Astrid Lindgren

\J

FRATII INIMA-DE-LEU
'
 1

Arum o sa va povestesc despre fratele meu. Fratele meu,

Jonatan Inima-de-Leu, despre el vreau sa povestesc. Mi se
pare aproape un basm, §i putin, putin §i o poveste cu fan
tome, §i totu§i, totul este adevarat. De§i nimeni nu §tie asta,
in afara de mine §i de Jonatan.
Pe Jonatan nu 1-a chemat lnima-de-Leu de la
inceput. Numele lui de familie era Leu, la fel cum este al
mamei §i al meu. Jonatan Leu ilchema. Pe mine ma
cheama Karl Leu §i pe mama Sigrid Leu. Pe tata il
chema Axel Leu, dar ne-a parasit cand eu nu aveam decat
doi ani §i a plecat pe mare,
§i de atunci nu mai §tiu nimic de el.
Dar ce voiam sa va spun arum, a, cum s-a intamplat
ca Jonatan a devenit Jonatan Inima-de-Leu. $i despre toate
ciudateniile petrecute dupa aceea.
Jonatan §tia ca nu mai aveam mult de trait. Cred ca
top §tiau asta, in afara de mine. $i cei de la §Coala §tiau,
fiindca stateam numai acasa §i tu§eam §i ma simteam rau
tot timpul, iar in ultima jumatate de an n-am mai putut
merge la §Coala deloc. Toate femeile pentru care mama
coase

5
rochii §tiau §i ele. Cu una dintre ele a vorbit mama despre
mine §i eu am auzit din gre§eala, de§i n-am vrut. Ele
credeau ca dorm. Dar eu stateam intins in pat, cu ochii
inchi§i. i am ramas a§a in continuare, fiindca n-am vrut ca
ele sa-§i dea seama ca am auzit toate lucrurile acelea
oribile - cum ca aveam sa mor in curand.
Sigur ca m-am necajit §i ca mi s-a facut foarte frica,
§i nu voiam ca mama sa vada toate astea. Dar am vorbit
cu Jonatan cand s-a intors acasa.
,,Tu §tii ca eu o sa mor?" 1-am intrebat plangand.
Jonatan a stat cateva clipe pe ganduri. Poate ca n-ar fi
vrut sa-mi dea vreun raspuns, dar totu§i a spus:
,,Da, §tiu."
Atunci eu am inceput sa plang §i mai tare.
,,De ce trebuie sa fie a§a de oribil", am intrebat eu,
,,de ce trebuie sa fie a§a de oribil ca unii trebuie sa moara,
cand nici n-au implinit zece ani?"
,,tii, Cojita, eu nu cred ca e atat de oribil", a spus
Jonatan. ,,Eu cred ca o sa ai parte numai de lucruri
minunate."
,,Minunate?" am intrebat eu. ,,E minunat sa stai sub
pamant §i sa fii mort?"
,,Ei", a spus Jonatan, ,,doar carapacea ta e acolo, jos.
Dar tu o sa zbori in alta parte."
,,Unde?" am intrebat eu, fiindca nu-I prea credeam.
,,in Nangijala" , a spus el.
In Nangijala - scosese din el cuvantul asta de parca
oricine §tia ce e. Dar eu nu auzisem niciodata despre a§a
ceva.

6
,,Nangijala", am zis eu, ,,unde e asta?"
Atunci Jonatan mi-a raspuns ca nu §tie exact. Dar ca e

7
undeva de cealalta parte a stelelor. i a inceput sa poves
teasca despre Nangijala ca aproape ca imi doream sa zbor
intr-acolo numaidecat.
,,Acolo inca. mai este timpul focurilor de tabara §i al
legendelor", a spus el, ,,§i o sa-ti placa."
Din Nangijala veneau toate pove§tile, a§a a zis el,
pentru ca tocmai acolo se intampla a§a ceva, §i, odata ajuns
acolo, aveai parte de aventuri de dimineata pana seara, be;t
chiar §i noaptea, a§a a zis Jonatan.
,,A§a e, Cojita", a zis el. ,,0 sa fie altceva decat sa
stai aid in pat §i sa fu§e§ti §i sa fii bolnav §i sa nu te pop
juca niciodata."
Jonatan imi zicea Cojita. A§a imi zicea de cand eram
mic §i cand 1-am intrebat o data de ce, a zis ca fiindca ii
plac mult cojile de paine, mai ales cele ca mine. Da,
Jonatan, el pnea la mine, §i era ciudat. Fiindca eu de cand
ma §tiu am fost destul de urat §i prostut §i speriat §i
cracanat. L-am intrebat pe Jonatan cum poate sa p.na la
un baietel urat §i prost ca mine, cracanat, §i atunci el a zis:
,,Daca n-ai fi un nasuc palid atat de scump §i de urat
cu picioarele cracanate, n-ai mai fi Cojita mea, Cojita aia
la care tin eu."
Dar in seara aceea, cand imi era teama ca o sa mor,
el mi-a povestit ca imediat ce-o sa ajung in Nangijala o sa
ma fac sanatos §i puternic, chiar §i frumos.
,,La fel de frumos ca tine?" am intrebat eu.
,,Mai frumos", a zis Jonatan.
Dar nu era nevoie sa incerce sa ma incurajeze.
Fiindca cineva atat de frumos ca Jonatan n-a existat
6
niciodata §i nici

9
n-ar putea exista pe undeva.
Odata, una din femeile acelea pentru care coase mama,
a
zis: ,,Draga doamna Leu, aveµ un fiu care arata ca un print
din poveste!"
$i nu la mine se referea, fiti siguri de asta!
Jonatan chiar arata ca un print din poveste, a§a e.
Avea parul stralucitor ca aurul, §i ni§te ochi frumo§i, de un
albas tru inchis, din care ie§eau luminite, §i dinti frumo§i
§i albi,
§i picioarele drepte.
$i nu numai asta. Era §i bland §i putemic §i §tia tot
§i intelegea totul §i era eel mai bun din clasa lui, §i toti
copiii din curte se tineau dupa el oriunde se ducea §i voiau
sa fie cu el, iar el nasocea lucruri amuzante pentru ei §i
pleca cu ei in tot felul de aventuri, iar eu nu puteam
niciodata sa vin cu ei, fiindca stateam intins pe canapeaua
mea din bucatarie, zi §i noapte. Dar Jonatan imi povestea
totul cand venea acasa, tot ce facuse §i tot ce vazuse §i
auzise §i citise. Statea oricat langa mine, pe marginea
canapelei, §i-mi povestea. Jonatan dormea §i el in
bucatade intr-un pat pe care ii scotea din debara in
fiecare seara. $i dupa ce se baga in pat, i§i continua
pove§tile, pana cand mama striga din camera:
,,Gata cu vorba! Kalle trebuie sa doarma."
Dar e greu sa donni, cand tu§e§ti tot timpul. Uneori,
Jonatan se scula in miez de noapte ca sa-mi fiarba apa cu
miere ca sa-mi alin tusea, da, era un dragut Jonatan!

10
 in seara aceea, cand imi era teama ca o sa mor, el a
stat langa mine mai multe ore §i am vorb.it despre Nangijala,
dar destul de incet, ca sa nu auda mama. Ea cosea ca de

11
obicei, dar are maina de cusut in camera, camera in care
doarme- noi avem doar o camera i o bucatarie, am uitat sa
va spun. Ua de la camera era deschisa i am auzit-o
cantand, dintecul acela obinuit despre un marinar care e
departe, pe mare, cred ca la tata se gandea. Nu-mi aduc
aminte exact cum e, imi aduc aminte doar diteva versuri:

De mor pe mare, draga

$i pe inserat tu vezi cum vine
un porumbel pur ca o dalba
acasa la tine,
i da din aripi lafereastra atunci
vei ti ca al meu suflet e i vrea
o clipa de odihna
in braf ele tale dragi, in tihna ...

Mie mi se pare un cantec frumos i trist, insa cand 1-a

auzit, Jonatan a ras i-a zis:
,,Auzi, Cojita, poate vii i tu la mine in zbor, intr-o
seara. Din Nangijala. i stai acolo, ca un porumbel alb-
dc:lb, pe pervazul ferestrei, chiar te rog sa faci asta!"
Eu am inceput sa tusc chiar atunci, i el m-a
ridicat i m-a pnut in brate, aa cum facea de obicei cand
imi era rau de tot, i mi-a cantat:

Atunci, Coji fa, o sa tiu

ca al tau suflet e,
i vrea o clipa de odihnd
in brafele mele dragi, in tihna ...
10
 Pana atunci nu ma gandisem cum ar fi sa ajung in
Nangijala fara Jonatan. Cat de singur a fi fara el. La ce
rni-ar folosi sa nimeresc drept intr-o gramada de pove ti i
aven turi, daca Jona tan nu e cu mine. Mi-ar fi frica i n-a
ti ce sa fac.
,,Nu vreau acolo", am zis eu plangand. Vreau sa fiu
unde eti tu, Jonatan!"
,,Da, dar i eu o sa vin in Nangijala, intelegi, nu?", a
zis Jonatan. ,,Putin mai incolo."
,,Putin mai incolo, da", am zis eu. ,,Dar poate ca tu o
sa traieti nouazeci de ani, i in timpul asta eu trebuie sa
stau singur acolo."
Atunci Jonatan a zis ca in Nangijala nu exista timp
la fel ca aici, pe pamant. Chiar daca el ar trai nouazeci de
ani, mie nu mi s-ar parea ca dureaza mai mult de
aproximativ doua zile pana cand ar veni el. Fiindca aa e,
cand nu exista timp adevarat.
,,Doua zile poti sa stai singur, nu?" a zis el. ,,Te
pop catara in copaci, pop sa-ti faci un foe de tabara in
padure, poti sa stai cu undita pe malul unui paraia, toate
astea de care p-a fost atat de dor. i exact cand o sa stai
acolo i-o sa prinzi un biban, eu o sa vin in zbor, i-
atunci tu o sa zici:
«Nu se poate, Jonatan, aa repede ai venit?»"
Eu incercam sa ma opresc din plans, fiindca ma
gandeam ca doua zile a putea sa rabd.
,,Dei iti dai seama ce bine ar fi fost sa ajungi tu pri
mul", am zis eu, ,,ca sa stai tu acolo cu undita."
12
Jonatan era de aceeai parere. M-a privit indelung,

11
a a, bland, cum facea el, i-am observat ca ii parea tare
ra u, fiindca mi-a zis incet i trist:
,,Dar in schimb trebuie sa traiesc pe pamant fara Cojita
mea. Poate chiar nouazeci de ani!"
Asta credeam noi, da!

14
 2

Acum am ajuns la ce e mai greu. La ceea ce nici macar nu

pot sa ma gandesc. i la care nu ma pot abpne sa nu ma
gandesc.
Fratele meu, Jonatan, ar fi putut sa fie in continuare
langa mine, i sa stea i sa vorbeasca cu mine seara, i sa
mearga la coala i sa se joace cu copiii in curte i sa imi
fiarba apa cu miere i toate astea. Dar nu e aa... Nu e aa!
Jonatan e in Nangijala acum.
E greu, nu pot, nu, nu pot sa povestesc asta. Dar
aa au scris ziarele dupa:

Un incendiu fngrozitor a izbucnit ieri searif fn Cartierul

Fackelrosen aici fn ora§, fn urma ciiruia una din casele de lemn
de acolo aJost transformatii fn cenu§ii §i o viafii umanii s-a
irosit. Un biiiat fn varstii de 10 ani, Karl Leu, se afla l
momentul izbucnirii incendiului singur §i bolnav la pat fntr-o
locuinfii situatii la etajul al doilea. Fratele siiu, /onatan Leu, fn
varstii de 13 ani, tocmai se zntorcea acasii §i, fnainte ca cineva sii-1
poatii fm piedica, a dat niivalii fniiuntru fn casa cuprinsii defliiciiri
14
pentru a-§i salva fratele. fntr-o

15
frac/iune de secundii, scara imobilului s-a transformat lntr-o mare
defoe i,pentru cei lnconjura/i defliiciiri, singura speran/ii a riimas
siiritul pe fereastrii, pentru a se putea salva. 0 mare de oameni
paraliza fi de spaimii, adunafi Infa /a cliidirii, aJost nevoitii sii
asiste neputincioasii la scena In care biiiatul In vdrstii de 13 ani,
cufratele siiu In spate, cuprins de fliiciiri, s-a aruncat pe fereastrii
farii sii stea prea mult pe gdnduri. In urma impactului cu solul,
copilul In vdrstii de 13 ani s-a riinit atdt de grav, lncat a murit
instantaneu. Fratele mai mic, In schimb, pe care l-a prote jat In
ciidere cu trupul siiu, a sciipat farii riini. M ama biiie/ilor, care este
croitoreasa, era la momentul producerii incidentului la o clienta, i
a avut un oc cdncl. s-a lntors acasa. Cauza producerii incendiului
este Inca necunoscutii.

Pe o alta pagina din ziar scria mai multe despre

Jonaan. Era scris de invatatoarea lui. Alla scria:

Draga Jonatan Leu, defa pt, n-arft trebuit sa te cheme

Jonatan Inima-de-Leu? f fi aduci aminte cand citeam in cartea
de istorie despre un rege englez curajos pe nume Richard
lnima·de-Leu, f/i aduci aminte cum spuneai atunci: Safti atatII

de curajos, neat sa scrie despre tine In ciirfile de istorie, eu n-

a putea niciodata saJiu aa! Draga Jonatan, chiar daca nu va
11

scrie de tine In carfile de istorie, tu ai Jost la fel de curajos la

momentul decisiv, ai Jost un erou. Biitrana ta inviifatoare nu
te va uita niciodatii. Colegii tai ii var aminti, lafel, mult timp
de tine. E gal In clasafora Jonatan al nostru eel vesel ifrumos.
Dar cei pe care-i iubesc zeii, aceia mar tineri. Jona tan Inima-
de-Leu, sa te odihne ti In pace!
16
Greta Andersson

17
 E cam caraghioasa invatatoarea lui Jonatan, dar a pnut
mult la el, la fel ca toata lumea, de altfel. $i a fost bine ca a
gasit numele acela, lnima-de-Leu, chiar e bine!
Cred cii nu e om in tot ora§ul care sii nu-I jeleasca
pe Jonatan §i care sa nu fie de parere ca mai bine muream
eu in load lui. Asta am inteles eel putin de la femeile care
se pe rinda tot timpul pe aici cu tesaturile §i muselinele §i
vechi turile lor. Ofteaza §i se uita la mine, cand tree prin
bucatarie,
§i ii spun mamei ca ,,Biata doamna Leu! $i tocmai Jonatan
care era un copil exceptional!"
Acum lornim in casa de langa fosta noastra casa. intr-o
locuinta exact la fel, numai cii acum stam la parter. Am
primit cateva mobile vechi de la ajutoarele pentru saraci, §i
clientele mamei ne-au dat §i ele cate ceva. Stau pe o
canapea de bu ciitarie la fel ca aceea de dinainte. Totul e
aproape ca inainte.
$i totul, chiar totul e diferit fata de cum era inainte!
Fiindcii aici nu mai exista Jonatan. Nimeni nu mai stii
langii mine sii-mi spuna pove§ti seara, sunt atat de singur
ca ma doare pieptul, §i singurul lucru care imi riimane de
fiicut e sii stau
§i sa-mi §Optesc singur acele cuvinte pe care mi le-a §Optit
Jonatan chiar inainte de a muri. Atunci, cand stateam lap la
piimant, dupa ce sarisem. El cazuse pe burta, 1-a intors
cineva
§i i-am vazut chipul. ii curgea putin sange din coltul gurii
§i aproape ca nu putea vorbi. Dar mi s-a piirut ca totu§i
18
incearca sa zambeasca §i sa-mi spuna cateva cuvinte. ,,Nu
plange, Cojita, ne vedem in Nangijala! "
Doar atat a spus, nimic mai mult. Pe urma a inchis
ochii, §i au venit oamenii §i 1-au luat pe brate de acolo §i
nu

19
I- am mai vazut niciodata.
Prima perioada de dupa nu vreau sa mi-o arnintesc.
Dar nu poµ uita ceva atat de ingrozitor §i de dureros.
Stateam intins aici pe canapea §i ma gandeam la Jonatan,
de crede'irn c-o sa-mi crape capul §i ca nimeni nu poate
simti un dor mai mare decat cum simteam eu dupa el.
Imi era §i frica.
Ma gandeam ca daca nu e adevarata toata povestea aia cu
Nangijala! Daca nu era decat unul din lucrurile acelea
nostime pe care obi§nuia sa le nascoceasca Jonatan tot
timpul! Arn plans mult, a§a e.
Dar pe urma Jonatan a venit §i m-a Iini§tit, da, a venit,
o, a·fost a§a de frumos! Totul era bine din nou, aproape.
Cred ca a inteles de acolo din Nangijala cum ma sirnt fara
el, §i probabil a considerat ca trebuie sa ma lini§teasca. De
aceea a venit la mine, §i acum nu mai sunt trist, acurn doar
a§tept.
Acum cateva seri a venit. Eram singur acasa, stateam
in pat §i plangeam dupa el §i-mi era frica §i eram nefericit
§i bolnav §i ma simteam mizerabil cum nici nu va
puteti imagina. Fereastra de la bucatarie era deschisa,
fiindca acum au venit ni§te seri de primavara calduroase.
Am auzit porumbeii gangurind afara. Sunt o grarnada aici,
in gradina din spate, §i e un gangurit ve§nic acurn,
primavara.
Atunci s-a intamplat.
Cum stateam eu acolo §i plangeam cu capul in
pema, am auzit un gangurit foarte aproape §i, cand ridic
capul, vad un porumbel pe pervaz, §i-1vad cum se uita la
20
mine cu ni§te ochi blanzi. Un porumbel alb-dalb, nu unul
gri ca aceia din curte! Un porumbel alb ca neaua, nimeni
nu-§i poate da

21
searna ce-arn sirntit cand 1-arn vazut. Fiindca era exact ca in
cantec. i mi s-a parut ca-1aud iar i iar pe Jonatan cantand:
,,Atunci, Cojita, o sa tiu ca al tau suflet e", dar arum el era
eel care venise la mine.
Arn vrut sa spun ceva, dar n-arn putut. Statearn
intins in pat i auzearn cum gangurea porurnbelul, i in
spatele ganguritului sau in rnijlocul ganguritului, sau cum
sa spun, i-e.rn auzit vocea lui Jonatan. Dei nu era ca de
obicei. Era doar ca un soi de oapte in toata bucataria.
Suna aproape ca o poveste cu fantorne, i poate ca in mod
normal mi s-ar fi facut frica, dar n-a fost aa. M-am
bucurat de-mi venea sa sar pana intavan. Fiindca tot ce
auzeam era atat de minunat. Deci, era adevarata toata
povestea aia cu Nangijala!
Jonatan voia sa ma grabesc sa vin acolo, fiindca e atat de
bine in toate felurile, aa mi-a zis. $i ca atunci cand a ajuns
el, 1-a ateptat acolo o casa, a prirnit o casa numai a lui
acolo inNangijala. 0gradina veche, aa a zis, care se
cheama Gra dina Cavalerilor i se afla in Valea Cireilor,
nu e minunat? i primul lucru pe care 1-a vazut cand a
ajuns la Gradina Cvalerilor a fost o placuta verde la poarta,
i pe placuta aia scria dichisit: Fratii Inima-de-Leu.
,,Ceea ce inseamna ca o sa locuim acolo amandoi", a
spus Jonatan.
Va dati seama, i pe mine o sa ma cherne Inirna-de-Leu
cand o sa ajung in Nangijala. Sunt fericit, fiindca irni doresc
sa ma cherne la fel ca pe Jonatan, chiar daca nu sunt curajos
ca el.
,,Vino cat de repede poti" a zis el. ,,Daea nu ma gaseti
I

22
acasa in Gradina Cavalerilor, sa tii ca sunt jos la parau i

23
24
pescuiesc."
Dupa care s-a fa.cut lini§te §i porumbelul §i-a luat
zborul. Direct peste acoperi§tll casei. Inapoi spre Nangijala.
i eu zac aici pe canapeaua mea §i a§tept_sa-1 pot urma
§i eu in zbor. Sper ca sa gasesc drumul intr-acolo nu e
prea greu . Dar Jona tan a zis ca nu e greu deloc. Am notat
adresa, ca sa fiu sigur:

Fratii Inima-de-Leu
Gradina Cavalerilor
Valea Cire§ilor
Nangijala.

Jonatan locuie§te acolo singur de doua luni. Doua

luni lungi, ingrozitoare a trebuit sa stau fara el. Dar in
curand o sa ajung §i eu in Nangijala. Curand, curand, o
sa zbor in tr-acolo. Poate la noapte. Simt ca ar putea fi la
noapte. 0 sa
scriu un biletel §i-o sa-1 las pe masa din bucatarie, ca sa-1
gaseasca mama, cand se treze§te maine in zori.
 A§a o sa scriu pe biletel:
3

$i s-a intarnplat. $i niciodata n-arn trait ceva rnai ciudat.

M-arn trezit stand in fata portii §i citind pe placuta verde:
Fratii Inirna-de-Leu.
Cum am ajuns acolo? Cand am zburat acolo? Cum
am irnerit drurnul fara sa intreb absolut pe nirneni? Nu
§tiu. Singurul lucru pe care-I §tiu e ca rn-am trezit stand acolo
§i citind numele de pe placuta.
L- arn strigat pe Jonatan. De rnai rnulte ori 1-
arn strigat, dar nu mi-a raspuns. i atunci mi-am adus
arninte - bine inteles ca era jos la parau §i pescuia.
Arn luat-o la fuga. Pe poteca ingusta care duce la
parau. Arn alergat de-am rupt parnantul - §i acolo jos, pe
pod, era Jonatan. Fratele rneu statea acolo §i parul Ii lucea
in bataia razelor de soare. i daca a§ incerca sa povestesc,
tot n-a§ putea sa exprirn ce-arn simtit cand 1-am vazut iar.
Nu observase ca am. venit. Eu am incercat sa strig
,,Jonatan", dar cred ca plangearn, fiindca mi-au ie§it doar
ni§te mid sunete nearticulate. Dar Jonatan rn-a auzit. i-a
ridicat privirea §i rn-a vazut. Mai intai, mi s-a parut ca nu
ma recunoa§te. Dar pe urma m-a strigat §i a aruncat undita
§i-a venit intr-un suflet la mine §i m-a luat in brate, de
parca ar fi vrut sa vada cu ochii lui ca am venit cu
adevarat. i am plans doar pup.n, n-aveam de ce sa plang,
dar imi fusese atat de dor de el.
Dar Jonatan, el a ras, §i-am stat acolo, pe malul parau
lui §i ne-am tinut in brate §i am fost atat de fericiti cum

21
nimeni nu-§i poate inchipui, fiindca eram iar impreuna.
$i pe urma Jona tan a zis:
,,Deci a§a, Cojita Inima-de-Leu, ai venit in sfar§it!"
Cojita Inima-de-Leu, suna ciudat, a§a ca am chicotit
pe seama asta.
$i-am ras de numele iista i mai mult, de parcii ar fi
fost eel mai amuzant Iucru pe care-I auzisem de multii
vreme, dei asta doar fiindcii voiam ceva de care sii radem,
fiindcii eram fericiti de nu mai puteam ..$i radeam de ne
priipiideam, i-am inceput sii ne luiim la tranta, dar nu n-
am oprit din ras din cauza asta. Nu, am continuat panii am
cazut pe iarbii i am stat intini acolo i ne-am dat de-a
berbeleacul i-am ras riiu riiu, i pana la urmii, de-atata ras,
am ciizut in parau, i-atunci am ras atata, cii am crezut ca
o sa ne inecam.
Dar in loc de asta, am inceput sii inotam. Eu n-
am tiut niciodata sa inot, dei imi dorisem foarte mult
sa invat. Arum tiam farii doar i poate. inotam foarte
bine.
,,Jonatan, pot sa inot", am tipat eu.
,,Clar cii poti sa inoti", a zis Jonatan. i atunci am
inceput sa ma gandesc la ceva.
,,Jonatan, tu ai observat un lucru?" am zis eu. ,,Nu
mai tuesc."
,,Nu, clar ca nu mai tueti",. a zis Jonatan. ,,Eti in
Nangijala acum."
Am inotat cateva ceasuri bune, i pe urma m-am
ridicat pe pod i-am stat acolo ud, cu apa curgandu-mi din
haine. Mi se lipisera pantalonii de picioare, de aceea am
putut vedea clar ce se intamplase. Credep-ma sau nu, dar
picioarele mele erau drepte drepte, la fel ca ale lui Jonatan.
i-atunci mi-a trecut prin minte: daca. m-am facut i
frumos? L-am intrebat pe Jonatan ce parere are. Daca se vede
ca m-am fdcut frumos.
 ,,Uita-te in oglinda", a zis el, referindu-se la parau.
24
Fiindca apa era clara i linitita, ca te puteai oglindi in ea.
M-arn aezat pe burta pe pod i rn-arn uitat in jos peste
margine i rn-arn vazut in apa, dar n-arn sesizat nici o mare
frurnusete la mine. Jonatan a venit i s-a pus Ianga mine, i
am stat indelung i ne-arn uitat la frapi lnirna-de-Leu, cei
de acolo de jos din apa, la Jonatan, atat defrurnos, cu parul
lui auriu i ochii i fata lui frurnoasa, i pe urma la mine, la
mutra rnea scofalcita i srnocurile rnele de par i toate
astea.
,,Nu, nu vad sa ma fi facut rnai frurnos", am zis eu.
Dar Jonatan era de parere ca e o diferenta foarte
mare fata de inainte.
,,$i arati i sanatos" a zis el.
I

Atnnci am inceput sa ma pipai cum trebuie, sa vad.

Acolo, pe pod, rn-arn sirntit sanatos i fericit in fiecare bu
catica din mine, i atunci de ce sa am nevoie sa fiu frurnos?
Eram fericit din toata fiinta rnea, parca radearn inaunt:ul
meu.
Arn stat acolo cateva clipe sa ne incalzeasca razele
soarelui i ne-arn uitat la pe tii care sareau din apa i inapoi
in apa pe sub pod. Dar Jonatan voia sa ne ducern acasa, i
eu voiarn asta, fiindca erarn curios sa vad cum e acea
Gradina a Cavalerilor, unde avearn sa locuiesc acurn.
Jonatan a rners inaintea rnea pe poteca spre Gradina,
iar eu am rners agale in urrna lui, cu picioarele rnele
frurnoase i drepte. Mergearn i ma holbarn la
picioarele rnele i sirntearn ca t de bine e sa rnerg cu ele.
Dar dupa ce-arn urcat o porpune de deal, mi-a venit brusc
sa intorc capul. $i atnnci, atunci am vazut in sfarit Valea
25
Cireilor, o, acea vale, era alba de la florile de cire care
erau peste tot! Era alba i verde
de la florile de cire i cu iarba verde, verde. i prin toata
portiunea asta imensa alba i verde curgea paraul, ca o faie
de argint. De ce nu observasem asta pana atunci, i nu-1
vazusem decat pe Jonatan? Dar acum stateam nemi cat pe
poteca i vedeam cat de frumos e, i i-am spus lui Jonatan:
,,Asta trebuie sa ·fie cea mai frumoasa vale de pe
pamant, nu?"
,,Da, dei nu de pe pamant", a zis Jonatan, i atunci
mi-am adus aminte ca eram in Nangijala.
Peste tot in jurul Vaii Cireilor se aflau munp inalp,
era frumos. i la poalele muntHor rurgeau paraie i cascade
spre vale, canta tot azduhul, era primavara.
Era ceva special i cu aerul. Simteam ca parca vreau
sa-1beau, atat de curat i de bun era.
,,Cei de acasa de la ora ar avea nevoie de cateva
kilograme de aer din asta", am zis eu, fiindca mi-am
amintit cat tanjeam dupa aer, cand zaceam pe
canapeaua mea din bucatarie i simteam ca nu am aer
dloc.
Oar aici avearri, i trageam in piept cat puteam. Parca
nu primeam indeajuns.Jonatan . a ras de mine i mi-a zis:
,,Sa-mi lai §i mie putin, da?"
Poteca pe care mergeam era alba de la ·florile de cire
cazute pe jos, i deasupra noastra zburau petale fine i albe
care ne cadeau in par i peste tot, dar mie imi plac potecile
mici i verzi cu petale de cire, chiar imi ·plac.
i la capatul potecii se afla Gradina Cavalerilor, cu
placuta verde la poarta.
,,Frapi Inima-de-Leu", i-am citit eu cu voce tare lui
Jonatan. Jti dai seama, noi aici o sa locuim!" 27
26
 ,,Da, iti dai seama, Cojita",a zis Jonatan, ,,nu e
frurnos?" i sigur ca era frumos. inteleg ca a§a i se
parea lui
Jonatan. Eu unul nu mi-a§ putea imagina vreodata un loc
in rare sa vreau sa locuiesc, in afara de asta.
Era o casa alba, veche, deloc mare, cu colturi verzi §i
o u a verde §i o bu ca ta de pamant verde de jur imprejur,
unde cre§teau §i flori de migdal §i biinute in iarba. Mai
erau §i lilied §i cire§i acolo, care infloreau siilbatic, §i de
jur imprejur era un zid de piatra, un zid gri, delocinalt, cu
flori roz pe el. Puteai sa sari peste el cu U§urintii, dar daca
intrai pe poarta, simteai ca zidul acela te protejeaza de tot
ce e afarii, simteai ca acum e§ti acasa §i singur.
Apropo, erau doua case, nu doar una, de§i cealaltii
semiina mai mult cu un grajd sau ceva de genul asta. Erau
amplasate in V, casele, §i in fata colturilor care se
intfilneau era o banca veche care parea din epoca de
piatra. 0 banca pliicuta §i un colt placut, in orice caz.
Aproape ca-ti venea sii te a§ezi acolo §i sa te gande§ti
pupn §i sa vorbe§ti §i sa te uiti la piisiirele §i poate sa bei
un sue sau ceva.
,,Ma simt bine aici", i-am spus lui Jonatan. "i in
casa e la fel de bine?"
"Hai sii vezi", a riispuns el. Era deja in fata U§ii §i
tocrnai voia sa intre, cand s-a auzit un nechezat, da, chiar
un cal necheza, §i Jonatan a zis:
11 Cred ca mergem in grajd mai intai!"
A intrat in cealalta casa, §i eu am alergat dupii el,
dcaca ap fi viizut cum alergam!
27
 Chiar era un grajd, a;;a cum crezusem, §i acolo erau
doi cai, doi cai murgi frumo;;i care §i-au intors capetele §i-
au
29
 ·
f'J.!
........ .
' . ...... .:
' .. : ..

,
· ··

•
•}: f,
. . ···: · ·
•.• .:.,,,

/ . . ·,,.,'.\,.:. ,
",, I •,;

I.
nechezat la noi, cand am intrat pe U§ii.
,,Ei sunt Grim §i Fjalar", a zis Jonatan. ,,Ghici care
dintre ei e al tau!"
,,Nu, nu incerca!" am zis eu. ,,Nu incerca sa ma
I

paca le§ti ca un cal e al meu, fiindca oricum nu cred."

Dar Jonatan a zis ca in Nangijala nu te puteai descurca
fa:;.·a cal.
,,Fara cal nu ajungi nicaieri", a zis el. ,,i intelegi tu,
Cojita, ca aici trebuie sa parcurgi distante marl, uneori."
Era eel mai bun lucru pe care-I auzisem de multa
vre me - ca trebuie sa ai cal in Nangijala, da, fiindca mie
imi plac foarte mult caii. i ce boticuri catifelate au, nu-mi
dau se:ima cum poate exista ceva atat de catifelat!
Erau doi cai neobi§nuit de frumo§i, cei din grajd.
Fjalar avea o pata alba in frunte, in rest erau identici.
,,Atunci poate ca Grim e al meu", am zis eu, fiindca
Jonatan voia sa ghicesc.
,,Ai pierdut", a zis Jonatan, ,,Fjalar e al tau."
L-am lasat pe Fjalar sa ma adulmece, §i l-am mangaiat
§i nu mi-a fost deloc frica, de§i niciodata pana atunci nu
mai pusesem mana pe un cal. Mi-a placut de el de la
inceput,
§i sunt sigur ca §i lui i-a placut de mine, eel putin a§a cred.
,,Avem §i iepuri", a zis Jonatan. Jntr-o colivie in
spatele grajdului. Dar pop sa-i vezi mai tarziu."
Da, asta credea el!
,,Trebuie sa-i vad imediat" am zis eu. Fiindca dintot
I

deauna mi-am dorit iepuri, §i acasa in ora nu puteam sa

am. Am cotit scurt prin spatele grajdului, §i acolo, intr-o
30
colivie, chiar erau trei iepura§i scumpi, care rontaiai1 din

31
nite frunze de papadie.
,,E ciudat", i-am zis eu lui Jonatan, ,,aid in Nangijala
ai e;,act ce ti-ai' dorit."
,,Da, dar nu ti-am spus?" a zis Jonatan. $i era intr-
ade var ·exact cum lmi povestea cand statea Ianga mine
acolo acasa in bucatarie. Dei acum vedeam ca e i
adevarat, i cram foarte bucuros.
Exista unle lucruri pe care nu le uiti niciodata.
Nicodata, niciodata n-o sa uit acea prima seara din
bucataria din Gradina Cavalerilor, cat de minunat a fost i
cum m-am simtit sa pot sta de vorba cu Jonatan exact ca
inainte. Acum

32
locuiam tot intr-o bucatarie, a§a cum facusem
dintotdeauna. De§i nu semana cu bucataria noastra de
acasa din ora§. Asta e sigur. Bucataria din Gradina
Cavalerilor trebuie sa fi fost straveche, cu grinzile ei
vechi din tavan §i §emineul ei. Ce
§emineu, ocupa aproape un perete intreg, §i daca voiai sa
gate§ti acolo, trebuia s-o faci direct pe foe, exact cum se
facea odata, pe vremuri. in mijlocul camerei era cea mai
ir.i.pu
natoare masa pe care am vazut-o in viata mea, cu banci
lungi de lemn de ambele parti, §i cred ca pe pupn
douazeci de oameni aveau loc sa manance acolo deodata,
fara sa stea inghesuip.
,,E foarte bine sa stam in bucatarie, la fel cum
stateam
§i inainte", a zis Jonatan, ,,ca sa ramana camera pentru ma
ma, cand 0 sa vina."
0 camera §i o bucatarie, asta era toata Gradina
Cava lerilor, dar cu mai mult noi nici nu eram obi§nuiti §i
nid nu aveam nevoie de mai mult. Toht§i era pe putin
dublu fata de acasa.
Acasa, da! I-am povestit lui Jonatan despre biletelul
pe care i-1 lasasem mamei pe masa din bucatarie.
,,1-am scris ca ne vedem in Nangijala. De§i cine §tie
cand vine."
,,Ar putea dura ceva", a zis Jonatan. ,,Dar intr-o
camera buna are loc pentru zece ma§ini de cusut, daca
vrea."
Ghiciti ce-mi place mie. Imi place sa stau intins pe o

31
bancheta veche cu spatar, demodata, intr-o bucatarie din
aia veche, demodata, §i sa vorbesc cu Jonatan, in timp ce
razele focului licaresc pe perep, §i cand ma uit pe fereastra,
Sa vad 0 Creanga de cire§ care Se leagana U§Or in ba taia
van-

34
tului de seara. $i focul sa se ghemuiasca tot mai mult in
;;emineu, pana ramane doar taciune, §i cand incepe sa se
inhmece in cotloane, §i eu devin din ce in ce mai
somnoros,
;;i stau intins acolo §i nu mai tu§esc, Jonatan sa-mi spuna
pove§ti. Sa-mi povesteasca §i sa-mi povesteasca, pana cand
intr-un final nu-i mai aud vocea, aud numai §Oapte din
acelea, §i atunci sa adorm. Toate astea imi plac mie, §i exact
a§a a fost in acea prima seara in Gradina Cavalerilor, §i de
aceea n-o s-o uit niciodata.
 4

i pe urma, dimineata de dupa. Atunci am calarit. Da, am

tiut sa calaresc, i totui a fost prima data cand am stat pe
un cal - nu inteleg cum poate fi aa in Nangijala, adica
sa poti i sa tii totul. Inaintam in galop de parca nicicand
nu facusem altceva.
Dar sa-1 fi vazut pe Jonatan calarind! Femeia care
spusese ca fratele meu seamana cu un print din poveste ar
fi trebuit sa fie acolo i sa-1 vada trecand ca un susur pe
calul sau peste pajitile din Valea Cireilor, atunci ar fi vazut
un print din poveste pe care nu 1-ar fi uitat niciodata! Cand
a trecut in plin galop i a fiicut 0 saritura peste parau, parca
zbura deasupra, cu parul fluturand, da, atunci chiarip.
venea sa crezi ca era un print din poveste. i era i 'imbracat
aproape sau mai mult ca un cavaler. Era un dulap plin cu
haine in Gradina Cavalerilor, de unde or fi aparut, i nu
erau deloc din cele care exista in prezent, ci erau haine de
cavaler. Am ales cateva i pentru mine, zdrentele mele
vechi i urate le am aruncat, nu vreau sa le mai vad
niciodata. Fiindca Jona tan a zis ca trebuie sa fim
34
'imbracap. potrivit timpului in

35
care traiam arum, altfel oamenii din Valea Cire§ilor ne-
ar fi luat drept ciudati. Timpul focului de tabara §i al
legendelor, nu a§a spusese Jonatan? Cand calaream acolo,
in frumoasele noastre haine de cavaleri, 1-am intrebat:
,,Sunt vremuri foarte foarte vechi astea in care traim
aici in Nangijala, nu?"
,,S-ar putea spune, intr-un fel", a zis Jonatan.
,,Sigur sun ni§te vremuri stravechi pentru noi. Dar se
poate spune
§i ca sunt vremuri noi."
A stat putin pe ganduri.
,,Da, exact", a zis el, ,,ni§te vremuri noi §i proaspetc
§i bune in care e U§Or §i simplu de trait."
Dar dupa aceea i s-a intunecat privirea.
,,Cel putin aici, in Valea Cire§ilor", a zis el.
Jn alte locuri e altfel?" am intrebat eu. Iar Jonatan
a zis casigur ca in alte parti e altfel.
Atunci ce noroc ca noi nimerisem aici! Tocmai aici,
in
Valea Cire§ilor, unde viata era a§a de U§Oara §i simpla,
a§a cum spunea Jonatan. Nimic nu putea fi mai U§Or §i
mai simplu §i mai bine decat o asemenea dimineata. Mai
intai te treze§ti in bucataria ta de la razele soarelui care
intra pe fereastra §i de la ciripitul §i veselia pasarilor din
copacii din fata casei §i il vezi pe Jonatan mergand
acolo calm §i punandu-ti pe masa paine §i lapte §i, dupa
ce mananci, te duci §i-p hrane§ti iepurii §i-p tesali calul. i
pe unna ie§i la calarit, vai, ie§i la calarit, §i e roua in
iarba, straluce§te §i lumineaza peste tot, §i bondarii §i

36
 albinele zumzaie peste
tot in florile de cire§, §i calul porne§te la drum in galop, §i
aproape ca nu ti-e frica deloc. i nici macar nu ti-e teama
ca

37
totul se va sfar§i brose, a§a cum se termina de obicei toate
lucrurile bune. Nu in Nangijala! Cel putin nu aid, in Valea
Cire§ilor!
Am calarit indelung peste campii incoace §i incolo cum
s-a nimerit, pe urma am urmat poteca de-a lungul paraL1lui,
cu toate curbele §i cotiturile, §i brusc am vazut fumul
co§urilor din satul din vale. Mai intai doar fumul, pe urma
tot satul cu casele §i gradinile lui vechi. Am auzit coco§ii
cantand §i cainii Ia trand §i oile §i caprele behaind, se
CUI10§tea ca e dimineata. Satul cred ca tocmai se trezise.
0 femeie cu un CO§ pe brate s-a indreptat spre noi
pe poteca. Parea taranca, nu era nici tanara, nici batrana,
mai degraba intre, §i avea pielea bruna, a§a cum ai atunci
cand stai afara pe tot felul de vreme. Era imbracata
demodat, aproape ca in basme.
,,Aha, Jonatan, fratele tau a venit in sfar§it", a zis ea
zambind foarte bland.
,,Da, a venit", a zis Jonatan, §i se auzea din vocea lui
ca ii parea bine. ,,Cojita, ea e Sofia", a zis el dupa aceea, §i
Sofia a incuviintat din cap.
,,Da, eu sunt Sofia", a zis ea. ,,Ce bine ca v-am
intalnit.
Puteti sa luati CO§Ul."
$i Jona tan a luat co§ul ca pe ceva firesc, fara sa
intrebe ce e in el.
,,Sper ca-1iei pe fratele tau disearii la CoCO§Ul de
Aur, ca sa-1cunoasca toata lumea", a zis Sofia.
Jonatan a zis ca a§a va face, §i pe urmii ne-am luat
ramas bun de la ea §i am pomit calare spre casa. L-am

38
intrebat pe Jonatan cine e Coco§ul de Aur.

39
 ,,Pensiunea Coco§ul de Aur", a zis Jonatan. ,,E
pensiunea de jos din sat. Acolo ne intalnim §i vorbim
despre ce trebuie sa vorbim."
Mi s-a parut amuzant sa merg cu el la Coco§ul de
Aur seara §i sa vad ce fel de oameni locuiau in Valea
Cire§iJor. Voiam sa §tiu totul despre Valea Cire§ilor §i
despre Nan gijala. Voiam sa vad daca e exact a§a cum
povestea Jonatan. i mi-a venit in cap un lucru, de care i-am
amintit cat dila ream.
,,Jonatan, tu mi-ai zis ca in Nangijala ai parte de
aventuri de dimineata pana seara, §i chiar §i noaptea, iti
adud aminte? Dar aid e lini§te §i nu e absolut nici o
aventura."
Atunci Jonatan a ras.
,,Ieri ai venit,- ai uitat? Prostutule, de-abia ti-ai bagat
nasul aici. 0 sa ai tu parte §i de aventuri."
i am zis ca daca ma gandesc mai bine, e indeajuns
de aventuros §i minunat s-o dud a§a cum o ducem noi
in Gradina Cavalerilor, cu caii no§tri §i iepurii §i toate
cele. De alte aventuri nici nu aveam nevoie.
Atunci Jonatan s-a uitat atat de ciudat la mine,
aproape de parca ii era mila de mine, dupa care a spus:
,,Da, §tii tu, Cojita, mi-a§ dori sa ai parte de aventuri
chiar acum. Dar chiar acum. Fiindca te rog sa ma crezi,
exista aventuri care n-ar trebui sa existe."
Cand am ajuns acasa, Jonatan a despachetat co§ul
Sofiei pe masa din bucatarie. Erau o paine in el §i o sticla
cu lapte §i un borcan mic cu miere §i cateva clatite.
,,Sofia ne da mancare?" am intrebat eu uimit. Nu ma
40
gandisem prea mult la cum o sa facem rost de mancare.
,,Uneori da", a zis Jonatan.
,,Gratis gratis?" am intrebat eu.
,,Gratis, da, am putea s-o numim §i a§a", a zis Jonatan.
,,Aici, in Valea Cire§ilor, totul e gratis. Ne dam unii altora
§i ne ajutam intre noi fiindca trebuie."
,,Dar tu ii dai ceva Sofiei?" am intrebat eu.
Atunci el a ras din nou.
,,Da, cu placere", a zis el. ,,Balega de cal pentru stra
turile ei cu trandafiri, printre altele. De asta ii fac eu rost
gratis, gratis."
Dupa care a zis incet, di abia am auzit:
,,ii mai fac §i o gramada de alte servicii."
Tocmai atunci 1-am vazut ca scoate §i altceva din CO§.
0 hartie mica, mica, rulata, nimic altceva. A desfacut-o §i a
citit ceva ce era scris pe ea, §i atunci §i-a increp.t fruntea de
parca nu-i placea ce scrie. Dar nu mi-a zis nimic, iar eu n-am
vrut sa intreb. M-am gandit ca o sa-mi spuna ce scrie pe
biletelele lui de hartie atunci cand 0 sa vrea sa §tiU §i eu.
Aveam un dulap vechi intr-un colt al bucatariei. i in
acea prima seara in Gradina Cavalerilor, Jonatan mi-a
povestit ceva despre el. Exista o lada secreta in dulap, a zis
el, una pe care n-o puteai nici gasi, nici deschide, daca nu
§tiai §mecheria. Sigur ca am vrut s-o vad imediat, dar atunci
Jonatan a zis:
,,Alta data. Acum mergi la culcare."
Pe urma ai:n adormit §i am uitat totul, dar acum imi
adusesem iar aminte. Fiindca Jonatan s-a dus la dulap, §i-
am auzit ni§te pocnituri mici §i ciudate. Nu era greu sa-p.
41
dai

42
searna ce a facut. A ascuns biletul de hartie in lada secreta.
i pe urrna a incuiat dulapul §i a pus cheia intr-o piulita
veche care era sus de tot pe un raft din bucatarie.
Dupa aceea am fost sa facern baie putin, iar eu rn-arn
aruncat in apa de pe pod, vii dap searna ca am avut curaj
s-o fac! i pe urrna Jonatan mi-a facut o undita la fel ca a
lui,
§i am pes_cuit cativa pe§ti. Doar cat sa ne ajunga la cina. Eu
am prins un biban zdravan, §i Jonatan doi.
Arn fiert pe§tele acasa pe cuptorul nostru mare, intr-
o oala care atama de un lant de fier deasupra focului. i
dupa ce-arn rnancat, Jonatan a zis:
,,Acurn, Cojita, sa vedern daca poti sa tragi la tinta.
Uneori iti folose§te sa §tii."
M-a luat cu el in grajd §i, in cornpartirnentul pentru
harnuri, erau agatate doua arcuri. Arn inteles ca Jonatan le
facuse, fiindca facea tot tirnpul arcuri pentru copiii din
curte, acasa inora§. Dar astea erau rnai marl §i rnai
frurnoase, chiar erau adevarate.
Arn pus o tinta pe U§a grajdului, §i acolo am tras la
pnta toata dupa-arniaza. Jonatan mi-a aratat cum se face. i
am tras atat de bine, da, nu ca Jonatan, fire§te, fiinddi el
nirnerea tinta exact de fiecare d?tii.
Jonatan era arnuzant. De§i §tia §i putea totul rnult
rnai bine decat mine, lui nu i se parea ceva ie§it din
cornun. Nu se lauda niciodata, parca facea totul fara sa stea
pe ganduri. Uneori mi se pare di aproape i§i dore§te ca eu
sa reu§esc rnai bine decat el. Eu am nirnerit pnta de
fiecare data, §i el parea atat de fericit, de parca ar fi
43
prirnit un cadou de la mine.

44
 La lasarea serii, Jonatan a zis ca arum e timpul, arum
o sa ne ducem la Coco;ul de Aur. Am fluierat dupa Grim §i
Fjalar. Ei se plimbau liberi pe paji§tile din fata Gradinii
Cavalerilor, dar cand am fluierat, au venit imediat in galop
la poarta. Acolo am pus §aua pe ei §i am incalecat, §i pe
urma am luat-o agale spre sat.
Bruse am simtit ca mi-e teama §i ca sunt timid. Nu
prea eram obi§nuit sa intalnesc oameni, cu atat mai pupn
din aceia care locuiau aid in Nangijala, §i i-am spus-o lui
Jonatan.
,,De ce ti-e frica?" m-a intrebat el. ,,Doar nu crezi
ca-ti vrea cineva raul."
,,Nu, sigur ca nu, dar poate o sa rada de mine."
Chiar §i mie mi s-a parut o prostie, cand m-am auzit
zicand a§a ceva, fiindca de ce-ar rade de mine? Dar la asta
ma gandesc tot timpul.
,,tii, cred ca putem incepe sa te strigam Karl de arum,
daca tot te cheama Inima-de-Leu", a zis Jonatan. ,,Cojita
Inima-de-Leu, asta i-ar putea face sa rada. Chiar tu era sa
mori de ras cand ai auzit numele asta, §i eu la fel."
Da, imi placea sa ma cheme Karl. Chiar se potrivea
mai bine la noul meu nume de familie.
,,Karl lnima-de-Leu", am testat eu cum suna. ,,Iata-i
calare pe Karl §i Jonatan Inima-de-Leu". Da, mi se parea ca
suna bine.
,,De§i tu oricum ramai Cojita al meu'', a zis Jonatan.
,,Ca sa §tii, micutule Karl."
Curand am ajuns in sat §i-am mers tropotind pe
strada, pe caii no§tri. N-a fost greu sa gasim drumul.
45
Fiindca am

40
auzit rasete §i vorba de la distanta. i am vazut §i piacuta cu
un coco§ mare auriu pe ea, acolo era Coco§ul de Aur.
Chiar o casa de oaspeti din aceea veche, placuta, despre
care cite§ti in carti. le§ea o lumina atat de placuta din
ferestruici. Chiar ti se facea chef sa incerci sa vezi cum e
sa mergi la casa de oaspeti. Fiindca nu facusem niciodata
asta.
Dar mai intai am intrat in curte, §i acolo i-am legat pe
Grim §i Fjalar Ianga o gramada de alp. cai care erau acolo.
Chiar era adevarat ce spusese Jonatan, ca trebuie sa ai cal in
Nangijala. Cred ca fiecare om din toata Valea Cire§ilor venise
calare la Coco§ul de Aur in seara aceea. Sala de mese era
intesata cu oameni cand am intrat. Barbati §i femei, mari §i
mici, toata lumea din sat era acolo §i vorbea §i se sim tea
bix:ie, de§i cativa copii mid adorrnisera deja pe genunchii
parinp.lor.
Ce s-a mai animat atmosfera cand am intrat acolo!
,,Jonatan", au strigat ei, ,,iata-1 pe Jonatan!"
Chiar hangiul - un barbat din acela mare, rumen
in obraji §i foarte frumos - chiar el a ppat de-a acoperit
toata harmalaia de acolo:
,,Iata-1 pe Jonatan, nu, iata-i pe frapi lnima-de-Leu!
Pe amandoi!"
Ne-a ie§it in inta.rnpinare §i m-a ridicat pe o masa,
ca sa ma vada toata lurnea, §i eu stateam acolo §i simteam
cum ma inro§esc.
Dar Jonatan a zis:
,,Acesta este'fratele meu iubit, Karl Inima-de-Leu, §i
a venit in sfar§it! Sa fim dragufi cu el, la fel cum ap. fost
47
voi cu mine."

40
49
 ,,Da, sa §tii ca a§a o sa fie", a zis hangiul §i m-a dat
jos de pe masa. Dar inainte de a ma apuca, m-a tinut in
brate cateva momente, §i-am simtit cat de putemic e.
,,Noi doi", a zis el, ,,noi doi o sa fim buni prieteni, la
f el cum sunt eu cu Jona tan. Jossi ma chea ma. Oe§i
majoritatea ma striga Coco§ul de Aur. $i la Coco§ul de Aur
poti veni cand vrei, sa nu uiti asta, Karl Inima-de-Leu."
Sofia era §i ea acolo singura la o masa, §i eu §i
Jonatan ne-am a§ezat Ianga ea. S-a bucurat, cred. Zambea
a§a, bland
§i m-a intrebat cum mi se pare calul meu §i se intreba daca
Jonatan n-ar putea veni intr-o zi s-o ajute in gradina. Dupa
care n-a mai scos un cuvant §i am observat ca o macina ceva.
Am mai observat §i altceva. Toti cei care erau acO'lo in sala
de mese se uitau aproape cu respect la Sofia, §i daca cineva
se ridica sa ·. piece, facea mai intai o pleca.ciune spre masa
noastra, exact de parca ar fi fost ceva ie§it din comun toanai
cu ea, n-am inteles de ce. Ea statea acolo cu hainele ei simple,
cu basma pe cap §i cu mainile maronii de la munca pe ge
nunchi, ca o taranca obi§nuita. Ce era a§a de ie§it din comun
cu ea, asta ma intrebam eu.
Ne-am distrat acolo la han. Am cantat o gramada de
cantece, tinele pe care le §tiam dinainte §i unele pe care nu
le auzisem niciodata, toate erau vesele. Sau chia_r a§a? In a
numite momente mi se parea ca pe toti ii macina ceva, exact
ca pe Sofia. Era de parca, din cand in cand, i§i aduceau
aminte de ceva. Ceva de care le era frica. Dar Jonatan spusese
ca viata de aid, din Valea Cire§ilor, era a§a de simpli'i §i
U§Oari'i, atunci de ce sa le fie frici'i? Oricum, majoritatea
44
'timpului au fost veseli, au cantat §i-au ras §i toti erau buni

45
prieteni §i tineau unii la alfii, a§a parea. Dar cred ca eel mai
mult tineau la Jonatan. Era exact ca acasa, in ora§, toti ii
placeau. i pe Sofia, §i pe ea o pliiceau, cred.
De§i dupa aceea, cand a trebuit sa plecam acasa, iar
eu §i Jona tan am ie§it sa ne dezlegam caii, I-am intrebat
pe Jonatan:
,,Jonatan, de fapt ce e a§a de neobi§nuit cu Sofia?"
Atunci am auzit o voce bosurnflata Ianga noi:
,,Da, exact! Ce e a§a de neobi§nuit cu Sofia, §i eu ma
intreb de rnult!"
Era intuneric in gradina, a§a ca n-arn vazut cine
vorbe§te. Dar brusc a aparut in lurnina de la fereastra, §i
am recunoscut un tip care statuse aproape de noi inauntru
in han, cu par ro§u §i ondulat §i o barba mica, ro§ie. L-
arn rernarcat fiindca statuse ursuz tot tirnpul §i nu cantase
deloc.
;,Cine e?" I-am intrebat pe Jonatan cand am ie§it la
pas pe poarta.
JI chearna Hubert", a zis Jonatan. ,,i §tie foarte
bine ce e a§a de neobi§nuit cu Sofia."
Pe urrna ne-arn dus acasa. Era o seara rece, senina.
Niciodata n-arn vazut atatea stele care sa straluceasca a§a.
Arn incercat sa ghicesc care e parnantul.
Dar Jonatan a zis: ,,Parnantul, da, e undeva departe,
departe, in spatiu, nu-I poti vedea de aici."
Mi s-a parut putin trist.

46
 5

Dar a venit §i ziua cand am aflat ce e a§a de neobi§nuit cu

Sofia.
lntr-o dimineata, Jonatan mi-a zis:
,,Azi trecem putin pe la regina porumbeilor. "
,,Frumos", am zis eu. ,,Ce regina e asta?"
,,Sofia", a zis Jonatan. ,,Regina porumbeilor, a§a ii
zic eu in gluma."
$i curand aveam sa aflu de ce.
Era o bucata buna de drum pana la Gradina Lalelelor,
arolo unde locuia Sofia. Casa ei se afla la marginea Vaii
Cire§ilor, cu muntii cei inalti in spate.
Am ajuns acolo dimineata in zori. Sofia i§i hranea
porumbeii. Toti porumbeii erau albi ca neaua! Cand i-
am vazut, mi-am adus aminte de unul, de eel alb care s-
a a§ezat o data pe pervazul ferestrei mele, parca ar fi
fost arum o mie de ani.
,,iµ aduci aminte", i-am §Optit eu lui Jonatan. ,,Nu unul
din porumbeii a§tia ti-a imprumutat atunci Ve§mantul lui
din aripi - atunci cand ai venit la mine?"
47
 ,,B,a da", a zis Jonatan, ,,altfel cum a;; fi putut sa
vin? Doar porumbeii Sofiei pot zbura prin ceruri, oricat
de departe."
Porumbeii erau ca un nor alb injurul Sofiei, ;;i ea
statea acolo calma, in mijlocul falf aielii de aripi. Acum
chiar semana cu o regina a porumbeilor, am zis eu in
gandul meu.
Abia acum ne vazuse. Ne-a dat binete bland, a;;a
cum ii era obiceiul, dar bucuroasa nu era. Chiar era
suparata, ;;i de indata i-a zis incet lui Jonatan:

48
 ,,Am gasit-o pe Violanta moarta ieri-seara, cu o
sageata in piept. Sus, in Trecatoarea Lupului. i mesajul
disparuse." Lui Jonatan i s-a intunecat privirea. Niciodata
nu-1mai vazusem a§a, niciodata atat de amarat. Era de
nerecunoscut,
nu i-am recunoscut nici vocea.
,,Atunci e cum cred eu", a zis el. ,,Avem un tradator
in Valea Cire§ilor."
,,Se pare ca da", a zis Sofia. ,,N-am vrut sa cred asta.
Dar acum inteleg ca a§a trebuie sa fie."
Se vedea cat de trista e, dar totu§i s-a intors spre
mine
§i mi-a zis:
,,Hai, Karl, sa vezi cum e la mine."
Locuia singura in Gradina Lalelelor cu porumbeii §i
albinele §i caprele ei, intr-o gradina cu atatea flori, ca abia
se putea merge pe acolo.
in timp ce Sofia imi arata gradina, Jonatan s-a apucat
sa sape §i sa pliveasca, a§a cum trebuie facut in gradini
primavara.
M-am uitat la tot ce era acolo, la stupii de albine ai
Sofiei, avea foarte multi, la lalele §i la narcise §i la caprele
ei curioase, dar ma gandeam fara incetare la Violanta, pe
care nici nu o §tiam, care fusese ucisa in munp.
Ne-am intors la Jonatan, care statea pe jos in gradina
§i plivea buruiana §i se innegrise la degete.
Sofia 1-a privit tare abatuta §i i-a spus:
,,Auzi, micutul meu gradinar, cred ca in curand va
trebui sa te apuci de altceva."
49
 Jnteleg", a zis Jonatan.
Biata Sofia, sigur i§i facea mai multe griji decat
arata.

50
A inceput sa iscodeasca cu privirea spre munti, atat de
ingrijorata, incat am inceput sa-mi fac griji §i eu. Ce
iscodea? Pe cine a§tepta?
Aveam sa aflu in curand. Fiindca brusc, Sofia a zis:
IIVite ca vine! Slava Domnului, uite-o pe Paloma!"
Era unul din porumbeii ei, care venea in·zbor. Mai
intai se zarise doar ca un punct mic sus printre munµ, dar
curand a ajuns la noi §i-a aterizat pe umarul Sofiei.
,,Vino, Jonatan", a zis Sofia repede.
,,Da, dar Cojita -Karl vreau sa zic. Trebuie sa afle
totul acum, nu?"
,,Da, sigur", a zis Sofia. ,,Veniti repede amandoi!
11

Cu porumbelul pe umar, Sofia a luat-o la fuga in casa.

Ne-a dus intr-o camaruta de langa bucatarie, a incuiat Ul/a
cu zavorul §i a inchis obloanele. Voia sa fie sigura ca nimeni
nu va a{izi §i va vedea ceea ce facem.
,,Paloma, porumbelul meu", a zis Sofia. ,,Azi mi-ai
adus un mesaj mai bun decat eel de ultima oara?"
i-a bagat mana sub una din aripile porumbelului §i
a scos o capsula. mica. Din ea a scos o hartie rulata, la fel
ca cea pe care vazusem ca o scosese Jonatan din co§ §i
o ascunsese in dulapul de la noi de acasa.
,,Cite§te repede a zis Jonatan. ,,Repede, repede!''
11
,

Sofia a citit §i a scos un tipat scurt.

,,L-au prins §i pe Orvar", a zis ea. ,,Acum n-a mai
ramas nimeni acolo, care sa poata face ceva."
I-a intins biletul lui Jonatan, §i cand a citit asta, i s-a
innegrit §i mai tare privirea.
,,Un tradator in Valea Cire§ilor", a zis el, ,,cine crezi
51
ca e, cine poate fi atat de josnic?"
,,Nu §tiu", a zis Sofia. ,,Inca nu §tiu. Dar §i cand o
sa aflu, sa-1 fereasca Domnul."
Eu stateam acolo §i ascultam §i nu intelegeam nimic.
Sofia a of tat, apoi a zis:
,,Pop sa-i poveste§ti lui Karl. Eu ma due sa va
pregatesc ceva de mancare."
Dupa care a disparut in bucatarie.
Jonatan s-a a§ezat pe jos, sprijinit cu spatele de
perete. Statea acolo fara sa scoa ta un cuvant §i se uita la
degetele lui murdare de pamant, dar intr-un tarziu a spus:
,,Da, acum o sa afli. Acum, ca Sofia a zis ca pot sa-fi
povestesc."
Multe imi povestise despre Nangijala, §i inainte de a
veni incoace §i dupa, dar nimic din ceea ce aveam sa aflu
acolo, in camera Sofiei.
,,iµ aduci aminte ce-fi spuneam", a inceput el. ,,Ca
viata de aid din Valea Cire§ilor e simpla §i u§oara. A§a a
fost §i a§a ar putea fi, dar nu prea mai e a§a. Fiindca
atunci cand e a§a de apasator §i negru in cealalta vale,
atunci §i viata de aici, din Valea Cire§ilor, e grea, intelegi
tu."
,,Mai sunt §i alte vai?" am intrebat eu. $i atunci
Jonatan mi-a povestit despre cele doua vai verzi din
Nangijala, care erau a§a de frumos a§ezate printre munpi
Nangijalei, Valea Cire§ilor §i Valea Trandafirilor
Salbatici, vai adanci, inconjurate de munµ, munµ inalp.,
salbatici, pe care era greu sa-i treci daca nu §tiai potecile
mici §i §erpuite §i periculoase, a zis Jonatan. Dar oamenii
50
din vai cuno§teau potecile §i puteau calatori Iiberi unii la
altii.

53
 ,,Sau mai bine spus, puteau inainte", a zis Jonatan.
,,Arum nimeni nu mai iese din Valea Trandafirilor
Salbatici i nimeni nu mai poate intra aici. Nimeni in afara
de porumbeii Sofiei."
,,Dar de ce?" am intrebat eu.
,,Fiindca Valea Trandafirilor Salbatici nu mai e un
taram liber", a spus Jonatan. ,,Fiindca valea aceea e in
mainile dumanului."
M-a privit de parca ii parea rau ca e nevoit sa ma
sperie.
,,$i nimeni nu tie ce se intamplii aici, in Valea
Cireilor", a zis el.
Arum mi se faruse frica. Ma plimbasem pe aici atat
de linitit i crezusem ca nu exista nici un pericol in Nangi
jala, dar arum chiar mi se faruse frica.
,Ce fel de duman?" am intrebat eu.
,,Tengilil cheama", a zis Jonatan, i a pronuntat
numele aa incat sa sune oribil i perirulos.
,,$i unde se afla Tengil?" am intrebat eu.
Atunci Jonatan mi-a povestit despre Karmanjaka,
taramul de sus din Munpi Munplor Stravechi, dincolo de
Fluviul Fluviilor Stravechi, unde domnea Tengil, crud ca
un arpe.
Mie mi s-a fa.cut i mai frica, dar nu voiam s-o arat.
,,Dar de ce nu poate sa ramana acolo, in muntii lui
stravechi?" am intrebat eu. ,,De ce trebuie sa vina i sa
distruga Nangijala?"
,,Da, aa e" a zis Jonatan. ,,Cine tie raspunsul la
I

intrebarea asta, chiar tie toate raspunsurile. Nu tiu de

50
ce

55
trebuie sa distruga tot ce exista. Dar aa e. Nu suporta ca
oamenii din vai sa traiasca aa cum traiesc. $i are nevoie
de sclavi."
Pe urma a ramas tacut din nou, holbandu-se la
mainile sale, dar ceva a mormait, i am auzit.
,,Monstrul ala, o mai are i pe Katla!"
Katla! Nu tiu de ce, dar mi-a sunat mai infrico ator
decat toate celelalte lucruri pe care mi le spusese, i 1-am
intrebat:
,,Cine e Katla?"
Dar Jonatan a dat din cap.
,,Nu, Cojita, tiu ca deja p.-e frica. Nu vreau sa
vorbesc despre Katla, fiindca altminteri n-o sa mai dormi
la noapte." in schirnb, mi-a povestit ce era atat de
neobinuit cu
Sofia.
,,Ea cond uce lupta noastra secreta impotriva lui
Tengil", a zis Jonatan. ,,Ne batem cu el, intelegi tu, ca sa
aju tiim Valea Trandafirilor Salbatici. Dei trebuie s-o
facern in secret."
,,Dar Sofia", am zis eu, ,,de ce tocrnai ea?"
,,Fiindca ea e putemica i se pricepe la aa ceva", a zis
Jonatan. ,,$i fiindca ei nu-i e absolut deloc frica."
,,Fricii, dar nici tie nu p.-e frica, Jonatan", am zis eu.
La care el a stat putin pe ganduri, dupa care a zis:
,,Nu, nici rnie nu mi-e."
0, ce mi-a fi dorit sa fiu la fel de viteaz ca Sofia i
Jonatan! Dar in loc de asta, eu stateam acolo atat de
speriat, ca abia putearn gandi.
52
,,De chestia asta cu Sofia i cu porurnbeii ei care zboara

53
cu mesaje secrete peste munµ, top §tiu asta?" am intrebat eu.
,,Doar cei de care suntem siguri di. putem avea in
credere", a zis Jonatan. ,,Dar printre ei exista un tradator,
§i e de ajuns!"
Acum i se innegrise iar privirea, §i a zis abatut:
,,Violanta avea la ea un mesaj secret de la Sofia,
cand a fost ucisa ieri seara. i daca mesajul ala a ajuns pe
mainile lui Tengil, asta inseamna moartea pentru multi de
acolo din Valea Trandafirilor Salbatici."
Mi s-a parut oribil ca cineva se putea deda la a§a
ceva, sa traga intr-un porumbel care zboara, atat de alb
§i de nevinovat, chiar daca are un mesaj secret la el.
i brusc mi-am adus aminte ce aveam in dulapul de
acasa. L-am intrebat pe Jonatan de ce trebuie sa µnem
mesaje secrete n dulapul nostru din bucatarie, nu era
periculos?
,,Ba da, e periculos" , a zis Jonatan. ,,Dar e §i mai
peri culos sa le tinem acasa la Sofia. Asta ar fi primul loc
in care ar cauta oamenii lui Tengil, daca ar veni in Valea
Cire§ilor, nu la gradinarul ei."
Asta era bine, a zis Jonatan, ca nimeni in afara de
Sofia nu §tia cine e el de fapt. Ca el nu era numai
gradinarul Sofiei, dar §i eel mai apropiat om in lupta
impotriva lui Tengil.
,,Sofia singura a decis asta", a zis el. ,,Vrea ca
absolut nimeni de aici din Valea Cire§ilor sa nu §tie despre
asta, §i de aceea trebuie sa juri ca nu sufli o vorba despre
toate astea pana in ziua in care Sofia va vorbi despre asta."
i am jurat ca mai bine a§ muri decat sa spun cuiva
54
cele auzite. Am luat micul dejun la Sofia, dupa care am
pornit calare spre casa.

55
 Ne-am mai intalnit cu dneva care era tot pe cal, in
dimineata aceea. Cineva cu care ne-am intalnit pe poteca
imediat ce ie§isem din Gradina Lalelelor. Cu omul cu
barba ro§ie, oare cum ilchema - Hubert?
,,Aha, deci ati fost la Sofia", a zis Hubert. ,,Cati
facut acolo?".
,,I-am plivit buruienile" , a zis Jonatan, aratandu-i
de getele murdare de pamant. ,,i tu, ai ie§it la pescuit?"
1-a intrebat Jonatan, fiindca Hubert i§i pnea infata, pe
obtanc, arcul cu sageµ.
,,Da, vreau sa vanez cativa iepuri salbatici", a zis
Hubert.
Eu m-am gandit la iepura§ii no§tri de acasa, §i m-am
bucurat cand I-am vazut pe Hubert disparand pe calul sau,
ca sa nu-I mai vad.
,,Hubert", i-am zis lui Jonatan, ,,chiar, ce parere ai
despre el?"
Jonatan a stat pupn pe ganduri.
,,E eel mai iscusit tragator cu arcul din toata Valea
Cire§ilor."
Mai multe n-a spus. Pe urma §i-a indemnat calul
§i am mers mai departe.
Jonatan luase la el mesajul Palomei ii-I bagase inq-o
punguta de piele sub cama§a §i, can<:f am ajuns-acasa, a pus
hartia in sertarul secret din dulap. Dar mai intai mi-a dat
voie sa citesc ce scria, §i scria cam a§a: ,
,,Orvar a fost prins ieri §i e prizonier in Grota lui Katia.
Cineva din Valea Cire§ilor trebuie ca ne-a tradat ascunzi§ul.
Aveti un tradator acolo, aflap. cine e!"
56
 ,,Aflati cine e", a zis Jonatan, ,,mi-a dori sa pot."
Mai scria ceva in mesaj, dar era scris intr-o limba
secreta pe care n-o intelegeam, i Jonatan a zis ca nu-mi
trebuie sa tiu. Erau doar lucruri din acelea pe care Sofia
trebuie sa le cunoasca.
In schimb, mi-a aratat cum se deschide sertarul secret.
M-a pus sa-1inchid i sa-1deschid de cateva ori. Pe urma 1-a
inchis el i a incuiat dulapul i a pus cheia la loc in mojar.
Toata ziua m-am gandit la ceea ce aflasem, i noaptea
n-am dormit prea bine. L-am visat pe Tengil i am visat
porumbei morti i pe prizonierul din Grota lui Katia, i-am
ppat in somn pana m-am trezit.
i atunci - daca ma credep., bine, daca nu, nu -
am vazut pe cineva in coltul intunecos de langa dulap,
cineva care s-a speriat cand am ppat, i care a disparut ca o
umbra neagra pe ua, inainte ca eu sa apuc macar sa ma
trezesc cum trebuie.
5-a petrecut atat de repede, i aproape ca mi-a venit
sa cred ca totul nu fusese decat un vis. Dar Jonatan n-a fost
de aceeai parere, cand 1-am trezit i i-am povestit.
,,Nu, Cojita, n-a fost n· i un vis", a zis el. ,,Nici un vis
n-a fost. Era tradatorul!"
6

,,0 sa-i vina i lui Tengil vremea odata", a zis Jonatan.

Stateam intini in iarba verde de pe malul paraului,
i era una din dimineple acelea cand nu puteai crede ca
exista Tengil, sau ca exista ceva rau in lume. Era linite
deplina i pace. Apa susura u or printre pietrele de
sub pod, era singurul lucru pe care-I auzeai. Era frumos
sa stai acolo l:ntins pe spate, i sa nu vezi nimic in afara
de noriorii albi de pe cer. Sa stai aa i sa te simti bine i
sa canti putin i sa nu-ti pese de nimic.
i pe Jonatan 11 apucase sa vorbeasca despre Tengil!
Eu n-aveam chef sa-mi aduc aminte de el, totu i I-am
intrebat:
,,Ce vrei sa spui? Cand zici ca o sa-i vina vremea lui
Tengil?"
,,Ca o sa i se intample ceea ce Ii se intampla tuturor
tiranilor, mai devreme sau mai tarziu", a zis Jonatan. ,,Ca o
sa fie distrus ca un paduche i 0 sa dispara pe veci."
,,Sper sa fie aa, cat de curand" am zis
I

eu. Atunci Jonatan a murmurat uor:

56
 ,,De§i e puternic, Tengil asta. $i o are pe Katia!"
Inca o data pronuntase ilumele acela oribil. A§ fi vrut
sa-1intreb, dar am renuntat. Mai bine sa nu §tiu nimic despre
Katia intr-o dimineata superba ca aceasta.
Dar pe urma Jonatan a zis ceva care era mai rau
decat toate celelalte.
,,Cojita, o sa ramai singur in Gradina Cavalerilor, o
vreme. Pentru ca eu trebuie sa pornesc spre Valea Tran
dafirilor Salbatici."
Cum putea sa spuna ceva atat de ingrozitor? Cum
putea crede ca o sa raman in Gradina Cavalerilor un singur
minut fara el? Daca avea de gand sa intre direct in
ghearele lui Tengil, aveam de gand sa merg cu el, §i i-am
zis asta.
Atunci s-a uitat foarte ciudat la mine §i a spus:
,,Cojita, eu am un singur frate, §i vreau sa-l feresc de
tot ce e' rau. Cum po_ti sa-mi ceri sa te iau cu mine, cand eu
am nevoie de toate fortele mele pentru altceva? Ceva care
chiar e un pericol."
Nu m.,.a ajutat cu nimic ceea ce a spus. Fierbeam de
tristete §i de nervi, §i-am tipat la el:
,,$i tu, tu cum pop sa-mi ceri sa stau singur in
Gradina Cavalerilor §i sa te a§tept, cand e posibil sa nu te
mai intorci niciodata?"
Bruse mi-am adus aminte cum a fost, cum a fost
attmci dupa moartea lui Jonatan, cand nu mai era Ianga
mine, cum zaceam pe canapeaua mea din bucatarie §i nu
eram sigur c-o sa-1mai vad vreodata, o, sa ma gandesc la
asta era ca §i cum a§ fi privit in jos intr-o gaura neagra!
57
 $i acum voia sa ma paraseasca din nou, sa dispara

58
pur §i simplu spre pericole despre care eu nu §tiam nimic.
i daca nu se intorcea 1napoi, de data asta chiar nu mai
exista nici 0 scapare, atunci aveam sa raman singur pe
vecie.
Ma sim team din ce in ce mai indignat, §i tipam §i
mai tare la el, §i i-am spus multe rautati inimaginabile.
Nu i-a fost U§Of sa ma calmeze. Intr-un fel. Dar sigur
ca pana la urma a fost a§a cum a vrut el. tiam ca el intelege
totul mai bine decat m.ine.
,,Prostutule, cum sa nu vin inapoi", a zis el. Era
seara, stateam §i ne incalzeam la foe in bucatarie. In seara
dinaintea plecarii lui.
·Eu nu mai eram nervos, eram doar suparat, §i Jonatan
§ti.a asta. Er.a atat de dragut cu mine. Mi-a dat paine proaspat
coapta cu unt §i miere §i mi-a spus legende §i pove§ti., dar
nu puteam sa le ascult. Eu ma gandeam la legenda despre
Tengil, cred ca era cea mai .infrico§atoare legenda dintre
toate, a§a mi se parea. L-am intrebat pe Jonatan de ce trebuie
sa potneasca 1ntr-o calatorie atat de periculoasa. Cand putea
foarte bine sa stea acasa in fata focului, in Gradina Cava
lerilor, §i sa se simti'i bine. Dar Jonatan mi-a zis ca exista
lucruri care trebuie £acute, chiar daca sunt periculoase.
,,Dar de ce?" am intrebat eu.
,,Altfel nu e§ti om, e§ti doar un rahatel", a zis
Jonatan.
Mi-a povesti.t ce avea de gand sa faca. Avea de gand
sa 1ncerce sa-1salveze pe Orvar din Grota lui Katla. Fiindca
Orvar 1nsemna mai mult chiar decat Sofia, a zis Jonatan, §i
fara Orvar, vaile verzi ale Nangijalei ar ramane poveste.

59
 Era seara tarziu acum. Focul se stinsese in §emineu,
se facuse noapte.

60
 $i s-a facut zi. Iar eu eram la poarta §i I-am vazut pe
Jonatan .Plecand calare §i disparand in ceata, da, era ceata
peste Valea Cire§ilor in dimineata aceea. $i credeti-ma,
simteam ca-mi crapa inima stand acolo §i vazand cum ii ia
ceata, cum a fost §ters pur §i simplu §i a disparut. $i eu
rama sesem singur. Nu suportam. Parca innebunisem de
atata durere, §i-am alergat la grajd §i I-am dezlegat pe
Fjalar §i m-am aruncat in §a §i m-am dus dupa Jonatan.
Trebuia sa-1 mai vad o data, inainte de a-I pierde poate
pentru totdeauna.
Mai intai se ducea la Gradina Lalelelor ca sa primeasca
ordine de la Sofia, §tiam asta, §i intr-acolo am apucat-o. Ca
un nebun de legat am calarit, §i I-am prins din urma chiar
cand ajunsese in fata porp.i. Atunci aproape ca mi s-a facut
ru§ine §i-am vrut sa ma ascund, dar el deja descalecase §i
ma §i auzise.
"Ce vrei?" a intrebat el.
Da, de fapt, ce voiam?
,,Sigur te intorci?" am monnait eu. Asta a fost
singurul lucru care mi-a venit in cap. ·
Atunci el s-a suit la loc pe cal, §i caii no§tri stateau
lini§titi alaturi. Jonatan a §ters ceva de pe obrazul meu, la
crimi sau ce-or fi fost, cu degetul aratator a facut asta, §i pe
urma a zis:
,,Nu plange,·Cojita! Ne vedem -sigur! $i daca nu
aici, atunci in N angilima."
,,Nangilima", am zis eu. ,,Asta ce e?"
,,0 sa-ti povestesc alta data", a zis Jonatan.

61
 Nu pricep cum am suportat timpul acela cat am stat

62
singur in Gradina Cavalerilor i cum am facut sa treaca
timpul. Am avut grija d.e animalele mele, firete. Am stat in
grajd cu Fjalar aproape tot timpul. $i-am stat mult i-am
vorbit cu iepurii mei.Am pescuit pupn i-am facut baie i-
am fost la vanat ca sa-mi asigur hrana, dar toate mi se
pareau atat de stupide, cand Jonatan nu era cu mine. Sofia
mai venea sa-mi aduca mancare din cand in cand, i
vorbeam despre Jonatan. Tot timpul speram ca ea va
spune ,,hai ca o sa se intoarca acasa curand", dar rtu
spunea asta. Am vrut s-o intreb de ce nu s-a dus ea sa-1
salveze pe Orvar, in loc sa-1 trimita pe Jonatan. Dar de ce
sa fi intrebat, doar tiam.
Tengil o ura pe Sofia, aa imi spusese Jonatan.
,,Sofia din Valea Cireilor i Orvar din Valea Tranda
firilor Salbatici, a§tia sunt cei mai marl du§mani ai lui, i
crede-ma ca el §tie asta", imi spusese Jonatan odata, atunci
cand imi·explicase situapa.
,,Pe Orvar il tifle in Grota lui Katla, i acolo i-ar dori
s-o zvarle i pe Sofia, ca s-o infometeze i s-o omoare.
Odiosul, a promis cincisprezece cai drept recompensa celui
care i-o aduce pe Sofia vie sau moarta."
Asta imi povestise Jonatan. A§a ca bineinteles ca
intelegeam de ce Sofia trebuia sa se pna departe de Valea
Trandafirilor Salbatici. Jonatan a trebuit sa se duca acolo in
locul ei. Despre el Tengil nu §tia himic. Cel pupn, asta
credeam §i speram. Dei cineva intelesese ca Jonatan nu e
doar un mic gradinar. Cel care fusese la noi in noaptea
aceea. Cel pe care il vazusem in fata dulapului, din cauza
lui Sofia
60
n{i se putea abtine sa nu-i faca gri)i.
,,Barbatul acela §tie prea mult", a zis ea.

61
 $i voia sa-i dau irnediat de §tire daca rnai vad pe
cineva dand tarcoale Gradinii Cavalerilor. Arn zis ca la
dulap nu cred ca ar rnai incerca cineva. Fiindca am rnutat
hartiile secrete in alt loc. Acurn le tinearn intr-o lada cu
ovaz, afara, in camera cu harnuri. Intr-o cutie mare de tutun
de mestecat, care era ascunsa in ovaz.
Sofia a venit cu mine in camera cu harnuri §i a
cautat bine §i-a scos cutia §i a pus acolo un nou rnesaj. I s-
a parut o ascunzatoare buna, §i rnie la fel.
,,Rezista, daca poti", a zis Sofia cand a plecat. ,,$tiu ca
e greu, dar trebuie sa rezi§ti!"
$i era cam greu. Mai ales seara §i noaptea. Avearn
ni§te vise atat de oribile cu Jonatan §i mi-era tearna
pentru el in fiecare clipa §i cand erarn treaz.
Intr-o seara, mi-am luat calul §i rn-arn dus la
Coco§ul de Aui Nu mai suportarn sa stau doar acasa in
Gradina Cavalerilor, era atat de lini§te acolo, ca-mi
auzeam §i gandurile. $i nlPerau ganduri din alea de care
sa te bucuri.
Va jur ca toti au inceput sa se holbeze la mine cand
rn-au vazut intrand in han, fara Jonatan.
,,Ei, na", a zis Jossi. ,,Doar jumate din frap.i Inima-
de Leu! D' cu, Jonatan ce-ai facut?"
Acurn imi era greu: Irni aduceam aminte ce-mi pre
dicasera Sofia §i Jonatan. Orice s-ar fi intamplat, n-aveam
voie sa povestesc nirnanui despre ceea ce facea Jonatan §i
despre unde era. Nici unei fiinte vii! A§a ca rn-am facut ca
n-arn auzit intrebarea lui Jossi. Dar Hubert era acolo la
rnasa lui §i voia §i el sa §tie.

62
,,Da, unde e Jonatan?" m-a intrebat el. ,,Doar n-a ramas

61
Sofia fara gradinar?"
,,Jonatan e la vanatoare", am zis eu. ,,E SUS inmunp §i
vaneaza lupi."
Ceva trebuia sa spun, nu, §i mi s-a parut ca e o
minciu na buna, pentru ca Jonatan zisese ca erau 0
gramada de lupi cam peste tot in munp..
Sofia nu era la han in seara aceea. in rest, era tot satul
acolo, ca de obicei. i i§i cantau melodiile §i se distrau ca
de obicei. Dar eu n-am cantat cu ei. Pentru mine nu era ca
de obicei. Fara Jonatan nu ma simteam bine acolo, §i n-am
stat mult.
,,Nu fi trist, Karl Inima-de-Leu", a zis Jossi, cand a ple
cat. ,,Sunt sigur ca Jonatan a terminat vanatoarea, §i o sa
vina acasa."
0, ce mult 1-am iubit pentru ceea ce a spus! M-a man
gaiat U§Of pe obraz §i mi-a dat cateva prajituri bune Sa le
iau la mine.
,,Pop sa rontai la ele, cat stai acasa sa-1 a§tepti pe
Jonatan", a zis el.
Era cumsecade, Coco§ul de Aur. Aproape ca nu ma
mai simteam atat de singur.
M-am dus acasa cu prajiturile §i m-am a§ezat in
fata focului §i le-am mancat. Fusesera ni§te zile
calduroase, era aproape vara. Dar fot trebuia sa fac focul
in§emineul nostru mare, caldura soarelui inca nu reu§ise
sa patrunda prin zidurile groase ale casei noastre.
Am simpt ca mi-e frig cand m-am ghemuit pe ban
cheta mea, dar am adormit imediat. i 1-am visat pe
Jonatan. Un vis atat de oribil, incat m-am trezit.
64
 ,,Da, Jonatan", am ppat. ,,Vin", am ppat i m-am
ridicat din pat intr-un suflet. in intunericul din jurul meu
era ca un ecou de tipete salbatice, ppetele lui Jona tan! Ma
strigase in vis, voia ajutor. tiam asta. Inca ilmai auzeam, i
voiam sa dau navalii drept in intunericul de afara, ca sa
ajung la el, oriunde s-ar fi aflat. Dar imediat am inteles cat
de imposibil era. Ce puteam face, nimeni nu era aa de
neajutorat ca mine! N-aveam decat sa ma ghemuiesc la
locin pat. Am stat acolo i-am tremurat §i m-am simpt
stingher §i mic §i speriat §i singur, cred ca eel mai singur
din lume.
i venirea diminepi §i faptul ca era o zi senina cu soa
re nu m-au ajutat cine §tie ce. Atunci mi-a fast mai greu sa
imi aduc aminte cat de oribil a fast visul, dar ca Jonatan a
strigat dupa ajutor, asta nu puteam sa uit. Fratele meu ma
chemase, atunci n-ar trebui sa pomesc la drum §i;sa incerc
sa ajung la el?
Am stat ore in §ir Ianga iepurii mei §i m-am gandit
ce sa fac. N-aveam cu cine sa vorbesc,n-aveam pe cine sa
intreb. Trebuia sa decid singur. La Sofia nu ma puteam
duce, ar fi incercat sa ma impiedice. Sub nici un chip nu
m-ar fi lasat sa plec, atat de nebuna nu era. Fiindca era o
nebunie, imi dau ·seama, ceea ce voiam 'eu sa fac. i
periculos. Cel mai periculos posibil. Iar eu nici nu eram
curajos deloc.
Nu tiu cat timp am sta t aa, sprijinit de zidul
grajdului, smulgand iarba. Am smuls fiecare firicel de
iarba din jurul meu, dar nu mi-am dat seama decat dupa,
nu cat am stat acolo, chinuit de ganduri. Orele treceau,
poate ca a§ mai fi stat acolo, daca nu mi-a§ fi amintit
brusc ceea ce zisese Jonatan - ca uneori trebuie sa fad
ceea ce e periculos,
 63

66
altrninteri nu mai eti om, ci doar un rahatel!
Atunci am hotarat. Am tras un pumn in cu ca
iepurilor, incat iepurii au inceput sa sara, i-am zis cu voce
tare, ca sa fie sigur:
,,0 s-o fac! 0 s-o fac! Nu sunt un rahatel!"
0, ce bine m-am simtit dupa ce am luat hotararea.
asta!
,,tiu ca e decizia corecta", le-am zis iepurilor, fiindca
n-aveam cu cine altcineva sa vorbesc.
Iepurii, da, au trebuit sa devina iepuri salbatici acum.
I-am scos din cuca, dupa care i-am carat in brate pana la
poarta i le-am aratat valea verde i minunata a Cireilor.
,,Toata valea e plina de iarba", am zis, ,,i acolo
exista o gramada de alti iepuri cu care va puteti
imprieteni. Cred ca 0 sa va distrati mult mai mult decat in
colivie, doar sa aveµ grija la vulpe i la Hubert."
Toti trei pareau putin uimiti, i au facut cateva sarituri
mici de parca se intrebau daca e adevarat. Dupa care au
luat-o la goana i-au disparut printre dealurile verzi, de nu
le-am mai vazut urma.
i m-am grabit sa incep sa pun totul la punct. Am
adunat tot ce trebuia sa iau la mine. 0 patura cu care sa ma
invelesc, cand va trebui sa dorm. Un amnar cu care sa
aprind focul. 0 ranita plina cu ovaz pentru Fjalar. i
provizii de mancare pentru mine, da, nu aveam decat
paine, dar era cea mai buna paine, lipii din acelea mari cu
gaura inauntru, facute de Sofia. Fusese pe la mine i-mi
adusese o stiva, i-am umplut ranita pana la refuz. 0 sa-mi
ajunga mult timp, m-am gandit eu, i cand 0 sa se termine,

64
0 sa mananc iarba, ca iepurii.

65
 Sofia urma sa vina cu supa a doua zi, aa promisese,
dar atunci eu aveam sa fiu departe. Biata Sofia, o sa tre
buiasca sa-i manance singura supa! Dar nu puteam s-o las
sa vina aici i sa se intrebe unde-am disparut. Trebuia sa
tie, dei trebuia sa tie atunci cand avea sa fie prea tarziu.
Prea tarziu ca sa ma mai opreasca.
Am luat o bucata de carbune din emineu i am scris
cu litere mari, negre, pe peretele de la bucatarie:
,,M-a chemat cineva in vis, i-1 caut departe, dincolo
de munti."
Am scris aa ciudat fiindca m-am gandit ca daca vine
altcineva, i nu Sofia, la Gradina Cavalerilor, sa nu inteleaga
ce inseamna. Sa creada ca am incercat poate sa incropesc
vreo poezie sau ceva. Dar Sofia va intelege imediat la ce ma
refer: Am plecat sa-1 caut pe Jonatan!
. Eram bucuros i ma simteam, pentru prima oara in
viata mea, de-a dreptul curajos i putemic. Cantam pentru
mine:
,,M-a chemat cineva in vis, i-1 caut departe, dincolo
de mu-u-u-u-unti", o, ce bine mai suna! Toate astea aveam
sa i le povestesc lui Jonatan, cand ma voi intalni cu el. Ma
gandeam eu.
Daca ma intalnesc cu el, m-am gandit dupa aceea.
Dar daca nu ...
Atunci. Tot curajul mi-a pierit imediat. Eram un
rahatel din nou. Un rahatel speriat aa cum fusesem
dintotdeauna.
$i atunci mi s-a facut dor, ca de obicei, de Fjalar. Trebuia
sa ma due imediat la el. Era singurul lucru care ma ajuta
66
pupn, cand eram suparat i temator. De cate ori nu
statusem langa

67
el in boxa grajdului, cand n-aveam putere sa fiu singur! De
cate ori nu ma consolase doar sa-i vad ochii intelepp §i sa-
i simt dildura §i boticul catifelat. Fara Fjalar n-a§ fi putut
trai tot timpul asta, cat Jonatan a fost plecat.
M-am dus intr-o fuga la grajd.
Fjalar nu era singur in boxa lui. Hubert era acolo.
Da, Hubert era acolo §i-mi mangaia calul §i a ranjit la
mine cand m-a vazut.
Inima a inceput sa-mi bata cu putere.
El e tradatorul, m-am gandit. Cred ca simteam asta
de mult, §i acum eram sigur. Hubert era tradatorul, altfel
de ce-ar fi venit sa iscodeasca in Gradina Cavalerilor?
,,Barbatul asta §tie prea mult", spusese Sofia, §i
Hubert era barbatul asta. Acum intelegeam.
Cat de mult §tia? $tia totul? $tia §i ce ascundeam in
lada cu ovaz? Am incercat sa nu arat cat de frica imi era.
,,Ce faci aici?" am intrebat eu cat de indraznet am
putut. ,,Ce vrei sa faci cu Fjalar?"
,,Nimic", a zis Hubert. ,,Veneam la tine, dar P.-am
auzit calul nechezand, §i mie-mi plac caii. E frumos,
Fjalar!"
Pe mine nu ma duci tu de nas, am gandit eu §i-am
intrebat: ,,$i cu mine ce vrei?"
,,Sa-p dau asta", a zis Hubert §i mi-a intins ceva
invelit intr-o panza alba. ,,Pareai atat de necajit §i de
infometat ieri seara, §i-atunci m-am gandit ca poate nu
prea e de mancare aici in Gradina Cavalerilor, acum, cand
Jonatan e plecat la vanatoare."
Acum §tiam ce sa spun sau sa fac. Am mormait un
68
multumesc. Dar nu puteam lua mancare de la un tradator!

69
Sau puteam?
Am pipait bucata de tesatura i-am scos o ciosvarta
mare de came de oaie, din aia uscata, afumata, care e aa
de buna, pulpa de berbec afumata, aa se numete.
Mirosea minunat. Imi venea sa-mi bag dintii in ea
imediat. Dei de fapt ar fi trebuit sa-1rog pe Herbert sa-§i ia
pulpa afumata inapoi i sa piece unde vede cu ochii.
Dar n-am facut-o. Era treaba Sofiei sa se ocupe de
tradatori. Da, eu trebuia sa ma fac ca nu tiu §i nu inteleg
nimic. In plus, voiam atat de tare sa pastrez pulpa de
berbec afumata. Nimic nu s-ar fi potrivit mai bine ca
provizie pentru drum.
Hubert ramasese Ianga Fjalar.
,,Ai un cal foarte frumos", a zis el. ,,Aproape la el de
fmmos ca Blenda mea."

70
 ,,Blenda e alba", am zis eu. ,,Iµ plac caii albi?"
,,Da, imi plac foarte mult caii albi", a zis Hubert.
Atunci poate ti-ai dori cincisprezece, am gandit eu,
dar n-am spus-o. in schimb Herbert a spus ceva ingro
zitor.
,,Nu-i dam lui Fjalar putin ovaz? i el vrea ceva bun,
nu?"
Nu I-am putut impiedica. A intrat direct in camera cu
hamuri i eu am alergat in urma lui. Voiam sa strig ,,lasa",
dar n-am putut sa scot nici un sunet.
Hubert a deschis capacul lazii cu ovaz i a luat cauul
care era deasupra. Eu am inchis ochii. Fiindca nu voiam sa
vad cum pescuie te de acolo cutia de tutun de mestecat.
Dar I-am auzit injurand, i-atunci am deschis ochii i-am
vazut un oricel ieind in graba din lada. Hubert a incercat
sa-1 loveasca cu picioarele, dar oricelul a fugit repede pe
podeaua grajdului i-a disparut intr-o gaura secreta.
,,M-a mucat de degetul mare, nenorocitul", a zis Hu
bert. Statea acolo i-i examina degetul mare. i-atunci am
fost pe faza. Repede repede am umplut cauul cu ovaz,
dupa care am inchis capacul lazii drept in nasul lui
Hubert.
,,Fjalar cred ca o sa se bucure", am zis eu. ,,Nu e
obi nuit sa primeasca ovaz la ora asta."
Dar tu nu prea te bucuri, am zis eu in gandul meu,
cand 1-am vazut pe Hubert luandu-i brose adio i ieind
pe ua grajdului.
De data asta nu i-a putut infige ghearele in vreun
mesaj secret. Dar era musai sa gasesc alt ascunzi . M-am
71
gandit indelung, i intr-un final am bagat cutia in pivnita

72
cu cartofi. in spatele u§ii din stanga.
$i pe urma am scris pe peretele din bucatarie o noua
ghicitoare pentru Sofia.
,,Barba ro§ie vrea cai albi §i §tie prea mult. Ai grija!"
Mai mult nu puteam face pentru Sofia.
La rasaritul soarelui, in dimineata urmatoare, inainte
ca cineva din Valea Cire§ilor sa se fi trezit, am parasit
Gradina Cavalerilor §i-am apucat-o calare spre munti.
 7

I-am povestit lui Fjalar cum ma simteam sa fiu plecat calare

eu, tocmai eu, intr-o calatorie lunga, prin munp.
,,Tu iti dai seama ce aventura e asta pentru mine?
Adu-ti aminte ca eu aproape toata viata mea am zacut pe o
canapea in bucatarie! Sa nu crezi ca I-am uitat pe Jonatan
vreo secunda. Dar altfel a§ urla de-ar rasuna in munti, doar
fiindca toate astea mi se par minunate!"
Da, era minunat, Jonatan ar intelege ce simt. Ce
munp, gandip-va ca erau atat de inalp, §i ce lacuri mici
§i limpezi existati, §i paraie vuind §i cascade ·§i paji§ti
pline cu flori de primavara in mijlocul munplor! $i
acolo eram eu, Cojita, pe calul meu, §i vedeam toate
astea! Nu §tiam ca pot fi atatea frumuseti in lume, de
aceea am fost destul de buimac - la inceput!
Dar situatia s-a schimbat treptat. Am gasit o poeca
mica. Cred ca era cea despre care imi vorbise Jonatan. Prin
cotituri §i meandre, peste munp, a§a ajungi in Valea Tran
dafirilor Salbatici, imi spusese el. $i erau cotituri §i
meandre, asta e sigur. Curand am cotit §i m-am indepartat
70
de paji§tile

71
cu flori, munpi incepusera sa devina mai salbatici §i mai
fioro§i §i era tot mai periculos sa inainteze pe poteci.
Uneori urea, alteori cobora abrupt, uneori §erpuia pe stand
inguste de la marginea unor prapastii uria§e, §i atunci m-
am gandit ca nu e bine! Dar Fjalar sigur era obimuit sa
rnearga pe carari de rnunte periculoase, da, Fjalar era
de§tept!
Spre seara erarn obosip, §i eu §i calul rneu. i-atunci
am ridicat tabara de noapte. Pe un petec de pamant mic §i
verde, unde sa poata pa§te Fjalar, §i langa un parau din
care sa putem bea amandoi.
Dupa care am facut un foe de tabara. Toata viata mea
jinduisem sa stau infata unui foe de tabara. Fiindca Jonatan
irni povestise cat de rninunat e. i acurn, in sfar§it!
,,Acum, Cojita, o sa sirnti insfar§it cum e", asta mi-
am zis in sinea rnea.
$i-am adunat o stiva mare de crengi· uscate §i nuiele
§i-am aprins un foe de tabara care a ars §i s-a zbatut de
ta§ neau scanteile din el, §i-arn stat in fata focului meu
§i-am simtit ca e exact cum zisese Jonatan. Exact a§a de
bine mi-a fost cat am stat acolo, privind focul §i
mancandu-rni painea
§i rozand la pulpa de berbec afumata. Era grozav de buna,
numai ca mi-a§ fi dorit sa o fi prirnit de la altcineva, nu de
la Hubert.
Erarn bucuros §i-am cantat pupn, meet,
insinguratatea mea. ,,Painea mea §i focul rneu §i calul
rneu! Painea mea §i focul meu §i calul rneu" - altceva
nu-mi venea in rninte.
70
 Arn stat mult a§a, gandindu-ma la toate focurile de
tabara care au ars in toate regiuriile pustii din lurne de la
inceputul tirnpurilor, §i cum s-au stins de rnult. Dar al rneu

71
ardea aici i acum!
Se intunecase in jurul meu. Munpi erau atat de negri,
o, ce intuneric se facuse i ce repede mergea! Nu-mi placea
sa stau cu spatele la tot intunericul ala. Aveam impresia ca
cineva m-ar putea ataca pe la spate. Dar cum era vremea sa
dorm, am intetit focul cum trebuie, i-am spus noapte buna
lui Fjalar i m-am invelit in patura cat mai aproape de foe.
Mi-a fi dorit sa adorm pe loc ca sa nu ma sperii.
Da, ce frumos! Evident ca m-am speriat. Cred ca ni
meni nu poate face asta cu viteza mea. Gandurile au inceput
sa mi se perinde prin cap -sigur ma pandea cineva afara, in
intuneric, i muntii atia sigur miunau de iscoadele i ,
soldatii lui Tengil, i Jonatan sigur murise de mult, astfel de
ganduri ma macinau i nu ma lasau sa dorm.
La un moment dat, luna s-a ridicat din spatele unui
varf de munte, da, imi inchipui ca nu era luna cea obinuita,
dar. arata la fel, i s-a facut o lumina cum nu mai vazusem
niciodata. Dar e adevarat ca eu nici nu vazusem luna stra
lucind peste munti inalp.
Totul devenise atat de straniu. Eram intr-o lume
bara de argint i umbre negre. Era frumos i pupn trist,
intr-un mod frumos, bizar. Dar i inspaimantator. Pentru
ca, da, era lumina acolo unde stralucea luna, dar printre
umbre se pu teau ascunde multe pericole.
Mi-am tras patura peste ochi, fiindca nu mai voiam
sa vad. Dar auzeam, da, auzeam ceva! Un urlet departe in
munp. $i pe urma mai multe urlete, pupn mai aproape.
Fjalar necheza, ii era frica. $i atunci am inteles ce era. Erau
urlete de lup.
72
 Cineva atat de fricos ca mine ar fi putut sa moara de
spaima, dar eu, cand am vazut cat de frica ii e lui Fjalar,
am i ncercat sa ma imbarbatez.
,,Fjalar, lupilor le e frica de foe, nu tii?'' i-am zis eu.
I )ar nici eu nu credeam asta, iar lupii sigur nu auzisera nici
l'i niciodata aa ceva. Fiindca acum ii vedeam, acum se
apro piasera, naluci cenuii, oribile, care veneau in lumina
lunii
-;;i urlau de foame i de pof ta de a devora ceva.
Atunci am inceput sa urlu i eu. Am tipat pana in inal
lul cerului. Niciodata nu scosesem asemenea tipete, dar sunt
sigur ca i-am speriat putin.
Dar nu pentru mult timp. N-a trecut mult, i i-am
auzit din nou. $i mai aproape de data asta. Urletul lor il
scotea din minti pe Fjalar. $i pe mine. $tiam ca o sa murim
amandoi,
 i Fjalar, i eu.
Eu ar fi trebuit sa fiu obinuit cu asta, fiindca mai mu
risem o data. Dar atunci vrusesem, atunci tanjisem dupcl
asta, iar acum nu voiam. Acum voiam sa traiesc i sa fiu cu
Jonatan, o, Jonatan, daca ai putea sa vii sa ma ajup!
Lupii erau acum foarte aproape. Unul dintre ei era
mai mare decat ceilalp, i mai obraznic. Cred ca era end lor.
El voia sa ma mute, am observat. Imi dadea tarcoale i urla,
urla de-mi ingheta sangele in mine. Am aruncat cu o creanga
aprinsa in el, i am tipat la el, dar asta n-a facut decat sa-1
atate. I-am vazut botul deschis i colti infricoatori care vo iau
sa ajunga la gatlejul meu. Acum -Jortatan, ajutor! -acum i-a
luat avant.
Dar pe urma! Ce naiba s-a intamplaf pe urma? inplin
avant a scos rm urlet i a cazut la picioarele mele. Mort! Mort
de-a binelea, teapan! i drept in capul lui era o sageata.
De la ce arc venea sageata aia? Cine imi salvase
viata? Cineva a aparut din umbra din spatele unei tanci.
Nimeni altul decat Hubert! Statea acolo, cu rm aer pupn
sarcastic, aa cum era el de obicei, i mi-a venit sa ma reped
la el i sa-1 iau in brate, atat de tare m-am bucurat sa-1
vad. Mai intai. Dar doar la inceput.
,,Se pare c-am picat la tanc", a zis el.
,,Da, chiar aa e", am zis eu. .
,,De ce nu eti acasa, in Gradina ,Cavalerilor?" a
intrebat el. ,,Ce faci aici in miez de.noapte?". ·
Dar tu, m-am gandit eu, fiindca acum imi adusesem
aminte cine era. Ce tradare perfida ci sa se mai petreaca
aici, in munp, in noaptea asta? 0, de ce am fost salvat

74
tocmai de

75
un tradator, de ce trebuie sa-i fiu recunoscator tocmai lui
Hubert, nu numai pentru o pulpa de berbec afumata, dar i
pentru toata viata pretioasa!
,,Dar tu ce faci aid in miez de noapte?" am intrebat
eu ursuz.
,,impuc lupi, nu vezi?" a raspuns Hubert. ,,Apropo,
te-am vazut cand ai plecat azi-dimineata, i m-am gandit sa
am grija sa nu p. seintample ceva rau. De-aia te-am
urrnarit." Da, foarte bine, mincinosule, am zis eu in sinea
mea.
Mai devre:me sau mai tarziu o sa incapi pe mainile Sofiei, i
atunci o sa fie vai i amar de tine.
,,Jonatan unde e?" a intrebat Hubert. ,,Ziceai ca e
la vanatoare de lupi, n-ar fi trebuit sa fie aici i sa
impute capva?"
M-'am uitat in jurul meu. Lupii disparusera, nu mai
era asblut nici unul acolo. Cred ca s-au speriat cand i-au
vazut eful lat pe jos. i poate ca i jeleau, fiindca auzeam
chelalaituri departe in munti.
,,Ei, unde e Jonatan ?" s-a incapatanat Hubert, i
atunci mi-am perrnis sa mint i eu.
,,Vine imediat", am zis eu. ,,S-a dus dupa o haita de
lupi, acolo, in departare", am zis eu aratand cu degetul in
sus, spre munti.
Hubert a ranjit. Nu ma credea, se observa lucrul asta.
,,Nu vrei sa te intorci cu mine acasa, in Valea Cire
ilor?" a zis el.
,,Nu, trebuie sa-1atept pe Jonatan", am zis eu. ,,Poate
sa vina in orice moment." ,,Aha", a zis Hubert. ,,Aha", a

76
repe tat el uitandu-se ciudat la mine. i pe urrna - pe
urrna i-a

75
 scos cup.tut de la cingatoare. Eu am scos un tipat scurt, ce
avea de gand sa faca? Cum statea acolo in lumina lunii, cu
cup.tut in mana, ma speria mai tare decat top. lupii
padurii. Imi voia moartea, asta mi-a trecut prin cap. $tie
ca
§tiu ca el e tradatorul, de-aia m-a urmarit §i'arum vrea sa
ma omoare.
Am inceput sa tremur, pe cat de mare erarri.
,,Nu, nu ", am .t.1. pa t . ,,Nu.I"
,,Nu, ce?" a intrebat Hubert.
,,Nu ma omori", tipam eu.
Atunci Hubert s-a albit de furie. S-a napustit spre
mine, §i a venit atat de aproape, incat eram gata sa cad pe
spate atat de frica. imi era.
,,Mitocan mic ce e§ti, ce tot zici acolo?" Mi-
a taiat un smoc de par §i m-a zgaltait.
,,Pa§tele tau", a zis el. ,,Dae. voiam sa te vad mort, il
Iasam pe lupul ala sa se ocupe de treaba asta."
Imi pnea cup.tu! deasupra nasului, era un cup.t
ascup.t, am vazut asta.
,,Pe asta il am la mine ca sa jupoi pielea de pe lupi", a
zis el. ,,Nu ca sa omor copii pro§ti."
Mi-a dat un §Ut_ in spate §i-am cazut pe burta. $i pe
urma s-a pus sa jupoaie lupul, §i injura fara oprire.
Iar eu m-am grabit sa ma sui pe Fjatar. Fiindca voiam
sa plec de acolo, o, cat voiam sa plec de acolo!
,,Unde te duci?" a ppat Hubert.
,,Cred ca ma due sa ma intalnesc cu Jonatan", am zis
eu, §i-am auzit cat de speriat §i de jalnic paream dupa voce.
78
,,Da, foarte bine, dobitocule", a tipat Hubert. ,,Omoa-

75
ra-te cu mana ta, eu n-o sa te mai impiedic."
Dar eu prinsesem deja viteza §i de-aia nu mai pl!
tteam de Hubert.
In fata mea, in lumina lunii, cararea §erpuia mai de
parte, in sus, peste munti. Era o lumina slaba de la luna, dar
clara, aproape ca lumina zilei, de puteai sa vezi tot, ce
noroc! Altminteri a§ fi fost pierdut. Fiindca pe-aici erau
ni§te rape
§i prapastii ca te lua ameteala, ce ingrozitor era, §i ce
frumos era! Parca a§ fi mers calare intr-un vis, da, tot
peisajul acela invaluit in razele lunii putea sa existe cred
doar intr-un vis frumos §i salbatic, ma gandeam eu, §i i-am
zis lui Fjalar:
,,Cine crezi ca viseaza asta? Eu nu, in orice caz.
Trebuie sa fie altcineva, care a putut sa adune in vis ceva
atat de

80
nefiresc de oribil §i de frumos, poate Dumnezeu?"
Dar eram obosit §i somnoros ca abia ma puteam tint'
in §a. Undeva trebuia sa ma odihnesc pe timpul noptii.
,,De preferinta undeva unde sa nu existe lupi", i-am
zis lui Fjalar, §i cred ca el era de acord cu mine.
Oare cine-o fi batatorit la inceput cararile de munte
dintre vaile Nangijalei? Cine s-a gandit cum sa urce poteca
asta spre Valea Trandafirilor Salbatici? Era oare nevoie s-o
lase sa inainteze §erpuit pe asemenea ie§induri stancoase
de-a lungul unor prapastii oribile ca acestea? tiam ca daca
Fjalar ar fi facut un singur pas gre§it, ne-am fi prabu§it
amandoi, §i pe urma nimeni n-ar fi §tiut, in veci vecilor, ce
s-a intamplat cu Karl lnima-de-Leu §i calul sau. Era din ce
in ce mai rau. Pana la urma nici nu mai aveam curaj sa tin
ochii deschi§i, daca ne prabu§eam in abis, macar nu voiam
sa vad asta.
Dar Fjalar n-a calcat gre§it. S-a descurcat, §i cand in
sfar§it am avut din nou curajul sa-mi ridic privirea, ajunse
sem intr-un mic lumini§ de padure. Un lumini§ mic,
frumos
§i verde, care avea de o parte munp. inalti pana la nori §i o
prapastie foarte adanca pe cealalta parte.
,,Aici e locul, Fjalar", am zis eu. ,,Aici suntem la
ada post de lupi."
i era adevarat. Nici un lup nu putea sa coboare din
munp., fiindca erau prea inalp.. i nici un lup nu se putea
catara in sus din prapastie, stancile erau prea abrupte. Daca
ar veni vreun lup, atunci ar trebui sa o apuce, la fel ca §i
noi, de-a lungul prapastiilor, pe cararea aceea mica §i
78
oribila. Dar atat de istet nu era nici un lup, m-am gandit
eu.

79
 $i pe urrna am vazut un lucru chiar bun. Se facea un
defileu adanc drept in munte. Aproape o pe§tera, fiindca
crau ni§te blocuri stancoase care formau un acoperi§. in
pe§tera aceea puteam dormi in siguranta, cu acoperi§
deasupra capului.
Cineva poposise in acest lumini§ de padure inaintea
mea. Era cenu§a de la un foe de tabara. Aproape ca mi se
facuse chef sa fac §i eu unul. Dar n-aveam putere. Acum
nu voiam decat sa dorm. A§a ca I-am luat pe Fjalar de hat
§i I-am dus in pe§tera. Era o pe§tera adanca, §i i-am zis lui
Fjalar:
,,Aid e lac pentru cincisprezece din a§tia ca tine."
El a nechezat U§Or. Poate ca-i era dor de grajdul l_ui de
acasa. I-am cerut iertare ca I-am luat in asemenea plirnbari,
§i i-am dat ovaz §i I-am mangaiat §i i-am zis iar noapte buna.
$i pe urma m-am invelit bine cu patura, in eel mai
intunecat colt din pe§tera §i-am adormit bu§tean, fara sa
mai apuc sa-mi fac ganduri §i sa ma sperii.
Nu §tiu cat tirnp am dorrnit. Fiindca brusc m-am
trezit de-a binelea. Am auzit voci §i cai nechezand in fata
pe§terii mele.
De mai mult nici n-am avut nevoie. M-au apucat din
nou ni§te spaime mari, salbatice. Cine §tie, cei care vorbeau
afara poate erau mai rai decat lupii?
,,Baga caii in pe§tera, ca sa avem mai mult lac", am
auzit eu o voce, §i numaidecat, doi cai au intrat in grota
clarn panind din copite. Au inceput sa necheze cand I-au
vazut pe Fjalar, §i Fjalar a nechezat §i el, dar pe urrna s-au
potolit
80
§i s-au imprietenit pe intuneric. Cred ca cei de-afara din
lumini nu s-au prins ca e un cal strain inauntru, fiindca au

81
continuat sa vorbeasca.
De ce venisera? Cine erau? Ce planuri aveau aici sus
in rnunti, noaptea, trebuia sa aflu. lrni clantaneau dintii de
frica i-rni dorearn sa fiu la zece rnii de kilornetri distanta
de locul asta. Dar erarn aici, i foarte aproape de mine erau
nite persoane care puteau fi prieteni, dar puteau fi tot
aa de bine i durnani, i trebuia sa aflu care era treaba,
oricat de ingrozit a fi fost. Aa ca rn-arn culcat pe burta i
am inceput sa ma tarasc. In ciuda vocilor de afara. Luna
era chiar in fata intrarii in petera, i o raza cadea drept in
ascunziul rneu, dar rn-arn retras inintuneric pe alaturi, i
rn-arn tarat ca un ppar, incet, tot rnai aproape de vocile de
afara.
Stateau afara in lurnina lunii i tocrnai faceau un foe
de tabara, doi ini erau, cu fete aspre i coifuri negre pe cap.
Era prirna oara cand vedearn iscoade i soldap de-ai lui
Tengil, i chiar tiarn ce vad, credep-rna! $tiarn ca aici erau
doi dintre oarnenii aceia cruzi care il slujeau pe Tengil i-1
ajutau sa distruga vaile verzi ale Nangijalei. $i nu voiarn sa
ajung pe rnainile lor, rnai bine rn-ar fi prins un lup!
Vorbeau incet intre ei, dar erarn atat de aproape de ei
in intuneric, ca am auzit fiecare cuvintel. Pareau furioi pe
cineva, fiindca unul din ei a zis:
,,0 sa-i tai urechile, daca nici de data asta nu ajunge
la tirnp."
La care celalalt a zis:
,,Da, trebuie sa se invete rninte. Starn aici i
ateptarn in zadar, noapte de noapte, de fapt la ce ne
folosete asta? Sa traga inporurnbei voiajori, la asta e
80
bun, dar Tengil vrea rnai rnult de-atat. 0 vrea pe Sofia
inGrota lui Katia, i daca

83
tipul nu poate rezolva problema, atunci mi-e mila de el."
Atunci am inteles despre ce tip vorbeau, i pe
cine ateptau - Hubert.
Stap linititi, am zis eu in gandul meu. Ateptati doar
sa jupoaie lupul, i vine el, credep-ma! 0sa apara chiar
acolo pe carare, eel care o sa v-o prinda pe Sofia!
Fierbeam de ruine. imi era ruine ca avem un
tradator in Valea Cireilor. Dar voiam sa-1 vad venind,
da, fiindca acum a fi avut in sfarit dovada. Un lucru e
sa banuie ti pe cineva, dar acum aveam sa tiu sigur, ca sa-
i pot spune Sofiei:
,,Hubert acela, aveti grija sa scapati de el! Altfel, in
curand s-a terminat cu tine i cu noi i cu toata Valea Cire
ilor!"
Ce oribil e sa atepti, cand atepp ceva oribil! Un
tra dator ceva oribil, asta simteam, cum stateam acolo
pe jos, cu furnicaturi peste tot. Aproape ca nici nu-mi
mai era frica de barbapi de acolo din fata focului de
tabara, doar cu gandul la lucrul oribil care avea sa se
intample-di 0 sa-1vad curand pe tradator aparand dilare
exact acolo unde cararea cotea dupa stand. Imi era
groaza de asta, totui ma holbam de ma usturau ochii, in
directia din care tiam ca va aparea.
Cei doi din fata focului de tabara se holbau in aceeai
directie. i ei tiau ca el o sa vina. Dar nici unul dintre noi
nu tia cand.
Ateptam. Ei ateptau in fata focului de tabara, i eu,
intins pe burta, in petera mea. Luna se mutase din des
chizatura peterii, dar timpul, timpul parea ca sta pe loc.
80
Nu se intampla nimic, doar stateam i ateptam! Atata atep
tam ca-mi venea sa sar in sus i sa urlu, ca sa se termine

85
 ---- . .
/ -
/

totul, parca totul era in a§teptare, luna §i munpi din jur, toata
noaptea oribila cu luna i§i pnea respirapa §i-1 a§tepta pe
tradator.
i a venit in cele din urma. Departe pe carare, drept
in lumina clara a lunii se apropia un calaret pe calul sau,
da, era exact acolo de unde §tiam ca o sa apara. i m-
am cutremurat, cand I-am vazut -Hubert, cum ai putut, am
zis
eu in gand.
Ma usturau ochii foarte tare, aa ca a trebuit sa-i
inchid. Sau poate ca i-am inchis ca sa nu mai vad. Il
ateptasem atat de mult pe nememicul asta, i acum, cand
in sfarit venea,
simteam ca parca nu mai am puterea sa-i vad chipul. Aa
ca
am inchis ochii. $i-am auzit doar bubuitul copitelor de cal
care se apropia.
A ajuns intr-un final i-a descalecat. $i-atunci am
deschis ochii. Fiindca totui trebuia sa vad cum arata un
tradator, cand ii tradeaza propriul popor, da, voiam sa-
1 vad pe Hubert cum vine sa tradeze Valea Cireilor i pe
top. cei care locuiau acolo.
Dar nu era Hubert. Era Jossi! Cocoul de Aur.
 8

Jossi! $i nimeni altcineva!

Mi-a luat cateva clipe sa inteleg. Jossi, care era a§a
de amabil §i de vesel §i de imbujorat §i care-mi daduse
pra jituri §i ma incurajase cand fusesem suparat - el era
trada torul.
$i acum era acolo, in fata focului, la doar o palma dis
tanta de mine, impreuna cu oamenii aceia ai lui Tengil-
Veder
§i Kader ii chema - §i dadea explicatii de ce nu venise.
,,Hubert vaneaza lupi in munti in noaptea asta, §i a
trebuit sa ma ascund de el, intelegep?"
Veder §i Kader pareau oricum moroncano§i, §i Jossi
continua mai plin de zel.
,,Hubert, il mai §tip, nu? $i pe el il voiati in Grota lui
Katla, la fel de mult ca pe Sofia, fiindca §i elilura§te pe
Tengil.''
,,Atunci sa faci ceva", a zis Veder.
,,Ca doar e§ti omul nostru din Valea Cire§ilor, nu?" a
zis Kader.
85
 ,,Sigur ca da, sigur ca da", a zis Jossi.
Era lingu§itor §iincerca sa se puna bine cu ei, dar Veder

86
§i Kader nu-I prea placeau, se observa asta. Cred ca asta e
situatia, nimanui nu-i plac tradatorii, chiar daca trage foloase
de pe urrna lor.
Oricum, urechile i le-au Ia.sat la locul lor, nu i le-au
taiat. Dar au facut altceva, I-au marcat cu insernnul Katia.
,,Toti oamenii lui Tengil trebuie sa poarte semnul lui
Katia, chiar §i un tradator ca tine", a zis Veder. ,,Ca sa pop
arata cine e§ti, daca vin in Valea Cire§ilor iscoade care nu
te cunosc."
,,Sigur ca da, sigur ca da", a zis Jossi.
I-au ordonat sa-§i deschida jacheta §i cama§a §i, cu
un fier pe care I-au incalzit la foe, i-au infierat sernnul lui
Katia pe piept.
Jossi a tipat cand I-au atins cu fierul incins.
,,A§a, sa simti", a zis Kader. ,,Arum §tii pe veci ca
e§ti unul de-ai no§tri, a§a tradator cum eti tu."
Din toate noptile mele de dind venisem aid in Nangi
jala, cred ca asta a fost cea mai lunga §i mai grea. i eel mai
rau lucru era sa stau intins acolo §i sa-1aud pe Jossi
laudan du-se cu toate planurile lui de a distruge Valea
Cire§ilor.
Pe Sofia §i pe Hubert avea sa-i prinda in curand, a
zis el. Pe amandoi.
,,Dar trebuie sa se intample astfel incat nimeni sa nu
inteleaga cine se afla in spate. Altfel cum a§ mai putea con
tinua sa fiu omul secret al lui Tengil din Valea Cire§ilor?"
Secret n-o sa mai fii in curand, am zis eu in gandul
meu. Fiindca aici e cineva care o sa te dema§te, de-o sa te
albe§ti la fata, ro§covan nememic!
87
 Dar pe urma a mai zis ceva, Jossi, ceva ce mi-a facut

88
inima sa tresalte.
,,L-ati prins pe Jonatan Inima-de-Leu? Sau umbla tot
liber prin Valea Trandafirilor Salbatici?"
Lui Veder §i Kader nu le-a placut intrebarea, am
vazut asta. ,,Suntem pe urmele lui", a zis Veder. ,,0 suta de
oameni ilcauta zi §i noapte."
,,$i-o sa-1 gasim, chiar daca va fi nevoie sa scormonim
in fiecare casa din Valea Trandafirilor Salbatici", a zis Kader.
,,Tengil ila§teapta."
,,inteleg", a zis Jossi. ,,Tanarul a.Ia, lnima-de-Leu, e
mai periculos decat oricine, v-am mai zis. Ala chiar e leu."
M-am simpt mandru ca Jonatan era un asemenea leu
$i cata alinare mi-a adus sa aud ca e viu! Dar plangeam de
furie cand am inteles ce facuse Jossi. iltradase pe Jonatan.
Doar Jossi ar fi putut sa-§i dea seama de calatoria secreta a
lui Jonatan in Valea Trandafirilor Salbatici §i doar el ar fi
putut sa-i trimita solie lui Tengil despre asta. Din cauza lui
Jossi, o suta de oameni ilcautau zi §i noapte pe fratele meu,
ca sa-1 predea lui Tengil.
Dar traia, va dati seama, traia! $i era §i liber, atunci
de ce ma strigase in vis sa-1ajut? Stateam acolo §i ma
intrebam daca 0 sa aflu vreodata.
De§i multe altele am aflat doar stand pe burta §i ascul
tandu-1 pe Jossi.
,,Hubert ala e invidios pe Sofia fiindca am ales-o pe
ea conducatoare in Valea Cire§ilor", a zis Jossi. ,,Da,
fiindca Hubert se crede eel mai bun la toate."
Aha, deci de aceea! Mi-am adus aminte cat de tare s-
a infuriat Hubert atunci cand ne-a intrebat: ,,Ce e a§a de
89
ie§it

90
din comun cu Sofia?" Aha. Deci de-aia era invidios, nu de
altceva. Oricum, poti sa fii i invidios, dar i un om
destoinic. Dar mie de la inceput mi se paruse ca Hubert e
tradatorul din Valea Cireilor, i tot ceea ce facuse i spusese
dupa aceea n-a facut decat sa-mi confirrne banuiala. Deci
cat de uor ifi poti face o idee greita despre oameni! Bietul
Hubert, cum ma pazise el pe mine i-mi salvase viata i-mi
daduse o pulpa , de berbec afumata, iar eu, drept multumire,
am ppat la el:
,,Nu ma omori!" Normal ca s-a infuriat! Iarta-ma, Hubert,
ziceam eu in gandul meu, iarta-ma, trebuia sa-i spun asta
daca aveam sa ma mai intalnesc vreodata cu el.
Jossi mai prinsese ceva curaj, parea foarte multumit,
cum statea el acolo. Dar din cand in cand iiustura semnul
lui Katia, i atunci gemea uor, i Kader zicea de fiecare
data:,
,,Ca sa simti! Ca sa simti!"
Mi-a fi dorit sa vad cum arata sernnul acela al lui
Katia. Dei sigur era oribil, deci mai bine ca nu I-am vazut.
Jossi se lauda in continuare cu tot ce facuse i tot ce
avea de gand sa faca, i brusc a zis:
,,Inima-de-Leu are un £rate mai mic pe care-I iubete
mai presus de orice."
Atunci eu am inceput sa piang molcom i sa mi se
faca dor de Jonatan.
,,i pe asta mic I-am putea folosi ca momeala ca sa-i
facem felul Sofiei", a zis Jossi.
,,lmbecilule, de ce n-ai zis chestia asta mai devreme?"
a zis Kader. ,,Daca I-am fi avut pe frate I-am fi obligat pe
91
Inima-de-Leu sa iasa din ascunzatoare. Fiindca pe oriun- .
de ar fi, sigur ar afla pe cai secrete ca I-am prins pe fratele

92
lui."
,,i asta 1-ar scoate la suprafata", a zis Veder. ,,Dati-
i
drumul fratelui meu i luati-ma pe mine, sigur aa ar zice,
asta daca intr-adevarii pasa de fratele lui i vrea sa-
1fereasca de durere."
Acum nici macar nu mai puteam sa plang, atat de
sp1· riat eram. Dar Jossi se lauda i se dadea mare.
,,0 sa aranjez eu asta, cand ajung acasa", a zis el.
,,Pot sa-i intind micutului Karl Inima-de-Leu o cursa, n-
o sa fie greu, 11 ademenesc cu prajituri. i pe urma 0
ademenesc acolo pe Sofia, sa vina sa-1 salveze!"
,,Dar Sofia nu e putin cam ireata pentru tine?", a
intrebat Kader. ,,Crezi ca poti s-o pacale ti?"
,,Da, exact", a zis Jossi. ,,$i nici macar n-o sa tie cine
a facut-o. Fiindca in mine are incredere."
Acum era atat de multumit, de chicotea tot.
,,Dupa ce o sa-i aveti i pe ea i pe micutul Inima-de
Leu, cati cai albi imi da Tengil pentru asta, cand o sa intre
sa preia Valea Cireilor?"
0 sa fie, o sa avem grija de asta, am zis eu in gandul
meu. Aha, Jossi, deci tu o sa te duci acasa sa-i intinzi o
cursa micutului Karl Inima-de-Leu! Dar daca elnu mai e in
Valea Cireilor, ce faci?
in toiul tuturor necazurilor, gandul acela ma bucura
pupn! Cat de uimit o sa fie Jossi cand o sa afle ca eu am
disparut!
Dupa care Jossi a zis:

93
 ,,Micutul Karl Inima-de-Leu e un scump, dar chiar
nu e leu. Un papa-lapte mai sperios ca el nu exista. Inima-
de-

94
Iepure ar fi numele potrivit pentru el!"
Da, tiam asta i singur. Ca n-o sa pot fi vreoda ta
curajos. $i ca n-ar trebui sa ma cheme Inima-de-Leu ca pe
Jonatan. Dar totui, era ingrozitor sa-l aud pe Jossi spunand
asta. imi era ruine i ma gandeam ca trebuie, trebuie sa
incerc sa fiu pupn mai curajos. Dar nu acu:ril, cand imi era
atat de frica.
Jossi s-a potolit intr-un final. Nu mai avea ticalii. cu
care sa se laude. ·$i atunci a izbucnit:
,,Trebuie sa fi.u acasa inainte de ivitea zorilor ', a zis el.
Ei l-au avertizat pana in ultima dipa. ·
,,Sa ai grija sa se intample ceva cti SOfia i cu fratele
ala mic", a zis Veder.
,,Aveµ incredere in mine", a zis Jossi. ,,Dar sa nu-i
fa cep nimic rau baiatului. Fiindca sunt cam ingrijorat
pentru el!"
Multumesc, am observat, am zis eu in gandul meu.
,,$i nu uita parola, daca vii in Valea Trandafirilor
Salba tici cu veti'\ a zis Kader. ,,in cazul in care vrei sa
intri viu i nevatamat!"
,,Toata puterea pentru Tengil, eliberatorul nostru",
a zis Jossi, ,,nu, o am in minte zi i noapte. $i Tengil,
sper ca nici el nu-i uita promisiunea facuta, nu?"
Era deja in a, gata sa piece.
,,Jossi, capetenie peste Valea Cireilor", a zis el.
,,Asta mi-a promis Tengil, sper ca n-a uitat, nu?"
,,Tengil nu uita nimic", a zis Kader.
$i Jossi a plecat calare. A disparut pe acelai drum pe
care venise, i Veder i Kader au ramas acolo uitandu-se
90
dupa el.
,,Asta", a zis Veder. ,,Ar fi ceva pentru Katia, dupa
ce terminam cu Valea Cire§ilor."
A zis-o astfel incat am inteles cum ar fi sa ajungi in
ghearele lui Katia. tiam atat de putine despre Katia, dar
tot ma treceau fiorii §i aproape ca-mi era mila de Jossi,
de§i era a§a un nememic.
Focul de afara din lumini§ se stinsese. i-am inceput
sa sper ca Veder §i Kader o sa piece §i ei. Atata a§teptam sa-
i vad plecap., ca ma durea a§teptarea asta. Ca un §Oarece
in cursa, a§teptam sa scap. i de-a§ fi putut sa le scot caii
din pe§tera, inainte ca vreunul din ei sii intre §i sii-i ia,
atunci poate a§ scoate-o la capiit, a§a mii gandeam, iar
Veder §i Kader ar pleca de acolo fara sii §tie, fiira sa afle
vreodata cat de U§Or 1-ar fi putut prinde pe fratele mai mic
al lui Jonatan lnimii-de-Leu.
Dar deodatii ii aud pe Kader zicand:
,,Hai sa intram in pe§terii sa dormim putin."
Aha, deci acum gata, s-a terminat, m-am gandit eu. Da,
foarte bine, fiindcii sunt la capatul puterilor. Foarte bine, sa
mii ia, sii se termine odatii!
La care Veder a zis:
,,De ce sa dormim? Acum se lumineaza de ziua. i
m-am saturat de muntii ii§tia. Vreau sa ma intorc in Valea
Trandafirilor Siilbatici."
i Kader a fost de acord.
,,Cum vrei", a zis el. ,,Scoate caii!"
Uneori, cand chiar e un pericol adevarat, simp. ca te
salvezi fiirii sii gande§ti. M-am aruncat la loc §i m-am dus
91
 de-a builea in coltul eel mai inhmecat al pe terii, exact
ca un animal. L-am vazut pe Veder la intrarea in pe tera,
dar in clipa urmatoare era in intunerictil bezna
din.auntru i nu
· 1-am mai vazut. Doar l·am auzit, i era indeajuns de
ingrozitor. Nici el nu ma putea vedea, dar ar fi trebuit sa-
mi auda inima. Cum batea, cat am stat acolo pe jos i-am
atep tat ceea ce avea sa se intample, cand Veder va fi
gasit trei cai in loc de doi.
Au nechezat putin cand a venit Veder. Toti trei, i
Fjalar. I-a fi putut recunoa te nechezatul Jui Fjalar dintr-
o
. mie de cai. Dar Veder, tampitul, el n-a auzit nimic suspect,
va dap seama, nici macar n-a observat ca erau trei cai in
. pe tera. I-a scos afara pe cei doi care erau mai aproape
de intrare - erau ai lui - care 1-au urmat singuri.
. Imediat ce-am ramas ·singur cu Fjalar, m-am napustit
asupra lui i i-am pus mana_ la bot Te rog, te rog Fjalar, taci
din gura, il rugam eu, fiindc tiarn ca daca arnecheza acum,
cei de afara ar auzi i j-ar da seani.a ca ceva nu e in
ordine..
· i Fjalar s-a dovedit extrem de istet. A inteles totul. Ceilalp
cai nechezau afara. Cred ca yoiau a-i ia la revedere de la
. el. Dar Fjalar a 'stat cuminte i nu le-a raspuns.
I-am vazut pe Veder i pe Kader urcandu-se in a, i
nu pot descrie cat de minunat m-am simtit. Aveam sa fiu
liber in curand i sa ies d,in capcana pentru oared.
Credeam
· eu.

92
 . Cand 11 atid pe Veder zicand: ·
,,Am uitatamnarul."
i-1 vd coborand din nou de pe cal i incepand sa
. caute prin jurul focului de tabara.

93
 Dupa care a spus:
,,Aici nu e. Poate I-am pierdut in pe§tera."
Capcana pentru §Oared sarise din nou in jurul mcu,
cu tunete §i pornituri, a§a am fost prins. Veder a intrat in
peptera ca sa caute nememicul ala de aprinzator de foe, §i-
a dat drept peste Fjalar.
$tiu ca nu trebuie sa minti, dar daca viata iti este in
pericol, trebuie.
$i Veder mai avea §i ni§te pumni marl, nimeni vreo
data nu ma apucase atat de tare. Ma durea §i m-am
enervat, lucm destul de ciudat, dar aproape ca eram mai
mult enervat decat speriat. Poate ca de aceea am mintit a§a
de bine.
,,De cat timp stai aid §i spionezi", a urlat Veder,
cand m-a scos din grota.
,,De ieri seara", am zis eu. ,,Dar am dormit, atat",
am zis eu clipind in lumina diminepi de parca tocmai
ma tre zisem.
,,Ai dormit", a zis Veder. ,,Suspi ca n-ai auzit cum
am chiuit §i-am cantat aid, la focul de tabara, hai, sa nu
minti!"
Mi s-a parut o invenpe buna, fiinddi nu cantasera nid
macar o nota. Dar eu am fost §i mai §iret.
,,Ba da, poate ca am auzit putffi cand ati cantat", am
ingaimat eu, de parca a§ fi minpt doar ca sa-i fac lui pe
plac.
Atund Veder §i Kader s-au privit, acum erau siguri
ca dormisem §i ca nu auzisem absolut nimic.
Dar asta nu m-a ajutat deloc.
94
 ,,$tii ca daca mergi pe drumul asta se pedepse§te cu
moartea?" a intrebat Veder.
Am incercat Sa par Ca nu §tiU nimic, de nid 0
pedeapsa

95
cu moartea i nici despre altceva.
,,Am vrut doar sa vad luna aseara", am mormait eu.
,,i pentru asta iti pui viata in pericol, vulpoi mic
ce eti", a zis Veder. ,,Unde locuieti, in Valea Cireilor
sau in Valea Trandafirilor Salbatici?"
,,in Valea Trandafirilor Salbatici", am zis eu.
Fiindca Karl Inima-de-Leu locuia in Valea Cireilor,
i pentru ca preferam sa mor decat sa afle ei cine sunt.
,,Cine sunt parintii tai?", m-a intrebat Veder.
,,Locuiesc la... bunicul meu", am zis eu.
,,i cum ilcheama?", a intrebat Veder.
,,Eu ii zic doar bunicul", am zis eu i am facut o fata
de i mai prost.
,,Unde anume in Valea Trandafirilor Salbatici locu
iete?" a intrebat Veder.
,,intr-o... casa mica, alba", am zis eu. Fiindca ma
gandeam ca in Valea Trandafirilor Salbatici casele trebuie
sa fie albe, la fel ca in Valea Cireilor.
,,0 sa ni-1arati pe bunicul ala i casa aia", a zis Veder.
,,Sus pe cal cu tine!"
i-am pomit la drum. i chiar atunci soarele rasarea
peste muntii Nangijalei. Cerul ardea precum eel mai rou
foe, i varfurile munp.lor straluceau. Nu mai vazusem nici
odata in viata mea ceva atat de frumos i colosal. i daca nu
1-a fi avut pe Kader i fundul negru al calului sau in fata
mea, cred ca a fi jubilat. Dar n-am facut-o, nu, chiar n-
am facut-o!
Cararea continua sa coteasca i sa erpuiasca exact ca
inainte. Dar nu mult timp. Caci curand a inceput sa
96
coboare

97
abrupt. Arn inteles ca ne apropiarn de Valea Trandafirilor
Salbatici. Totu§i nu-mi venea sa cred, cand am vazut-o
brusc in fata rnea, in vale, era la fel de frurnoasa ca Valea
Cire§ilor, cum arata in lurnina dirninetii, cu casele 9i
gradinile ei rnici 9i cu dealurile ei verzi 9i tufele inflorite
de trandafiri salbatici. Erau troiene intregi de trandafiri
salbatici. Arata a9a de hazliu de sus, aproape ca o mare
cu spume roz pe valurile verzi, da, Valea Trandafirilor
Salbatici era nurnele corect pen tru o asemenea vale.
Dar in acea vale n-a9 fi ajuns niciodata fara Veder 9i
Kader. Fiindca era un zid de jur irnprejurul Vaii
Trandafirilor Salbatici, un zid inalt pe care Tengil ii
obligase pe oameni sa iiconstruiasca, fiindca ii voia sclavi
incatu9afi. pe veci. Jona tan imi povestise, de-aia §tiarn
asta.
Veder 9i Kader trebuie ca uitasera sa ma intrebe cum
reu9isem sa ies din valea inchisa, §i ma rugam la
Dumnezeu ca nici sa nu le vina vreodata intrebarea asta in
cap. Caci ce a9 fi raspuns? Cum ar putea vreun om sa
treaca de zidul ala - 9i una peste alta, §i cu un cal?
Oamenii lui Tengil cu coifuri negre 9i palo§ §i sulite
stateau de straja sus pe ziduri, oriunde te uitai. i la fei de
atent era pazita §i poarta, da, exista o poarta in zid, exact
acolo unde lua sfar§it poteca de la Valea Cire§ilor.
Aici oarnenii calatorisera dintotdeauna liberi intre
vai, acurn exista doar o poarta inchisa, §i trebuia sa fii om
de-ai lui Tengil ca sa intri.
Veder a batut cu palo§ul de poarta. Atunci s-a
deschis o ferestruica mica, §i un barbat uria§ a scos capul.
98
,,Parola", a urlat el.

99
 Veder §i Kader i-au §aptit parala secreta la ureche.
Prababil ca sa nu aud eu. Oricum, era a lingu§ire fara rost,
iar eu aricum §tiam cuvintele- Taata puterea pentru Tengil,
eliheratarol nastro!
Cel din U§ita s-a uitat la mine §i a zis:
,,$1• el?. Av sta o•ne ma1• e7.11
,,E un prastanac mic, unul pe care 1-am gasit sus
in munti", a zis Kader. ,,Dar nu e chiar a§a de prast,
fiindca a reu§it sa se furi§eze prin paarta ta ieri seara, I,
ce zici de asta, strajer §ef ce e§ti? Cred ca ar trebui sa-ti
intrebi aamenii cum i§i fac treaba seara."
Cel din partita s-a enervat. A deschis paarta. Urla §i
injura §i nu vaia sa-i lase inauntro decat pe Veder §i
Kader.
,,in Grata lui Katla cu el", a zis el. ,,Acala e lacul lui."
Dar Veder §i Kader se incapatanau -trebuia sa intro,
au zis ei, fiindca trebuie sa davedesc ca nu i-am mintit. Era
dataria lar fata de Tengil sa afle asta, a§a au zis.
$i cu Veder §i Kader in frontea alaiului am trecut de
paarta.
Atunci m-am gandit ca daca a sii ma mai intalnesc
vreadatii cu Janatan a sa-i pavestesc cum m-au ajutat
Veder
§i Kader sa intro in Valea Trandafirilar Siilbatici. Ce-a sa
m::ii radii.
Dar eu unul n-am ras. Fiindca §tiam ca situapa mea
nu e delac raz. Trebuia sa gasesc a casa alba cu un bunic in
ea, altfel aterizam direct in Grata lui Katla.
,,Mergi tu inainte §i arata-ne dromul", a zis Veder.
10
,,Fiindcii a sa avem a discutie seriaasii cu bunicul tau!"
L-am manat pe Fjalar §i-am luat-a pe a carare care

10
urIP.a zidul indeaproape.
Erau o gramada de case albe, exact ca acasa in Valea
Cire§ilor. Dar n-am vazut nici una la care sa am curaj sa
arat cu degetul, fiindca nu §tiam cine locuie§te acolo. i
nici nu indrazneam sa zic: ,,Acolo locuie§te bunicul
meu". Daca Veder §i Kader ar intra in casa §i-acolo n-ar
exista nici urma de om in varsta! Sau in orice caz nici unul
care sa vrea sa fie bunicul meu.
Acum chiar ca eram in incurcatura, §i ma treceau toate
apele pe cal. Fusese atat de U§Or sa scomesc o minciuna cu
un bunic, dar acum nu mi se mai parea o idee a§a de buna.
Vedeam oameni muncind in fata caselor, dar nicaieri
pe cineva care sa semene cu un bunic, §i ma simteam din ce
in ce mai mizerabil. Era oribil §i sa vad care era situatia cu
oamenii din Valea Trandafirilor Salbatici, cat de palizi §i de
hamesiti de foame §i de nefericiti erau cu totii, eel putin ei
pe care i-am vazut pe acolo pe unde am trecut calare, atat
de c!iferiti de oamenii din Valea Cire§ilor. Dar e adevarat ca
noi in Valea Cire.;ilor nici nu aveam vreun Tengil care sa ne
faca sclavii lui §i sa ne ia ultima bucatica de la gura.
Tot mergeam §i mergeam. Veder §i Kader
incepusera sa-§i piarda rabdarea, dar eu inaintam pe cal,
de parca ma ind reptam spre capatul lumii.
,,Mai e mult?" m-a intrebat Veder.
,,Nu, nu foarte", am zis eu, dar eu nu §tiam nici ce
zic, nici ce fac. Eram inspaimantat la culme §i nu
a§teptam decat sa fiu azvarlit in Grota lui Katla.
Dar atunci s-a intamplat o minune. Credep-ma sau
nu, dar in fata unei casute albe, lipita de zid, statea un

10
10
batranel pe o banca i-i hranea porumbeii. Poate ca n-a fi
indraznit sa fac ceea ca-am facut, daca printre toti
porumbeii gri nu s-ar fi aflat unul alb ca neaua. Unul
singur!
Mi-au dat lacrimile, asemenea porumbei nu vazusem
decat la Sofia i o data la fereastra mea, cu mult timp in
urma, intr-o alta lume.
i atunci am facut ceva nemaiintalnit. Am sarit de pe
Fjalar i, din cateva topaituri, am ajuns la batranel. M-am
aruncat in bratele lui, i cu mainile in jurul gatului lui i-am
optit disperat:
,,Ajuta-ma! Salveaza-ma! Zi-le ca eti bunicul meu!"
Eram foarte speriat i sigur ca ma va respinge, cand ii
va vedea pe Veder i pe Kader cu coifurile lor negre in
spatele mu. De ce sa minta de dragul meu i sa rite sa
ajunga in Grota lui Katia din cauza asta?
Dar el nu m-a respins. M-a p.nut in brate, cu
blandete i l:>unatate i m-am simtit protejat impotriva
tuturor relelor.
,,Baietelul meu", a zis el tare ca sa auda Veder i Kader,
,,uncle ai disparut atat de mult? i ce-ai facut, nefericitule,
de-mi vii acasii cu soldati dupii tine?"
Bietul meu bunic, ce ocari a mai primit de la Veder i
Kader! I-au aruncat multe ociiri i i-au zis ca dacii nu are
grijii mai bine de nepop.i lui i-i mai lasii sii se riitiiceascii
prin munp.i Nangijalei, o sa ramana in curand fara, sa aiba
grija care nu cumva sa uite vreodatii chestia asta. Dar de data
asta, treaca de la ei, au zis in cele din urma. i-au plecat
calare. Curand, coifurile nu Ii se mai zareau decat ca nite
101
puncte negre pe coasta din fata noastra.
Atunci am inceput sa piang. Am ramas in bratele

100
bunicului meu i-am plans mult. Fiindca noaptea fusese atat
de lunga i de grea, i acum trecuse in sfarit. $i bunicul
meu, el m-a lasat sa-1 tin in brate. M-a leganat putin i-mi
doram, o, cat imi doream sa fie bunicul meu adevarat, asta
am incercat sa-i spun, dei plangeam.
,,Da, a putea sa fiu bunicul tau", a zis el. ,,Mattias
ma cheama. Pe tine cum te cheama?"
,,Karl Ini...'', am inceput eu. Dar pe urma am tacut.
Cum puteam fi atat de nebun sa rostesc numele asta aici,
in Valea Trandafirilor Salbatici!
,,Draga bunicule, numele meu e secret", am zis eu.
,,Dar zi-mi Cojita!"
,,Aha, Cojitil'', a zis Mattias i-a ras pupn. ,,Intra in
bu catarie, Cojita, i-ateapta-ma acolo", a continuat el.
,,iµ due calul in grajd."
$i-am intrat. intr-o bucatarie mica i saracacioasa cu
doar o masa i o canapea de lernn i cateva scaune i o
soba.
$i un dulap mare pus la perete.
Mattias a venit imediat i i-am zis:
,,Un dulap din asta mare avem i noi in buditarie,
acasa, in Valea Ci..."
Pe urma am tacut.
,,Acasa in Valea Cireilor", a zis Mattias, iar eu 1-
am privit speriat - acum spusesem din nou ceva ce nu
trebuia spus.
Dar Mattias n-a mai zis nimic. S-a dus la fereastra i
a ramas acolo. A stat mult aa, se uita afara i pandea de
parca ar fi vrut sa fie sigur ca nu e nimeni prin preajma.
101
Pe urma s-a intors spre mine i mi-a zis cu voce joasa:

100
 ,,Dei e ceva special cu dulapul asta. Stai sa vezi!"
A impins dulapul mai la o parte cu umarul. Acolo, in
spate, era o ferestruica in perete. El a deschis-o, i in fata ei
era o camera, o camera foarte mica. Era cineva intins pe jos
i dormea.
Era Jonatan.

101
 9

!mi aduc aminte cateva dati cand am fost atat de bucuros,

ca nu mai §tiam de mine. 0 data, dind eram mic §i-am
primit o saniuta de Craciun de la Jonatan, o saniuta pentru
care el economisise bani multa vreme. i data asta dind am
venit in Nangijala §i 1-am gasit pe Jonatan jos la parau. i
prima seara minunata in Gradina Cavalerilor, §i atunci
fusesm extrem de bucuros. Dar nimic, nimic nu se
compara cu a-I gasi pe Jonatan pe jos la Mattias, cata
bucurie! Parca imi radea tot sufletul sau de unde o fi
venind bucuria.
Nu 1-am atins pe Jonatan. Nu I-am trezit. N-am scos
nici un urlet de bucurie. Doar m-am 1ntins Ianga el, fara sa
scot un cuvant, §i am adormit.
Cat timp am dormit? Nu §tiu. Cred ca toata ziua. Dar
§i cand m-am trezit! Da, cand m-am trezit, Jonatan §edea pe
podea, langa mine. Doar statea §i zambea, nimeni nu arata
atat de bland ca Jonatan cand zambe§te. Crezusem ca poate
o sa se supere ca am venit. Ca el poate uitase deja ca strigase
dupa ajutor. Dar arum vedeam ca e la fel de bucuros ca §i
103
mine. A§a ca a trebuit sa zambesc §i eu, §i-am stat acolo §i

104
doar ne-am privit i n-am zis nimic cateva clipe bune.
,,Ai strigat dupa ajutor", am zis eu in cele din urma.
Atund lui Jonatan i-a pierit zambetul.
,,De ce-ai tipat?" am intrebat eu.
Sigur era ceva la care nu se putea gandi fara sa-i faca
rau. Simteam intr-un fel ca nu vrea sa-mi raspunda, atat de
tacut era.
,,Am vazut-o pe Katia", a zis el. ,,Am vazut ce-a facut
Katia."
Nu voiam sa-1 chinui cu intrebari despre Katia, i a
veam i atatea sa-i povestesc, mai intai de toate despre Jossi.
Lui Jonatan nu i-a venit sa creada. S-a fa.cut alb la fata,
aproape plangea. ,,Jossi, nu, nu, nu Jossi", a zis el cu lacrimi
in ochi.
Dar pe urma i-a mai revenit.
,,Sofia trebuie sa afle numaidecat!"
,,$i cum facem?" am intrebat eu.
,,Unul din porumbeii ei e aid, Bianca", a zis Jonatan,
,,i o sa zboare inapoi spre casa in seara asta."
Porumbelul Sofiei, da, era eel de care nu-mi venise
sa cred! I-am povestit lui Jonatan ca datorita
porumbelului acela eram acum alaturi de el i nu in Grota
lui Katia.
,,E o minune", am zis eu, ,,ca dintre toate casele de
aici din Valea Trandafirilor Salbatici, am ajuns direct
aid unde erai tu. Daca n-a fi vazut-o pe Bianca acolo
afara, a fi trecut mai departe."
,,Bianca, Bianca, multumesc ca ai fost acolo", a zis
Jonatan. Dar nu mai avea timp sa-mi mai asculte povetile,
105
acum trebuia sa ne grabim. A zgaraiat cu unghiile de feres-

106
 truica, SUna a9a, ca un mic racait de §Oarece. i n-a durat
mu 1t, §i Mattias a deschis clapa §i §i-a bagat capul inauntru.
,,i micutul Cojita, doarme in continuare ...", a
inceput Mattias, dar Jonatan nu I-a lasat sa continue.
,,Adu-o te rog pe Bianca" a zis el. ,,Trebuie sa piece
I

imediat ce se lasa seara."

A explicat de ce. I-a povestit lui Mattias despre Jossi.
i Mattias a dat din cap, a9a cum fac oamenii in varsta
atunci cand sunt suparati.
,,Jossi! Da, §tiam eu ca trebuie sa fie cineva din
Valea Cire9ilor", a zis el. ,,i de-aia Orvar e acum in Grota
lui Katia. Doamne, ce oameni mai exista!"
Pe urma a disparut ca s-o aduca pe Bianca, §i-a inchis
clapa la loc.
Era o ascunzatoare buna cea pe care-o gasise Jonatan
la Mattias. Era 0 camaruta secreta, fara ferestre §i U§a. Sin
gura cale de a intra §i de a ie§i era prin clapa din spatele
dulapului. Nu era nici o mobila acolo, doar o pema. i un
felinar vechi care lumina intr-un fel in intunericul de acolo.
in lumina felinarului, Jonatan i-a scris un mesaj Sofiei:
,,Numele de-a pururi blestemat al tradatorului e Jossi
Coco9ul de Aur. Ocupa-te numaidecat de el. Fratele meu a
ajuns aici."
,,De-aia a venit Bianca ieri seara", a zis Jonatan.
,,Ca sa-mi spuna ca ai disparut §i ca ai plecat sa ma
caup."
,,A, deci Sofia a inteles ghicitoarea pe care i-am
scris-o pe peretele din bucatarie", am zis eu. ,,Atunci
cand a venit cu supa."

107
 ,,Ce ghicitoare?" a intrebat Jonatan.

108
 ,,il caut departe tocmai dincolo de munti." I-
am povestit ce scrisesem.
,,Asta doar ca Sofia sa nu-§i faca griji", am zis eu.
Atunci Jonatan a ras.
,,Sa nu-§i faca griji, da, imi inchipui! Dar eu? Tu cat de
lini§tit crezi c-am fost eu cand am aflat ca imi e§ti pe undeva
prin muntii Nangijalei?"
Oi fi parut ru§inat, fiindca el s-a grabit sa ma impace.
,,Cojita eel mic §i curajos, e un mare noroc oricum ca
ai fost acolo! i un noroc §i mai mare §i mai chior ca e§ti
acum aici!"
Era prima oara cand cineva imi zicea ca sunt curajos,
§i ma gandeam ca daca continuu in felul asta, poate 0 sa-
mi m2rit numele de Inima-de-Leu fara ca Jossi sa mai
comen teze.
Dar mi-am adus aminte de mai multe lucruri pe care
le scrisesem pe perepi de acasa. Despre cineva cu barba ro§ie
care vrea cincisprezece cai albi. i 1-am rugat pe Jonatan sa
mai adauge un rand la mesaj.
,,Chestia aia cu barba ro§ie era o gre§eala, zice Karl."
I-am povestit §i cum Hubert ma salvase de lupi, §i
Jona tan a zis ca toata viata lui 0 sa-i fie recunoscator
pentru fapta asta.
Se lasase seara peste Valea Trandafirilor Salbatici cand
i-am dat drumul Biancai. i peste tot, in case §i gradini, se
aprinsesera luminile, pe dealul din fata noastra. Parea atat
de calm §i de lini§tit. Iti venea sa crezi ca acolo sunt
oameni care iau o cina buna sau poate doar discuta intre
ei §i se
109
joaca cu copiii lor §i lalaie cantecele §i se simt bine. Dar §tiam

110
ca nu era aa. tiam ca abia daca aveau ce sa manance i ca
nu sunt calmi i veseli deloc, ci doar nefericiti. Oamenii lui
Tengil de sus de pe ziduri te ajutau sa-ti aduci aminte cum
era de fapt, in cazul in care cumva uitai.
La ferestrele lui Mattias nu ardea nici o lumanare. in
casa lui era intuneric i linite, de parca nu exista nici un
suflet acolo. Dar noi existam acolo, nu in casa, ci afara.
Mattias statea de veghe dupa coltul casei, iar Jonatan i cu
mine ne furiam printre tufele de trandafiri salbatici, cu
Bianca.
Tufe din astea erau peste tot in gradina lui Mattias.
i trandafirii salbatici sunt nite flori care mie lini plac.
Fiindca miros atat de bine. Deloe tare, doar frumos. Dar
ma gandeam
ca de fiecare data cand 0 sa simt miros de trandafiri
salbatici,
0 sa-mi bata inima i-o sa-mi amintesc cum ne furiasem
printre' tufe. Jonatan i cu mine. Atat de aproape de zid,
acolo unde oamenii lui Tengil stateau la panda cu urechile
ciulite, poate ca eel mai mult dupa un anume lnima-de-Leu.
Jonatan se innegrise putin la fata i-i trasese o gluga
peste ochi. Nu mai semana cu Jonatan, in nici un caz. Dar
cu toate astea era periculos §i ne putea costa viata de
fiecare data cand ne paraseam ascunzatoarea din camera
secreta, ascunzi§ul, cum ii numea el. 0 suta de oameni
iicautau zi
§i noapte, §tiam asta, §i i-am spus-o §i lui, dar el n-a zis
decat:
,,Da, din partea mea, sa caute in continuare."
Voia sa-i dea drumul Biancai chiar el, ca sa fie sigur
ca n-o vede nimeni cand i§i ia zborul.
Strajerii aceia aveau cu siguranta fiecare bucata lui
de zid de supravegheat. Unul gras se plimba tot timpul de
colo cclo pe creasta zidului chiar in spatele gradinii lui
Mattias, de el trebuia sa ne ferim in primul §i-n primul
rand.
Dar Mattias statea la coltul casei cu felinarul §i ne
vorbisem intre noi sa ne fad. semn. A§a stabilisem:
,,Cand tin felinarul jos, n-aveti voie nici macar sa
res pirafi, fiindca atunci inseamna ca Dodik Grasanul e
foarte aproape. Dar cand tin felinarul SUS, inseamna ca a
luat-o spre cotitura zidului, §i atunci sigur s-a dus sa
vorbeasca cu un alt paznic, a§a face el de obicei. Atunci sa
fip pe faza, sa-i dati drumul Biancai."
$i-am facut-o.
,,Zbori, zbori", a zis Jonatan, ,,zbori Bianca mea, peste
munpi Nangijalei, spre Valea Cire§ilor. $i ai grija la sageple
lui Jossi!"
Habar n-am daca porumbeii Sofiei chiar inteleg limba
oamenilor, dar cred ca Bianca intelege ceva. Fiindca §i-a lipit
ciocul de obrazul lui Jonatan de parca ar fi vrut sa-1 lini§

108
teasca, §i pe urma §i-a luat zborul. Stralucea atat de alba in
lumina apusului, atat de periculos de alba. Cat de uor ar fi
putut-o vedea Dodik cand a trecut in zbor peste zid!

109
 Dar Dodik n-a vazut-o. Cred ca'statea i vorbea, i
nici n-a auzit, nici n-a vazut nimic, Mattias statea de paza,
i n-a coborat deloc felinarul.
Am vazu t-o pe Bianca disparand, i-am tras de
Jonatan, voiam sa-1bag repede la locin ascunzi .Dar
Jonatan nu voia. Inca nu. Era o seara atat de minunata,
era un aer racoros i atat de bun de respirat. Cred ca n-
avea chef sa se cuibareasca in tr-o camaru ta inabu
itoare. Nimeni nu intelegea asta mai bine decat mine, care
statusem intins ata.ta vreme, prizonierul canapelei mele
din bucataria de acasa, din ora.
Jonatan statea in iarba cu bratele in jurul genunchilor
i se uita in jos, in vale. Foarte calm, iti dadea senzatia ca
are de gand sa stea acolo toata seara, oricati oameni de-ai
lui Tengil ar fi patrulat pe zidul din spatele lui.
,,De ce stai acolo?" am intrebat eu.
,,Fiindca imi place", a zis Jonatan. ,,Fiindca imi place
valea asta pe inserat. $i aerul rece pe obraz imi place. $i
trandafirii roz care miros a vara."
,,$i mie", am zis eu.
,,$i-mi plac i florile, i iarba, i copacii, i pajitile, i
padurile, i lacurile mid i frumoase", a zis Jonatan. ,,$i
cand rasare soarele i cand apune soarele i cand
lumineaza luna i stelele stralucesc i altele care nu-mi vin
arum in minte."
,,Tuturor oamenilor le plac lucrurile astea", a zis
Jona tan. ,,$i daca nu cer mai mult de atat, atunci poti sa-
mi spui de ce nu pot trai in linite i pace fara sa vina vreun
Tengil care sa distruga totul?"
110
La asta nu puteam sa raspund, i-atunci Jonatan a zis:

109
 ,,Hai, e mai bine sa intram!"
Dar nu puteam sa alergam direct acolo. Mai intai
trebuia sa §tim care e situatia in zona lui Mattias §i unde
era Dodik Grasanul.
Se innoptase. Nu-1 mai vedeam pe Mattias, vedeam
doar lumina felinarului.
,,il tine in sus, deci nici un Dodik la orizont", a zis
J ona tan. ,,Ha1. arum.I"
Dar imediat ce ne-am pus pe alergat, lumina felina
rului a coborat brusc, §i-am ramas incremeniti pe loc. Am
auzit cai apropiindu-se in galop §i pe unna incetinind §i pe
cineva vorbind cu Mattias.
Jonatan m-a imbrancit putin.
,,Du-te acolo", a §Optit el, ,,du-te la Mattias!"
El s-a aruncat drept intr-un tufi§ de trandafiri
salbatici, iar eu m-am indreptat, speriat §i tremurand,
spre lumina felinarului.
,,Am vrut doar sa iau putin aer", 1-am auzit spunand
pe Mattias. ,,E vreme frumoasa in seara asta."
,,Vreme frumoasa", a raspuns o voce aspra. ,,le§itul a
fara din casa dupa apusul soarelui se pedepse§te cu moartea,
nu §tiai?"
,,Un bunic batran §i neascultator, asta e§ti", a zis o
alta voce. ,,Apropo, unde e baiatul?"
,,Vine, e aici", a zis Mattias, fiindca arum ajunsesem la
el. i i-am recunoscut pe cei doi de pe cal. Erau Veder §i
Kader.
,,Nu mai urci in munti sa prive§ti luna in seara
asta?" a intreba t Veder. ,,Oare cum te chema, §mecher
110
mic, ca parca nu ne-ai zis niciodata."

111
 ,,Ma cheama Cojita §i atat", am zis eu. Am avut curaj
sa zic asta, fiindca numele asta nu-I §tia nimeni, nici Jossi §i
nici nimeni altcineva, doar Jonatan §i cu mine §i cu Mattias.
,,Cojita, i?" a zis Kader. ,,Auzi mai Cojita, tu de ce
crezi c-am venit noi aici, ma?"
Simteam ca mi se inmoaie picioarele.
Ca sa ma aruncati pe mine in Grota lui Katia, am zis
eu ingandul meu. Sigur le parea rau ca ma trecusera
dincolo de zid, §i acum au venit sa ma ia, ce altceva
puteam crede?
,,Da, intelegi tu", a zis Kader, ,,noi ne plimbam pe
aici prin vale seara ca sa vedem daca oamenii respecta
regulile lui Tengil. Dar bunicului tau ii e greu sa priceapa,
poate-i explici tu cat de rau 0 sa ajungeµ, §i tu, §i el, daca
nu stati in casa dupa ce se intuneca."
,,$i nu uita", a zis Veder. ,,A doua oara nu-ti mai
merge, daca t gasim undeva unde nu trebuie sa fii, sa-ti
intre bine-n cap, Cojita! Daca bunicul tau traie§te sau
moare, nu conteaza. Dar tu, care e§ti tanar, tu vrei sa te
faci mare §i sa devii un om de-al lui Tengil, nu?"
Om de-al lui Tengil, nu, mai bine mor, am zis eu in
gandul meu, dar evident ca n-am zis-o cu voce tare. Mi-era
o frica de moarte pentru Jonatan §i n-am indraznit sa-i
enervez, a§a ca am raspuns umil:
,,Da, vreau."
,,Bine", a zis Veder. ,,Atunci maine dimineata sa te
duci la cheiul mare, ca sa-1 vezi pe Tengil, eliberatorul
Vaii Trandafirilor Salbatici. Maine trece Fluviul Fluviilor
Stra vechi in §alupa lui de aur, §i ancoreaza la cheiul
110
mare."
$i pareau gata sa piece. Dar Kader §i-a tinut calul pana

111
in ultima clipa.
,,Auzi, moule", a strigat el la Mattias care se indrepta
deja spre casa. ,,N-ai vazut un tanar blond, frumos, pe care-I
cheama Inima-de-Leu, i?"
IItineam pe Mattias de mana i-am simp.t cum ii apu
case tremuratul, dar a raspuns calm:
,,Nu cunosc nici un Inima-de-Leu."
,,Aha, deci nu", a zis Kader. ,,Dar daca dai din
intam plare peste el, tii ce pateti daca-1 tii ascuns la tine,
nu? Pe deapsa cu moartea, tii, nu?"
Atunci Mattias a inchis ua in spatele nostru.
,,Pedeapsa cu moartea in sus i-n jos" , a zis el.
,,Numai la asta se gandesc oamenii atia."
Nici nu s-a stins bine sunetul de copite de cal, ca
Mattias era iar afara cu felinarul. i a aparut i Jonatan
imediat, zgariat tot de la ghimpi pe maini i pe fata, dar
bc.curos ca nu se intamplase ceva mai rau i ca Bianca era
acum in zbor deasupra munplor.
Pe urma am luat cina. Acolo, in bucataria lui
Mattias. Cu clapita deschisa, astfel meat Jonatan sa dispara
re!Jede in ascunzatoarea lui, in caz ca venea cineva.
Dar mai intai ne-am dus in grajd, Jonatan i cu mine,
i le-am dat cailor sa manance. Era minunat sa-i vedem iar
impreuna. Stateau cu capetele lipite unul de celalalt.
Aproape ca-mi vine sa cred ca, intr-un fel, ii povesteau
tot prin ce trecusera. Le-am dat ovaz la amandoi.
La inceput, Jonatan a vrut sa ma opreasca, dar apoi a
zis:
,,Ba da, lasa, da-le! Dar sa tii ca nu se mai da ovaz la
112
cai aici, in Valea Trandafirilor Salbatici."
Cand am intrat in bucatarie, Mattias pusese un castron
cu supa pe masa.
,,Altceva n-avem, i e mai mult apa chioara", a zis el.
,,Dar macar e calda."
M-am uitat dupa ranita mea, mi-am adus aminte ce
aveam in ea. $i cand mi-am scos toate painile i pulpa de
berbec afumata, atunci ei au inceput sa gafaie, i Jonatan, i
Mattias, i ochii au inceput sa le straluceasca. Ma simteam
atat de bine sa le pot oferi un ospat, aproape. Am taiat felii
mari din pulpa de berbec, §i-am mancat supa §i pab.e §i
pulpa de berbec afumata, ce-am mai mancat! Nimeni n-a
mai scos un cuvant. In cele din urma, Jonatan a zis:
Jµ dai seama, sa ma satur! Aproape ca am uitat cum
e sa fii satul."
Eu eram din ce in ce mai multumit ca venisem in
Valea Trandafirilor Salbatici, simteam tot mai mult di asta
trebuia sa fac. $i arum le-am povestit pe indelete tot ce
mi se in tamplase de cand am plecat de acasa §i pana cand
Veder §i Kader m-au ajutat sa intru in Valea Trandafirilor
Siilbatici. Cea mai mare parte o povestisem deja, dar
Jonatan voia sa-i mai spun o data. Mai ales despre Veder §i
Kader. Radea de toata intamplarea, exact cum banuisem eu
ca va fi. $i Mattias la fel.
,,Prea istep nu sunt oamenii a§tia ai lui Tengil", a zis
M'attias. ,,De§i ei se cred."
,,Nu, pana §i eu i-am piiciilit", am zis eu. ,,Va dati
sea ma, dacii s-ar fi prins! Ca pe fraporul ala mic, pe care
voiau cu atata ardoare sa-1prinda, tocmai pe el I-au ajutat
sa intre in Valea Trandafirilor Salbatici §i i-au dat drumul
din maini imediat."
Dupii ce am zis asta, am ciizut pe ganduri. Nu ma
gan disem la asta inainte, dar am intrebat:
,,Jonatan, dar tu cum ai reu§it sii intri in Valea Tran-
dafirilor Salbatici?"
Jona tan a ras cand a auzit intrebarea.
,,Am sarit inauntru", a zis el.
,,Cum adica ai sarit... doar nu cu Grim", am zis eu.
114
 11 Ba da", a zis Jonatan. 11 Alt cal n-am."
E adevarat ca vazusem ce salturi putea sa faca Jona
tan cu Grim. Dar sa sari peste zidul din jurul Vaii
Trandafirilor Salbatid, asta era mult prea mult.
,Jntelegi tu, zidul nu era gata atunci", a zis Jonatan.
"Nv peste tot. Nu la inaltimea lui de acum. Dei i-aa era
suficient de inalt, de asta sa fii sigur.
11Da, dar strajerii?" am intrebat eu. Nu te-a vazut ni
11

meni?"
Jonatan a mucat din paine, pe urma a ras din nou.
11 Ba da, am avut o ceata intreaga dupa mine, i Grim a
primit o sageata in spate. Dar am scapat, i un taran cumse
cade m-a ascuns i pe mine i pe Grim in hambarul lui. i
noaptea m-a dus aid la Mattias. Acum tii totul."
11 Nu, nu tii deloc totul", a zis Mattias. Tu nu tii ca
11

lumea de aid din vale canta balade despre intamplarea

asta i despre Jonatan. Venirea lui aid e singurul lucru bun
care s-a intamplat in Valea Trandafirilor Salbatid de cand
Tengil a intrat aid i ne-a fa.cut sclavii lui. «Jonatan, sal
vatorul nostru», aa se canta, fiindca el va elibera Valea
Tran dafirilor Salbatid, aa cred ei, i asta cred i eu. Acum
tii totul."
11 Nu tii deloc totul", a zis Jonatan. Tu nu tii ca
11

Mattias e eel care conduce lupta secreta din Valea

Trandafirilor Salbatici, acum, de cand Orvar e in Grota lui
Katia. Pe Mattias ar trebui sa-1numeasca ei salvator, nu pe
mine."
11 Nu, eu sunt prea batran", a zis Mattias. A a ca 11

avea dreptate, Veder ala. Daca traiesc sau mor, nu

115
conteaza."
Nu vorbi aa", am zis eu. Fiindca acum eti
11 11

bunicul

116
meu."
,,Da, daca pentru asta trebuie sa raman in viata,
atunci bine. Dar de condus vreo lupta, pentru asta nu
mai sunt bun. Trebuie sa fii tanar pentru aa ceva."
A oftat.
,,De-ar fi Orvar aid! Dar sta acolo, in grota, pana o
sa-1 ia Katia."
Atunci am vazut ca Jonatan s-a albit la fata.
,,0 sa vedem", a mormait el, ,,pe cine 0 sa primE:asca
.....
Katia pana la urma."
Dupa care a adaugat:
,,Arum, la treaba. Nici asta nu tii, Cojita, ca aici, in
casa asta, dormim ziua i lucram noaptea. Hai sa-ti
aratam!"
S-a tarat inaintea mea prin clapa in ascunzatoare, i
ac::>lo mi-a aratat ceva. A azvarlit la o parte pema pe care
dormisem i a scos cateva din scandurile late din podea,
care erau desprinse. Atunci am vazut o gaura neagra drept
sub pamant.
,,Aici incepe tunelul meu subteran", a zis Jonatan.
,,$i unde se termina?" am intrebat eu, dei aproape ca
gl::.iceam raspunsul.
,,Pe terenul pustiu din afara zidurilor", a zis el.
,,Acolo se va termina, cand o sa fiu gata cu el. Doar de
cateva nopti mai am nevoie, ca sa fie suficient de lung."
S-a tarat inauntru in gaura.
,,Dar trebuie sa mai sap inca o bucata", a zis el.
,,Cred ca-ti dai seama ca n-am chef sa ies de sub pamant
117
chiar sub nasul lui Dodik Grasanul."
Dupa care a disparut, i-am stat acolo mult i bine i

118
I-am ateptat. Cand s-a intors intr-un final, avea in fata
lui un jgheab plin cu pamant. L-a aruncat spre mine i eu
i 1-::i.m da t prin clapa lui Ma ttias.
,,Pamant pentru ogorul meu", a zis Mattias. ,,De-a
avea i nite mazare i fasole ca sa pun acolo, s-ac terrnina
cu foamea."
,,Da, sa tii", a zis Jonatan. ,,Din zece randuri de
fasole de pe ogorul tau, Tengil ia noua, ai uitat?"
,,Ai dreptate" a zis Mattias. ,,Atata timp cat exista
I

Ten gil, exista i nevoi i foame in Valea Trandafirilor

Salbatici." Acum Mattias trebuia sa se furieze afara sa
goleasca jgheabul pe ogor, i eu am fost pus sa stau in ua
i sa tin de ase. Jonatan mi-a zis sa fluier daca observ fie i
eel mai mic pericol. Trebuia sa cant o anume melodie, una
pe care Jona tan ma invatase demult, cand traiam pe
pamant. Obinuiam s-o fl'uieram impreuna in vremea aia.
Seara, dupa ce ne
bag:im in pat. Aa ca puteam S-0 fluier foarte bine.
Jonatan s-a furiat din nou in gaura ca sa sape mai
departe, i Mattias a inchis clapa i a tras dulapul la loc.
,,Sa-ti intre bine in cap, Cojita", a zis el. ,,Niciodata,
niciodata sa nu-1lai pe Jonatan sa intre acolo fiira ca
aceasta clapa sa fie inchisa i dulapul sa stea la locul lui.
Sa-ti intre bine asta in cap, ca eti intr-un tinut in care
Tengil traiete i domnete."
,,0 sii tin minte", am zis eu.
Era dubios in bucatiirie. 0 singura lumanare era a
prinsa pe masa, dar Mattias a stins-o.
,,intunecoasa trebuie sa fie noaptea in Valea Tran
119
dafi_rilor Salbatici", a zis el. ,,Fiindca acolo exista atap.a
ochi

120
care vor sa vada ceea ce nu trebuie sa vada."
Pe urma a luat jgheabul §i a disparut, iar eu m-am
postat in u§a deschisa ca sa tin de §ase. $i era intuneric,
exact cum voia Mattias. Intunecoase erau casele §i
intunecos era cerul de deasupra Vaii Trandafirilor
Salbatici. Nici o stea nu stralucea, §i nici luna, totul era
negru, §i nu vedeam absolut nimic. Dar top. ochii noptii
de care vorbise Mattias, nici ei nu vedeau nimic, ma
gandeam eu, §i asta era o alinare. Ma simteam ciudat §i
singur sa stau acolo §i sa a§tept,
§i era §i infrico§ator. Mattias intarzia atat de mult.
incepusem sa-mi fac griji, tot mai mult, cu fiecare clipa care
trecea. De ce nu venea? Ma holbam in intuneric. Dar parca
nu mai era a§a de intuneric. Dintr-o data mi-am dat seama
ca se lu;ninase. Sau doar ochii mei se obi§nuisera? Atunci
am ob servat. Luna era pe cale sa iasa din nori. Era eel
ma1 rau lucru care se putea intampla, §i m-am rugat Ia
Dumnezeu ca Mattias sa apuce sa se intoarca, cat mai era
intuneric care sa-1 ascunda. Dar era prea tarziu. Fiindca
acum luna stra lucea deja in deplinatatea ei, §i un fluviu de
lumina se revarsa deasupra vaii.
In lumina 1-am vazut pe Mattias. L-am vazut de la .
distanta venind printre tufele de trandafiri salbatici, cu
jgheabul. M-am uitat disperat in jur, doar trebuia sa tin de
§ase, nu? $i atunci am vazut §i altceva. Pe Dodik, Dodik
Grasanul, care, cu spatele la mine, se dadea jos de pe zid,
pe 0 scara de franghie.
E greu sa fluieri cand ti-e frica, a§a ca n-a sunat cine
§tie ce. Dar intr-un fel am reu§it sa scot melodia aceea §i,
121
rapid ca un gu§ter, Mattias a disparut in spatele celei mai

122
apropiate tufe de trandafir salbatic.
Dar atunci Dodik era deja asupra mea.
,,De ce fluieri?" a urlat el.
,,Fiindca... fiindca azi am invatat", am baiguit eu. ,,Nu
tiam sa fluier pana acum, dar tocmai azi mi-a venit bru.sc,
vrei sa auzi?"
Am inceput iar, dar Dodik nu m-a lasat sa continuu.
,,Nu, taci"; a zis el. ,,Nu ca a ti ca fluieratul e
interzis, dar a crede ca e. Nu cred ca lui Tengil iiplace
asta. i apropo, trebuie sa tii u a inchisa, intelegi?"
,,Lui Tengil nu-i place sa tinem uile deschise?" am
intrebat eu.
,,Asta nu e treaba ta", a zis Dodik. ,,Fa ce-ti zic eu.
Dar da-mi un cau cu apa mai intai. Patrulez atata acolo,
sus, pe zid, ca mi se face sete de mor."
·Atunci m-am gandit repede, ca daca vine acum cu
mine in bucatarie i nu-I gasete pe Mattias acolo, ce-o sa
iasa? Bietul Mattias, pedeapsa cu moartea pentru cei care
stau afara noaptea, auzisem destule despre asta.
Jti aduc imediat", am zis eu rapid. ,,Stai aid, ca-ti
aduc eu apa."
Am alergat in casa, i am bajbait prin intuneric pana
la butoiul cu apa. tiam in ce colt se afla. Am gasit i cauul,
i I-am umplut cu apa. Atunci am simtit pe cineva in spatele
meu, da, statea acolo in intuneric, chiar in spatele meu, i
ceva mai odios nu cred ca mi se mai intamplase pana
atunci.
,,Aprinde o lumanare", a zis Dodik. ,,Vreau sa vad
cum arata o vagauna de obolani ca asta."
123
 imi tremurau mainile, tremuram tot, dar am reuit

124
totui sa aprind lumanarea.
Dodik a luat cauul i a inceput sa bea. Bea i bea, de
parca n-ar fi avut fund. Pe urma a aruncat cauul pe jos i
s-a uitat banuitor in jur, cu ochii lui mici i oribili. i atunci
a intrebat exact ceea ce ma ateptam sa intrebe.
,,i moul ala, Mattias, care locuiete aici, unde e?"
N-am raspuns. Nu tiam ce sa raspund.
,,N-auzi ce te intreb?" a zis Dodik. ,,Unde e Mattias?"
,,Doarme", am zis eu. Trebuia sa scomesc ceva.
,,Unde?" a intrebat Dodik.
Exista o camaruta mica langa bucatarie, i in
camaruta aceea era patul lui Mattias, tiam asta. Dar mai
tiam i ca in clipa aceea nu dormea acolo. Cu toate astea,
am aratat cu degetul spre ua camarutei i-am zis:
,,Acolo!"
Am scancit cuvantul, abia s-a auzit. A sunat mizerabil,
i Dodik a ranjit cu dispret la mine.
,,Nu te prea pricepi sa minti" a zis el. ,,Ia stai putin
I

sa V€rific!"
Era atat de multumit, tia ca mint, i cred ca voia sa-i
aranjeze o pedeapsa cu moartea lui Mattias i sa fie Iaudat
de Tengil, poate. Ce tiu eu.
,,Da-mi lumanarea", a zis el, iar eu i-am dat-o.
Voiam sa fug de-acolo, sa ies navala pe ua i sa-1gasesc
pe Mattias i sa-i zic sa fuga inainte de a fi prea tarziu.
Dar nu ma puteam mica din loc. Stateam acolo i-mi era
rau, atat de frica imi era.
Dodik vedea asta i savura. Nu se grabea deloc, nu,
se simtea foarte bine i tragea de timp ca sa mi se faca i
125
mai

120
fridi. Dar dupa ce s-a distrat de n-a mai putut, a zis:
,,Haide, baiete, arata-mi uncle doarme mo;ul
Mattias." A deschis ua camarutei cu un ut i m-a
imbrfuicit inauntru, de m-am impiedicat de pragul malt.
Pe urma a tras iar de mine i s-a postat in fata mea, cu
lumanarea in
man a.
,,Mincinosule, hai, arata-mi", a zis el ridicand luma
narea ca sa vada in intunericul din camera.
Eu nu aveam curaj sa ma mic sau sa-mi ridic
privirea, a fi vmt sa nu mai exist, o, ce disperat eram!
Dar atunci, cand ma simteam eel mai mizerabil, am
auzit vocea iritata a lui Mattias:
,,Ce se intampla? Nu mai poti sa dormi noaptea
linitit?"
Mi-am ridicat privirea i 1-am vazut pe Mattias,
da, statea' acolo in patul lui, in cotlonul eel mai
intunecat al ca marutei, cu ochii mijip in lumina
lumanarii. Era doar in ca maa i cu parul ciufulit de
parca dormea de mult. $i in fata ferestrei deschise era
jgheabul sprijinit de perete. Se pare totui ca fusese rapid
ca un guter, bunicul asta nou al meu!
Dar de Dodik aproape ca-mi era mila. Niciodata n-
am vazut pe cineva atat de sincer de prost ca el,. cum
statea amlo, cu ochii holbati la Mattias.
,,Am venit doar sa cer putina apa", a zis el amarat.
,,Apa, da, foarte frumos", a zis Mattias. ,,Tu nu tii ca
Ten3il v-a interzis sa luap apa de la noi? Crede ca vrem sa
va otravim. $i daca mai vii sa ma trezeti 0 singura data, 0
127
S-0 i fac."

120
 Nu inteleg cum a indraznit sa-i zica asta lui Dodik.
Dar poate ca era modul corect de a te adresa unui om de-al
lui Tengil. Fiindca Dodik doar a grohait putin §i a disrarut
afara, la zidul sau.

129
 10

Niciodata nu vazusem un om cu adevarat crud inainte de

a-1 vedea pe Tengil de Karmanjaka.
A venit pe Fluviul Fluviilor Stravechi in corabia lui
de aur §i m-am dus §i eu sa-1 a§tept impreuna cu Mattias.
Jonatan ma trimisese. Voia sa-1vad pe Tengil.
,,Fiindca atunci o sa intelegi mai bine de ce oamenii
din valea asta sunt sclavi §i fac foamea §i mor doar cu un
singur gand §i vis - sa-§i vada valea libera din nou."
Sus, in Muntii Munt].lor Stravechi I§i avea Tengil
ceta tea. Acolo locuia. Doar uneori trecea fluviul spre
Valea Tran dafirilor Salbatici, §i venea ca sa bage groaza
in oameni, ca nimeni sa nu uite cine e §i sa nu inceapa sa
viseze prea mult la libertate, a zis Jonatan.
La inceput nu prea am vazut nimic. Erau foarte multi
soldati de-ai lui Tengil in fata mea. Randuri intregi menite
sa-i asigure protectia lui Tengil, pe timpul vizitei in Valea
Trandafirilor Salbatici. Cred ca ii era frica sa nu iasa vreo
sagcata §uierand din vreo ambuscada. Tiranilor le e intot
deauna frica, a§a!mi spusese Jonatan. $i Tengil era eel mai
123
aprig dintre toti tiranii.
Nu, la inceput nam vazut mai nimic, nici Mattias,
nici eu. Dar pe urrna mi-a venit o idee. Soldap.i lui Tengil
stateau acolo semep i cu picioarele departate. $i m-am pus
pe burta in spatele celui care statea cu picioarele cele mai
departate, puteam sa zaresc printre picioarele lui.
Dar pe Mattias nu-1puteam pune sa faca acelai lucru.
,,Principalul e sa vezi tu", a zis el. ,,$i sa nu uiti
nicio data ceea ce vezi azi."
$i-am vazut. 0 corabie mare, aurita, care se
apropia pe ayele fluviului, cu oameni imbracap. in negru
la vasle. Erau multe vasle, nid nu le puteam numara, i
lopep.le lor stra luceau in lumina soarelui de fiecare
data cand se ridicau peste apa. Vaslaii aveau o munca
grea. Erau curenti puter nid care suceau corabia. Poate
ca erau vartejuri de la vreo cascada de la baza fluviului,
fiindca am auzit un bubuit de prca ar fi fost ape mari in
departare.
,,E Cascada lui Karma, auzi", a zis Mattias, cand 1-am
intrebat. ,,Cantecul Cascadei lui Karma, e cantecul nostru de
leagan de aid din Valea Trandafirilor Salbatici, pe care adorm
copiii cand e vremea sa mearga la culcare."
Ma gandeam la copiii din Valea Trandafirilor
Sa.Ibatici. Probabil ca aid, jos, pe malul fluviului, obinuiau
sa alerge i sa se joace odata, i sa se balaceasca in apa i sa
se distreze. Acum nu mai puteau. Din cauza zidului, din
cauza zidului acela fara speranta, care inchidea totul. in tot
zidul eel lung nu existau decat doua porp., cea prin care
intrasem eu -Poarta Mare se numea - i inca una, aid, pe
124
malul fluviului, cu un ponton in fata ei, acolo unde
ancorase acum alupa lui Tengil.

125
 l'oarta se deschisese acum pentru Tengil, i prin bolta i
prir.tre cateva picioare de solda t am vazut debarcaderul i
a rmasarul negru al lui Tengil care atepta acolo, dichisit,
cu a stralucitoare de aur i curele din tesatura aurita, care
stra
luceau in bataia soarelui. $i I-am vazut pe Tengil coborand
i incalecand in a i intrand calare pe poarta i venind brose
langa mine,. atat de aproape incat i-am vazut fata cruda i
ochii cruzi. Crud ca un arpe, aa spusese Jonatan, i aa i
arata, crud din cap pana-n picioare i insetat de sange. $i
costumul pe care-I purta era rou ca sangele, coiful ii era i
el rou de parca 1-ar fiirunuiat in sange. $i ochii lui se
holbau drept inainte, nu-i vedea pe oameni, era de parca
pentru el nu mai exista altcineva in lume, nimeni in afara
de Tengil de Karmajaka, da, era fioros!
Toata lumea din Valea Trandafirilor Salbatici
primise ordin ·sa vina in piata satului. Acolo avea sa le
vorbeasca Tengil. Mattias i cu mine ne-am dus i noi
acolo, firete.
Era o piata midi foarte frumoasa, cu case vechi fru
moase de jur imprejur. $i acolo ii avea Tengil arum pe toti
oamenii din Valea Trandafirilor Salbatici, exact aa cum
poruncise. Stateau tacup. i ateptau, dar vai, cum Iise mai
simfea amaraciunea i durerea! Tocmai aceasta piata era
locul lor de distractie de odinioara. Aici dansasera i can
tasera in serile de vara sau poate doar statusera pe o bancii
din fata hanului i vorbisera sub tei.
Doi tei batrani creteau acolo, i exact intre ei se oprise
acum Tengil. Statea tot in a i se holba peste piata i oameni,

124
dar nu-i vedea pe nici unul dintre ei, sunt sigur de asta.
Langa el 11 avea pe consilierul sau, un ingamfat pe care-I

127
chema Pjuke, din ce-am aflat de la Mattias. Pjuke avea un
cal alb aproape la fel de frumos ca eel negru al lui Tengil, i
stateau acolo ca doi oameni putemici pe caii lor i se uitau
fix in fata lor. Au stat mult timp aa. De jur imprejurul lor
erau soldati de straja, oameni de-ai lui Tengil, cu coifuri
negre i mantale negre i cu sabiile scoase. Se vedea ca tran
spirau, fiinddi soarele era deja sus pe cer, i era o zi caldu
roasa.
,,Ce crezi ca o sa zica Tengil?" 1-am intrebat eu pe
Mattias.
,,Ca e nemultumit de noi", a zis Mattias. ,,De3pre
altceva nu vorbete niciodata."
Apropo, nu Tengil vorbea. El nu se putea adresa
unor sciavi. Ii vorbea doar lui Pjuke, iar Pjuke ne intiinta
cat de nemultumit era Tengil de oamenii din Valea
Trandafirilor Salbatici. Munceau prea prost i-i protejau pe
dumanii lui Tengil.
,,lnima-de-Leu n-a fost prins inca", am auzit pe cineva
mormaind chiar Hinga mine. Era un biet sarantoc, imbracat
in zdrente. Un moulet cu cateva smocuri de par in c<> p, i
cu barba alba i rasfirata.
,,Rabdarea prea milostivului nostru principe a ajuns
aproape la capat", a zis Pjuke, ,,i va pedepsi aspru i fara
mila Valea Trandafirilor Salbatici."
,,Da, bine face, bine face", se vaita moul de Hinga
mi ne, i-am inteles ca trebuie sa fie vreun nebun, unul
care nu e zdravan la cap.
,,Dar", a zis Pjuke, ,,in vasta sa marinimie, prea
milos tivul nostru principe mai ateapta inca un timp scurt
128
pana la

129
pedeapsa insangerata, i a stabilit chiar i o recompensa.
Douazeci de cai albi va primi eel care i-1 va prinde pe
Inima de-Leu."
,,Atunci o sa-1 prind eu pe vulpoiul ala", a zis moul
inghiontindu-ma. ,,Deci douazeci de cai albi primesc de la
prea milostivul nostru principe, oho, buna plata pentru un
asernenea vulpoi mie."
M-am enervat foarte tare, ca-mi venea sa-1 lovesc.
Chiar daca era un nebun, nu trebuia sa spuna asemeri.ea
por.:arii.
,,N-ai pie de obraz", am optit eu, la care el a inceput
sa rada.
,,Nuu, nu prea mult", a zis el. Acum m-a privit drept
in fata i i-am vazut ochii. Ochi atat de frumoi i de stralu
citori nu avea decat Jonatan.
·Aa era, chiar nu avea pie de obraz! Cum putuse sa
vina incoace, drept sub nasul lui Tengil! Dei sigur ca
nimeni nu 1-ar fi putut recunoa te. Nici macar Mattias nu
1-a re':tl noscut. Nu pana cand Jonatan nu 1-a batut pe
spate i i-a zis:
,,Batrane, noi nu ne-am mai vazut inainte?"
Lui Jonatan ii placea sa se deghizeze. Obinuia sa
joace teat!'U pentru mine in bucatarie, seara. intimp ce
traiam pe pamant. Chiar putea sa se deghizeze i sa fie
hazliu.
Uneori radeam pana ma durea burta.
Dar acum, aid, in fata lui Tengil, era aproape prea
obraznic.
,,Trebuie sa vad i eu ce se intampla", a optit el. i

128
acuTJl nu mai radea. Nici nu era nimic de ras.
Fiindca Tengil i-a pus pe top barbapi din Valea Tran-

129
dafirilor Salbatici sa faca un pas in fata, i cu degetul lui
aratator oribil indica pe care ii va duce peste fluviu, in
Kar manjaka. $tiam ce 1nseamna, imi povestise Jonatan.
Nici unul dintre cei pe care-i arata Tengil n-aveau sa se
intoarca
vii. Urrnau sa fie sclavi in Karrnanjaka i sa care pietre
pentru fortareata pe care o construia Tengil in varful
Muntelui Muntilor Stravechi. 0 fortareata care sa nu fie
niciodata cu cerita de nici un duman, i Tengil avea sa
stea acolo, in cruzimea lui, ani in ir i sa se simta in sfarit
sigur. Dar era nE:Voie de multi sclavi pentru a construi o
asernenea for tareata, i trebuiau sa munceasca in sclavie
pana mureau.
,,$i-atunci ii arunca lui Katia", zisese Jonatan. Cand
imi aminteam asta, ma apuca tremuratul acolo, in caldura
soarelui. Totui Katia era pentru mine doar un nume oribil
i nirnic mai mult.
Era linite in piata, cand Tengil a inceput sa arate cu
degetul. Doar o pasare mica era in varful copacului de dea
supra lui i canta i triluia atat de frumos. Pasarea aia cred
ca nu tia ce facea Tengil jos sub tei.
$i au fost i plansete. Era cumplit sa auzi cum plan
gea u, toa te femeile care-i pierdeau barbatii i top copiii
care nidodata n-aveau sa-i mai vada tap.i. De fapt, top.
ptangeau.
$i eu.
Tengil, el nu auzea plansul. Statea pe calul sau i arata
Cl! degetul, i dia mantul de pe degetul lui aratator scan

teia de fiecare data cand condamna pe cineva la moarte.

130
Era cumplit, condamna oameni la moarte doar cu degetul
arata tor!
insa unul dintre cei alei parca i-a pierdut mintile

131
cand i-a auzit copiii plangand. Fiindca brose a ieit din
rand, iinainte ca soldatii sa vina sa-l impiedice, se
napustise deja asupra lui Tengil.
,,Tiranule", a tipat el. ,,Odata o sa mori i tu, te-ai
gan dit la asta?"
Dupa care 1-a scuipat pe Tengil.
Tengil n-a facut nici un gest. Doar un semn cu mana,
i soldatul care era eel mai aproape i-a ridicat sabia. Am
vaz•J.t-o cum stralucea in lumina soarelui, darin aceeai
clipa Jonatan m-a apucat de gat i m-a strans tare la piept,
mi-a ascuns fata, ca sa nu mai vad. Dar am simpt, sau
poate am auzit, cum suspina pieptul lui Jonatan. $i cand
ne-am cius acasa, a plans. Niciodata nu I-am mai vazut
plangand.
A fost jale in Valea Trandafirilor Salbatici in ziua
aceea. Toti jeleau. Toti in afara de soldatii lui Tengil. Ei,
din contra, erau bucuro i de fiecare data cand Tengil
venea in Valea Trandafirilor Salbatici, fiindca atunci
dadea petreceri pentru oamenii lui. Nici nu se uscas
sangele dupa bietul om care fusese ucis in piata in ziua
aceea, ca au inceput sa se aduca butoaie marl pline cu here
i porci intregi fripti la protap, astfel incat peste toata Valea
Trandafirilor Salbatici plutea un strat gros de furn, i toti
oamenii lui Tengil mancau i beau i-1 slaveau pe Tengil
care le dadea atatea bunatap..
,,Baga in ei porci crescup. aid, in vale, banditii", a.zis
Mattias. ,,$i beau berea de aici, din Valea Trandafirilor
Sal batici."
Tengil nu s-a dus la nici o petrecere. Dupa ce-a ter
130
minat de aratat cu degetul, s-a dus inapoi peste fluviu.
,,$i acum cred di sta multumit in cetatea lui i crede

131
ca a bagat groaza in Valea Trandafirilor Salbatici", a zis
Jonatan, cand ne intorceam acasa. ,,El o fi crezand ca
acurn aici exista doar sclavi speriati §i nirnic altceva."
,,Dar aici gre§e§te", a zis Mattias. ,,Ceea ce nu
intelege Tengil e ca nu-i poate supune niciodata pe
oarnenii care lupta pentru libertatea lor §i care sunt uniti
a§a cum suntern noi."
Arn trecut pe Ianga o casuta inconjurata cu rneri, §i
Mattias a zis:
,,Aid locuia eel care a fost ucis adineauri."
Pe treapta de piatra de afara statea o ferneie. Arn
recunoscut-o din piata, mi-am adus arninte cum ppa -:and
Tengil ii alesese barbatul. Acurn statea cu o foarfeca in
rnana
§i-§i taia parul lung §i blond.
,,Ce faci, Antonia?" a intrebat-o Mattias. ,,Ce fat:i cu
parul?"
,,Corzi pentru arc", a zis Antonia.
Altceva n-a rnai zis. Dar n-o sa uit niciodata ce
privire avea cand a zis asta.
Multe lucruri se pedepseau cu rnoartea in Valea
Tran dafirilor Salbatici, irni spusese Jonatan. Dar eel rnai
perir,ulos era sa ai arrne, era rnai interzis decat orice
altceva. Soldapi lui Tengil i§i faceau adeseori rondul prin
case §i gradini §i cautau arcuri cu sageµ ascunse §i palo§e
§i sulite ascunse. Dar nu gaseau niciodata nirnic. Cu
toate astea, nu exista nici o curte sau casa in care sa nu fie
ascunse arme §i in care sa nu se confecponeze arrne pentru
lupta care avea sa vina in cele din urma, a zis Jonatan.
132
Tengil prornisese cai albi drept rasplata §i celor care ii

133
parJ.u pe detinatorii de arrne.
,,Ce prostovan", a zis Mattias. ,,El chiar crede ca exista
un singur tradator in Valea Trandafirilor Salbatici?"
,,Nu, doar in Valea Cire§ilor exista unul", a zis
Jonatan cu mahnire, da, §tiam ca Jonatan e eel de langa
mine, dar imi era greu sa-mi aduc aminte, cum arata cu
barba aia §i cu zdrP.ntele de pe el.
,,Jossi n-a vazut cruzimile §i impilarea la care
suntem noi supu§i", a zis Mattias. ,,Altfel poate ca n-ar fi
fa.cut nici odata ceea ce face acum."
Cand am venit acasa la gradina lui Mattias, I-am
gasit pe Dodik Grasanul intins in iarba §i jucand table cu
alti trei oameni de-ai lui Tengil. Cred ca aveau zi libera,
fiindca au stat acolo printre tufele de trandafiri salbatici
toata dupa amiaza, ii puteam vedea de la fereastra din
bucatarie. Jucau table'§i mancau came §i beau bere, pe
care o luasera de la petrecerea din piata, vedre intregi
pline. Treptat, n-au mai putut sa joace table. Au mancat
came i-au baut bere .. Pe
urma doar au baut bere. i pe urma ri-au mai facut nimic,
doar s-au tarat pe-acolo prin boscheµ, ca nite gandaci. In
cele din urma au adormit top. patru.
Coifurile §i mantalele erau aruncate iniarba. Caci
cine ar putea bea bere intr-o manta groasa de lana, pe o zi
atat de c.alduroasa ca aceea?
,,Daca ar ti Tengil, ar pune sa fie ciomagiti", a zis
Jonatan.
Dupa care a disparut pe ua, i inainte ca mie macar
sa mi se fi facut frica, el era deja inapoi cu o manta §i cu
134
un coif.

135
 ,,La ce-ti trebuie carpa aia oribila?" I-a intrebat Mattias.
,,inca nu §tiu", a zis Jonatan. ,,Dar poate ca o sa am
nevoie de ea candva."
,,Candva, cand o sa fii §i prins din cauza asta", a zis
Mattias.
Dar Jonatan §i-a smuls de pe el zdrentele §i baroa §i
§i-a pus coiful §i mantaua, §i statea acolo §i arata exact ca
un or..1de-ai lui Tengil, era oribil. Pe Mattias I-au trecut
fiorii §i I-a rugat ca, pentru numele lui Dumnezeu, sa
puna bine oribilitatea aia de manta in ascunzatoare.
Ceea ce Jonatan a §i facut.
Pe urma am mers la culcare §i-am dormit tot restul
zilei, deci de aceea nu §tiu ce s-a intamplat cand Dodik
G:asul §i tovara§ii lui s-au trezit §i au inceput sa ghiceasca
al cui coif §i manta disparusera.
Mattias a dormit §i el, dar s-.a trezit putin, ne-a spus
dupa aceea, cand a auzit tipete §i injuraturi din tufele de
trandafiri.
Noaptea ne-am continuat lucrul la tunelul subteran.
,,Inca trei nopti, nu mai mult", a zis Jonatan.
,,$i ce se va intampla dupa aceea?" am intrebat eu.
,,Pe urma se va intampla exact lucrul pentru care am
venit aici", a zis Jonatan. ,,Poate ca n-o sa reu§esc, dar
trebuie sa incerc in orice caz. Sa-I eliberez pe Orvar."
,,Nu fara mine", am zis eu. ,,A doua oara nu ma
mai p rase§ti. Unde te dud tu, vin §i eu."
Atunci m-a privit indelung, §i pe urma a zambit
,,Da, daca chiar vrei, atunci vreau §i eu", a zis el_.

136
 11

Toti soldatii lui Tengil au prins viata de la atata came de

pore §i bere, §i toti voiau douazeci de cai albi. Caci acum
il cautau aprig pe Jonatan. In zilele urmatoare s-au pus
pe cotrobaiala i spionaj de dimineata pana seara, fiecare
casa din vale, fiecare colti§or era scotocit in amanunt.
JonataT\ a trebuit sa stea in ascunzatoare pana cand
aproa pe s-a sufocat.
i Veder i Kader treceau pe cal din loc in loc §i
citeau anunturi despre fratele meu. 0 data m-am nimerit
intr-un asemenea loc i-am auzit §i eu despre ,,du§manul
lui Tengil, Jonatan Inima-de-Leu, care a trecut zidul fara
permisiune
§i care inca se afla intr-un loc necunoscu t din Valea
Traudafirilor Salbatici". Spuneau cum arata. Era ,,un tanar
neobi nuit de frumos, blond, cu ochi de un albastru inchis,
suplu la trup", a§a ziceau ei §i probabil ca a§aiidescrisese
Jossi. i iar i iar auzeai despre pedeapsa cu moartea pentru
eel are-1 ascundea pe Inima-de-Leu i despre rasplata
cuvenita celui care-I trada.
137
 in timp ce Veder i Kader mergeau de colo colo i

138
trambitau toate chestiile astea, oamenii veneau la Mattias
ca sa-i ia ramas bun de la Jonatan i sa-i multumeasca pen
tru tot ce facuse pentru ei. Cred ca erau mult mai multe
decat tiam eu.
,,N-o sa te uitam niciodata", ziceau cu lacrimi in ochi
i-i aduceau paine, dei ei abia daca aveau ce sa manance.
,,Ai nevoie, fiindca e un drum greu i periculos, cl
pe care porne ti", ziceau ei, dupa care plecau in graba ca
sa-i auda pe Veder i Kader inca o data. Doar sa le faca pe
plac. Au venit i soldati in curtea lui Mattias. Eu stateam
ingrozit de moarte pe un scaun in bucatarie, cand au intrat,
i n-au avut curaj sa ma atinga. Ma ttias insa a fost curajos.
,,Ce cautati?" a intrebat el. ,,lnima-de-Leu ala de
care ziceti voi, nici nu cred ca exista. E o scorneala a
voastra ca sa va fataiti de colo-colo i sa va bateµ joc de
noi, oamenii."
Bataie de joc, asta faceau ei. Au inceput cu
camaruta. Acolo au intors pe dos toate aternuh1rile de
pat i le-au aruncat pe jos. Pe unna au cotrobait intr-un
dulap, au arun
cat i tot ce era acolo, i era o prostie. Ei chiar credeau ca
Jonatan sta intr-un dulap?
,,Nu va uitaµ i la closet?" a intrebat Mattias. Dar
atunci s-au enervat.
$i pe unna s-au dus in bucatarie i au inceput sa
umble prin dulap, iar eu stateam pe scaun i simteam
cum imi Sf Orete ura. Era chiar in seara in care eu i
Jonatan trebuia sa ieim din vale, i ma gandeam ca dadi-l
gasesc acum, nu tiu ce-o sa fac! Nu era posibil sa fie atat
139
de crud ca ei sa-1 gaseasca pe Jonatan in ultimele lui ore
petrecute in Valea Trandafirilor Salbatici.

140
 Mattias indesase dulapul cu haine vechi §i lana de
oaie
§i vchituri ca sa estompeze toate sunetele dinauntru din
ascunzatoare, iar ei au aruncat pe jos tot ce era inauntru:
$i pe urma! $i pe urma mi-a venit sa tip pana se
darama casa. Fiindca unul din ei §i-a pus umarul de dulap
ca sa-1dea la o parte. Dar n-am reu§it sa tip. Stateam
impiet pe scaun §i iluram, uram tot la el, ii uram
mainile mari §i ceafa groasa §i negul ala pe care-I avea in
frunte! Il uram, fiindca §tiam ca 0 sa vada clapa care dadea
in ascunzatoe.re,
§i asta insemna sfar§itul lui Jonatan.
Dar s-a auzit un tipat. De la Mattias.
,,Privifi, arde", a tipat el. ,,V-a pus Tengil sa dafi foe la
casa?"
Nu §tiu cum se intamplase, dar era a§a cum zisese
el. Ardea lana de oaie de pe jos, §i soldafii s-au grabit sa
sti.Pga focuL Sareau §i dadeau din picioare i injurau §i
pana- la urma au rastumat butoiul cu apa peste tot. Aa ca
focul s-a stins, aproape inainte de a se aprinde. Dar
Mattias tot se vakarea §i era suparat pe ei.
,,Voi chiar n-aveti minte", a zis el. ,,Cum sa arunci lana
pe jos exact langa un §emineu, care arde mornit i
trosne§te?"
Cel cu negul s-a infuriat la culme.
,,Taci din gura, mo§ule", a zis el. ,,Altfel §tiu mai
multe moduri sa-ti astup gura!"
Dar Mattias nu s-a lasat intimidat.
,,Oricum o sa facefi curat dupa voi", a zis el. ,,Uitati
141
ce-i aici! Parca e cocina de porci!"
Era modul eel mai potrivit sa-i scoatem de acolo.
,,Sa-ti cureti cocina de porci singur, bai moule", a zis

142
eel cu neg in frunte i-a ieit afara primul. CeilalP, 1-au urmat.
$i-au lasat ua larg deschisa in urma lor.
,,Chiar n-au minte deloc", a zis Mattias.
,,Oricum, a fost un mare noroc ca a inceput sa atda",
am zis eu. Jti dai seama, ce noroc pentru Jonatan!"
Mattias i-a suflat varfurile degetelor.
,,Da, uneori focurile mici sunt bune", a zis el. ,,Dei
te arzi, cand scoti carbuni incini din cuptor, doar cu
varfurile degetelor."
Dar necazurile inca nu se sfarisera, in caz ca a fi
crezut asta.
L-au cautat pe Jonatan i in grajd i, dupa aceea, eel
cu neg in frunte s-a intors spre Mattias i-a zis:
,,Ai doi cai, moule! Nimeni din Valea Trandafirilor
Salbatici n-are voie sa aiba mai mult de unul, tii asta!
Trimitem incoace un om de pe partea cealalta in seara asta.
Sa-I ia pe eel cu semn alb in frunte, pe ala poti sa i-1 dai
lui Tengil."
,,Dar e calul baiatului", a zis Mattias.
,,1-auzi! Dar acum e al lui Tengil."
Asta a zis soldatul acela. Iar eu am inceput sa plang.
Era seara, Jonatan i cu mine trebuia sa plecam din Valea
Trandafirilor Salbatici. Tunelul nostru lung, secret, era
gata.
$i pana acum nu ma gandisem la asta - cum naiba ii
luam cu noi pe Grim i Fjalar? Doar ei nu se puteau tari
prin timel. Ce tampit fusesem sa nu ma gandesc la asta
pana atunci! Ca trebuie sa ne lasam caii la Mattias. $i nu
era i-aa destul de trist? De ce trebuia sa fie i mai
143
groaznic? Tengil ii va primi pe Fjalar, era sa-mi crape
inima-n doua cand am auzit

144
asta!
Cel cu neg in frunte a scos din buzunar o placuta mica
de lemn §i i-a bagat-o sub nas lui Mattias.
,,Aici", a zis el. ,,Aici trebuie sa-ti pui iscalitura!"
,,De ce?" a intrebat Mattias.
,,Da, fiindca asta inseamna ca ii dai cu bucurie un cal
l ui Tengil."
,,Dar nu simt nici o bucurie", a zis Mattias.
Dar atunci solda tul s-a aruncat asupra lui cu palo§ul
ridicat.
,,Ba sigur ca simti", a zis el. ,,Simti o mare bucurie §i-ti
pui iscalitura aici! i-i dai placuta celui care va veni din
Karmanjaka sa ia calul. Fiindca Tengil vrea sa aiba dovada
faptului ca ildai de buna voie, intelegi, mO§Ule?" a zis l §i
1-a inghiontit pe Mattias, de era sa cada pe jos.
' Ce putea sa faca Mattias? S-a iscalit §i soldatii au dis
parut din curtea lui, ca sa-1 caute pe Jonatan in alta parte.
Asta a fost ultima noastra seara la Mattias. Pentru
ultima oara am stat la masa lui §i pentru ultima oara el n-a
servit cu supa. Eram tri§ti toti trei. Cel mai mult eu. Pian
geam. Din cauza lui Fjalar. i din cauza lui Mattias. Doar
era bunicul meu, §i acum trebuia sa-1parasesc. Piangeam
§i fiindca eram atat de mic §i de speriat §i nu puteam
face absolut nimic, cand veneau soldati din aia §i-
1inghionteau pe bunicul meu.
Jonatan statea tacut pe ganduri, §i deodata a
mormait:
,,De-a§ §ti parola!"
,,Ce parola?" am intrebat eu.
145
 ,,Trebuie sa spui o parola, cand intri sau ie§i pe poarta

146
cea mare, nu §tiai asta?" a zis el.
,,Da, §tiu", am zis eu. ,,i §tiu chiar §i parola -
«Toata puterea pentru Tengil, eliberatorul nostru», am
auzit- o de la Jossi, nu ti-am zis?"
Jonatan se holba la mine. Cateva clipe bune n-a
fiicut decat sa se holbeze la mine, dupa care a inceput sa
racla.
,,Cojita, pn mult la tine", a zis el, ,,§tiai asta?"
N-am inteles de ce se bucura atata de parola, fiindca
oricum nu ie§ea pe poarta mare. Dar m-am bucurat i eu
putin in toiul disperarii mele, fiindca il putusem inviora cu
un lucru atat de mic.
Mattias se dusese in camaruta lui ca sa faca curatenie,
§i Jonatan s-a dus repede la el. Au vorbit incet unul cu cela
lalt, acolo inauntru. N-am auzit mult, doar ca Jonatan a zis:
,,Dadi nu reu§esc, ai tu grija de fratele meu?"
Pe urma s-a intors la mine.
,,Auzi, Cojita", a zis el. ,,Iau bagajul §i plec eu
pri1nul. i tu a§tepti aici, la Mattias, pana iti dau de veste.
N-o sa dureze mult, am cateva lucruri marunte pe care
trebuie sa le rezolv mai intai."
0, ce rau imi parea! Niciodata n-am suportat sa-
1atept pe Jonatan. Mai ales cand trebuie sa ma §i tern in
tot timpul asta, §i acum mi-era teama. Fiindcii cine §tie
peste ce dadea Jonatan de cealalta parte a zidului? i ce
avea de gand sa fadi §i ar fi putut e§ua?
,,Sa nu-ti fie frica, Cojitii'', a zis Jonatan. ,,Acurr:. e§ti
Karl Inima-de-Leu, sii nu uiti asta!"
Pe urmii §i-a luat in graba adio de la Mattias §i de la
147
mine §i s-a furi§at in ascunzatoare. i 1-am vazut
dispa:and

148
in jos, in tunelul lui subteran. Ne-a fa.cut cu mana, ultimul
lucru pe care l-am vazut a fost mana lui care ne fiicea
semn.
i pe urma am ramas singuri, Mattias §i cu mine.
,,Dodik Grasanul, nu §tie el ce cartita se tara§te sub
zidul lui chiar in clipa asta", a zis Mattias. \
,,Nu, dar iti dai seama daca vede cand cartita scoate
capul din pamant", am zis eu. ,,Pe urma o sa-§i foloseasca
sulita!"
Eram trist §i m-am furi§at in grajd la Fjalar. 0
ultima
data am cautat alinare la el. Dar el nu ma putea alina, cand
§tiam ca dupa seara asta n-aveam sa-l mai vad niciodata.
Era intuneric in grajd. Fereastra era mica §i nu lasa sa
treaca prea multa lumina prin ea, dar cu toate astea am vazut
cat de agitat a intors Fjalar capul cand m-a vazut in U§a. M-
arn dus la el in boxa grajdului §i l-am luat de gat. Voiam
sa intelega ca ceea ce avea sa se intample nu era din vina
mea.
,,De§i poate ca e vina mea", am zis eu plangand.
,,Daca a§ fi ramas in Valea Cire§ilor, atunci Tengil nu te-
ar fi luat niciodata. Iarta-ma, Fjalar, iarta-ma! Dar n-am
putut altfel."
Cred ca intelegea ca sunt suparat. A venit cu boticul
lui pupn spre urechea mea. Parca voia sa-mi spuna sa nu
mai plang.
Dar eu plangeam. Am stat acolo langa el §i-am plans
§i-am plans pana n-am mai avut lacrimi in mine. Atunci
m-am pus sa-l tesal, §i pe urma a primit ce mai ramasese

141
din ovaz, da, a trebuit sa-1imparta cu Grim, bineinteles.
Mi-au trecut ni§te ganduri atat de oribile prin cap .cat
timp 1-am tesalat pe Fjalar.
Sa crape lat pe jos eel care o sa-mi ia calul, ziceam eu

142
in gandul meu. Sa moara inainte de a trece fluviul! E oribil
sa-ti dore§ti asemenea lucruri, chiar e. i nici nu ajutau.
Nu, sigur e deja la bordul vasului, ma gandeam eu,
vasul ala cu care transporta ei toate bunurile. Poate ca deja
a 3.COStat la tarm. Poate ca tocmai acum trece prin poarta
cea mare, §i ne pomenim cu el aici dintr-o clipa in alta,
vai, Fjalar, daca am putea fugi undeva, tu §i cu mine!
Exact cand imi treceau gandurile astea prin minte,
cineva a deschis U§a grajdului, §i eu am ppat, atat de tare
m-am speriat. Dar era doar Mattias. Cred ca incepuse sa se

143
intr2be ce tot fac. Imi parea bine ca e aa de intuneric in
grajd. El nu trebuia sa vada ca iar am plans. Totui a inteles
asta, fiindca a zis:
,,Mai baiete, daca a putea sa fac ceva! Dar nici
un bunic nu te poate ajuta in situatia asta. Aa di plangi,
mai mult nu poti face!"
Atunci am vazut pe fereastra din spatele lui pe
cineva apropiindu-se de curtea lui Mattias. Un om de-al
lui Tengil! Cel care trebuia sa-1 ia pe Fjalar!
,,Uite-1", am tipat eu. ,,Mattias, uite-1 di vine!"
Fjalar incepuse sa necheze. Nu-i placea sa ma vada
tipand cu atata disperare.
inclipa urmatoare, ua grajdului a fost smulsa la 0
par-
te, i el statea acolo, cu coiful lui negru i mantaua lui neagra.
,,Nu", tipam eu, ,,nu, nu!"
J?ar el ajunsese deja in fata mea i m-a luat in brate.
Jonatan! Fiindca el era!
,,Nu-1recuno ti pe fra tele tau?" a zis el cand eu m-
am dat mai in spate. M-a dus la fereastra ca sa-1vad cum
trebuie. Tot nu-mi venea sa cred di e Jonatan. Nu-I recuno
teai, pur i simplu. Fiindca era atat de urat. Mai urat chiar
i decat mine, nu era deloc un tanar neobinuit de frumos.
Parul ii a tama in uvite ude i nu lucea ca aurul i-i bagase
cEva ciuc!.at deasupra buzei de SUS. Nu tiam ca te poti
urati de la atat de putine lucruri. Pardi nu era sanatos la
cap. A fi ras dadi am fi avut timp pentru asta. Dar Jonatan
chiar nu avea timp de nimic.
,,Repede, repede", a zis el, ,,trebuie sa plec imediat!

144
Ala din Karmanjaka poate sosi aici in orice clipa!"

145
 A intins mana spre Mattias.
,,Da incoace placuta", a zis el. ,,Fiindca ip dai de buna
voie amandoi caii lui Tengil, nu?"
,,Da, tu ce crezi", a zis Mattias apasandu-i placuta in
palma.
Jonatan a bagat-o in buzunar.
,,0 s-o arat la poarta", a zis el. ,,Ca strajerul §ef sa
vada ca nu mint."
A mers foarte repede. Am in§euat caii cu o viteza
ne maiintalnita. $i in timpul asta Jonatan ne-a povestit
cum a intrat pe poarta mare. Fiindca Mattias voia sa §tie.
,,A fast simplu", a zis Jonatan. ,,Am zis parola exact
cum m-a invatat Cojita -Toata puterea pentru Tengil, elibe
ratorul nostru -la care strajerul §ef a zis: «De unde vii,
unde te duci §i ce treaba ai?» «Din Kannanjaka, la
gradina lui Mattias ca sa iau doi cai pentru Tengil», am zis
eu. «Treci», a zis el. «Multumesc», am zis eu. $i iata-ma
aici acum. Dar trebuie sa ies pe poarta inainte sa vina
urmatorul om al lui Tengil care sa vrea sa intre, fiindca
altfel o sa fie complicat." Am seas caii din grajd mai
repede decat pot spw1e, §i Jonatan s-a ridicat in §a, pe
Grim. Pe Fjalar iipnea de ham
Ianga el.
,,Ai grija de tine, Mattias", a zis el. ,,Pana ne vEdem
din nou!"
Dupa care a pornit la drum, cu amandoi caii. Fara
doar
§i poate!
,,Da, dar eu", am tipat eu. ,,Eu ce fac?"
146
Jonatan mi-a facut semn cu mana.
,,0 sa-ti spuna Mattias", a strigat el.

147
 i stateam acolo §i ma holbam dupa el §i ma simtefim
ca un prost. Dar Mattias mi-a explicat.
Jntelegi, nu, ca tu niciodata n-ai trece prin poarta
mare", a zis el. ,,Tu trebuie sa te furi§ezi prin tune!,
imediat ce se intuneca. Atunci Jonatan o sa fie acolo. de
cealalta parte,
§i 0 sa te a§tepte."
,,Sigur?" am intrebat eu. ,,I se poa te intampla ceva
chiar in ultima clipa."
Mattias a oftat.
,,Nimic nu e sigur intr-o lume in care exista Tengil",
a zis el. ,,Dar daca o sa se intample ceva rau, poti sa te
intorci inapoi §i sa stai aici, cu mine."
Am incercat sa ma gandesc cum ar fi. Ca mai intai sa
ma tarasc prin tunelul ala singur singurel. Era oribil, chiar
§i numai atat. i sa ies in padure de cealalta parte a zidului
§i sa nu-I gasesc pe Jonatan acolo. i sa stau acolo in
inhlneric
§i sa a§tept §i sa a§tept §i pana la urrna sa inteleg ca nu
ie§ise cum trebuia. i pe urrna sa ma tarasc inapoi. i sa
traisc fara Jonatan!
Stateam in fata grajdului care acum era gol. i brose
am inceput sa ma gandesc §i la altceva.
,,Tu ce-o sa faci, Mattias, cand o sa vina eel din Kar
rna11jaka §i-o sa vada ca nu e nici un cal in grajd?"
,,Dar o sa fie un cal acolo", a zis Mattias. ,,Fiindca ma
due acum sa-1 aduc acasa pe al meu, pe care I-am tinut
temporar in curtea vecinilor, cat Grim a fast in grajdul meu."
,,Da, dar atunci o sa-ti ia tie calul", am zis eu.
,,Atunci sa-i fie ru§ine", a zis Mattias.
148
Mattias §i-a adus calul acasa in ultima clipa. Fiindca
J.:15
imediat dupa aceea a venit eel care trebuia sa-1 ia pe Fjalar.
$i mai intai a tipat §i-a vociferat §i-a injurat ca ceilalti
oameni ai lui Tengil. Fiindca era doar un cal in grajd §i
pentru ca Mattias nu voia sa-1 dea.
,,Nu incerca", a zis Mattias. ,,Un cal e voie sa avem, §tii
asta. $i pe celalalt 1-ati luat deja §i-ati primit §i placuta cu
iscalitura mea. Ce vina am eu ca nu §tip. unul de celalalt, ca
un cap sec nu §tie ce face celalalt!"
Unii dintre oamenii lui Tengil se enervau cand
Mattias era a§a indraznet cu ei, dar unii deveneau
binevoitori §i mo de§ti, iar eel care trebuia sa-1 ia pe
Fjalar, acela s-a pierdut pur §i simplu.
,,Atunci cred ca s-a facut o greala", a zis el §i-a
dispa rut pe carare ca un caine cu coada intre picioare.
,,Mattias, tie nu p.-e frica niciodata?", am intrebat eu,
dupa·ce soldatul nu s-a mai zarit.
,,Ba da, sigur ca mi-e frica", a zis Mattias. ,,Uite,
pune mana sa vezi cum imi bate inima", a zis el §i mi-a
luat mana
§i-a pus-o la pieptul sau. ,,Noua tuturor ne e frica", a zis el.
,,Dar uneori trebuie sa nu arap. asta."
Pe urma au venit seara §i intunericul. $i venise
vremea sa parasesc Valea Trandafirilor Salbatici. $i pe
Mattias.
,,Adio, mai baiete", a zis Mattias. ,,Nu-I uita pe
bunicul
tau!"
,,Nu, niciodata, n-o sa te uit niciodata", am zis eu.
$i pe urma m-am trezit singur in subteran. M-am tarat
147
prin tunelul lung §i intunecat, §i-am vorbit singur tot timpul
ca sa-mi pastrez calmul §i sa nu ma sperii prea tare.
,,Nu, nu face nimic ca e negru ca taciunele ... nu,
sigur
n-o sa te sufoci... da, iti curge putin pamant pe ceafa, dar
asta nu inseamna ca tot hmelul se va prabu§i, prostutule!
N u, nu. Dodik nu o sa te vada cand o sa ie§i la suprafata,
doar nu e pisica, sa vada prin intuneric! Ei cum, Jonatan
sigur e acolo §i te a§teapta, gande§te-te ca e, auzi ce zic, nu?
E! E!"
$i era. Statea acolo pe intuneric pe o piatra, §i mai
incolo putin de el erau Grim §i Fjalar sub un copac.
,,Aha, Karl Inima-de-Leu", a zis el, ,,in sfar§it ai venit!"

149
 12

Am dormit sub un brad in noaptea aceea i ne-am trezit

devreme in zori. Ne era foarte frig. Cel putin mie. Se
lasase ceata printre copaci i abia i-am vazut pe Grim i
Fjalar. Se zareau ca nite fantome gri in cenuiul i tacerea
din jurul nostru. Era o linite de monnant. i trist intr-un fel.
Nu tiu de c'e m-am simtit atat de trist i de gol i de speriat
cand m-am trezit in dimineata aia. tiu doar ca imi era dor
de bucataria calduroasa a lui Mattias i ca-mi faceam
griji peniru ceea ce ne atepta. Toate lucrurile acelea despre
care nu tiam nimic.
Am incercat sa nu-i arat lui Jonatan cum ma simt.
Fiindca cine tie, poate i-ar fi venit ideea sa ma trimita
inapoi, iar eu voiam sa fiu alaturi de el in toate pericolele,
oricat de primejdioase erau.
Jonatan s-a uitat la mine i a zambit putin.
,,Nu face mutra asta, Cojita", a zis el. ,,Asta nu e
nimic.
0 sa fie i mai rau!"
Da, ce consolare! Dar dintr-o data a aparut soarele i
149
ceata a disparut. Pasarile au inceput sa cante in
padure,toata
tristetea §i goliciunea au disparut imediat, §i pericolul nu se
mai simtea atat de ta.re. Ma §i incalzisem. Razele soa:elui
incalzeau deja. Simteam ca totul e mai bine, ma simteam
aproape bine.
Cred ca §i lui Grim §i Fjalar le era bine. Doar scap?
sera de grajdul lor intunecat §i puteau iar sa mearga §i sa
pasdi iarba verde §i gustoasa. Cred ca le placea asta.
Dar Jonatan i-a fluierat, un fluierat scurt §i slab, insa
ei au auzit §i-au venit.
Jonatan voia sa plecam. Departe departe! Imediat!
,,Fiindca zidul e chiar in spatele tufi§ului asta de alun",
a zis el. ,,$i n-am nici un chef sa dau nas in nas cu Dodik."
Tunelul nostru subteran era chiar alaturi, intre cateva
tufi§uri de alun. Dar deschizatura nu se mai vedea, Jonatan
o acoperise cu craci §i ramurele. A marcat locul cu cateva
bete ca sa gasim intrarea din nou.
,,Sa nu uip. cum arata", a zis el. ,,Tine minte piatra aia
mare §i bradul sub care am dorrnit §i tufi§ul de alun. Fiindca
e posibil sa mai facem o data drumul asta. Daca nu ..."
Pe urrna a tacut §i n-a mai scos o vorba. $i ne-am
urcat pe cai §i am pornit tacup la drum.
Cand am vazut un porumbel in zbor, deasupra co
pC1cilor. Unul din porumbeii Sofiei.
,,E Paloma", a zis Jonatan, de unde o fi recunoscut-o
el de la o distanta a§a. de mare.
A§teptasem mult tirnp ve§ti de la Sofi. $i arum, in
sfar
§it, vena un porumbel de-al ei, arum, cand eram deja in
afara zidului. A zburat drept spre gradina lui Mattias.
Curand avea sa aterizeze in porumbarul de la intrarea in
151
grajd, dar
150 -
atunci numai Mattias o sa fie acolo §i-o sa citeasca mesajul.
Asta ilmahnea pe Jonatan.
,,Nu putea §i porumbelul asta sa fi venit ieri", a zi
el.
,,Ca sa aflu §i eu ceea ce vreau sa §tiu."
Dar trebuia sa plecam acum, sa ajungem departe de
parte de Valea Trandafirilor Salbatici §i de zid §i de toti
oame nii lui Tengil care ilvanau pe Jonatan.
Pe o carare ocolita din padure aveam sa ajungem jos,
la fluviu, a zis Jonatan, §i pe urma sa mergem de-a lungul
tannului pana la Cascada lui Karma.
,,$i acolo, micutule Karl, acolo o sa vezi o cascada
cum nici n-ai visat vreodata!"
,,Nu, ce sa visez" am zis eu. ,,Doar n-am vazut nicio
I

data nici o cascada mare."

Chiar nu vazusem multe pana sa vin in N angijala.
Nici o padure, ca aceea prin care treceam acum calare.
Era chiar ca o padure din aia din poveste, intunecoasa §i
deasa, §i care nu avea nici o potedi batatorita. N-aveam
decat sa inain tam calare drept printre copacii care-§i
trimiteau crengile groase drept in fata noastra. Dar tot
mi-a placut. Totul - sa vad soarele prelingandu-se
printre trunchiuri §i sa aud pasarile §i sa simt mirosul
de copac ud §i iarba uda §i de cal.
$i eel mai mult mi-a placut sa merg pe acolo calare,
alat..iri de Jonatan.
Aerul era proaspat §i racoros in padure, dar pe
masura ce mergeam se incalzea. Avea sa fie o zi torida,
se simea deja asta.
151
 Curand Valea Trandafirilor Salbatici ramase in
spatele nostru §i ne aflam in inima padurii. $i acolo intr-un
lumi!U§
153
 arbori inalµ de jur imprejur, am dat peste o casuta
cenuie. Drept in rnijlocul padurii intunecoase, cum putea
cineva sa locuiasca atat de izolat! Dar locuia cineva acolo.
Ieea furn din horn i afara pateau cateva capre.
,,Aici locuiete Elfrida", a zis Jonatan. ,,Cred ca ne da
i noua pufin lapte de capra, daca o rugarn."
i-am primit lapte cat am vrut, era bine, fiindca rner
sest-rn rnult i nu rnancasern nirnic. Pe piatra de la intrarea
in casa Elfridei am stat i-arn baut laptele de capra i-arn
mancat din painea pe care o aveam la noi in ranite, i branza
de capra pe care ne-a dat-o Elfrida, plus cate un pumn de
fragi salbatici de fiecare, pe care-i culesesern eu din padure.
Erau foarte bune toate, i ne-aru saturat.
Elfrida era o batraruca mica, grasa i curnsecade, i lo
cuia acolo singura doar cu caprele i o pisica gri care-i tinea

153
de urat.
,,Slava Domnului ca nu traiesc intre ziduri", a zis ea.
Cuno§tea multi oameni in Valea Trandafirilor Salbatici
§i voia sa §tie daca mai traiau. Jonatan i-a povestit. Cu tristete
§i parere de rau. Majoritatea au fost lucruri din acelea de
care un om in varsta se intristeaza cand le aude.
,,Ce pacat ca Valea Trandafirilor Salbatici trebuie sa
ai'1a parte de atata mizerie", a zis Elf rida. ,,Blestemt fie
Tengil! $i Katla! Totul ar fi mers bine daca n-ar fi avut-o pe
Katla!"
$i-a dus §Ortul la ochi, cred ca plangea.
N-am suportat sa vad asta, a§a ca m-am dus sa mai
caut ni§te fragi salbatici. Dar Jonatan a ramas acolo §i-a
Vurbit mult cu Elf rida.
M-am gandit in timp ce culegeam fragi salbatici.
Cine era Katla §i unde se afla Katla? Cand o sa aflu?

incet incet am ajuns la fluviu. Tocmai in ar§ita de la

miezul zilei. Soarele era ca o minge de foe pe cr, §i apa
scli pea §i ea §i stralucea ca douazeci de sori mai mici.
Stateam sus de tot pe stancile de la mal §i vedeam fluviul
adanc sub noi. Ce priveli§te era! Fluviul Fluviilor
Stravechi gonea cu atata viteza spre Cascada lui Karma,
incat spuma seimpra§ tia in vant, voia sa se duca acolo cu
toata apa lui, §i auzeam cascada bubuind in departare.
_ Voiam sa coboram la apa sa ne mai racorim. Lui Grim
§i Fjalar le-am <lat drumul prin padure sa-§i gaseasca vreun
pfara.ia§ de unde sa poata bea. Dar voiam sa facem b.,ie in
fluviu. Aa ca am coborat in graba stanca abrupta §i aproape
154
ca ne-am smuls de pe noi hainele cat alergam. Cre§teau salcii
jos pe marginea tarmului. 0 salcie i§i intindea trunchiul
departe peste fluviu §i-§i lasa crengile sa se scalde in apa. Ne-
am catarat pe trunchi §i Jonatan mi-a aratat cum sa :;.na aga \
de 0 creanga §i sa ma cobor in vartejurile de apa.
,,Dar sa nu dai drumul", a zis el, ,,fiindca atunci ajungi
la Cascada lui Karma mai repede decat pop. sa-p. dai seama."
$i ma tineam atat de strans ca mi se albisera incheie
turile. Ma leganam acolo de creanga mea §i lasam apa sa
ma clateasca. Niciodata n-am facut o baie mai amuzar.ta,
dar nici mai primejdioasa. Simteam in tot corpul cum Cas
cada lui Karma ma tragea spre ea.
Pe urma m-am catarat pe trunchi din nou, Jonatan m-
a ajutat, §i am stat in cununa salciei ca intr-o casa verde
care se legana deasupra apei. Fluviul sarea §i se juca drept
sub noi. Probabil ca voia sa ne ademeneasca iar in jos §i
sa .ne fad sa credem ca nu e deloc periculos. Dar nu trebuia
decat sa-mi bag degetele de la picioare, chiar §i in degete
simteam curentul ala care voia sa ma traga dupa el.
Cum stateam eu acolo, mi-a venit sa ma uit in S\J.S
spre stancile de pe plaja, §i-atunci m-am speriat. Erau
soldap acolo sus, soldati de-ai lui Tengil, cu sulite lungi.
Veneau in galPp, dar din cauza iure§ului apei nu
auziseram sunetul copitelor de cal.
. Jonatan i-a vazut §i el, dar nu mi s-a parut speriat.
Statam acolo tacuti §i a§teptam sa treaca mai departe. Dar
ei n-au trecut mai departe. S-au oprit, au descalecat de pe
cai, poate ca voiau sa se odihneasca sau nu §tiu ce intenp.i
aveau.
155
 L-am intrebat pe Jonatan:
,,Crezi ca pe tine te cauta?"
,,Ei,nu", a zis Jonatan. ,,Vin din Karmanjaka i se due
in Valea Trandafirilor Salbatici. E un pod suspendat peste
fluviu, Ianga Cascada lui Karma, de obicei Tengil ii
trimite soldatii pe drumul ala."
,,Dar puteau sa se opreasca i ei in alta parte, nu aici",
am zis eu.
Jonatan era i el de aceeai parere.
,,Chiar nu vreau sa ma vada", a zis el, ,,i sa
primeaasca nite pumni de Inima-de-Leu in scafarlii."
ase ini am numarat acolo sus pe panta. Vorbeau i
se agitau in legatura cu ceva i aratau cu degetul spre apa,
dei nu se auzea ce spuneau. i brusc,unul dintre ei a
inceput sa-i mane calul spre fluviu. Venea calare aproape
drept spre noi, i eu eram bucuros ca stateam bine ascuni
in copac.
Ceilalti tipau dupa el:
,,Nu, Park! 0 sa te ineci i tu, i calul!"
Dar el -eel pe care ei iistrigau Park -el doar radea i
a ppat la ei:
,,0 sa va arat! Daca nu ajung viu inainte i inapoi la
stanca aceea, fac cinste cu bere la toata echipa, jur! "
Atunci am inteles ce avea de gand sa faca..
Era o stanca mai incolo in fluviu. Curenpi se rupeau
in jurul ei i doar o bucata din ea se vedea deasupra apei.
Dar se pare ca Park reuise S-0 vada, cand au trecut calare
pe acolo, i acum voia sa se faca remarcat.
,,Ce nebun", a zis Jonatan, ,,crede ca o sa"".i inoate
156
calul contra curentului, tocmai pana acolo!"

157
 Park i§i aruncase deja coiful §i rnantaua §i cizmele,
acurn statea pe cal doar in cama§a §i pantaloni §i voia s?-
§i oblige calul sa coboare in fluviu, 0 rnartoaga mica,
frumoasa
§i neagra. Park ppa §i se agita §i mana, dar rnartoaga nu
voia. Ii era frica. Atunci a inceput s-o loveasca. N-avea bici
la el. A lovit-o in cap cu pumnii stran§i, §i 1-arn auzit pe
Jonatan suspinand, exact ca atunci in piata.
Pana la urma, Park a obtinut ce-a vrut. Martoaga ne
cheza §i era speriata de moarte, dar s-a aruncat in fluviu
doar fiindca a§a voia nebunul ala. Era o imagine oribila.
$i s-o vezi cum se lupta, cand a luat-o curentul.
,,0 s-o aduca direct la noi", a zis Jonatan. ,,Park
poate sa faca ce vrea - la stanca aia n-o s-o duca
niciodata!"
Dar _ ea incerca, chiar incerca! Vai, cat se mai chinuia,
biata martoaga, §i ce groaza de moarte cand a simtit ca flu
viul e mai putemic decat ea!
Pana §i Park cred ca intelesese in sfar§it ca acum
era vorba despre via ta lui. Cand §i-a dat seama care e
situatia, a vru s-o duca inapoi la tarm, dar §i-a dat searna
irnediat ca nu e posibil. Nu, fiindca curenpi nu voiau ca
el! Curentii il voiau in Cascada lui Karma, §i rnerita
asta. Dar martoaga, de ea irni era mila. Era complet
lipsita de aparare arum. Veneau spre noi, exact cum
spusese Jonatan, curand aveau sa treaca §i sa dispara. Ii
vedearn lui Park groaza din ochi,
§tia incotro se indrepta.
Arn intors capul sa vad unde e Jonatan §i am scos un
158
tipat cand I-am vazut. Fiindca era atamat §i se balangiinea
deasupra apei cat de departe putuse sa ajunga. Sus §i jos cu
picioarele incolacite de crengile copacilor atama acolo, §i

159
t ocrnai cand Park a trecut pe sub el, Jonatan 1-a apucat de
par §i 1-a tras spre el, ca sa se poata apuca de o creanga.
$i pe urrna Jonatan a strigat-o pe rnartoaga:
,,Hai, rnartoaga mica, vino aici!"
Ea deja trecuse pe langa noi, dar facea o incercare
dis perata sa vina spre el. Acurn nu-1 rnai avea pe
nesabuitul a la de Park in spinare, §i totu§i era rnai rnai sa
se inece, dar intr-un fel, Jonatan a apucat-o de harnuri §i-
a inceput sa rernorcheze §i sa traga. A fost o lupta pe viata
§i pe rnoarte, fiinddi fluviul nu voia sa dea drurnul, ii voia
§i pe rnarto<lga i p Jonatan.
Arn tipat salbatic la Park:
,,Ajuta-1, boule, ajuta-1!"
El se tarase cu greu in copac, statea acolo insiguranta
§i exact langa Jonatan, iar singurul lucru pe care 1-a facut
dobitocul ca sa-1 ajute, a fost sa se apiece §i sa strige:
,,Da drurnul calului! Mai sunt doi in padure, pot sa
iau unul din ei! Lasa, da-i drurnul!"
Cand te enervezi prinzi putere, am auzit asta tot
tirnpul, §i infelul acesta se poate spune ca rnacar a§a a <lat
§i Park o rnana de ajutor. Pana la urrna, Jonatan a reu§it
sa
remorcheze martoaga.
Dupa care i-a zis lui Park:
,,Auzi, tampitule, tu crezi ca eu !ti salvez viata ca tu
dupa aia sa-mi furi calul, nu ti-e ru§ine?"
Poate ca i-a fost ru§ine lui Park, nu §tiu. N-a zis nimic,
nl'. ne-a intrebat cine suntem, nimic. A luat-o din loc §i-a
urcat povami§Ul CU biata lui maftoaga, §i imediat dupa C'Ceea
a disparut cu trupa cu tot.

Ne-am facut un foe de tabara deasupra Cascadei lui

Karma in noaptea aceea. $i sunt sigur ca nici un foe din
nici un timp sau din nici o lume n-a ars pe un loc de tabara
§i n-a semanat cu eel facut de noi.
Era un loc oribil, :ingrozitor §i frumos, ca nici un alt
loc din cer sau de pe pamant, cred. Muntii §i fluviul §i
cascada, totul era prea mare §i imens. Iar §i iar era ca :intr-un
vis, §i i-am zis lui Jonatan:
,,Sa nu crezi ca asta e real! E o secventa dintr-un vis
stravechi, sunt sigur de asta."
Eram pe pod atunci, podul acela pe care poruncise
Tengil sa fie construit deasupra haului care despartea •inu
turile. Karmanjaka §i Nangijala, fiecare de cate o parte a Flu
viului Fluviilor Stravechi.
Fluviul dadea navala adanc :in prapastia de sub pod
§i pe urma se arunca urland :in Cascada lui Karma, care era
mi hau §i mai mare §i mai :infiorator.
L-am :intrebat pe Jonatan:
,,Cum se poate construi un pod peste ni§te hauri atat
de: :inspaimantatoare?"
160
 ,,Da, §i eu a§ vrea sa §tiu asta", a zis el. ,,$i cate viep.
omene§ti s-au risipit cat s-a construit, cap. au cazut aici cu
un tipat §i-au disparut in Cascada lui Karma, §i eu a§ vrea
sa §tiu."
Pe mine m-au trecut fiorii. Mi se parea ca inca mai
aud p.petele printre coastele munp.lor.
Acum eram foarte aproape de taramul lui Tengil. De
cealalta parte a zidului am vazut o poteca foarte §erpuita
care ducea sus printre munti. Muntii Muntilor Stravechi
din Karmanjaka.
,,Daca urmezi cararea aia, ajungi la cetatea lui
Tengil", a zis Jonatan.
Pe mine m-au trecutfiorii §i mai tare. Dar m-am gandit
ca fie ce-o fi maine -in seara asta 0 sa stau in fata unui
foe de t.abara impreuna cu Jonatan, pentru prima oara
in viata mea.
Il facusem pe o stanca sus de tot, deasupra cascadei.
Aproape de pod. Dar a§a cum ma a§ezasem, stateam cu
spa tele la tot. Nu voiam sa vad podul care ducea in tara
lui Tengil §i nici altceva. Nu vedeam decat razele focului
care palpaia printre perep.i muntilor. Era frumos, dar §i
pup.n sinistru. $i i-am vazut chipul frumos §i bland al lui
Jona tan in lumina focului §i caii care stateau §i se
odihneau putin mai incolo.
,,Asta e mult mai bun deca.t primul meu foe de
tabara", am zis eu. ,,Fiindca acum sunt cu tine, Jonatan!"
Oriunde eram, ma simteam in siguranta doar daca
Jonatan era cu mine, §i eram fericit ca in sfar§it puteam sa
stau la un foe de tabara impreuna cu el, cat de mult
161
vorbisem

160
noi despre asta cat traiseram pe pamant.
,,Vremea focurilor de tabara i a legendelor, iti aduci
aminte ca tu ai zis?" I-am intrebat pe Jonatan.
,,Da, imi aduc aminte", a zis Jonatan. ,,Dar atunci nu
tiam ca exista legende atat de rele aid in Nangijala."
,,Trebuie sa fie aa mereu, ce crezi?" I-am intrebat eu.
El a stat tacut cateva momente, cu privirea atintita in
foe, dupa care a zis:
,,Nu, cand batalia finala se va fi terrninat, atunci
Nan gijala o sa fie din nou un taram cu pove ti frumoase i
viata simpla i uoara, aa cum era inainte."
Focul s-a inaltat mai SUS i in lumina am vazut cat de
obosit i suparat era.
,,Dar batalia finala, intelegi tu Cojita, nu poate fi alt
ce_va decat o poveste rea despre moarte i moarte i moarte.
De aceea Orvar trebuie sa conduca lupta asta, nu eu. Fiindca
eu nu sunt in stare sa omor pe nimeni."
Nu, tiu, am zis eu in gandul meu. $i pe urma 1-am
intrebat:
,,De ce i-ai salvat viata lui Park ala, era aa de
bun?"
,,N-am de unde sa tiu eu daca era aa de bun", a zis
Jonatan. ,,Dar exista lucruri pe care trebuie sa le faci, altfel
nu mai eti om, ci doar un rahatel, dar p-am mai zis lucrul
asta."
,,Dar daca-i dadea seama cine eti?" am zis eu. ,,$i
te·ar fi prins!"
,,Da, atunci 1-ar fi prins pe Inima-de-Leu, nu pe un
rahatel", a zis Jonatan.
163
 Focul nostru se stingea, i intunericul se Iasa peste

162
munp. Mai intai amurgul care pentru cateva momente a
facut ca totul sa para aproape bland §i prietenos §i moo.le.
Dar pe urma un intuneric negru §i tunator, in care se auzea
doar Cascada lui Karma §i nu se vedea nici cea mai mica
raza de lumina pe undeva.
M-am apropiat cat de mult am putut de Jonatan.
Stateam acolo sprijiniti de peretele muntelui §i vorbearn in
intuneric. Nu-mi era frica, dar ma apucase o nelini te
ciucata. Ar trebui sa dormim, a zis Jonatan. Dar §tiam ca
nu pot dormi. Ahia daca puteam vorbi din cauza nelini§tii.
Nu era din cauza intunericului, ci din alta cauza, nu §tiam
ce. Totu§i iiaveam pe Jonatan Ianga mine.
Atunci s-au auzit fulgere §i tunete, parca trosneau
peretii muntelui. Dupa care s-a pornit asupra noastra 0
furtuna, nu §tiam ca pot exista asemenea furtuni. Se
rostogolea deasupra mrmtilor cu rm bubuit, ca nu rnai
auzeai Cascada lui Karma, iar fulgerele se vanau intre ele.
Din cand in cand, totul se transforma in lumina cuprinsa de
flacari, §i pe urma, in clipa urmatoare, intr-un intuneric §i
rnai adanc. Era de parca noaptea timpului stravechi se
aruncase asupra noac;tra.
i pe urma a venit un fulger, mai ingrozitor decat
toate celelalte. 0 singura clipa a palpait, aruncandu-i
lurnina peste tot ce exista acolo.
i acolo, in lumina aceea, am vazut-o pe Katia. Am
vazut-o pe Katia.

163
 ·::,---
i!-- ...

- ·.;:_ _

,•

.. t-
 13

Da, am vazut-o pe Katla, §i pe urma nu §tiu ce s-a mai intam

plat. Am cazut intr-un hau adanc §i nu m-am trezit decat
dupa ce s-a potolit furtuna §i cand deja incepusera sa se
luinineze varfurile muntilor. Atunci eram cu capul pe ge
nunchii lui Joriatan, §i m-a apucat groaza imediat ce mi-am
adus aminte - acolo, departe, de cealaWl. parte a fluviului,
unde statuse Katia, pe o stanca sus deasupra Cascadei lui
Karma. Gemeam cand imi aduceam aminte, §iJonatan in
cerca sa ma consoleze.
,,Nu mai e acolo. A plecat."
Dar eu plangeam §i I-am intrebat:
,,Cum poate exista ceva cum e Katla? E... un
monstru sau ce e?"
,,Da, e un monstru", a zis Jonatan. ,,0 femela balaur,
ridicata din timpurile stravechi, asta e, §i e la fel de cruda
ca
§i Tengil."
,,De unde o are?" am intrebat eu.
,,A ie§it din Grota Katla, a§a se crede", a zis Jonatan.
166
,,Acolo jos dormea probabil odata in noaptea stravech, pe

167
urrna a dorrnit rnii i rnii de ani i nirneni n-a tiut ca exista.
Dar intr-o dirnineata s-a trezit, intr-o dirnineata oribila, i a
venit tarandu-se in cetatea lui Tengil i a suflat din ea foe
uciga spre tot i toate. Pe unde trecea, oarnenii cadeau. in
star.ga i-n dreapta."
,,De ce nu 1-a ornorat pe Tengil?" am intrebat eu.
,,Nu, Tengil a fugit prin toate salile cetatii. Cand s-a
apropiat, el i-a srnuls comul de lupta ca sa-i cherne soldapi
in ajutor, i cand a suflat in com..."
,,Ce s-a intarnplat?" am intrebat eu.
,,Atunci Katla s-a ghernuit in fata lui ca un caine. $i
din ziua aceea asculta de Tengil. De comul lui de lupta ii e
frica. Cand sufla in el, ea il asculta orbete."
Se lurnina din ce in ce rnai rnult. Varfurile rnuntilor
din Karrnanjaka ardeau ca focul Katlei. $i in Karrnanjaka
urnia sa rnergern acurn. irni era frica, o, cat de frica irni era!
Cine tie pe unde dorrnita Katla? Pe unde exista, unde locuia,
locuia in Grota Katla i-atunci Orvar cum putea sa stea acolo?
L-arn intrebat toate astea pe Jonatan, i el mi-a povestit care
era 5ituapa.
Katla nu locuia in Grota Katla. Nu se rnai intorsese
niciodata acolo dupa visul ei stravechi, nu, Tengil o pnea
legata in lanturi intr-o prapastie de langa Cascada lui
Karma. in prapastia aia era legata cu un lant de aur, a zis
Jonatan, i acolo statea, in afara de cazurile in care Tengil o
lua cu el ca sa bage groaza in oarnenii pe care voia el sa-i
ingrozeasca.
,,Arn vazut-o 0 data in Valea Trandafirilor
Salbatid" I

168
a zis Jonatan.
,,$i-ai tipat", am zis eu.

169
 ,,Da, am tipat", a zis el.
Groaza cre§tea in mine.
,,Mi-e atat de frica, Jonatan, Katia o sa ne omoare."
Inca o data el a incercat sa ma lini§teasca.
,,Dar e legata. Nu poate ajunge mai departe de unde
pne lantul. Nu mai departe decat stanca aia unde ai vazut-
o. Arnio sta aproape mereu §i se uita in jos spre Cascada
lui Karma."
,,De ce?" am intrebat eu.
,,Nu §tiu", a zis Jonatan. ,,Poate ca ii cauta pe Karm."
,,Cine e Karm?" am intrebat eu.
,,Of, parca ai fi Elfrida", a zis Jonatan. ,,Nimeni nu I-a
vazut niciodata pe Karm. Nu exista. Dar Elf rida zice ca i§i
avea laca§ul in Cascada lui Karma odata, in timpuri stravechi
§i ca pe atunci Katia ii ura §i niciodata n-a putut sa uite.
De-aia sta acolo §i se uita fix."
,,Cine era, cum putea locui intr-o asemenea cascada
infernala?" am intrebat eu.
,,i el era tot monstru", a zis Jonatan. ,,Un balaur, lung
cat latimea fluviului, a§a zice Elf rida. Dar sa §tii ca a::;ta e
doar o poveste din aia veche."
,,Poate ca nu e mai mult o poveste decat Katia", am
zis eu.
,,tii ce mi-a mai povestit Elfrida? Intimp ce tu erai in
pdure §i adunai fragi salbatici? A zis ca atunci cand era
mica, obi§nuia sa-i sperie pe copii cu Karm §i Katia.
Povstea despre dragonul din Grota Katia §i balaurul din
Cascada lui Karma a auzit-o de multe ori in copilaria ei
§i-i placuse foarte mult, doar fiindca era atat de oribila.
170
Era o poveste

171
din aia straveche cu care au fost speriati copiii din toate
timpurile, aa mi-a zis Elf rida."
,,Dar Katla nu putea i ea sii riimanii in grota?" am
intrebat eu, ,,i sii fie in continuare doar o poveste!"
,,Da, exact asta e i piirerea Elfriei", a zis Jonatan.
Pe mine m-au trecut fiorii, mi-am dat seama ca Kar
manjaka era un taram plin de montri, i nu voiam sa ma
due acolo. Dar trebuia, i chiar acum.
Dar mai intai am prins puteri din sacul cu mancare.
Dei i-am pastrat i lui Orvar. Fiindcii in Grota Katla era
foamete mare, a zis Jonatan.
Grim i Fjalar au biiut apii de ploaie care se adunase
in scobiturile stancilor. Nu prea aveau ce sa pasca acolo
sus in munp. Dar Ianga pod cretea pupnii iarba, deci cred
ca erau siitui intr-un fel, atunci cand am pomit la drum.
·$i am trecut podul ciilare. Spre Karmanjaka. Tinutul
lui Tengil i al montrilor. Tremuram de frica. Balaurul
acela, nu credeam ca exista de-adevaratelea, dar daca
totui avea sa sara din adancuri i sa ne darame de pe pod i
sa cadem in Cascada lui Karma? $i pe urmii Katla, de ea
ma temeam eel mai mult. Poate ca acum ne atepta pe
tarmul lui Tengil cu coltii ei feroci i focul ei uciga, o, cat
de frica imi era!
Dar am trecut podul i n-am viizut nici o Katla. Nu
era pe stanca ei, i i-am zis lui Jonatan:
,,Nu, nu e acolo!"
Dar totui era acolo! Nu pe stancii, dar capul ei fioros
ieea din spatele unui bloc de stand de Ianga cararea care
urea spre cetatea lui Tengil. Acolo am vazut-o. $i ea ne-a
172
vazut. $i atunci a scos un ppat care ar fi putut darama
munpi.

173
Ii ieeau snopi de foe i furn din nari, fomaia de furie i se
smucea de lant, se smucea, se smucea i tipa din nou.
Grim i Fjalar erau innebuniti de groaza, abia daca-i
mai puteam tine. $i groaza mea nu era mai mica. Ma milo
geam i ma rugam la Jonatan sa ne intoarcem la Nangijala.
Dar el a zis:
,,Nu-1putem dezamagi pe Orvar! Nu-ti fie frica,
Katla nu poate ajunge la noi, oricat s-ar smuci i ar trage
de lant." Totui, trebuia sa ne grabim, a zis el, fiindca
tipatul
Katlei era un semnal care se auzea tocmai pana sus la
cetatea lui Tengil, i curand ne puteam pomeni cu un puhoi
de sol dati de-ai lui Tengil asupra noastra, daca nu
reueam sa fugim i sa ne ascundem in munµ.
$i-am mers calare. Pe carari de munte desfundate, in
guste i abrupte, am mers atata, de ieeau scantei din pietre,
cand incoace, cand incolo, printre stand, ca sa-i inducem in
eroare pe eventualii urmaritori. Ma ateptam in orice mo
ment sa aud cai in galop in spatele nostru i strigate de la
soldatii lui Tengil care sa ne urmareasca cu sulite, sageµ i
paloe. Dar n-a venit nimeni. Cred ca era destul de greu sa
urmare ti pe cineva printre stancile i muntii din Karman
jaka. Daca cineva era vanat, putea cu uurinta sa se ascunda
acolo.
Dupa ce parcursesem o bucata buna de drum, 1-am
intrebat pe Jonatan:
,,Unde ne ducem?"
,,La Grota Katl,nu tii?" a zis el. ,,Aproape am a;uns.
Uite, Muntele Katla e chiar sub nasul tau."
170
Da, aa era. Aveam in fata noastr un munte
scund.

171
Plat, cu coaste abrupte care se pravaleau drept in jos. Doar
in directia noastra nu se pravaleau a§a de abrupt. Puteam
sa urcam foarte u§or pe acolo, in caz ca voiam. $i voiam,
pentru ca trebuia sa traversam muntele, a zis Jonatan.
,,Intrarea e de cealalta parte, spre fluviu", a zis el. ,,$i
trebuie sa vad ce se intampla acolo."
,,Jonatan, chiar crezi ca putem intra vreodata in
Grota Katla?" am intrebat eu.
El imi povestise despre u§a imensa de arama care
inchidea intrarea in grota, §i ca oamenii lui Tengil stateau
de paza afara, zi §i noapte. Cum naiba puteam sa intram?
Nu mi-a raspuns. A zis doar ca trebuie sa ascundem
caii_. fiindca ei nu se puteau catara pe munte.
I-am dus intr-o crapatura de standi. ferita, exact sub
Muntele Katia, §i am lasat acolo caii §i bagajele §i tot.
Jonatan 1-a mangaiat pe Grim §i i-a zis:
,,A§teapta aid, ne ducem intr-un tur de recunoa§te1e."
Turul iista de recunoa§tere mie nu-mi pliicea. Fiindca
nu voiam sa ma despart de Fjalar. Dar n-aveam ce face.
Ne-a lua t ceva vreme sa urciim pe platoul muntelui
§i eram obosit cand in sfar§it am ajuns acolo. Jonatan a zis
ca am putea sa ne tragem pupn sufletul, §i eu m-am
aruncat numaidecat pe jos. $i Jona tan a facut la fel, §i am
stat intin§i acoio, pe Muntele Katia, cu cerul vast deasupra
noastra §i Grota Katia drept sub noi. Da, era dudat sa te
gande§ti di in inima muntelui, undeva sub noi, se afla
grota aceea oribila, cu toate cararile §i gropile, acolo unde
multi oameni fusesera infometati §i muriserii. $i aid afarii
zburau peste tot fluturi in razele soarelui, cerul era
170
albastru deasupra noastra, cu

171
nori mid i;;i albi, i;;i in jurul nostru aveam flori i;;i iarba. Era
cam ciudat ca pe acoperii;;ul Grotei Katia crei;;teau flori i;;i
iarba!
Ma gandeam ca daca. murisera atatia oameni in Grota
Katia, atunci poate ca i;;i Orvar era mort i;;i I-am intrebat pe
Jonatan el ce parere are. Oar n-a raspuns. Statea intins i;;i se
uita fix pe cer, se gandea la ceva, am observat asta. intr-un
final a zis:
,,Daca e adevarat ca ea, Katia, dormea in somnul ei
stravechi in Grota Katia, atunci cum a iei;;it cand s-a trezit?
Poarta de arama exista i;;i-atunci acolo. Tengil a folosit
dintotdeauna Grota Katia pe post de inchisoare."
,,in timp ce Katia dormea acolo", am zis eu.
,,Da, in timp ce Katia dormea acolo", a zis Jonatan.
,,Fara ca cineva sa tie."
M-au trecut fiorii. Ceva mai rau nu-mi puteam in
chipui. ip. dai seama, sa stai inchis in Grota Katia, i brusc
sa vezi aparand un dragon tarandu-se!
Dar Jonatan la altceva se gandea.
,,Trebuie sa fi iei;;it pe altundeva", a zis el. ,,i drumul
ala trebuie sa-1 gasesc, chiar daca-mi ia un an sa-1 caut."
Nu ne-am putut odihni prea mult, Jonatan n-avea stare.
Ne-am apropiat de Grota Katia. Am mers doar pupn pe
munte. Deja vedeam fluviul departe, jos, sub noi i Nangijala
de cealalta parte, o, cat de dor imi era!
,,Uite, Jonatan", am zis eu, ,,vad salcia unde am
fa.cut baie! Acolo, pe cealalta parte a fluviului!"
Era ca i cum ai fi primit un salut de peste apa, un
salut mic i;;i verde de pe un tarm mai luminos.
172
 Dar Jonatan mi-a fa.cut semn sa tac din gura.'Cred ca
ii era frica sa nu ne auda cineva. Eram atat de aproape
acum. Aici se termina Muntele Katla cu o rapa verticala, §i
in ver santul muntos de sub noi era poarta de arama care
dadea in grota, a zis Jonatan, de§i n-o puteam vedea de
acolo de
SUS.

Dar pe soldatii care pazeau ii puteam vedea. Trei

oameni de-ai lui Tengil, numai cand le-am vazut coifurile
negre a inceput sa-mi bata inima.
Ne-am furi§at pe burta tocmai pana la rapa, ca sa ne
uitam in jos la ei. i daca ei s-ar fi uitat in sus, ne-ar fi
vazut. Dar nu se uitau nicaieri. Stateau §i jucau table §i nu
le pasa de altceva. Daca prin poarta de arama nu putea
intra nici un du§man, atunci de ce sa mai pazeasca?
i dintr-odata am vazut poarta deschizandu-se §i pe
cineva je§ind din grota -inca un om de-ai lui Tengil! Avea
un c.astron gol, pe care 1-a aruncat pe jos. Poarta s-a inchis
in spatele lui, §i 1-am auzit cum a incuiat.
,,A§a, 1-am hranit pe porcul ala pentru ultima oara", a
zis el.
Ceilalti au ras la cele auzite, §i unul dintre ei a zis: .
,,tie ce zi deosebita e asta -ultima din viata lui! 1-
ai
spu3, nu, ca il a§teapta Katia in seara asta, dupa Iasarea
intunericului?"
,,Da, §i §titi ce mi-a zis? «Aha, in sfar§it», a§a a zis.
Dupa care m-a rugat sa transmit ceva in Valea
Trandafirilor Salbatici, oare cum era? «Orvar poate muri,
173
dar libertatea niciodata»!"
,,Saruta-ma", a zis celalalt, ,,asta ii poate spune Katlei

174
in.seara asta, ca sa auda ce raspunde ea." M-
am uitat la Jonatan. Palise.
,,Vino", a zis el. ,,Trebuie sa plecam de aici."
i ne-am tarat de pe povami§ cat de repede am putut,
§i cand am §tiut ca suntem in afara vreunui pericol de a fi
vazuti, am sarit. Tot drumul inapoi am alergat §i nu ne-am
oprit pana n-am ajuns langa Grim §i Fjalar.
Ne-am a§ezat in despicatura stancii Ianga cai, fiinddi
nu §tiam ce sa facem. Jonatan era atat de suparat, iar eu nu
puteam face nimic sa-1 consolez, eram §i eu suparat. Am
inteles cat de trist era pentru Orvar. Crezuse ca o sa-1
poata ajuta, §i acum nu mai credea asta.
,,Orvar, prietene, pe care nu te-am intalnit niciodata",
a zis el. ,,in seara asta o sa mori, §i pe urma ce-o sa
seintample cu vaile verzi ale Nangijalei?"
Am mancat putina paine pe care am impartit-o cu
Grim §i Fjalar. A§ fi vrut §i cateva inghifituri de lapte de
capra, doar pusesem deoparte.
,,Inca nu, Cojita", a zis Jonatan. ,,in seara asta, dupa
ce se va lasa intunericul, o sa-ti dau fiecare picatura din
lap tele ala. Dar nu pana atunci."
Cateva clipe bune a stat acolo tacut §i descurajat, dar
intr-un tarziu a zis:
,,E ca §i cum ai cauta un ac in carol cu fan, §tiu. Dar
trebuie totu§i sa incercam."
,,Sa incercam, ce?" am intrebat eu.
,,Sa aflam pe unde a ie§it Katia", a zis el.
De§i nici el nu credea in ce spune, se observa.
,,Daca am avea un an la dispozitie", a zis el. ,,Atunci
175
poate! Dar nu avem decat o zi."
Exact dupa ce-a zis asta, s-a intamplat un lucru. in
despicatura ingusta in care stateam, creteau tocmai
inspre versantii munto i nite boscheti stufoi, i din acei
boscheti tocmai ieea acum o vulpe speriata de moarte.
A trecut pe langa noi i a disparut inainte de a apuca
macar sa o vedem.
,,De unde naiba a venit vulpea aia", a zis Jonatan.
,,Trebuie sa aflu."
A disparut in spatele boscheplor. Eu am ramas pe loc
i-am ateptat. Dar a stat foarte mult i nici n-a scos vreun
cuvant, ca pana la urma am inceput sa ma nelini tesc.
,,Unde eti, Jonatan?" am tipat eu.
i atunci chiar ca am primit raspuns. Parea total
salbatic.
,,tii de unde a aparut vulpea aia? Dinauntru, din
munte! intelegi tu, Cojita, dinauntru din Muntele Katia.
E o grota mare acolo!"
Poate ca totul era decis deja de pe vremea pove
tilor. Poate ca de atunci s-a hotarat ca Jonatan sa fie
salvatorul lui Orvar, pentru binele Vaii Trandafirilor
Salbatici. i poate ca existau nite f apturi secrete de
poveste care ne manau paii fara ca noi s-o tim. Altfel,
cum ar fi putut Jonatan sa gaseasca o intrare in Grota
Katia acolo unde ne nimerisem noi sa ne punem caii?
Era la fel de ciudat ca atunci cand, dintre toate . casele
din Valea Trandafirilor Salbatici, eu nimerisem la
Gradina lui Mattias i nu altundeva.
Locul pe unde ieise Katia din grota, pe acela trebuie
176
ca-1 gasise Jona tan, altceva nu credeam. Era o groapa
drept in peretele muntelui. Deloe mare. Dar destul de
mare ca o

177
femela dragon sa iasa prin ea, a zis Jonatan, daca s-a trezit
dupa un somn de mii de ani i i-a gasit intrarea obinuita
inchisa de o poarta de arama.
$i deshil de mare pentru noi! M-am holbat inauntru
in gaura intunecoasa. Oare cati dragoni adormiti exista
acolo? Care s-ar trezi daca am intra acolo i-am calca pe ei
din greeala. Asta ma intrebam.
Atunci am simtit bratul lui Jonatan pe umerii mei.
,,Cojita", a zis el, ,,nu tiu ce ne ateapta acolo in intu
neric, dar acolo o sa intru acum."
,,$i eu", am zis, dei vocea imi cam tremura p'utin.
Jonatan m-a mangaiat pe obraz aa cum facea el
nneori.
,,E!?ti sigur ca nu vrei mai bine sa a!ltepti aici Ianga
cai?"
,,N-am zis di unde mergi tu merg i eu?" am zis eu.
,,Ba da, aa e", a zis Jonatan, i parea foarte bucuros
dupa voce.
,,Fiindca vreau sa fiu cu tine", am zis eu, ,,chiar daca
e intr-o imparatie subterana."
0 asemenea impiirafie era Grota Katia. Sa te furiezi
prin gaura aceea neagra era ca !li cum te-ai fi furi!lat intr-
un vis negru i rau din care nu te mai puteai trezi, insemna
sa iei din lumina soarelui i sa intri intr-o noapte etema.
Fiindca toata Grota Katia nu era altceva dcat un
cuib de dragon vechi !li mort, ma gandeam eu,
impregnat cu rau tocrnai din vremuri stravechi. Cred ca
aici se clocisera mii de oua de dragon care s-au tarat cu
cruzime de aici in tunne i-au omorat tot ce le-a ieit in
178
cale.

179
 Un asemenea cuib vechi de dragon, tocmai asta i se
parea lui Tengil potrivit ca inchisoare. M-am cutremurat cu
gandul la tot ce le facuse oamenilor aici inauntru. Aerul mi
se parea gros de la raul vechi impregnat acolo. i auzeam
§Oapte ciudate in tacerea cumplita care ne inconjura. De
departe din adancul grotei veneau §i-mi inchipuiam ca sunt
toate chinurile §i tot plansul §i toata moartea care se
petrecusera aici in Grota Katia, de cand domnea Tengil.
Am vrut sa-1intreb pe Jonatan daca §i el aude §Oaptele,
dar am renuntat. Fiindca erau probabil doar in inchipuirea
mea.
,,Acum, Cojita, o sa facem o plimbare pe care nu
cred c-o s-o uip. vreodata", a zis Jonatan.
i a§a e. Trebuia sa traversam tot muntele ca sa ajun
gem la inchisoare, chiar in fata porp.i de arama, acolo
uncle se afla Orvar. La gaura aia de refereau oamenii cand
vorbeau despre «Grota Katia», a zis Jonatan, fiindca de
alta grota nu
§tiau. i nici noi nu §tiam daca era intr-adevar posibil sa
ajungem acolo pe sub pamant. Dar ca era un drum lung,
asta
§tiam. inainte facusem distanta asta sus pe munte. Trebuia
sa fie de §apte ori mai rau sa bajbaim aici jos, pe poteci
in§elatoare, fara alta lumina in afara de f acliile pe care le
aveam la noi.
Hu, era oribil sa vezi cum palpaia flacara pe perepi
grotei. Lumina doar o bucata mica, mica de intuneric din
marele intuneric din jurul nostru, §i de aceea tot ce exista
in afara luminii de la lumanare, parea §i mai periculos.
180
Cine
§tie, ma gandeam eu, poate ca acolo e plin de dragoni §i
§erpi §i mon§tri care ne ademenesc in vizuinile lor intune
coase. i imi era §i foarte frica sa nu ne ratacim prin
tuneluri,

181
182
dar Jonatan facea sernne negre de furn cu faclia pe perep.i
grotei, pe unde inaintarn, ca sa gasirn drurnul inapoi.
Plirnbare, zisese Jonatan, dar de plirnbat nu ne-arn
prea plirnbat. Ne-am tarat §i ne-arn catarat §i-arn inotat §i-
arn sarit §i ne-arn agatat §i-arn tras §i-arn rnuncit ca ni§te
sclavi
§i-arn nirnerit prost, asta am facut. Ce plirnbare! i ce grote!
Uneori ajungearn in ni§te sali din pe§tera atat de mari, ca
nu le vedearn capatul, doar din ecou intelegearn ce
camere irnense erau. Alteori a trebuit sa inaintam acolo
unde nici macar nu se putea merge, a§a ca a trebuit sa ne
taram pe burta ca ni§te dragoni, in alte dati drurnul era
inchis de curenti de apa subterani, unde trebuia sa inotam
ca sa trecem mai departe. i rnai rau decat orice altceva
- uneori se deschideau hauri mari in fata picioarelor
noastre. intr-un asernenea hau era eu cat pe ce sa cad.
Tinearn faclia, §i rn-arn irnpiedicat. Jonatan rn-a apucat
tocmai cand era sa cad in adancuri. i atunci am scapat
faclia. Am vazut-o cazand ca o dunga de foe, rnai adanc
§i mai adanc §i mai adanc, §i disparand in cele din urma.
Dupa care am ramas in intuneric. Cel rnai rau intuneric din
cate pot exista. N-aveam curaj sa ma rni§C §i nici Sa
vorbesc §i nici Sa gandesc, incercarn Sa uit ca exist §i ca
stau acolo in intunericul negru, chiar in fata unei prapastii.
Dar am auzit vocea lui Jonatan langa mine. Reu§ise pana
Ia urma sa aprinda cealalta faclie pe care o avearn Ia noi.
i in timpul asta vorbea cu mine, vorbea §i vorbea, foarte
calm. Probabil ca sa nu ma pierd eu de-atata groaza.
' i ne-am chinuit mai departe. Cat de mult, nu §tiu. in
adancul Grotei Katia nu simteai trecerea timpului. Aveam
1?9
sentimentul ca ne ratacisem acolo de o venicie, i mie a
inceput sa-mi fie teama ca nu vom ajunge la timp. Poate ca
era deja seara; poate ca se lasase deja intunericul afara. i
Orvar... el poate ca era la Katia acum!
L-am intrebat pe Jonatan ce parere are.
,,Nu tiu", a zis el. ,,Dar daca nu vrei sa innebuneti,
nu te gandi la asta acum."
Atunci ajunsesem intr-un pasaj ingust, erpuitor, care
nu se mai termina i care nu se facea decat mai ingust 1mai
stramt putin cate putin. Se stramtora i in lungime i in la.
time, ca pana la urma abia daca puteam inainta pe acolo. In
cele din urma s-a transformat intr-o gaura prin care a
trebuit sa trecem tarandu-ne.
Dar de cealalta parte a gaurii era o grota mare. Nu
puteam ti cat de mare, fiindca lumina facliei nu ajungea
departe. Dar Jonatan a incercat ecoul.
,,Hohoho", a strigat el, i am auzit ecoul raspunzand
,,Hohoho" de multe ori i din multe direcpi.
Dar pe urma am mai auzit ceva. 0 alta voce
departe de tot in intuneric.
,,Hohoho", imita vocea. ,,Ce vrei, ce caup pe
dru:muri a§a ciudate cu faclie §i lumina?"
JIcaut pe Orvar", a zis Jonatan.
,,Orvar e aici", a zis vocea. ,,i cine e§ti?"
,,Sunt Jonatan Inima-de-Leu", a zis Jonatan. ,,i sunt
cu fratele meu, Karl Inima-de-Leu. Am venit sa te salvam,
Orvar."
,,Prea tarziu", a zis vocea, ,,prea tarziu -, dar mul
tumesc in orice caz!"
180
 Nici n-a zis bine asta, di am auzit poarta de arama
deschizandu-se cu un scartait. Jonatan a aruncat la o parte
faclia, care s-a stins. Pe urma am stat nemil?cati 1?i-am al?
teptat.
i pe poarta a intrat un om de-al lui Tengil cu un
felinar in mana. Atunci eu am inceput sa piang incet, nu
fiindca mi-era frica, pentru Orvar ptangeam. Cum putea
soarta sa fie atat de cmda, l?i ei sa vina sa-l ia tocmai arum!
,,Orvar din Valea Trandafirilor Salbatici, pregate1?
te-te", a zis omul lui Tengil. Jn cateva momente o sa fii
dus la Katia. Cata.ii in negru sunt pe drum."
In lumina felinarului am vazut o CUl?Ca mare din lemn,
cu stinghii groase, l?i am inteles ca acolo fusese pnut Orvar,
ca un animal.
Omul lui Tengil a pus felinarul pe jos, Ianga CUl?Ca.
,,Ai voie sa ai felinar langa tine in ultimele ceasuri, al?
a a hotarat Tengil in preamilostivia sa. Ca sa te obi1?nuic1?ti cu
lumina din nou 1?i s-o pop vedea pe Katia, cand o sa dai
ochii cu ea. Fiindca vrei, nu?"
A ras cu gura pana la urechi, dupa care a disparut pe
poarta, care s-a inchis cu zgomot in spatele lui.
Iar noi ajunsesem deja la CUl?Ca lui Orvar, l?i 1-am
vazut in lumina felinarului. Era mizerabil. Ahia se putea mi
c:a, dar totul?i s-a tarat pana la zabrele l?i 1?i-a intins mainile
spre noi printre stinghii.
,,Jonatan Inima-de-Leu" , a zis el. ,,Despre tine am
auzit multe acasa, in Valea Trandafirilor Salbatici. i arum
iata-te aici!"
,,Da, am venit aici", a zis Jonatan, l?i atunci mi-am dat
181
seama di i el plangea din cauza starii mizerabile a lui Orvar.
Dar pe urma a scos cup.tul pe care-I avea la centura i a
deschis cuca.
,,Taie i tu, Cojita! Ajuta-ma", a zis el. i am taiat i eu
cu cup.tul meu. Dei ce puteam face cu cateva cup.te? Un
topor ne-ar fi trebuit.
Dar am cioplit cu cup.tele pana ne-a tanit sangele din
maini. Taiam i plangeam, tiam ca venisem prea tarziu.
Orvar tia i el asta, dar poate ca totui nu voia sa creada,
fiindca gafaia de incordare acolo in cuca, i mai mormaia
din cand in cand:
,,Grabiti-va! Grabiti-va!"
i am facut-o. Ne curgea sangele. Taiam ca nebunii i
ne ateptam ca poarta sa se deschida in orice secun?a i
calaii imbracaµ in negru sa intre i sa se termine totul
pentru Orvar i pentm noi i pentru toa ta Valea
Trandafirilor Salbatici.
·
N-o sa ia numai until, ma gandeam eu. Katia o sa
pri measca trei bucap. in seara asta!
Simteam ca nu mai rezist mult, imi tremurau mainile
de abia mai puteam tine cup.tul. $i Jonatan P,pa de furie,
era turbat pe stinghiile acelea care nu voiau sa cedeze,
P,pa i lovea cu picioarele i taia iar, i atunci, in sfarit a
crapat, in sfarit plesnise o stinghie. $i pe urma inca una.
Era destul.
,,Arum, Orvar, arum", a zis Jonatan. Dar n-a primit
drept raspuns decat o gafaiala. Atunci -a furiat in cuca i
1-a scos pe Orvar care nici nu putea sa stea pe picioare sau
182
sa mearga. $i eu abia daca.mai puteam, in condiP,ile a5tea,
dar am luat-o clatinandu-ma inainte, cu felinarul, ca sa fac

181
lumina, iar Jona tan a inceput sa-1 traga pe Orvar spre gaura
noastra de salvare. Era obosit acum §i gafaia §i el, da,
gafaiam top trei ca ni§te animale fugarite, §i a§a ne §i
simteam, eel putin eu.
Cum se mai lupta Jonatan §i cum a reu§it sa-1 care
pe Orvar prin toata grota §i-a reu§it sa se tarasca prin
gaura §i intr-un mod bizar sa-1 ia cu el pe Orvar care era
mai mult mort decat viu. Aproape ca §i eu eram la fel -
§i acum era randul meu sa ma tarasc prin gaura. Dar n-am
apucat prea mult. Fiindca am auzit o scartaiala la poarta,
§i pe urma parca mi s-ar fi scurs toata puterea din mine.
Nu ma puteam mi§ca deloc.
,,Repede, repede, felinarul", a gafait Jonatan, §i eu i I-
am dat, de§i imi tremurau mainile. Felinarul trebuia ascuns,
§i cea mai mica raza de lumina era de ajuns ca sa ne dam
de gol.·
Calaii imbracati in negru -erau acum deja in grota. $i
oameni de-ai lui Tengil, cu felinare in maini. S-a facut
lumina ma1e. Darin coltul nostru era intuneric. $iJonatan
s-a aplecat
§i m-a tinut de brate §i m-a tras in gaura. intunelul intunecos
de acolo din spate. $i ne-am intins acolo toti trei, gafaind,
§i-am auzit tipete:
,,A fugit! A fugit!"

184
 14

N0aptea aceea I-am condus pe Orvar prin subteran.

Jonatan a facut-o. L-a carat pe Orvar prin infem, altfel
nu poate fi numit. Eu abia daca reueam sa ma car pe
mine, i nici atat.
,,A fugit! A fugit!" tipau ei, i cand s-a lasat
tacerea ne-am ateptat sa se ia dupa urmaritori. Dar n-a
venit nimeni. Totui, chiar i un om de-al lui Tengil
trebuia sa-i dea seama di exista o ieire mica din Grota
Katla, pe unde disparusem noi. i acea ieire mica nu
putea fi atat de greu de gasit. Dar probabil ca erau lai,
oamenii lui Tengil, n-aveau curaj sa dea nasul cu
dumanii, cand puteau ataca in turma, dar nimeni
dintre ei nu avea curaj sa intre primul intr-un tune!

184
ingust, uncle ai?tepta un dui?man despre care nu i?tia nimic.
Nu, erau pur i?i simplu prea lai?i, altfel de ce sa ne fi Iasat sa
sdipam atat de Ui?or? Nimeni nu evadase vreodata din Grota
Katia, i?i cum ii puteau explica lui Tengil fuga lui Orvar, asta
ma intrebam tocmai in acel moment. Treaba lor, a zis
Jonatan, noi le-avem pe-ale noastre.
N-am indraznit sa ne oprim i?i sa ne tragem putin su
fletul decat dupa ce-am iei?it din tunelul lung i?i ingust. Era
necesar, spre binele lui Orvar. Jonatan i-a dat lapte de capra
care se acrise i?i paine care se udase, totui?i Orvar a zis:
,,Mancare mai bunii n-am mancat niciodatii!"
Jonatan i-a frecat picioarele mult i?i bine ca sa i se
dezmorteascii, i?i Orvar i?i-a mai revenit putin. Dei?i de mers
nu putea, se putea doar tari.
A aflat de la Jonatan ce drumuri ne ai?teptau i?i
Jonatan 1-a mtrebat dacii vrea sa incerce sa ne continuiim
drumul chiar in noaptea aceea.
,,Da, da, da", a zis Orvar. ,,Vreau sa ma tariisc in ge
nunchi pana acasa, in Valea Trandafirilor Siilbatici, daca tre
buie. Doar n-o sa stau linii?tit aici sii ai?tept pana cand copoii
lui Tengil o sii intre dupii noi urland in tunelurile grotei."
Se observa deja cine era el. Nu un prizonier supus, ci
un rebel i?i un luptator pentru libertate. Orvar din Valea
Trandafirilor Salbatici, cand i-am viizut ochii acolo, inlumina
felinarului, am inteles ca lui Tengil ii era frica de el. Oricat
de slabit ar fi fost, avea un soi de flaciira vie in el, i?i probabil
doar datorita focului acela a iei?it viu prin noaptea de iad.
Fiindca nici o noapte din toate nopple din lume nu putea fi
mai rea.
185
 Lunga ca o vemicie a fost §i plina de pericole. Dar
cand obose§ti suficient, nu mai ai putere nici sa-ti pese de
ceva. Nici macar daca vin copoii, da, sigur ca am auzit
caini venind, urland §i latrand, dar nu mai aveam putere
sa-mi fie frica. Oricum, zgomotul n-a durat mult. Nici
macar copoii nn aveau curaj sa inainteze prea mult prin
prapastiile acelea, unde ne tarasem noi.
0bucata lunga de tot ne-am tarat acolo §i cand in sfar
§it am ie§it la lumina zilei, la Grim §i Fjalar, murdari din
cap pana-n picioare §i plini de sange §i uzi leoarca §i
aproape morti de oboseala, noaptea se terminase §i
dimineata venise deja. Orvar §i-a intins bratele, voia sa
imbrati§eze pamantul
§i cerul §i tot ce vedea, dar bratele i-au cazut, a adormit pe
loc. Atunci m-am trezit. Fjalar ma atingea U§Of cu botul.
Probabil considera ca dormisem suficient.
Jonatan era §i el treaz.
,,Trebuie sa ie§im din Karmanjaka inainte de a se intu
neca", spuse el. ,,Pe urma nu mai gasim drumul."
L-a trezit pe Orvar. i cand Orvar, readus la viata, s-a
ridicat in capul oaselor §i a vazut §i §i-a amintit §i-a
inteles ca nu mai era in Grota lui Katla, i-au dat lacrimile.
,,Liber", mormai el, ,,liber!"
i i-a cuprins mainile lµi Jonatan §i a stat a§a mult
timp.
,,Mi-ai dat inapoi viata §i libertatea", a spus et §i mi-
a multumit §i mie, de§i eu nu facusem nimic, mai mult
le statusem in drum.
Cred ca Orvar se simtea acum a§a cum ma simtisem

186
eu cand m-am eliberat de tot raul §i-am venit in Valea cu
Cire§i, §i imi doream atat de mult ca §i el sa ajunga la
valea

187
sa, viu i liber. Dar Inca. nu eram acolo. Eram iifca in
muntii Karmanjaka, uncle arum sigur miuna de soldati
de-ai lui Tengil, care ii cautau. Era un noroc ca nu ne
gasisera cat dormisem in vagauna noastra.
Am stat acolo in vagauna i am mancat ultimele
resturi din painea noastra. i din cand in cand Orvar
spunea:
,,Va dati seama, traiesc! Sunt liber i traiesc!"
Fiindca el era singurul in viata dintre prizonierii din
Grota Katia. Toti ceilalti fusesera, unul cate unul, jertfiti
lui Katia.
,,Dar sa nu ne facem noi griji pentru Tengil", a spus
Orvar. ,,Credeti-ma, are el grija ca Grota lui Katia sa nu
stea goala prea mult."
Din nou i-au aparut lacrimi in ochi.
,,0, Vale a Trandafirilor Salbatici", spuse el, ,,cat
timp o sa mai suspini sub asuprirea lui Tengil?"
Voia sa tie tot ce se intamplase in vaile Nagijalei cat
timp fusese pnut prizonier. Despre Sofia i despre Mattias
i despre tot ce facuse Jonatan. i Jonatan i-a povestit. i
despre Jossi. Aproape ca am crezut ca Orvar o sa moara
acolo in fata noastra. Cand a aflat ca din cauza lui Jossi
pati mise atat in Grota lui Katia. A trecut ceva vreme pana
i-a revenit i a putut sa vorbeasca din nou, i-atunci a zis:
,,Viata mea nu inseamna niinic. Dar ceea ce a fa.cut
Jossi cu Valea Trandafirilor Salbatici, asta nu poate fi
nicio data ispait sau iertat."
,,Iertat sau nu, el i-a cam primit pedeapsa" , a spus
Jonatan. ,,N-o sa-1 mai vezi niciodata pe Jossi!"
188
Dar pe Orvar ii apucase o mare furie. Voia sa
piece,

189
pardi ar £i vrut sa inceapa lupta pentru libertate chiar in
seara aceea, §i §i-a injurat picioarele ca iidue atat de
anevoios. A incercat din rasputeri §i pana la urma a reu§it
totu§i sa se ridice §i sa stea pe ele. Era foarte mandru cand a
reu§it. $i era o aparitie, cum statea acolo §i pendula inainte
§i inapoi, de pe.rca 1-ar fi batut vantul. iti venea sa zambe§ti
cand il vedeai.
,,Orvar", a spus Jonatan, ,,se vede de la o po§ta di
e§ti un prizonier din Grota lui Katia!
$i asta era adevarul. Plini de sange §i de murdarie
eram top trei, dar Orvar era eel mai rau. Hainele erau
zdrente de-arum, §i fata abia daca i se putea zari printre
barba §i p r. Ochii ii ardeau, erau ciudati.
Curgea un paraia§ prin vagauna noastra, §i acolo nc-am
curatat de toata mizeria §i de sange. Nu mai conteneam sa-mi
bag capul in apa :tece. Era minunat. Simteam di spal de pe
mine toata grota oribila a lui Katia.
Pe urma Orvar mi-a cerut cutitul §i §i-a taiat o mare
parte din brba §i par, astfel incat semana mai putin cu un
prizonier evadat. $i Jonatan §i-a scos din ranita coiful acela
al lui Tengil §i mantaua, care ii salvasera §i cu care trecuse
cu bine prin Valea Trandafirilor Salbatici.
,,Uite, Orvar, pune-ti asta", a spus el. ,,Poate o sa
creada ca e§ti un om de-al lui Tengil care a luat doi
prizonieri §i e in drum spre undeva cu ei."
$i Orvar §i-a pus coiful §i mantaua, dar nu-i plar.ea.
,,E prima §i ultima oara cand ma vezi cu asemenea
haine", a spus el. ,,Duhnesc a jug §i-a cruzime."
,,Sa duhneasca a ce-o fi", a spus Jonatan, ,,atata
190
vreme cat o sa te ajute sa ajungi acasa in Valea
Trandafirilor

191
Salbatici."
Era vremea arum sa pomim la drum. Soarele avea sa
apuna in cateva ore §i, cand se intuneca in mnnp, nimeni
nu mai putea umbla pe potecile periculoase de acolo.
Jonatan arata foarte serios. $tia ce ne a§teapta, §i 1-am
auzit cum ii spunea lui Orvar:
,,Urmatoarele doua ore snnt hotaratoare pentru soarta
Vaii Trandafirilor Salbatici, cred. Mai pop sa te mai tii pe
cal?"
,,Da, da, da", a spus Orvar. ,,$i zece ore, daca vrei."
Urma sa-1 incalece pe Fjalar. Jonatan 1-a ajutat sa se
urce pe cal. $i de indata s-a prefacut intr-nn alt Orvar. intr-
nn fel, parca devenise putemic §i crescuse in §a, da, Orvar
era unul din cei curajo§i §i puternici, exact ca Jonatan.
Doar eu nu eram nici un pie curajos. Dar dupa ce ne-am
urcat pe cal
§i stateam acolo cu bratele in jurul lui Jonatan §i cu
fruntea sprijinita de spatele lui, am simpt cum curge in
mine puti.na putere de la el, §i nu mai imi era atat de frica.
insa tot nu ma puteam abpne sa nu ma gandesc la cat de
minunat ar fi daca n-ar trebui sa fim tot timpul atat de
puternici §i de curajo§i. Adica, daca vreodata am putea
fi impreuna din nou, ca atunci, in primele zile in Valea
Cire§ilor, o, cat de departe mi se parea acum!
$i ne-am inceput calatoria. Ne indreptam spre apus,
intr-acolo era podul. De§i cararile erau multe §i
odihnitoare in muntii Karmanjaka. Nimeni in afara de
Jonatan nu s-ar fi descurcat in hap§ul acela. $i se pricepea
la asta intr-un mod ciudat, §i era un noroc pentru noi.
192
Eu ii pandeam pe oamenii lui Tengil de ma usturau

193
ochii. Dar nu se zarea nimeni. Nimeni in afara de Orvar,
care calarea in spatele nostru, cu coiful lui oribil §i
mantaua neagra. Tresa ream de spaima de fiecare data
cand se intampla sa-mi intorc capul §i sa-1 vad, invatasem
sa-mi fie frica de coiful ala §i de top cei care-I purtau.
Am mers mult timp §i nimic nu s-a intamplat. Era
atata lini§te §i calm §i atat de frumos peste tot unde
ajungeam. Seara lini§tita in munp., a§a s-ar putea numi,
ma gandeam eu. Daca n-ar fi atat de gre§it. Orice putea
aparea in lini§tea
§i pacea de acolo, §i simteam o incordare plina de fiori.
Pana
§i Jonatan era nelini§tit §i statea la panda in fiecare clipa.
,,Doar sa trecem podul", a zis el, ,,atunci am trecut
de ce e mai rau."
,,Cam cat mai avem pana acolo?" am intrebat eu.
,,0 jumatate de ora, daca totul decurge bine", a spus
Jonatan.
Dar atunci i-am vazut. 0 trupa de oameni de-ai lui
Tengil, §ase sulita§i pe cai negri. Au aparut unde §erpuia
cararea in jurul unui perete muntos, §i se apropiau de noi
in galop.
,,Acum e pe viata §i pe moarte", a spus Jonatan.
,,Vino incoace, Orvar!"
Orvar §i-a manat calul §i a venit rapid langa noi, §i
Jonatan i-a aruncat fraiele ca sa aratam mai prizonieri.
Ei inca nu ne zarisera. Dar era prea tarziu ca sa
fugim. i nu aveam unde sa fugim. Singurul lucru pe care-I
puteam face era sa ne continuam mersul pe cai §i sa
190
speram ca mantaua §i coiful lui Orvar ii va induce in
eroare.
,,Viu nu ma dau niciodata" a spus Orvar. ,,Vreau sa
I

191
 tii asta, Inima-de-Leu!"
Ne-am apropiat calare de dumanii notri cat de calm
am putut. Ne apropiam i mai tare i mai tare. Mie imi
inghetase ira spinarii i-am apucat sa ma gandesc ca daca
ne inhatau acum, mai bine ne-ar fi prins in Grota lui Katia
i am fi fost scutip. de o noapte de chin fara folos.
i ne-am intalnit. Ei i-au domolit caii ca sa poata trece
pe langa noi pe cararea ingusta. Nu era nimeni altul decat
Par!< ala.
Dar Park nici nu s-a uitat la noi. S-a uitat doar la Orvar.
i tocmai cand treceau unul pe Ianga celalalt, el a intrebat:
,,Ai auzit ceva, I-au prins?"
,,Nu, n-am auzit nimic", a spus Orvar.
,,incotro?" a intrebat Park.
,,Am ni te prizonieri", a spus Orvar, i Park n-a prim
it i alte informapi. Dupa care noi am mers mai departe cat
de repede am avut curaj.
,,intoarce-te incet,Cojita, i vezi ce fac", a spus
Jonatan. i eu am fa.cut exact ce-a zis el.
,,Merg mai departe", am zis eu.
,,Slava Domnului", a zis Jonatan.
Dar s-a bucurat prea devreme. Fiindca tocmai ii va-
zusem oprindu-se i uitandu-se cu totii lung-lung spre Poi.
,,Au inceput sa se gandeasca", a zis Jonatan.
i se pare ca asta faceau.
,,la stai pupn", a ppat Park. ,,Auzi, vreau sa tiu ceva
mai mult despre tine i prizonierii tail"
Orvar a strans din dinti.
,,Da-i bataie, Jonatan", a zis el. ,,Altfel suntem sortip.
190
pieirii!"
$i-am dat pinteni.
Atunci Park i toata trupa s-au intors, da, s-au intors
i-au pornit dupa noi, de le fluturau coamele cailor.
,,Acum, Grim, o sa arati cine eti", a zis Jonatan.
$i tu la fel, dragul meu Fjalar, am gandit eu, dorin
du-mi doar ca eu sa-1 fi calarit.
Cai de lupta mai buni ca Grim i Fjalar nu avea
nimeni, o, cum mai zburau pe carare, tiau ca arum e pe
viata i pe moarte. Urmaritorii erau dupa noi. Auzeam
clampaitul co pielor, uneori mai aproape, alteori mai
departe, dar indarat nice. Nu amuteau. Fiindca arum
P"ark tia pe cine vaneaza, i la o asemenea prada nu
putea renunta nici un om de-al lui Tengil, ar fi avut cu
ce sa apara la Tengil, in fortareata lui.
Erau chiar incoasta noastra, cand am galopat peste
pod, i ne-au uierat cateva sulite pe la spate. Dar nu ne-au
atins. Arum trecusem pe partea Nangijala, i atunci ce
era
191
1-92
mai rau trecuse, aa spusese Jonatan. Dar mie nu mi s-a
parut aa, din contra. Vanatoarea a continuat de-a lungul
fluviului. Sus de tot, unde tarmul se ridica in panta,
erpuia poteca pentru cai, care ducea spre Valea
Trandafirilor Salbatici, i intr-acolo ne ind reptam noi
intr-un suflet. Acolo mersesem noi intr-o alta seara de
vara, parca acum o mie de ani, atunci am venit calare, pe
inserat, Jonatan i cu mine, la pas, in drum spre primul
nostru foe de tabara. Aa ar fi trebuit sa mergem de-a
lungul fluviilor, nu ca acum, cu caii alergand de groaza
mortii. Cel mai salbatic calarea Orvar. Fiindca acum se
indrepta spre casa, spre Valea Trandafirilor Salbatici.
Jonatan nu putea pne pasul cu el. i Park a profitat de
asta, nu inte legeam de ce. Pana cand in sfarit am inteles
di e vina mea. Nu exista calaret mai rapid decat Jonatan,
nimeni nu 1-ar fi putut prinde din urma, dadi ar fi fost
singur pe cal. Dar acum trebuia sa se gandeasca tot
timpul la mine, i asta ii incetinea.
Aceasta cursa era hotaratoare pentru soarta Vaii
Trandafirilor Salbatici, a§a spusese Jonatan. $i felul in care
avea sa se tennine statea in rnainile rnele, oribil, da! Avea
sa se tennine rau, irni dadearn searna de asta din ce in ce
rnai rnult. De fiecare data cand ma intorcearn sa ma uit in
spate, coifurile acelea negre erau pupn rnai aproape de noi.
Uneori ii ..larearn in spatele unei coline sau a unor copaci,
dupa care ii vedearn clar din nou acolo, rnai aproape §i rnai
apro<tpe. Jonatan §tia acurn la fel de bine ca §i mine ca nu
putern scapa. Nu arnandoi. $i trebuia ca Jonatan sa scape.
Nu pu tearn sa-1 las sa fie prins din cauza rnea. De aceea i-
arn spus:
,,Jonatan, fa cum }ti zic acurn. Arundi-rna la o
cotitura, cand nu te vad! $i prinde- 1 din urrna pe Orvar!"
Mai intai a fost uirnit, am observat asta. Dar nu la fel
de uirnit pe cat erarn eu.
,,Chiar ai curaj", a intrebat Jonatan.
,,Nu, dar tot vreau", am zis eu.
,,Cojita rnea curajoasa", a spus el. ,,Ma intorc sa te
iau.
Irnediat ce-1 §tiu pe Orvar in siguranta la Mattias, vin."
,,Prorniti", am zis eu.
,,Da, tu ce crezi?" a zis el.
Atunci ajunsesern pe la salcia aceea unde facusern baie
§i eu am zis:
,,Ma ascund in copacul nostru. Sa ma iei de acolo!"
Mai rnult n-arn apucat sa zic, fiindca acurn erarn la
loc ferit, in spatele unei coline §i Jonatan a pnut calul ca sa
pot sari de pe el. Pe urrna a luat-o iar la goana. Iar eu m-
arn rostogolit repede intr-o groapa. Arn stat intins acolo
194
§i!-am auzit pe unnaritori duduind pe Ianga mine. I-am
vazut chi pul natang al lui Park intr-o Iicarire rapida.
Dadea din falci,

195
de pardi ar fi vrut sa mu§te- §i de el i§i salvase Jonatan viata!
Dar acum Jonatan il ajunsese deja din urma pe Orvar,
i-am vazut disparand impreuna §i am fost foarte multumit.
Da-i bice, Park dragutule, gandeam eu, daca iti inchipui ca
ajuta! Pe Jonatan §i pe Orvar nu-i mai vezi tu.
Am ramas in groapa, pana cand Park §i oamenii lui
au disparut. Atunci am §ters-o in jos la rau §i la copacul
meu. A fost frumos sa ma furi§eZ in coama verde §i sa ma
a§eZ intr-un stufari§ de crengi. Fiindca eram obosit acum.
Pe mal era o barcuta cu vasle care se proptise de
tarm, exact in dreptul copacului. Probabil ca se
desprinsese de undeva mai din susul raului. Fiindca nu era
legata. Oric.ne ar fi fost acela care a ramas fara ea, sigur e
suparat acum, ma gandeam eu, da, stateam acolo §i ma
gandeam cate putin la ficare lucru §i ma uitarn in jurul
meu. La apa involbuota ma uitam §i la stanca lui Park,
acolo ar trebui sa stea, animalul, gandeam eu. $i pe urma
am vazut Muntele Katla de cealalta parte a raului §i ma
gandeam cum puteau unii sa-i inchida pe alµ oameni in
grotele lor oribile. Ma gandeam
§i la Orvar §i Jonatan §i imi doream, cu atata intensitate de
ma durea, sa reu§easca sa treaca prin pasajul nostru sub
teran, inainte ca Park sa-i ajunga din urma. $i ma intrebam
ce-o sa spuna Mattias cand o sa-1 gaseasca pe Orvar in as
cunzatoare, cat de mult o sa se bucure atunci. La toate
astea ma gandeam.
Dar incepuse sa se insereze §i de-abia acum imi da
dea!Tl seama ca era posibil sa stau acolo toata seara. Jonatan
nu s-ar fi putut intoarce pana la lasarea intunericului. Era
196
putin ciudat, frica incepuse Sa ma invaluie U§Or, la fe} Ca
§i

197
inserarea, §i ma simteam singur.
Atunci, brusc, am vazut o femeie pe cal, sus, pe tarm.
$i nu era nimeni alta decat Sofia. Adevarat, era Sofia, nicio
data nu m-am bucurat mai mult ca o vad ca atunci.
,,Sofia", am p.pat eu, ,,Sofia, aici sunt!"
M-am furi§at afara din copac §i am dat din maini.
Dar a durat ceva pana am facut-o sa inteleaga ca sunt chiar
eu.
,,Hei, Karl", a strigat ea, ,,cum ai ajuns aid? $i ur.de
e Joaatan? Stai pup.n, venim la tine, sa ne udam caii."
$i atunci am vazut in spatele ei doi barbap., §i ei calare.
Mai intai I-am recunoscut pe unul din ei, era Hubert. Ce!alalt
statea in umbra, dar pe urma a inaintat cu calul. $i I-am
vazut. Era Jossi.
Dar nu putea fi Jossi - am zis ca poate am innecunit
eu §i am vedenii, Sofia nu putea veni aici cu Jossi! Ce nu
era in regula? Sofia innebunise §i ea, sau doar visasem ca
Jossi e un tradator? Nu, nu, nu visasem, era un tradator! $i
n-aveam vedenii, venea, §i ce avea sa se intample acum?
Ajutor, ce avea sa se intample?
A aparut in umbra mergand pe cal de-a lungul tar
m11lui, §i urla de la distanta:
,,Ei, dar uite-1 pe micutul Kalle Inima-de-Leu, sa ne
intalnim iar!"
Veneau top. trei. Eu stateam nemi§cat jos la apa §i-i
a§teptam doar cu un gand: Aju tor, ce-o sa se intample
acum?
Au coborat de pe cai, i Sofia s-a apropiat §i m-a luat
in brafe. iiluceau ochii de bucurie.
198
 ,,Jar ai ieit la vanatoare de lupi?'' a zis Hubert
razand. Dar eu stateam acolo fara sa scot o vorba,
doar ma

199
holbam.
,,Unde va duceti?" am reuit eu sa scot din mine
intr-un final.
,,Ne arata Jossi pe unde se trece eel mai bine prin zid",
a zis Sofia. ,,Cand va veni ceasul luptei, va trebui sa tim
asta."
,,Da, trebuie", a zis Jossi. ,,Trebuie sa avem un plan
clar, inainte de a pomi la atac."
Fierbeam in mine. Pai cred ca planul tau e destul de
dar, am zis eu in gandul meu. $tiam de ce a venit. Voia sa
le intinda o capcana Sofiei i lui Hubert. Direct spre
pierzanie ii ducea, daca nimeni nu-I impiedica. Dar cineva
trebuie sa-1 impiedice, am gandit eu. $i pe urma am
inteles: Ajutor, eu sun eel care trebuie s-o faca! $i nu era
timp de pierdut. Trebuia sa se intample chiar acum.
Oricat de tare mi-ar fi displacut, trebuia s-o fac acum. Dar
cum sa incep?
,,Sofia, ce mai face Bianca?" am intrebat eu intr-un
final.
Atunci Sofia paru abatuta.
,,Bianca nu s-a mai intors niciodata din Valea Tranda
firilor Salbatici", a zis ea. ,,Dar de Jonatan tii ceva?"
Nu voia sa vorbeasca despre Bianca. Dar eu aflasem
ce voiam. Bianca murise. De aceea venise Sofia aici cu Jossi.
Nu primise niciodata mesajul nostru.
Jossi voia i el sa afle daca tiu ceva de Jonatan.
,,Sper ca n-a fost prins", a zis el.
,,Nu, n-a fost", am zis eu privindu-1pe Jossi drept in
ochi. ,,Tocmai 1-a salvat pe Orvar din Grota lui Katia."
200
 Atunci Jossi a amutit i fata lui imbujorata a palit.
Dar Sofia i Hubert jubilau, o, ce mai jubilau! Sofia m-a
imbrap'jat

201
din nou §i Hubert a zis:
,,Asta e cea mai buna veste pe care puteai sa ne-o dai."
Voiau sa §tie cum a decurs totul. Dar Jossi nu. El se
grabea acum.
,,Lasa ca ne spui mai incolo", a zis el. ,,Trebuie sa
ajun gem uncle-am zis, inainte de lasarea intunericului."
Da, fiindca soldap.i lui Tengil sigur stau la panda §i
a§teapta, am completat eu in gandul meu.
,,Haide, Karl", a zis Sofia, ,,suie-te pe calul meu, sa
mergem impreuna, tu §i cu mine."
,,Nu", am zis eu, ,,sa nu te duci nicaieri cu tradatorul
ala!"
i am aratat cu degetul la Jossi. Am crezut ca o sa ma
omoare. M-a strans de gat cu mainile lui marl §i a §Uierat:
,,Ce zici acolo? Inca un cuvant, §i te distrug."
Sofia 1-a facut sa-mi dea drumul. Dar nu s-a aratat
buna cu mine.
,,Karl, e josnic sa-1 numeti pe om tradator, cand nu e
adevarat. Dar tu eti prea mic ca sa intelegi ce ai spus."
i Hubert, el radea putin.
,,Eu credeam, oare eu sunt tradatorul? Eu care tiu
prea multe §i-mi plac caii albi sau ce scrisesei tu pe
peretele din bucatarie de acasa?"
,,Da, Karl, tot inventezi invinuiri §i le arunci in toate
direcpile" a spus Sofia severa. ,,Trebuie sa termini!"
I

Jmi cer iertare, Hubert", am zis eu.

,,Ei, dar Jossi", a spus Sofia.
,,Nu-mi cer iertare ca-I numesc tradator pe un trada
tor'', am spus eu.
202
 Dar n-am putut sa-i fac sa ma creada. M-am simtit
groaznic cand am inteles asta. Voiau sa mearga cu Jossi. l§i
voiau propria nefericire, oricat incercam eu sa ma impo
trivesc.
,,Va intinde o cursa", tipam eu. ,,$tiu asta! $tiu asta!
Intrebap.-1 de Veder §i Kader cu care seintfilne§te susin
munp!
$i ir.treba ti-1 cum a facut cand I-a tradat pe Orvar!"
Jossi voia sa ma zgaltaie inca 0 data, dar s-a
stapanit.
,,Putem sa plecam odata", a zis el, ,,sau riscam totul
doar pentru minciunile baiatului astuia?"
Mi-a aruncat o privire plina de ura.
,,$i tinusem odata la tine", a zis el.
,,Odata am tinut §i eu la tine", am raspuns eu.
II vedeam cat de frica ii e in toata furia lui. Chiar se
graea acum, trebuia s-o prinda §i s-o ia prizoniera pe Sofia,
inainte ca ea sa-§i <lea seama care e adevarul. Altfel,
propria lui viata era in joc.
Ce U§urare trebuie sa fi fost pentru el ca Sofia nu
voia sa §tie adevarul. Ea avea incredere in Jossi, avusese
dintot deauna. $i eu eram eel care-I invinovatise mai intai
pe unul, apoi pe celalalt, cum sa ma creada ea?
,,Haide, Karl", a zis ea, ,,o sa rezolv asta cu tine mai
tarziu."
,,N-o sa fie nici un «mai tarziu», daca te duci cu
Jos:si" am zis eu.
I

$i acum plangeam. Nangijala nu-§i putea ingadui sa

o piarda pe Sofia, iar eu stateam aici §i nu o puteam salva.
203
Fiindca ea nu voia sa fie salvata.
,,Haide, Karl", a zis ea din nou, cu incapatanare.

204
 Dar chiar atunci mi-am adus aminte ceva.
,,Jossi", am zis eu, ,,deschide cama§a §i arata ce ai
pe piept!"
Jossi s-a facut alb ca varul la fata, chiar §i Sofia §i
Hu bert au trebuit sa remarce asta, §i el §i-a dus mana la
piept de parca ar fi vrut sa ascunda ceva. S-a lasat tacerea
cateva clipe. Dupa care Hubert a zis cu voce aspra:
,,Jossi, fa cum spune baiatul!"
Sofia statea fara sa scoata un sunet §i se uita lung la
Jossi. Dar el §i-a ferit privirea.
,,Ne grabim", a zis el §i a vrut sa se urce pe cal.
Privirea Sofiei s-a asprit.
,,Nu atat de tare", a spus ea. ,,Eu sunt conducatorul
tau, Jossi, arata-mi pieptul!"
Era cumplit sa-1 prive§ti pe Jossi atunci. State'a acolo
§i sufla greu, paralizat §i speriat, §i nu §tia daca. sa fuga
sau sa ramana. Sofia s-a apropiat de el, dar el a dat-o la o
parte cu cotul. N-ar fi trebuit s-o faca. Ea 1-a apucat tare §i
i-a smuls cama§a de pe el.
Si pe pieptul lui era emblema Katla. Un cap de dragon
era, §i lucea ca sangele.
Atunci Sofia a palit §i mai tare decat Jossi.
,,Tradator", a zis ea. ,,Blestem asupra ta §i a ceea ce
ai facut vailor din Nangijala. "
Atunci §i-a revenit in sfar§it la viata. Injura §i voia sa
se repeada la calul lui. Dar Hubert era deja acolo §i 1-a
cprit. Atunci el s-a intors, cautand innebunit o alta cale de a
scapa. Si a vazut barca cu vasle. Dintr-un singur salt a fost
jos la ea,
200
§i inainte ca Sofia §i Hubert macar sa apuce sa ajunga la
tarm,

201
el disparuse deja din fata ochilor no§tri, manat de curenti.
Radea, era un ras infiorator.
0 sa te pedepsesc, Sofia", tipa el. Cand o sa fiu
11 11

con ducator in Valea Cire§ilor, atunci o sa te pedepsesc

aspru."
Bietul nebun, am zis eu in gandul meu, n-o sa mai
vii niciodata inValea Cire§ilor. InCascada lui Karma o sa
ajUPgi, nicaieri altundeva.
lncerca sa vasleasca, dar valurile furioase §i
vartejurile au lovit barca §i au aruncat-o de stand, rupand-
o in bucati. I-au smuls vaslele din mana. Dupa care a venit
§uierand un val §i 1-a afundat in apa. Atunci eu am
inceput sa plang §1a§ fi vrut sa-1 salvez, de§i era un
tradator. Dar nu exista nici o salvare pentru Jossi, §tiam
asta. Era atat de oribil §i de trist sa stai acolo pe inserat §i
sa vezi §i sa §tii ca Jossi e singur singurel §i neajutorat in
valtoarea apei. L-am vazut aparand ind. data pe coama
unui val. Pe urrna s-a scufundat iar. i nu 1-am mai vazut.
Era aproape intuneric acum. Cand Fluviul Fluviilor
Stravechi il luase pe Jossi §i-1 dusese la Cascada lui Karma.

202
 15

Ziua luptei, pe care toti o a§teptasera, a sosit incele din urma.

Era furtuna in Valea Trandafirilor Salbatici in ziua aceea,
copacii erau indoiti §i franti. Dar nu era o furtuna din aceea
la care se referise Orvar atunci cand zisese:
,,Furtuna libertatii va veni, §i aceea ii va £range pe
asupritori ca atunci cand copacii sunt franti §i cad. Se va
apropia cu un tunet §i va matura de pe fata pamantului
sclavia noastra §i in sfar§it ne va face liberi din nou!"
in bucataria lui Mattias zisese a§a. Acolo veneau in
secret oameni ca sa-1asculte §i sa-1vada, da, pe el §i pe Jona
tan voiau sa-i vada.
,,Voi doi, voi sunteti alinarea §i speranta noastra,
sun teti tot ce avem", spuneau ei. i veneau pe
furl§ingospodaria lui Mattias seara, de§i §tiau cat de
periculos e.
,,Fiindca vor sa auda despre furtuna libertatii, a§a cum
vor copiii sa auda pove§ti", zicea Mattias.
Ziua luptei era singurul lucru Ia care se gandeau §i
dupa care tanjeau arum. i nu era de mirare. Dupa evadarea
202
lui Orvar, Tengil era mai cmd ca niciodata. Nascocea
zilnic

203
noi moduri de a tortura i pedepsi Valea Trandafirilor
Salbatici, de aceea ei 11 urau acum cu mai multa furie ca
niciodata, i tot mai multe arme se faceau pe furi in vale.
$i din Valea Cireilor veneau in ajutor din ce in ce mai
multi luptatori pentru libertate. Sofia i Hubert aveau o ta
bari'i militara in ascunzatoarea cea mai adanca a padurii,
departe, la Elf rida. Uneori, noaptea, Sofia trecea prin
tunelul subteran i in bucataria lui Mattias ii faceau toate
planm ile de lupta, ea, Orvar i Jonatan.
Eu stateam intins acolo i ii ascultam, caci acum
dormeam pe canapeaua din bucatarie, fiindca Orvar avea
nevoie de camera lui ascunsa. $i de fiecare data cand venea
Sofia, el zicea:
,,Acolo e salvatorul meu! Sper ca n-am uitat sa.-ti
multumesc, Karl?"
$i Orvar spunea de fiecare data ca eu eram eroul Vaii
Tra11dafirilor Salbatici, dar eu ma gandeam la Jossi in c:.pa
intunecata i ma simteam trist.
Sofia se ingrijea i de paine pentru Valea Trandafirilor
Salbatici. 0 aduceau peste munti in carute incarcate din
Va lea Cireilor i o treceau apoi prin tunelul subteran,
Mattias umbla de colo-colo cu ranita in spate i o impartea
pe furi prir1 gospodarii. Pana atunci nu tiusem ca
oamenii se pot bucura atat doar de pupna paine. Acum
vedeam asta, fiindca il insoteam pe Mattias in aceste
plimbari. $i vedeam cum suftra oamenii din vale i ii
auzeam vorbind despre ziua luptei dupa care tanjeau atat
de mult.
Eu unul eram ingrozit de acea zi, totui, pana la urma,

204
incepusem sa tanjesc i eu dupa ea. Fiindca era
insuportabil

203
sa stai a§a §i sa a§tepti. i periculos, zicea Jonatan.
,,Nu se mai poate tine secretul atata timp", ii spanea
el lui Orvar. ,,Visul nostm de libertate poate fi distrus foarte
U§Or."
i chiar avea dreptate. Nu era nevoie decat ca un om
dP-al lui Tengil sa gaseasca tunelul nostru subteran sau sa
vina noi perchezitii in case, ca Jonatan §i Orvar sa fie
desco periti in ascunzatoare. Ma treceau fiorii doar la
gandul asta. Dar oamenii lui Tengil trebuie sa fi fast §i orbi
§i surzi,
altfel sigur ar fi observat ceva. Daca s-ar fi sinchisit cat de
cat, sigur ar fi auzit furtuna libertatii bubuind in surdina,
furtuna care in curand avea sa cutremure toata Valea Tran
dafirilor Salbatici. Dar n-auzeau.
In seara de dinaintea zilei luptei am stat intins pe
canapeaua mea fara sa inchid un ochi. Din cauza
bubuitului furhmii de afara §i din cauza nelini§tii. La
revarsatul zorilor, in dimineata urmatoare, avea sa
izbucneasca, era hotarat. Orvar §i Jonatan §i Mattias
stateau la masa §i vorbeau despre asta, iar eu stateam
intins acolo §i ascultam. Mai mult Orvar se auzea. Vorbea
foarte mult, §i ii ardeau ochii in cap. Tanjea dupa
dimineata aceea mai mult decat oricine altcineva.
A§a urma sa se intample, am inteles eu din
dis1-.. utia lor. Cu paznicii de la poarta cea mare §i de Ia
poarta fluviului aveau sa se lupte mai intai, ca sa i se poata
deschide Sofiei §i lui Hubert. Aveau sa intre calare cu
trupele lor, Sofia prin puarta cea mare §i Hubert prin poarta
de la fluviu. .
206
 ,,i pe urma 0 sa invingem impreuna sau 0 sa
murim", a zis Orvar.
Trebuia sa mearga rapid, zicea el. Valea trebuia eli-

203
berata de toti oamenii lui Tengil §i porp.le sa fie bine
ferecate inainte ca Tengil sa apuce s-o aduca pe Katia
acolo. Fiindca impotriva lui Katia nu existau arme. Nu
putea fi invinsa altfel decat prin infometare, a§a zicea
Orvar.
Nici o lance sau sageata sau palo§ nu o atinge", zicea
el. ,,:;>i e de ajuns o singura flacaruie din focul ei sa
paralizeze sau sa omoare pe oricine."
,,Dar daca Tengil o p.ne pe Katia acolo in munpi lui.
ce rost are sa eliberam Valea Trandafirilor Salbatici?" am
intre bat eu. ,,Cu ea va poate inrobi iar, la fel ca prima
oara."
,,El ne-a dat un zid cu care sa ne protejarn, nu uita
asta", a raspuns Orvar. ,,i porti care pot fi inchise pentru
mon§tri! Amabil cum e el!"
i oricum, eu nu mai trebuia sa ma tern de Tengil, a
zis Orvar. Chiar in seara aceea, el, Jonatan §i Sofia §i
multi altii rmau sa asedieze cetatea lui Tengil, aveau sa-i
invinga garzile de corp §i sa-1 termine acolo, inainte ca el
macar sa afle despre rascoala din vale. i pe urma Katia va
sta legata in grota ei, pana va ajunge atat de lipsita de
vlaga §i de infometata, incat va putea fi omorata.
,,Alt mod de a sdipa de monstru nu exista", a zis
Orvar. Pe urma a spus iara§i despre cat de rapid
trebuia eliberata valea de toti oamenii lui Tengil, la care
Jonatan a
zis:
,,Eliberata, adica vrei sa spui sa-i omoram."
,,Da, ce altceva sa vreau sa spun?" a zis Orvar.
205
 ,,Dar eu nu pot omori pe nimeni", a zis Jonatan, ,,tu
§tii asta, Orvar!"
,,Nici macar daca este vorba de viata ta?" a intrebat

206
Orvar.
,,Nu, nici macar", a raspuns Jonatan.
Orvar nu putea sa inteleaga asta, §i nici Mattias.
,,Daca toti ar fi ca tine", a zis Orvar, ,,atunci raul ar fi
la putere in ve§nicia ve§niciilor! "
Dar atunci eu am zis ca daca toti ar fi ca Jonatan, n-
ar mai exista rau.
Pe urma n-am mai spus nimic toata seara. Doar cand
Mattias a venit §i m-a bagat in pat §i m-a invelit. Atunci
i-am §optit:
,,Mi-e atat de frica, Mattias!"
$i Mattias m-a mangaiat §i a spus:
,,$i mie!"
Jonatan a trebuit in orice caz sa-i promita lui Orvar ca
va merge calare in valtoarea luptei ca sa le dea celorlaltor
oameni curaj sa faca ceea ce el unul nu puteau sau nu voia
sa fadi..
,,Oamenii din Valea Trandafirilor Salbatici trebuie sa

207
te vada", a zis Orvar. ,,Trebuie sa ne vada pe amandoi."
Atunci Jona tan a spus:
,,Da, daca trebuie, atunci trebuie."
Dar am vazut, in raza singurei lumanarele care ardea
acoio in bucatarie, cat de palid era.
Fusesem nevoiti sa-i lasam pe Grim i Fjalar departe,
in padure la Elfrida, cand ne-am intors din Grota lui Katia.
Dar Sofia avea sa-i ia cu ea, cand trecea prin poarta cea
mare in ziua luptei, aa se hotarase.
Ceea ce aveam eu de facut, i asta era hotarat. Nu
tre buia sa fac nimic, doar sa atept pana va trece totul.
Aa zisese Jonatan. Urma sa stau singur-singurel
acasa in bucatarie i sa atept.
Nimeni n-a dormit prea mult in acea noapte.
$i a venit dimineata.
Da, a venit dimineata i ziua luptei, o, ce bolnava mi-a
fost inima in acea zi! Am vazut i-am auzit prea bine
sangele i tipetele, fiindca luptau pe campia din fata
gradinii lui Mattias. L-am vazut pe Jonatan plimbandu-se
pe cal, furtuna ii flutura parul, i in jurul lui era numai lupta
i paloe care taiau i lanci care vajaiau i sagep care zburau
i tipete i ppete. $i i-am spus lui Fjalar ca, daca moare
Jonatan, atunci vreau i eu sa mor.
Da, eu il aveam pe Fjalar cu mine in bucatarie. Nu
voiam sa tie cineva asta, dar trebuia sa-l am acolo. Singur
nu puteam sa fiu, nu se putea. Fjalar vedea i el pe fereastra
ce se intampla pe campia de afara. Atunci a nechezat. Nu
tiu daca fiindca ilvazuse pe Grim sau daca ii era frica, aa
cum imi era mie.
207
 Friica imi era... frica, frica!
L-am vazut pe Veder doborat de lancea Sofiei §i pe
Kader murind de palo§ul lui.
Orvar, §i pe Dodik §i pe mulp. altii, cadeau in dreapta
§i in stanga. $i Jonatan era calare acolo printre ei, furtuna
il tragea de par, §i era din ce in ce mai alb la fata, §i inima
mi se imbolnavea din ce in ce mai mult.
$i apoi a venit sfar§itul!
Multe tipete s-au auzit din Valea Trandafirilor Salbatici
in ziua aceea, dar unul nu semana cu celelalte.
In toiul luptei a rasunat un com de lupta prin furtuna
§i atunci s-a auzit un strigat:
,,Vine Katla!"
$i a urma µpatul. Tipatul de foame al lui Katia, pe
care toti icuno§teau prea bine. Atunci palo§ele au cazut §i
lancile
§i sagetile, §i cei care se luptau nu s-au mai putut lupta.
Fiindca §tiau ca nu exista nici o scapare. Doar bubuitul
furtunii §i comul de lupta al lui Tengil §i tipatul lui Katla
se auzeau acum in vale, §i focul lui Katla ta§nea §i ii
omora pe toti cei pe care Tengil ii arata cu degetul. Arata
cu dege!ul §i arata cu degetul, §i chipul sau crud era
intunecat de rautate,
§_i acum sfar§itul venise pentru Valea Trandafirilor Salbatici,
§tiam asta!
Nu voiam s-o vad, nu voiam s-o vad ... sa nu vad
nimic. Doar pe Jonatan, trebuia sa §tiu unde e. i 1-am
vazut chiar in fata gradinii lui Mattias. Statea acolo pe
Grim, era palid
§i foarte calm §i furtuna il tragea de par.
11ona tan.III am tt-•i Pa t J ona t an, ma auzi ?. II
J 11
v •

eu,
Dar nu ma auzea. i 1-am vazut <land pinteni calului,
pe urma zburand in susul dealului, ca o sageata zbura, mai
repede n-a calarit niciodata nimeni inceruri sau pe pamant,
§tiu asta. Zbura spre Tengil... §i a trecut in zbor pe Ianga el...
i pe urma, comul de lupta s-a auzit din nou. Dar
}o!latan era eel care sufla in el acum. II smulsese din mana
lui Tengil, §i sufla in el de rasuna cerul. Katia sa §tie ca avea
un nou stapan.
Pe urma s-a lasat lini§tea. Chiar §i furtuna s-a
potolit. Toti amutisera §i doar a§teptau. Tengil statea
nebup. de groaza pe calul sau §i a§tepta, Katla a§tepta §i
ea.
Inca o data a suflat Jonatan in com.
210
 Atunci Katla a tipat §i s-a intors cu furie spre eel pe
care pana atunci il ascultase orbe§te.
,,0 sa vina §i vremea lui Tengil spusese Jonatan, a§a
11
,

imi aduc aminte.

211
 Venise arum.

Pe urma s-a terminat ziua luptei in Valea Trandafirilor

Saltatici. Multi §i-au dat viata acolo pentru libertate. Da,
era libera arum, valea lor. Dar mortii nu §tiau asta.
Mattias era mort, nu mai aveam bunic. Hubert era
mort, el a fost primul care a cazut. N-a apucat sa treaca nici
macar de poarta de la fluviu, fiindca acolo a dat de Tengil
§i de soldapi lui. i mai ales de Katia. Pe ea o luase Tengil
cu el ca s3 vina tocrnai in aceasta zi §i sa dea Vaii
Trandafirilor Salbatici o ultima mare pedeapsa pentru fuga
lui Orvar. Ca era ziua luptei, asta nu §tia. De§i atunci cand
§i-a dat seama de asta, cred di s-a bucurat ca venise cu
Katia acolo.
Dar el era mort arum, Tengil, mort ca ceilalti.
,,Calaul nostru nu mai exista", a zis Orvar. ,,Copiii
no§tri vor putea trai in libertate §i vor putea fi fericiti. Cu
rand, Valea Trandafirilor Salbatici va fi ca inainte."
Dar eu ma gandeam ca Valea Trandafirilor Salbatici
nu va fi niciodata ca inainte. Nu pentru mine. Nu fara
Mattias.
Orvar primise un palo§ in spate, dar nu parea ca
simte taietura sau ca i-ar pasa de asta. Ochii ii erau la fel
de arzatori,
§i le vorbea oamenilor din vale.
,,0 sa fim fericip din nou", repeta el intruna.
212
 Multi au plans in Valea Trandafirilor Salbatici in
acea zi. in afara de Orvar.

211
 Sofia traiarnici macar nu fusese ranita. $i acum urma
sa se intoarca acasa in Valea Cireilor, ea i toti luptatorii ei,
cei. care ramasesera in viata.
A trecut pe la noi, in gradina lui Mattias, ca sa-i ia
rainas bun.
,,Aici locuia Mattias!", a spus ea plangand. Pe urma
1-a imbratiat pe Jonatan.
,,Sa te intorci acasa, in Gradina Cavalerilor", a zis ea.
,,0 sa ma gandesc la tine in fiecare clipa, pana 0 sa te
revad." Dupa care s-a uitat la mine.
,,Tu, Karl, vii cu mine, nu?"
,,N u ", am z1.s eu, ,,nu, eu ma d uc cu J ona t an.I"
Imi era foarte teama ca Jonatan sa nu ma trimita cu
Sofia, dar n-a facut-o.
,,A vrea sa ramana cu mine", a zis el.
Pe campia din fata gradinii lui Mattias statea tolanita
Kdtla, ca o gramada mare i oribila, tacuta i satula de la
atata sange. Din cand in cand se uita la Jona tan aa cum
se uita un caine ca sa-i dea seama ce vrea stapanul lui.
Nu se mai atingea de nimeni acum, dar atd.ta vreme cat
era acolo, gr_oaza inca mai domnea asupra vaii. Nimeni nu
indraznea sa se bucure. Valea Trandafirilor Salbatici nu
putea nici sa ii sarbatoreasca libertatea, nici sa-i jeleasca
morµi, atata timp cat Katia era acolo, a spus Orvar. $i un
singur om o putea duce inapoi in grota ei. Acela era
Jonatan.
,,Vrei sa ajuti Valea Trandafirilor Salbatici pentru
ultima data?" a intrebat Orvar. ,,Daca o duci acolo i-o legi
in lanturi, fac eu restul, atunci cand o sa vina vremea!
214
,,Da", a zis Jonatan, ,,o ultima data vreau sa te ajut,

211
Orvar!"

Cum sa mergi de-a lungul fluviilor, asta tiu. Trebuie sa

calreti incet i sa vezi fluviul curgand acolo jos i apa
stralucind i ramurile salciilor dansand in vant. Nu sa
me1·gi pe acolo cu un dragon stand in coasta ta.
Dar noi aa am facut. Auzeam paii ei grei in urma
noastra. Bum, bum, bum, bum, suna atat de amenintator,
Grim i Fjalar erau cat pe ce sa-i piarda mintile. Abia
daca ii puteam tine in frau. Din cand in cand, Jonatan
sufla incom. i asta era un sunet infricoator, i ceea ce e
sigur e ca lui Katia nu ii placea. Dar trebuia sa fie
ascultatoare cand il au zea. Asta a fost singurul lucru
care m-a consolat in calatoria noastra.
Nu ne-am adresat nici un cuvant, Jonatan i cu mine,
doar calaream cat de mult puteam. inainte de lasarea
intunericului, Jonatan trebuia s-o lege pe Katia in lanturi in
groca ei, acolo unde urma sa moara. Dupa care n-aveam s-
o mai vedem niciodata, i aveam sa uitam ca exista o tara
pre cum Karmanjaka. Muntele Muntilor Stravechi putea sa
stea acolo in venicia veniciilor, dar noi n-aveam niciodata
sa mai mergem pe drumurile acelea, Jonatan imi
promisese asta.
S-a facut linite spre seara, nici o furtuna, doar seara
linitita i calda. Era atat de frumos cand a apus soarele. Era
o seara din aceea in care ar fi trebuit sa mergi de-a lungul
213
fluviului fara sa-ti fie frica, gandeam eu.

214
 Dar nu-i aratam lui Jonatan. Faptul ca mi-e frica.
Intr-un final am ajuns la Cascada lui Karma.
,,Karmanjaka, ne vezi pentru ultima data", a zis Jona-
ta:i. cand am trecut calare peste pod. $i pe urma a suflat in
com.
Katia §i-a vazut stanca de cealalta parte a fluviului.
Sigur voia acolo, fiindca nu se mai oprea din §Uierat.
Exact in spatele lui Grim. N-ar fi trebuit sa fadi asta.
Fiinddi atunci s-a intamplat. Grim a dat din copite
ingrozit de moarte §i s-a lovit de marginea podului. i eu
ppam, fiindca am crezut ca Jonatan va cadea in cap in Cas
cada lui Karma. N-a facut-o. lnsa comul i-a zburat din
mana
§i a disparut in adancul apei involburate.
Ochii cruzi ai lui Katia au vazut totul, §i §tia ca
acum nu mai are stapan. Atunci a inceput sa tipe §i sa
arunce cas cade de foe pe nari.
0, ce repede am alergat pe cai ca sa ne salvam
bietele vieti! Cum mai calaream, cum mai dilaream! Peste
pod §i apoi in sus, pe cararea care ducea spre cetatea lui
Tengil, cu Katia §uierand in urma noastra.
Cararea aceea §erpuia in zig-zag prin Mu ntele
Munp.lor Stravechi. i ca intr-un vis infiorator, fugeam
acolo din terasa in terasa, cu Katia §Uierand in urma
noastra. Era chiar inspatele nostru, focul ei aproape ca ne
lingea. A arun
cat o flacara ingrozitor de aproape de Jonatan. Pret de o
clipa de groaza, am crezut ca 1-a ars, dar el a tipat:
,,Nu te opri! Fugi! Fugi!"
215
 Biep.i Grim §i Fjalar, Katia ii speriase atat de ta:e ca
fugeau de crapau, doar sa scape de ea. in susul cararii, prin

216
toate §erpuirile, goneau atat de tare ca aproape spurnegau,
mai repede §i mai repede, cat de iute puteau. $i atunci
Katla ramase in urma, §i tipa de furie. Era pe teritoriul ei
arum, §i acolb nirneni n-avea scapare. Bum, bum, bum-ul
ei se inde sea si §tiam ca o sa invinga pana la urma. Din
cauza cruzimii ei incapatanate.
Mult, mult am calarit a§a §i nu mai speram la nici o
salvare.
Apucasem sa urcam o bucata din munte. Inca aveam
un avans §i-arn vazut-o pe Katla drept sub noi pe ingusta
platforma stancoasa de deasupra Cascadei lui Karma, pe
unde trecea cararea. $i acolo s-a oprit cateva clipe. Fiindca
aici era stanca ei. Aid obi§nuia ea sa stea §i sa se uite tint.;
la apa, §i asta facea §i arum. Cu indaratnicie parca, se
oprise §i se uita fix in jos in cascada, foe §i furn ii ie§eau
ca ni§te rnaturi din i\iiri §i tropaia nerabdatoare inainte §i
inapoi. Dar dtipa aceea §i-a adus aminte de noi, s-a holbat
in sus la noi, cu ochii arzand mocnit.
Fiara, gandeam eu, fiara, fiara ce e§ti, de ce nu
rar.i.ai pe stanca ta?
Dar §tiarn ca o sa vina. 0 sa vina ...
Noi apucasern sa ajungem la piatra mare, acolo uc.de
o vazusern scotandu-§i capul ei fioros, cand am venit
prirna oara in Karmanjaka. $i arum caii no§tri nu mai
puteau. Este infiorator cand un cal cade sub tine. Asta s-a
intarnplat. Grim
§i Fjalar s-au prabu§it pe carare. $i daca pana atunci spe
rasern ca 0 minune ne-ar putea salva, acum putearn sa
renuntam la speranta aia.
217
 Erarn pierdufi, §tiarn asta. $i Katla o §tia. Ce triurnf

218
diavolesc ii aparuse in ochi! Statea atat de neclintita pe
stanca ei §i se holba in SUS la noi. Mi s-a parut ca rade ironic.
A cum nu se mai grabea. Parea ca gande§te: Vin cand oi
veni. Dar sa ma a§teptati sigur!
Jonatan se uita la mine bland cum obi§nuia.
,,Iarta-ma Cojita ca am pierdut cornul", a zis el. ,,Dar
n-am avut ce face."
Voiam sa-i spun lui Jonatan ca niciodata, niciodata n-
a§ a\'ea ceva sa-i iert, dar eram mut de groaza.
Katla era tot acolo jos. Foe §i furn ii frematau din
nari
§i incepuse sa se mi§te. Noi stateam la adapost in spatele
pietrei marl, ca sa nu ne atinga flacarile ei. Stateam strans
lipit de Jonatan, o, ce strans ma lipisem §i ma uitam la 1cu
lacrimi in ochi.
L-a apucat furia. S-a aplecat §i a ppat la Katla, care era
tot jos:
,,De Cojita nu te atingi! Ai auzit, monstru ce e§ti, de
Cojita nu te atingi, fiindca atunci..."
A apucat piatra de parca ar fi fost un uria i-ar fi
putut-o speria. Dar el nu era un uria i nici n-o putea
speria pc Katia. Dar piatra era desprinsa de peretele
prapastiei.
,,Pe Katla nu o atinge nici lance, nici sageata i
nici palo" spusese Orvar. Ar fi putut sa spuna i ca nici
I

0 piatra, oricat de mare ar fi fost.

Katla nu a fost omorata de piatra pe care Jonatan a
rastumat-o peste ea. Dar a nimerit-o exact. $i cu un tipat
care ar fi putut darama muntii, Katla a dat indarat, in
218
spatele Cascadei lui Ka rm a .

221
 16

Nu, nu Jonatan a omorat-o pe Katia. Kann a fiicut-o. i

Katia 1-a omorat pe Karm. in fata ochilor no§tri. Am
vazut-o. Ni meni altcineva in afara de mine §i de Jonatan
n-a mai vazut doi mon§tri stravechi distrugandu-se unul
pe altul. I-am vazut luptandu-se de moarte in Cascada lui
Karma .
.Cand Katia a scos un tipat §i a disparut, nu ne-a
venit sa credem. Chiar nu credeam ca a disparut cu
adevarat. Acolo unde se scufundase, am vazut doar o
valtoare de spu ma. Nimic altceva. Nici o Katia.
Dar pe unna am vazut §arpele. i§i inalta capul verde
din spuma, §i coada lui biciuia apa, o, era fioros, un §arpe
uria§ era, lung cat latimea fluviului, exact cum spusese
Elf rida.
Balaurul din Cascada lui Karma, despre care ea
auzise legende, cand era mica, nu era o legenda, a§a cum
nici Katia nu ua. Exista acolo §i era un monstru la fel de
ingrozito1 ca
§i ea. Capul i se mi§Ca in toate directiile, cauta... §i-a vazut-
218
o pe Katia. Ea s-a ridicat din adanc §i brusc era acolo, drept
in vartejul apei, §i §arpele s-a aruncat peste ea cu un vuie
§i

223
s-a incolacit in jurul ei. Ea ii scuipa focul rnorp.i spre el,
dar el o tinea strans, i focul· i s-a oprit in piept. Atunci ea
1-a macat i el a mucat-o. Mucau amandoi i voiau sa
ucida. Cred ca tanjisera dupa asta tocrnai din timpurile
stravechi, da, rnucau ca doi nebuni i-i aruncau trupurile
ingroziware unul peste celalalt in vartejul apei. Katla ppa
intre rnucaturi, dar Karrn muca foarte tacut, i sange negru
de dragon i sange verde de arpe curgea pe spurna alba i-
o colorau inr-o nuanta neagra i bolnava.
Cat au Fnut-o aa? Nu tiu. Simteam ca stau acolo pe
poteca de o rnie de ani i ca n-am vazut niciodata altce-.ra
in afora de doi rnontri furioi in lupta lor finala.
Era o lupta oribila i lunga, care s-a incheiat in cele
din urrna. Katia a seas un tipat taios, era tipatul dinaintea
rnortii, pe urma a tacut. Karrn nu rnai avea cap. Dar corpul
lui nu-i dadea drurnul lui Katia, i s-au scufundat amandoi,
incolacip. unul de celalalt, in adancuri. $i pe urrna n-ac
rnai fast nici un Karrn i nici o Katia, disparusera de pardi
n-ar fi existat niciodata. Spuma era alba din nou i sangele
otra vitor de rnonstru fusese clatit de apa imensa a
Cascadi lui Karma. Nimic nu rnai era ca inainte. Aa cum
fusese din tirnpurile stravechi.
Statearn acolo pe carare cu sufletul la gura, chiar
daca totul se sfarise. De vorbit n-arn putut o buna
bucata de vrerne. intr-un final, Jonatan a zis:
,,Trebuie sa plecam de aici! Repede! Se intunei:a in
curand, i nu vreau sa ne prinda noaptea in Karrnanjaka. "
Biep.i Grim i Fjalar! Nu tiu cum i-am facut sa se
ridice in picioare i cum am plecat de acolo. Erau obosip.
220
ca abia

225
ii puteau tari copitele.
Dar am plecat din Karmanjaka i am trecut podul
pentru ultima oara. Caii nu mai puteau sa mai faca un pas.
Imediat ce-am ajuns pe partea cealalta a podului, s-au
prabu it i au ramas lap.. Parca gandeau: acum v-am aju tat
sa veniti in Nangijala, gata, ajunge!
,,Sa ne facem un foe de tabara in vechiul nostru
loc", a zis Jonatan. Se referea la stanca pe care statusem
in noaptea aceea cu furhma, atunci cand o vazusem pe
Katia pentru prima data. $i acum ma treceau fiorii cand
ma gandeam la asta, i n-a fi vmt nici sa ne facem tabara
de noapte in alta parte. Dar acum nu mai aveam cum sa
inaintam.
Caii trebuiau adapati mai intai, dar n-au vrut sa bea.
Erau prea obosip.. Atunci mie a inceput sa mi se faca frica.
,,Jonatan, e ceva ciudat la ei! am zis eu. ,,Crezi ca
vor fi mai bine cand se vor trezi?"
,,Da, totul o sa fie bine, dupa ce o sa doarma", a zis
Jonatan.
L-am mangaiat pe Fjalar, statea intins, cu ochii
inchii.
,,Ce zi ai avut, Fjalar, saracutul de tine", am zis eu.
,,Dar maine o sa fie totul bine, aa a zis Jonatan."
Ne-am facut un foe exact acolo uncle il facusem pe
primul. $i stanca aceea cu furtuna era de fapt eel mai
frumos loc pe care ti-1 puteai imagina pentru un foe de
tabara, daca uitai ca Karmanjaka era atat de aproape. in
spatele nostru erau coaste inalte de munte, erau inca
incalzite de la soare i aparate de toate vanturile. infata

220
noastra, stanca se sfarea exact in Cascada lui Karma, i pe
partea care era cea I!lai
apropiata de piciorul podului era i un povami care dadea

227
intr-o campie plina de verdeata. Se vedea doar ca un petec
mic §i verde departe, departe sub noi.
Am stat la foe §i am vazut amurgul coborand peste
Muntii Muntilor Stravechi §i peste Fluviul Fluviilor Stra
vechi. Eram obosit, §i ma gandeam ca o zi mai lunga §i mai
grea nu mai traisem niciodata. De la rasarit pana la apus nu
fusese altceva decat sange §i groaza §i moarte. Exista
a"V enturi care n-ar trebui sa existe, spusese Jonatan odata, §i
din acestea avusesem parte mai mult decat suficient in acea
zi. Ziua luptei - chiar fusese lunga §i grea, dar arum se
teJ."Illinase in sfar§it.
Totu§i, necazul nu se terminase. Ma gandeam la
Mattias. II jeleam atat de mult, §i cand stateam acolo in
jurul fo::ului, I-am intrebat pe Jonatan:
,,Uncle crezi ca e Mattias arum?"
,,E in Nangilima" , a zis Jonatan.
,,Nangilima, n-am auzit niciodata despre asta! am spus
eu.
,,Ba sigur ai auzit", a zis Jonatan. ,,Nu-ti aduci aminte
de dimineata aceea cand am plecat din Valea Cireilor §i tu
erai foarte speriat? Nu-ti aduci aminte ce p.-am spus ati
mci:
«Daca nu ma intorc, ne vedem in Nangilima.» $i Mattias
acolo e arum."
Pe urma mi-a povestit despre Nangilima. Nu-mi mai
povestise nimic de mult, nu avusesem timp. Dar arum,
cand statea acolo in fata focului §i povestea despre
Nangilima, era aproape ca atunci cand statea pe marginea
cana:!Jelei mele, acasa, in ora.
222
,,in Nangilima ... in Nangilima", a spus Jonatan cu

223
glasul acela pe care il avea mereu cand povestea. ,,Acolo
inci>. mai este timpul focurilor de tabara §i al legendelor."
,,Bietul Mattias, atunci acolo e plin de aventuri care
n-ar trebui sa existe" am spus eu.
I

Dar Jonatan a zis di in Nangilima nu e un timp de

legenda plin de cruzime, ci unul plin de bucurie, unul plin
de jocuri. Oamenii se joaca acolo, da, bineinteles ca §i
muncesc §i se ajuta intre ei la toate, dar sejoaca mult §i
canta
§i danseaza §i-§i spun pove§ti, a zis el. Uneori ii sperie pe
copii cu pove§ti fioroase, pline de cruzime, despre mon§tri
precum Karm §i Katia §i despre oameni cruzi ca Tengil.
Dt1pa care rad de ele.
,,V-ap speriat arum", le spun ei copiilor. ,,Sunt doar
pove§ti. Nimic din toate astea n-a existat vreodata. Cel
puµn niciodata aici, in vaile noastre."
·Mattias o duce foarte bine inNangilima, m-a asigurat
Jonatan. Are o gradina veche in Valea Marului, cea mai
fru moasa gradina in cea mai frumoasa §i mai verde vale
din Nangilima.
,,Curand e vremea sa adune merele din gradina", a
spus Jonatan. ,,Ar trebui sa ne ducem acolo sa-1 ajutam. E
prea batran ca sa se urce pe scara."
,,Aproape ca-mi doresc sa ne putem duce acolo", am
spus eu. Fiindca mi se parea ca suna foarte bine povestea
asta cu Nangilima, §i imi era foarte dor de Mattias.
,,A§a zici. Pai, foarte bine, am putea locui la Mattias",
a zis Jonatan. ,,in Gradina lui Mattias in Valea Marului din
Nartgilima!
224
,,Poveste§te-mi cum ar fi", am zis eu.

225
 ,,0, ar fi atat de frumos", a zis Jonatan. ,,Am putea
merge calare prin padure i am putea face focuri de tabara
ici i colo -daca ai ti ce paduri sunt in jurul Nangilimei! i
in inima padurilor sunt lacuri mid i limpezi. Am putea sa
ne facem un foe de tabara pe malul altui lac in fiecare
seara i sa stam plecati cu zilele, i dupa aia sa ne intoarcem
acasa la Mattias."
,,i sa-1 ajutam la mere", am spus eu. ,,Dar atunci
inseamna ca Sofia i Orvar trebuie sa aiba grija de Valea
Cireilor i de Valea Trandafirilor Salbatici fara tine, Jona
tan."
,,Da, de ce nu", a zis Jonatan. ,,Sofia i Orvar nu mai
at< nevoie de mine, se pot descurca singuri cu vaile lor."
Dupa care a tacut i nu a mai povestit nimic. Taceam
amandoi, i eu eram obosit i deloc bucuros. Ce folos sa
ac.d toate alea despre Nangilima, cand se afla atat de departe
de noi.
Se insera din ce in ce mai tare, i munpi deveneau
din ce in ce mai negri. Pasari mari i negre pluteau
deasupra noastra i scoteau nite tipete atat de triste, totul
era trist. Cascada lui Karma duduia, ma saturasem s-o
aud. Ma facea sa,,mi amintesc ceea ce voiam sa uit. Trist,
trist mai era totul, i n-o sa mai fiu vesel niciodata,
gandeam eu.
M-am mutat mai aproape de Jonatan. El statea
nemicat, sprijinit de peretele muntelui, i era palid la
fata. Arata ca un print din poveste, cum statea acolo, dar
era un print obosit i palid. Bietul Jonatan, nici tu nu eti
vese!, ma gilndeam eu, o, daca te-a putea inveseli putin!
226
Cum stateam noi acolo tacuti, Jonatan a zis brusc:

227
 ,,Auzi, Cojita, trebuie sa-ti spun ceva!"
Atunci mie mi s-a facut imediat frica, fiindca atunci
cand spunea aa ceva, era sigur ceva trist pe care trebuia sa
ilimpartaeasca.
,,Ce trebuie sa-mi spui?" I-am intrebat eu.
,,Nu te speria, Cojita... dar ip. aduci aminte ce-a zis
Orvar? 0 flacara cat de mica din focul Katlei ajunge sa
par lizeze sau sa omoare pe oricine, iti aduci aminte ca
a spus asta?"
,,Da, dar de ce trebuie sa vorbe ti despre asta acum?"
am intrebat eu.
,,Fiindca ..." a zis Jonatan. ,,Fiindca o mica flacara
din foail Katlei m-a ars, cand fugeam de ea."
Inima imi fusese bolnava toata ziua de atata tristete i
groaza, dar nu plansesem. Acum, plansetul ieea din mine
aproape ca un tipat.
,,0 sa mori iar, Jonatan", am ppat eu. $i atunci Jonatan
a
zis: ,,Nu! Dar asta a vrea. Pentru ca n-o sa ma mai
pot
mica niciodata."
Mi-a explicat de ce era atat de cumplit focul Kat!
ei. Daca nu omora, facea ceva mult mai rau. Distrugea
ceva in tine, astfel incat paralizai. Nu se observa imedia
t, dar venea pe furl, incet i nemilos.
,,Imi pot mica doar bratele acum", a spus el. ,,$i
curand n-o sa mai pot nici asta."
,,Dar nu crezi ca trece?" am zis eu plangand.

228
 ,,Nu, Cojita, nu trece niciodata", a spus Jonatan.
,,Daca a putea sa ajung in Nangilima!"

229
 Daca ar putea sa ajunga in Nangilima, o, acum
intelegeam! Avea de gand sa ma lase singur iar, tiam!
Odata a disparut in Nangijala fara mine ...
,,Dar nu Inca o data", am tipat eu. ,,Nu fara mine!
Nu pcti sa dispari in Nangilima fara mine!"
,,Vrei sa vii cu mine?" a intrebat el.
,,Da, tu ce crezi", am spus eu. ,,N-am zis ca acolo
unde te duci tu, vin cu tine?"
,,Aa ai zis, i e alinarea mea", a zis Jonatan. ,,Dar e
greu de ajuns acolo!"
A tacut iar pentru cateva momente, dupa care a zis:
Jti aduci aminte cand am sarit atunci? Cand ardea i
am sarit in gradina? Eu am ajuns in Nangijala atunci, ip.
aduci aminte?"
,,Daca imi aduc aminte", am zis eu plangand i mai
tare. ,,Cum poti sa intrebi aa ceva? Imi aduc aminte de
asta in fiecare secunda de atunci."
,,Da, tiu", a zis Jona tan i m-a mangaiat iar pe obraz.

226
$i p urma a zis:
,,Ma gandeam ca am putea sa sarim inca 0 data. In
prapastia de acolo. Jos pe campie!
· ,,Da, atunci murim", am zis eu. ,,Dar ajungem
inNan gilima in cazul asta?"
,,Da, poti sa fii sigur", a zis Jonatan. ,,Imediat cum o
sa atingem pamantul, o sa vedem deja lumina din Nar.gi
lima. Vedem lumina diminetii peste vaile Nangilimei, da,
fiindca acolo e dimineata acum."
,,Ha ha, putem sari drept in Nangilima", am zis eu
§i-am ras pentru prima data de mult timp.
,,Putem", a zis Jonatan. ,,$i imediat ce vom ajunge la
pamant o sa vedem §i poteca spre Valea Marului drept in
fata noastra. $i Grim §i Fjalar sunt deja acolo §i a§teapta.
Nu trebuie decat sa ne urcam in §a §i sa o luam din loc la
trap."
,,$i atunci n-o sa mai fii deloc paralizat", am zis eu.
,,Nu, atunci o sa fiu liber de tot raul §i bucuros
nevoie mare! $i tu la fel, Cojita, §i tu o sa fii bucuros
atunci. Cararea spre Valea Marului trece prin padure, cum
crezi ca ne vom s1mti cand 0 sa calarim acolo in soarele de
dimineata, tu §i cu mine?"
,,Bine", am zis eu razand din nou.
,,$i nu ne grabim", a zis Jonatan. ,,Putem face baie
in tr-un lac mic, daca vrem. Oricum ajungem in Valea
Marului pana termina Mattias de gatit supa."
II Ce-o sa se mai bucure, cand 0 sa ajungem acolo", i:lm
zis eu. Dar pe urma am simtit de parca primisem o lovitura
de ciocan. Grim §i Fjalar, cum putea Jonatan sa creada ca o
227
sa-i luam cu noi in Nangilima?
,,Cum poti sa spui ca ei stau deja i ne ateapta? Doar
stau acolo i dorm."
,,Nu dorm, Cojita! Sunt morti. De la focul Katlei.
Dar ceea ce vezi acolo, e mtr-un fel doar carapacea lor.
Crede-ma, Grim i Fjalar stau deja Ianga poteca spre N
angilima i ne ateapta."
,,A tunci sa ne grabim", am spus eu, ,,ca sa nu ne
atepte prea mult."
Atunci Jonatan s-a uitat la mine i a zambit.
,,Eu nu ma pot grabi absolut deloc", a zis el. ,,Nu ma
pot mica din lac, ai uitat asta?"
i atunci am inteles ce trebuie sa fac.
,,Jonatan, te iau in spinare", am zis eu. ,,Tu ai fiicu t
asta odata pentru mine. i acum o fac eu pentru tine. Aa e
drept."
,,Da, aa e drept", a zis Jonatan. ,,Dar crezi ca ai curaj,
Cojita Inima-de-Leu?"
M-am apropiat de prapastie i m-am uitat in jos: Era
deja foarte intuneric. Ahia daca mai puteam vedea campia.
Dar era un hau de te lua ameteala. Daca saream de aolo,
m3car eram siguri ca ajungem 1n Nangilima amandoi.
Nici unul dintre noi nu trebuia sa ramana singur i sa stea
sa jeleasca i sa pianga i sa-i fie frica.
Dar nu noi trebuia sa sarim, eu trebuia s-o fac. Era
un lucru greu sa ajungi in Nangilima, aa spusese
Jonatan, dar de-abia acum intelegeam de ce. Cum sa am
curaj, cu:;:n a putea vreodata sa am curaj?
Da, daca nu ai curaj acum, am zis eu 1n gandul
228
meu, atunci eti un rahatel i n-o sa fii niciodata altceva
dedt un

229
rahatel.
M- am intors la Jonatan.
,,Da, am curaj", am zis eu.
,,Cojita eel mic i viteaz", a zis el. ,,Atunci s-o faceril!"
,,Mai intai vreau sa stau pupn langa tine", am zis eu.
,,Doar sa nu stai prea mult", a zis Jonatan.
,,Nu, doar pana se intuneca de tot", am zis eu. ,,Ca sa
nu vad nimic."
i-am stat langa el i 1-am pnut de mana i-am simpt
ca e putemic i bun din cap pana in picioare i ca nimic nu
e primejdios, daca el e acolo.
i noaptea i intunericul s-au Iasat peste Nangijala,
peste munti i fluviu i pamant. i stateam la margirlea
prapastiei cu Jonatan, el ma tinea strans cu bratele de gat, i
ii simteam respiratia in ureche. Foarte calm respira. Nu ca
mine ... Jonatan, fratele meu, de ce nu sunt i eu la fel de
curajos ca i tine?
N-am vazut intunericul din fata mea, dar tiam ca
este acolo. i nu trebuia decat sa fac un pas in intuneric,
i tctul va fi trecut. Va fi trecut atat de repede.
,,Cojita Inima-de-Leu" , a zis Jonatan, ,,p-e frica?"
,,Nu... ba da, mi-e frica! Dar tot o fac, Jonatan, o ac
acum ... acum ... i apoi n-o sa-mi mai fie nicicand fridi.
Nicicand fri..."

,,0, Nangilima! Da, Jonatan, da, vad lumina! Vad lumina!"

230 229