24 Mar 2020, 12:54 Om sau virus, om și virus

Acu mai bine de jumătate de secol, meteorologii (alături de frizeri și

chelneri) puteau fi subiect de glume. Celelalte categorii socio-
profesionale erau protejate de dictatura proletariatului, deci -
intangibile. Așa se face că prima anecdotă din viața mea pe care am
auzit-o la radio a fost cu meteorologi. Doi stau în fața planiglobului.
Unul zice: Eu cred că... și urmează un șir lung de argumente științifice
menite să justifice predicția că va ploua a doua zi. Celălalt ascultă și
conchide: Eu cred că nu. Retrăiesc acum această glumă citind,
ascultând, privind științificii care dezbat starea coronavirusului. Nu
înțeleg altceva din discursurile lor contradictorii decât faptul că sunt
neputincioși și neștiutori. Nu știu de unde vine virusul, cum se propagă,
cum infestează, cum evoluează (dacă evoluează), cum poate fi stârpit
(dacă poate fi stârpit). Cu siguranță, nu cifrele pandemiei sunt
înspăimântătoare, ci deruta științificilor. Gesturile elementare: strânsul
mâinii, îmbrățișarea, sărutul, care consacră sensul spiritual al vieții
comunitare, sunt desființate în numele salvării individuale. Izolarea
oamenilor reprezintă, de fapt, cerința imperativă a științificilor de a nu
ne expune neștiinței și neputinței lor. Poate că legăturile sociale s-or
reface după ce molima va fi trecut de la sine. Sau poate nu. Ceea ce va
rămâne, însă, cu certitudine, este mărturia falimentului unei convingeri
pe care ne bizuim de milenii: anume că omul controlează natura.
Aiurea! Nu controlăm nimic pentru că nu știm nimic. Iată, virușii, ca
purtători autorizați ai mesajului naturii vor fi întotdeauna mai abili
decât noi. Cum născoceam un antidot împotriva lor, cum se reformau și
renășteau în altă maladie. Acum, ca niciodată, trebuie să admitem că nu
putem să-i învingem, nu putem lupta împotriva lor oricâte aparate
sucite și chimicale am inventa. Deci, va trebui să regândim locul nostru
în acest univers. În armonie cu natura, nu împotriva ei. Ce-ar fi dacă, în
loc să încercăm degeaba să stârpim virusul, i-am deschide, cu ajutorul
aparatelor noastre sucite, o altă perspectivă: Bunăoară, să-l convingem
că poate să-și potolească foamea, nu neapărat cu plămânii noștri, ci,
mai avantajos, cu pungile și peturile de plastic care sufocă mările și
oceanele? Sau să se îndestuleze cu particulele de gunoi care poluează
atmosfera? Pe scurt: un adversar pe care în veci nu-l vei înțelege,
musai să-l transformi în aliat. Dar asta înseamnă să reconstruim
civilizația, renunțând la clișee, prejudecăți, idiosincrazii, mituri. Zic și
eu, în izolarea mea antivirală...