării)
2 H2SO4 + Cu → CuSO4 + SO2↑ + 2 H2O (reacția globală)
H2SO4 + 2 Ag → Ag2O + SO2↑ + H2O (obținerea oxidului)
H2SO4 + Ag2O → Ag2SO4 + H2O (obținerea sării)

2 H2SO4 + 2 Ag → Ag2SO4+ SO2↑ + 2 H2O (reacția globală)
3. Reacția cu bazele (reacția de neutralizare)

H2SO4 + 2 NaOH → Na2SO4+ 2 H2O
H2SO4 + Ca(OH)2 → CaSO4+ 2 H2O
4. Reacția cu oxizii bazici

H2SO4 + CuO → CuSO4 + H2O
3 H2SO4 + Al2O3 → Al2(SO4)3 + 3 H2O
5. Reacția cu sărurile. Acidul sulfuric scoate din săruri acizii mai slabi,
precum și acidul clorhidric, care este volatil
H2SO4 + Na2CO3 → Na2SO4 + H2CO3 (H2O + CO2↑) carbonați
H2SO4 + 2 KNO3 → K2SO4 + 2 HNO3 azotați
3 H2SO4 + Ca3(PO4)2 → 3 CaSO4 + 2 H3PO4 fosfați
H2SO4 + FeS → FeSO4 + H2S↑ sulfuri
H2SO4 + 2 NaCl → H2CO3 + 2 HCl ↑ cloruri
5. Reacția de recunoaștere. Ionul sulfat (SO42-) poate fi identificat prin

precipitare sub formă de BaSO4:
H2SO4 + BaCl2 → 2 HCl + BaSO4↓ precipitat alb lăptos
6. Reacția cu nemetalele.
2 H2SO4 + C → H2O + CO2↑+ 2 SO2↑ reacția cu carbonul
2 H2SO4 + S → H2O + 3 SO2↑ reacția cu sulful

7. Deshidratarea substanțelor organice. Datorită caracterului higroscopic,
acidul sulfuric este catalizator la deshidratarea zaharozei:
C12H22O11 → 12 C + 11 H2O
♦ Utilizări
• în agricultură (îngrășăminte cu P și N);
• în laborator (obținerea hidrogenului, HCl, HNO3, agent deshidratant etc.);
• în tehnică (acumulatoare cu Pb);
• în industrie (obținerea de mase plastice, explozivi, coloranți, hârtrie,
rafinarea petrolului și a uleiurilor etc.).
ITEMI DE EVALUARE
CHIMIE
CLASA A IX –A
SEMESTRUL I
Subiectul A 40 puncte
Scrieţi pe foaia de examen termenul din paranteză, care completează
corect fiecare dintre următoarele afirmaţii.
1. Nucleul este partea.................................................. a atomului
(exterioară/centrală).
2. Clorul formează molecule.......................................... (polare/nepolare).
3.Un strat este format din.................................................. orbitali (4/7).
4. Învelişul electronic este partea.........................................a

atomului( exterioară / centrală)
5. Acidul clorhidric formează molecule...................................(polare/nepolare).
6. Clorura de sodiu este solubilă în........................................(apă / tetraclorură

de carbon).
7. Turnesolul are culoarea roşie într-o soluţie......................(acidă / bazică).
8. Fenolftaleina are culoare roşu-carmin în......................... soluţie (acidă /

bazică).
9. Reacţia de neutralizare are loc între un acid şi .................(o bază / o sare).
10. Soluţia este un amestec ……..........de două sau mai multe substanţe ...
(omogen /eterogen).
11. În reacţia sodiului cu clorul se formează..........................( NaCl/ NaCl2).

12. În reacţia Na cu apa se formează hidrogen şi (NaOH/ Na2O).
13. Neutronul este o particula materială cu sarcina................din punct de

vedere electric. (pozitivă / neutră)
14. Orbitalii cu......... energie formează împreună un substrat. (aceeaşi /

diferită).
15. Orbitalul s are forma..........................(sferică / complicată).
16. Electronul care se adaugă în procesul de trecere de la un atom la

altul, de-a lungul sistemului periodic, se numeşte electron .......... .(de valenţă /
distinctiv)
17. Energia orbitalilor s este...................................................(mare / mică).
18. Orbitalii p au formă (sferică / bilobară).
19. În orbitalii f pot fi maxim..................................................electroni. (10 /14).
20. Elementele dintr-o grupă principală au acelaşi număr de electroni ..........

(în învelişul de electroni / pe ultimul strat cu electroni)
21. Elementul 11Na face parte din blocul ................................ de elemente.(s /

p).
22. Învelişul de electroni este stratificat şi este format
din.............................. straturi. (5 / 7).
23. Stratul 1 are energia cea mai.......................... (mică / mare ).
24. Numărul maxim de electroni de pe stratul 2 este.......................... ( 2 / 8 ).
25. Legatura ionică se stabileşte între ioni pozitivi şi ioni..........................

(neutri/negativi).
26. În procesul de realizare a legăturii ionice, atomul de

metal................ (cedează/acceptă) electroni.
27. Atomul care cedează electroni se transformă în

ion........................... (negativ/pozitiv).
28. Substanţele ionice sunt.......................................... (solide/lichide) în

condiţii normale.
29. Soluţiile substanţelor ionice............................... (nu conduc/conduc)

curentul electric.
30. Substanţele ionice sunt solubile în ......................................................

(apă / CCl4 ).
SUBIECTUL B (50 PUNCTE)

Pentru fiecare item al acestui subiect, notaţi pe foaia de examen numai
litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur
răspuns corect.
1. Solubilitatea NaCl în apă este influenţată de:
a.creşterea presiunii b. scăderea temperaturii
c.creşterea temperaturii d. nu este influenţată de niciun factor
2. În reacţia Na cu apa se formează:

a. NaOH,H2 b. NaOH,O2
c. Na2O, H2 d. numai NaOH
3. Concentraţia procentuală masică a unei soluţii se poate calcula cu relaţia:

a. md/(ms.100) b. (md.100)/ms
c. ms/md d. md/ms
4. Între izotopi şi elemente există următoarea relaţie:

a. izotopii aceluiaşi element conţin un număr constant de protoni;
b. toate elementele din tabelul periodic sunt amestecuri de mai mulţi izotopi;
c. izotopii unui element pot avea numere atomice diferite;
d. izotopii cu acelaşi număr de protoni conţin şi acelaşi număr de neutroni.
5. Sistemul periodic contine un numar de perioade egal cu:

a. 8; b. 7;
c. 18; d. 10.
6. Elementul cu numărul atomic Z = 36 se află în sistemul periodic în grupa:

a. 2; b. 5;
c. 10; d.18.
7. Regula lui Hund se referă la completarea cu electroni a:

a. substraturilor care fac parte din acelaşi strat;
b. unui orbital oarecare; c. stratului de valenţă;
d. orbitalilor care aparţin aceluiaşi substrat.
8. Energia orbitalilor creşte în ordinea:

a. s; p; d; f b. f; d; p; s
c. p; s; d; f d. s; d; p; f.
9. Dintre metalele Cu, Sn, Ca şi Mg, caracterul metalic cel mai pronunţat îl
are:
a. Cu; b. Sn;
c. Ca; d. Mg.
10. Dintre nemetalele oxigen, fluor, clor şi sulf caracterul cel mai
electronegativ îl are:
a. oxigenul; b. fluorul;
c. clorul; d. sulful.
11.Elementul chimic, al cărui atom are electronul distinctiv pe un orbital p, are

simbolul chimic:
a. 15P b. 11Na
c. 4Be d. 12Mg
12. Orbitalii d au forma:

a. sferică b. complicată
c. bilobară d. tetraedrică.
13. Numărul de substraturi complet ocupate cu electroni din învelişul

electronic al atomului care are sarcina nucleară + 16 este:
a. 4 b. 5
c. 6 d. 3
14.Dintre următoarele elemente chimice : 6C, 7N, 16S, 15P , are pe ultimul strat al
învelişului electronic al atomului, 6 electroni de valenţ:
a. 7N b. 6C
c. 15P d. 16S
15. Dintre substanţele chimice cu formulele următoare sunt gaze:

a. CH4, CO2; b. NaOH, Cl2;
c. CaO, KOH;d. Ar, Ag.
16.Substanţele ionice se caracterizează prin:

a.puncte de topire ridicate,
b.intervale de înmuiere,
c.sunt insolubile în apă,
d.sunt solubile în solvenţi organici.
17 .Care serie contine doar molecule:

a. H2O, HCl, NH3 b. NH3, CaS, CO2,
c. CH4, NaOH, HF, d. NH4Cl, MgO, AlCl3.
18. Care serie conţine doar compuşi ionici:
a.NaF, KCl, NaBr b. HI, HCl, NaBr
c.NaI, HBr, HCl d. NaCl, HBr, HF.
19.Care din următoarele elemente sunt metale:

a. C b. O
c. Ne d. Mg
20. Doi izotopi ai unui element diferă

prin:
a.numărul electronilor b. numărul protonilor;
c.numărul neutronilor. d. numărul nucleonilor.
BACALAUREAT
CHIMIE ANORGANICĂ – FIŞĂ TEORETICĂ – BACALAUREAT
TERMOCHIMIE – clasa a XII-a

1. Reacţia exotermă ( exoenergetică )= reacţiile în care se degajă căldură.
2. Reacţia endotermă ( endoenergetică ) = reacţiile în care se absoarbe
căldură.
3. Reacţia redox ( oxido-reduceri ) = reacţiile cu transfer de electroni.
4. Oxidarea = fenomenul în care o pariculă cedează electroni; specia chimică
se numeşte agent reducător.
5. Reducerea = fenomenul în care o particulă acceptă electroni; specia
chimică se numeşte agent oxidant.
6. O. ( număr de oxidare ) = nr. de electroni implicaţi în formarea de legături.
7. Elementul galvanic ( celula galvanică ) = dispozitivul în care are loc
transformarea energiei chimice în energie electrică ( sursă de energie
electrică = bateria ). Anod ( - ), Catod ( + )
8. Electroliza = procesul ce se petrece la trecerea curentului electric prin
soluţia sau topitura unui electrolit.
Anod ( + ), Catod ( - )
Electroliza NaCl soluţie apoasă: ionii existenţi: Na+1, Cl-1, H+1, HO-1
(+)Cl-1 -1e- →Cl; 2Cl →Cl2; oxidarea
(-) H+1 + 1e- →H; 2H →H2; reducerea
Global: Na+1 + HO-1 → NaOH sodă caustică
9. Simbolizarea unei celule galvanice: se începe cu semnul (–) care

înseamnă anodul apoi electrodul negativ, cele 2 bare verticale simbolizând
celula galvanică, electrodul pozitiv şi în final (+) care înseamnă catodul.
Având dată ecuaţia se scriu elementele în ordinea scrisă de ecuaţie, pe
perechi.
De ex. Se dă ecuaţia: Cu + 2 Ag+ = 2Ag + Cu+2; celula galvanică se va

simboliza astfel: (-) Cu/Cu+2||Ag+/Ag (+)
10. Pila Daniell = este cea mai simplă celulă galvanică;
Anodul ( - ) este electrodul de Zn;

Catodul ( + ) este electrodul de Cu;
Puntea de sare e înlocuită cu o diafragmă poroasă ( ca un „burete” )
11. Acumulatorul cu plumb = bateria de la autoturisme

Anodul ( - ) este un grătar de Pb umplut cu Pb spongios
Catodul ( + ) este un grătar de Pb umplut cu PbO2
Electrolitul este H2SO4 38%
Procese ce au loc la electrozi: (-) Pb + SO4-2 → PbSO4 + 2e-
(+) PbO2 + SO4-2 + 4H+ +2e- → PbSO4 +
2H2O
Reacţia globală: Pb + PbO2 + 4H+ + 2 SO4-2 →2PbSO4 +
2H2O
12. Căldura de formare = variaţia de entalpie a sistemului în reacţia de

sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente
13. O substanţă este cu atât mai stabilă cu cât ENTALPIA ei ( ∆H ) este
mai mică.
14. Căldura de combustie ( ardere )= căldura degajată la arderea unui
mol dintr-o substanţă când se obţine dioxid de carbon şi apă.
15. Entalpia de reacţie = este dată de diferenţa dintre entalpiile de formare
ale produşilor de reacţie şi entalpiile de formare ale reactanţilor.
12. Legea lui Hess = căldura absorbită sau degajată într-o reacţie chimică
este constantă şi este determinată numai de starea iniţială şi starea finală
a sistemului, indiferent de calea urmată.
13. Catalizatorii = sunt substanţe care modifică viteza de reacţie,
regăsindu-se nemodificate la sfârşitul reacţiei.
14. Promotorii = sunt substanţe care măresc activitatea catalizatorului.
15. Otrăvurile = sunt substanţe care reduc sau anulează activitatea
catalizatorilor.
16. Inhibitorii = sunt substanţe care micşorează viteza de reacţie,
acţionând asupra reactanţilor şi nu asupra catalizatorilor.
APLICAŢII – Termochimie:
12. Dacă în problemă avem date entalpiile de formare ∆fH0 pentru compuşii
ce intră în reacţia chimică atunci se foloseşte relaţia:
12. Dacă în problemă sunt date mai multe reacţii fiecare cu o anumită
entalpie de reacţie ∆H1, ∆H2, etc. Se foloseşte legea lui Hess care
presupune efectuarea unor operaţii asupra reacţiilor cărora li se cunosc
entalpiile şi obţinerea entalpiei reacţiei finale.
13. Dacă în problemă se cunosc valori ale temperaturii ( 0C) , masa şi
capacitatea calorică ( c ), se foloseşte relaţia Q = m . c . ∆T unde T = t +
273 ( relaţia de transformare a 0C în 0K ).
ATOM, SOLUŢII, GAZE, ACIZI-BAZE – clasa a IX-a
1. Particule elementare:
Nucleonii=neutronii şi protonii ( particulele din nucleul atomului ); p+

Electronii = particulele din învelişul electronic; e-
2. Z = număr atomic = p+ = e-;

3. Sarcina nucleară = Z+ ( e dată de numărul Z dar are sarcina
pozitivă ); ATOMUL are sarcina 0 ( e neutru )
4. A = Z + N; N – numărul de neutroni; A – număr de masă
5. Configuraţia
electronică: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s23d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2 4f14 5d106p67s2...
6. Poziţia în sistemul periodic:
grupa este dată de electronii de pe ultimul strat ( adică, se reprezintă

configuraţia şi se verifică care e ultimul strat şi se numără toţi electronii,
„cifrele de la putere”, de pe ultimul strat)
perioada este dată de numărul de starturi ( adică de cel mai mare număr de
„jos” )
Orbitalii monoelectronici: sunt „căsuţele” care conţin doar un singur
electron; se deduc astfel: se scrie configuraţia electronică şi ultimul
substrat(ultimul orbital notat ) se desenează ca nr. de căsuţe ( de ex s o
căsuţă, p 3 căsuţe, d 5 căsuţe...) şi se aşează electronii înfiecare cameră.
Câte camere rămân cu 1 electron nepereche atâţia orbitali monoelectronici
avem.
De ex. Cl, Z = 17 are configuraţia: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5; ultimul substrat este
3p5 deci desenez 3 căsuţe în care pun cei 5 electroni, rămânând o căsuţă cu
un electron; deci atomul de clor prezintă un orbital monoelectronic.
Electronul distinctiv este electronul care tinde să ocupe în atom locul de
energie MINIMĂ
ORBITALII: s – e unul singur şi are maxim 2e-; p – sunt trei la număr şi au
maxim 6e-; d – sunt 5 la număr şi conţin maxim 10e-; f – sunt 7 la număr şi
conţin maxim 14e-
Blocuri de elemente: blocul de elemente s – fac parte elementele la care
ultimul orbital este de tip s; blocul de elemente p – fac parte elementele la
care ultimul orbital e de tip p; la fel pentru blocul d şi f.
Caracterul chimic: capacitatea unui element chimic de a forma ioni prin
cedare de electroni (ioni pozitivi)→METALELE=caracter
metalic(electropozitiv) sau prin acceptare de electroni (ioni
negativi)→NEMETALELE=caracter nemetalic (electronegativ).
De ex. Formarea ionilor: 11Na, 1s2 2s2 2p6 3s1 are 1e- pe ultimul strat, deci
pentru a-şi stabili configuraţia de octet va ceda mai uşor acest electron decât
să primească 7;
Na. -1e-→Na+1 ion pozitiv monovalent; la fel se întâmplă pentru metalele din
grupele II şi III care pierd 2e- şi 3e- pentru a forma configuraţia stabilă de
octet, formând ioni pozitivi divalenţi respectiv trivalenţi.
Cl, 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 are 7e- pe ultimul strat, deci pentru a-şi stabili
17
configuraţia de octet va primi mai uşor 1e- decât să cedeze 7e-;

Cl +1e- →Cl-1 ion negativ monovalent; la fel păţesc nemetalele din grupa a V
şi a VI-a care vor primi 3e- şi 4e- pentru a-şi stabili octetul, formând ioni
negativi trivalenţi, respectiv divalenţi.
Legături chimice:
Legătura ionică = METAL + NEMETAL ( se formează ionii care apoi se atrag
electrostatic ); NaCl
Legătura covalentă nepolară = NEMETAL + NEMETAL ( identice ): H2; Cl2;
O2
Legătura covalentă polară = NEMETAL + NEMETAL ( diferite ): HCl; H2O,
NH3; CH4
Legăturile covalente se realizează prin punere în comun de electroni.
Legătura covalent coordinativă: H3O+ ( ion hidroniu ); NH4+ ( ion amoniu );
combinaţii complexe: Ag[(NH3)2]OH (are denumirea IUPAC = hidroxid diamino
argentic )
 Cristalul de NaCl – sarea de bucătărie; este uşor solubil în apă; nu

conduce curentul electric deoarece ionii sunt legaţi prin legături ionice fixe,
nu sunt mobili; are numărul de coordinare 6 ( adică 1 iond e sodiu este
înconjurat de 6 ioni de clor şi invers ); are celula elementară un CUB.
 Apa – în stare solidă volumul său creşte faţă de starea lichidă
deci densitatea gheţii este mai mică decât a apei lichide
apei ( pluteşte ); Între moleculele de apă se manifestă legături
intermoleculare denumite legături de hidrogen, care sunt responsabile
pentru punctul de fierbere anormal de ridicat al apei.
 Lichide nemiscibile = lichide care nu se dizolvă unul în celălalt ( nu sunt
solubile între ele ).
 Solubilitatea: 2 substanţe sunt solubile unul în celălalt dacă prezintă
acelaşi tip de molecule ( de ex. Sulful se poate dizolva în CS2 pentru că
ambele sunt molecule nepolare sau sarea de bucătărie se dizolvă în apă
pentru că ambele sunt compuşi cu molecule polare ).
SOLUŢII:
concentraţia procentuală; md – substanţa dizolvată; ms-soluţia
concentraţia molară; M- masa moleculară ( se calc. cu ajutorul

sistemului periodic); V-volumul în l (1l = 1000 cm3 )
n = m/M; transformarea din masă în moli
Dizolvarea unor substanţe în apă:

Dizolvarea HCl în apă ( compus covalent )
Ionizarea HCl: HCl + H2O → H3O+ + Cl-
Dizolvarea NaCl în apă ( compus ionic )
Ionizarea NaCl: NaCl → Na+ + Cl-
 Acizii = sunt specii chimice ce posedă protoni ( H+ ); acizi tari: HCl; acizi
slabi: HCN, H2CO3
 Acizii monoprotici = acizii ce posedă un proton; HCl, HNO3
 Acizii diprotici = acizii ce posedă doi protoni; H2SO4; H2CO3
 Acizii triprotici = acizii ce posedă trei protoni; H3PO4
Bazele = sunt specii chimice ce posedă ioni hidroxil ( HO- ); baze tari: NaOH;
baze slabe: NH3
Tipuri de reacţii:
Acid slab cu bază tare: HCN + NaOH → NaCN + H2O
Acid slab cu bază slabă: HCN + NH3 → NH4CN ( cianură de amoniu )
Acid tare cu bază slabă: HCl + NH3 → NH4Cl ( clorură de amoniu )
Acid tare cu bază tare: HCl + NaOH → NaCl + H2O ( reacţia de neutralizare )
2NaOH + Cl2 → NaClO + NaCl + H2O
Hipoclorit de sodiu
Dacă se cere calcularea NUMĂRULUI de atomi, ioni sau molecule se
utilizează regula de trei simplă în care primul rând este: 1
mol.....................6,022.1023 atomi (molecule, ioni ).
Ecuaţia generală a gazelor: pV = nRT
p – presiunea ( atm ); V – volumul ( l ); n – nr. de moli; R = 0,0b2 ( se dă ), T –
temp. În K
Densitatea: r = m/V; este folosită pentru trecerea de la masă (g) la volum
(cm3)
pH-ul este o mărime ce caracterizează caracterul acid sau bazic al unei
soluţii:
ACID 0 ÷6; NEUTRU 7; BAZIC 8÷14.
29. pH = - lg[H+];
30. pH + pOH = 14;
31. [H+] = 10-pH
32. TURNESOLUL – colorează în roşu ACIZII şi în albastru BAZELE


Ghid Pentru Bacalaureat Chimie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Pentru Bacalaureat Chimie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID PENTRU BACALAUREAT: CHIMIE

ANORGANICĂ: SISTEMUL PERIODIC.

Elementele sunt aranjate in Sistemul Periodic in functie de Z. In functie de

 Numarul grupei este dat de numarul de electroni de pe ultimul strat si se

 Perioadele sunt in numar de 7 si se noteaza cu cifre arabe.

Configurația electronică a unui element chimic din tabelul periodic

CARACTERUL ELECTROCHIMIC SI CARACTERUL CHIMIC

Atomii care au pe ultimul strat 1,2 sau 3 electroni au caracterul chimic :

FIECARE ATOM ARE O MASA NUMITA MASA ATOMICA

1MOL = A(GRAME) = NA ; NA=6,023*1023ATOMI

Mol de atomi reprezinta cantitatea in grame dintr-un element,numeric egala

 Întrebare: Reprezentați structura atomului de fier.

7 straturi → 1....7; K...Q

CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR DIN PERIOADELE

C (Z = 6) [He] 2s2 2p2

Na (Z = 11) [Ne] 3s1

Intr-un atom neutru numarul electronilor care compun invelisul de electroni

Substraturile și conținutul maxim de electroni:

Casuta este un orbital, caci fiecare orbital are 2 electroni.Nivelele electronice

Pentru K, L, M, N, O, P, Q corespund numere maxime de electroni:2, 8, 18, 32, 32,

Electronii de pe ultimul nivel ii imprima atomului proprietatile chimice si

1. totalitatea protonilor din nucleu;

Numărul maxim de electroni dintr-un strat este dat de relaţia:

Structurile stabile sunt:

1. Dublet(K); Octet(L,M); c. Dublet(K),Octet(L,M,N)

2. Scrieti particolele componente si realizati configuratiile electronice ale

3. Precizează tipul fiecărui atom de carbon din următoarele catene

- REPREZINTĂ MODUL DE REPARTIZARE A ELECTRONILOR PE

Electronii se deplaseaza în jurul nucleului pe diferite niveluri energetice,

STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC. ORBITALII.

Orbitalii dintr-un substrat au aceeaşi energie

2. principiul excluziunii al lui Pauli:

Pe un orbital se pot afla maxim 2 electroni cu spin opus.

3. legea multiplicităţii maxime a lui Hund:

RELAȚIA DINTRE STRUCTURA ATOMICĂ A ELEMENTELOR ŞI

Structura învelişului electronic al atomului → poziția elementului în

ILUSTRAREA PRINCIPIULUI STABILITĂȚII, A LUI PAULI, A

Principiul de excludere al lui Pauli - stabileşte repartiţia electronilor pe

CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR DIN PERIOADA 4

2. Explică de ce electronul distinctiv se află în orbitalul 3d şi nu în 4p.

Exercițiul 3: 1. Notează configurația electronică a Cu, Z= 29

Exercițiul 3: Scrieți configurația electronică a ionilor Mg2+, Zn2+, Br-, P3- și

Caracter electronegativ, acceptă 1 electron

 Tipuri de orbitali : 4 tipuri de orbitali s, p, d, f

 Principiul lui Pauli

 Regula lui Hund

→ totalitatea electonilor care gravitează în jurul nucleului

CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ A ATOMULUI

Electronii se deplaseaza în jurul nucleului pe diferite niveluri energetice,

NUMĂRUL MAXIM DE ELECTRONI DE PE UN START ESTE:

→ comportarea chimică a atomilor

→ mişcarea pe care o efectuează electronul în jurul axei sale

ÎNVELIȘ ELECTRONIC (ELECTRONI CARE GRAVITEAZA IN JURUL NUCLEULUI PE

Electronul are masa = 0 (neglijabila), sarcina -1, notatie e- .

 Electroni - e- -particule cu sarcina negativa.

Reguli de ocupare a straturilor cu electroni:

Numere ce caracterizeaza atomii elementelor:

Invelisul de electroni: regiunea exterioara, incarcata negative si cu masa

Exista 7 straturi principale numite orbitali, pe care electronii se aranjeaza

Pe fiecare dintre aceste subnivele se pot un afla un numar maxim de

SUBSTRATUL: NAX UNDE N =NUMARUL STRATULUI; A = TIPUL

MIȘCAREA DE SPIN. MIŞCAREA ELECTRONILOR

 Repartizarea electronilor pe straturi şi substraturi

Ocuparea orbitalilor atomici cu electroni se sprijină pe 3 principii de