Despre unitate și dezbinare…

”Trăim timpuri în care este esențial să fim uniți! Suntem atacați din toate direcțiile de
cei care ar trebui să ne protejeze, să lucreze în scopul binelui comun, în așa măsură, încât un
individ, singur, nu are nicio șansă să răzbată cu bine prin hățișul care îl înconjoară. Totul se
petrece în același mod, nu doar la nivel de națiune, ci la nivel planetar: se administrează
populației frica în direct, pe toate canalele de comunicare existente.
Este bine știut că frica este cea mai nocivă emoție umană, datorită ei, organismul
uman cedând încet dar sigur, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic. Frica de moarte
este cu siguranță cea mai mare frică a unei persoane, iar de un timp încoace, oamenii se
confruntă permanent cu inducerea acestei imense frici din toate direcțiile.
Deși știm cu toții că moartea este singura certitudine a acestei vieți, logic, nimeni nu
își dorește să o experimenteze ci să o amâne cât mai mult posibil. Astfel, omul e predispus
să facă tot felul de compromisuri, pe care în alt context, probabil nu le-ar face. În vremurile
triste pe care le trăim azi, pe baza acestei frici, oamenii sunt dezbinați, împărțiți în două
categorii, cei care de frica morții se supun celor ce îi conduc și cei care, tot din cauza
aceleiași frici, refuză să se supună. Dușmanul comun în cazul tuturor e frica, dar cum nu e
ceva vizibil sau palpabil, oamenii se aruncă cu înverșunare unii împotriva altora, acuzându-se
reciproc de starea în care ne aflăm. Iar asta se datorează nu doar firii umane, predispusă la
conflicte, ci și celor care ne decid zi de zi viețile, cei care, prin ceea ce declară, seamănă
foarte bine cu cei de pe margine, la o bătaie între elevi în curtea școlii, cei care strigă
îndemnuri de genul ”Mai dă-i una! Pune-l jos! Arde-l!” Și așa ajungem să ne urâm unii pe
alții din ce în ce mai mult, să ne învinovățim pentru toate distrugerile din jur, fără să vedem
că, de fapt, ele se datorează celor care ne întărâtă.
Niciodată ura nu a creat ceva constructiv, ci a distrus și ceea ce mai era funcțional în
societate. În schimb acceptarea, înțelegerea, compasiunea pentru aproapele tău, ajutorul
oferit celui de lângă tine atunci când îți este cerut, sunt cele care vor ajuta omenirea să
devină un loc mai bun pentru noi toți. Să fim umani, nu doar la nivel de ființă biologică, ci la
nivel de inteligență emoțională - nu ne costă nimic dar putem câștiga enorm.
Dacă acum, în fața acestui virus cât se poate de real, noi, ca și umanitate, vom fi uniți
și nu vom accepta favorizarea sau defavorizarea unora din noi pe criterii stabilite de cei
cărora nu le pasă cu adevărat de binele nostru, ci încearcă să-și ascundă indiferența cu care
ne tratează și neputința de a gestiona situații de acest gen, atunci vom putea depăși cu bine
acest moment sumbru din istoria omenirii, printr-o adevărată evoluție a conștiinței. În caz
contrar, când totul se va termina, societatea va fi tribală, mai scindată decât a fost vreodată,
lipsită de multe libertăți pe care odinioară le consideram firești, libertăți pe care le vom
recăpăta probabil foarte greu sau deloc – pentru că istoria demonstrează că odată pierdută
libertatea, ea poate fi redobândită doar cu prețul unor mari revoluții și a multor vieți
sacrificate.
Doar uniți putem trece mai ușor prin orice furtună!”