Emil Cioran – Insemnari

Ceea ce este neinsemnat are drept sa existe. Cu atat mai mult cu cat prin el se
ajunge la esential.

Anecdota sta la originea oricarei experiente esentiale. De aceea e mult mai captivanta
decat orice idee.

Obsesia operei ce trebuie sa o creezi sa o lasi dupa tine, mie mi se pare din ce in
ce mai puerila. Trebuie sa fii, opera e secundara.

Sunt un mare amator de biografii. Ca toti ceilalti care nu au o viata.

Ieri am vorbit 3 ore din frica de a asculta. 3 ore de conversatii, am pierdut 3 ore de
tacere.

Cuvantul pe care nu l-ai spus e sclavul tau. Cuvantul pe care l-ai spus e stapanul tau.

Ati pastra mintea e un privilegiu de care poti fi deposedat.

Nimic nu mi-e mai strain decat implinirea. Din teama de a fi cineva, am sfarsit prin a
fi nimeni.

Sa fiu eu oare implicat in tot haosul asta? Ca si cand as face parte din societate.

Eram un nebun neistovit. Acum sunt un nebun istovit.

Cei doi mari intelepti ai antichitatii tarzii, Epictet si Marc Aurelius, un sclav si un
imparat. Sa citesti autori inactuali in vremuri tulburi este cel mai bun fel de a te
dezintoxica. In tot, trebuie sa te intorci la origini. Sa fii contemporanul inceputurilor.

Vulgaritatea e contagioasa, discretia niciodata.

Pentru a descoperi secretul unei fiinte e suficient sa te cobori cat mai jos cu putinta, nu
pentru ca ea s-ar exprima prin laturile meschine pe care i le presupunem si pe care le
are fara indoiala, ci pentru ca tocmai aceste laturi exprima nu atat catre ce se indreapta,
ci de ce actioneaza in general.
Pentru a descoperi secretul unei fiinte e suficient sa te cobori cat mai jos cu putinta, nu
pentru ca ea s-ar exprima prin laturile meschine pe care i le presupunem si pe care le
are fara indoiala, ci pentru ca tocmai aceste laturi exprima nu atat catre ce se indreapta,
ci de ce actioneaza in general.
Toate ideile mele s-au ivit din situatii meschine din furii de care ar trebui sa rosesc,
foarte putine au o origine pura.

Ce se spune in America Latina despre cineva care tocmai a murit - A devenit

indiferent.

Este mai bine sa pieri prin propria lege decat sa te salvezi prin legea altuia.

Originlitatea este incompatibila cu bunul gust, falla si bluestem al civilizatiilor

batrane.

Nu exista geniu fara o doza puternica de prost gust.

Daca vrei sa tintesti just, e bine sa lauzi cuiva defectele si nu calitatile.

Detest dezvoltarile. Nu imi place cand o idee e extensibila. In aceste conditii nu mai
are rost sa scri. Cand scriem evem mereu tendinta de a completa gandirea, iar acesta
este mijlocul cel mai sigur de a o strica. Marea arta consta in a te opri, nu in a
aprofunda. E mai usor sa epuizezi o problema, decat sa-i sugerezi dificultatile.

Gandirea in cioburi fragmentara convine naturii descusuta a vietii, in timp ce cealalta

coerenta nu respecta decat propriile sale legi si nu ar accepta niciodata sa reflecteze
viata, ba mai putin sa pactizeze cu ea.

Laconismul poate fi semn de rigoare, dar si de lene.

Inainte de razboi, traia un batran poet bolnav, uitat de toti, si care am citit undeva
daduse ordin sa se spuna ca nu primeste pe nimeni. Facandu-i-se mila, din cand in
cand, sotia sa se ducea sa sune la usa.

Oamenii nu-i urmeaza decat pe cei care ii ametesc cu iluzii. N-am vazut niciodata o
inghesuiala in jurul unui indoielnic.

La 20 de ani ii citeam pe filozofi, la 30 pe poeti, acum pe istorici, dar misticii, misticii

i-am citit dintotdeauna. De la o veme citesc mai putin.

Cu faramituri de pasiuni ajungi la faramituri de gandire.

Prin muzica se creaza cele mai adanci legaturi intre fiinite.

Nu ma intorc la limba mea maternal ci ma scufund in ea. Ma inec. Naufragiu natal.

De ce sa porti o masca atunci cand nu mai ai chip? Inainte purtam o masca pentru ca
aveam chip. Acum pentru ca nu mai am chipul masca nu mai are nici un rost.
Cand nu mai ai nici vointa nici ambitie sfarseti prin a fi propriul tau spectator. Asisti la
tine insuti. Curios spectacol.

Batranetea este autocritica naturii.

De cinci zile n-am iesit din casa. Deja lumea exterioara mi se pare indepartata, de
neinteles. E adevarat insa ca afara am aceeasi senzatie, bineinteles mai putin puternica
si mai putin misterioasa.

Tot ceea ce este profund e si monoton.

Care este activitatea dumneavoastra? Plangerea.

Ce e un intelept? Un Lucifer ramolit.

Bechet imi scrie: In ruinele dumneavoastra ma simt la adapost.

Ce faci? Ma astept.