ASAMBLĂRI SUDATE I

I. Definiţie, generalităţi
Sudarea – procedeu de îmbinare nedemontabilă a două sau mai
multe piese metalice, utilizând încălzirea locală, presiunea, sau
ambele procedee, cu sau fără folosirea unui material de adaos.
Îmbinarea se realizează în urma unor legături atomo –
moleculare, obţinute pe seama energiei termice şi mecanice
introduse la locul de îmbinare.
Metalul supus sudării se numeşte metal de bază (MB), iar cel
introdus suplimentar se numeşte metal de adaos (MA). La locul
îmbinării, prin solidificarea metalului topit se obţine cusătura de
sudură (CS).
Cusătura provine din metalul de bază şi din cel de adaos topite şi
amestecate în anumite proporţii.
În jurul sudurii, pe o anumită distanţă, metalul de bază netopit,
aflat la temperatură înaltă, suferă anumite modificări. Această zonă
se numeşte zonă influenţată termic (ZIT).

Feed back 1
Identificaţi şi definiţi elementele
asamblării din figură.

cusătură
metal de bază
zonă influenţată termic

II. Clasificarea procedeelor de sudare şi a sudurilor

Prin procedeu de sudare se înţelege totalitatea operaţiilor
tehnologice efectuate în scopul obţinerii unei îmbinări sudate.

A. Clasificarea procedeelor de sudare

 După starea în care este adus metalul de bază (temperatura la

care se realizează sudarea)
-procedee de sudare prin topire
-procedee de sudare prin presiune

 După natura energiei utilizate

 Energie electrotermică
-cu arc electric
-electrică prin presiune
-în baie de zgură
-cu plasmă

 Energie termochimică
-cu flacără de gaze
-cu termit (aluminotermic)

 Energie mecanică
-prin presiune la rece
-prin frecare
-prin explozie
-cu ultrasunete

 Cu energie de radiaţii
-cu fascicul de electroni
 -cu laser

B. Clasificarea sudurilor
 După poziţia relativă a componentelor de sudat
-îmbinări cap la cap (a)
-îmbinări suprapuse (b)
-îmbinări în « T » şi în colţ ( c) c

a
b

 După poziţia în spaţiu a cusăturii de sudură

-suduri orizontale (a, b)
-suduri verticale ( c)
-suduri de plafon (d)
 După forma suprafeţei exterioare
-plane
-convexe
-concave

 După continuitate
-continue
-discontinue

Feed back 2
1. Alegeţi reprezentările grafice conform denumirilor date :
Asamblare de colţ, asamblare verticală, asamblare suprapusă.

2. După temperatura la care se realizează asamblarea,

procedeele de sudare pot fi prin ……(topire)…………………….şi
prin………(presiune)…………………
 III. Elementele, dimensiunile şi formele rostului

S = grosimea pieselor de
sudat
L = lungimea pieselor de
sudat

Elementele
rostului :
b – deschiderea rostului
c– înălţimea rostului
α - unghiul rostului

Elementele cusăturii
B– lăţimea cusăturii
r2 – pătrunderea cusăturii
h = supraînălţarea cusăturii
H – înălţimea cordonului

Nr. Procedeul de Denumirea Forma rostului şi a

Crt. sudare cusăturii îmbinării
1 Sudarea manuală Sudură în I
a oţelurilor cu
flacără de gaz

Sudură în Y

Sudură pe muchie

2 Sudarea manuală Sudură în I pe

a oţelurilor cu arc ambele părţi
electric cu
electrozi metalici
 Sudură în V

Sudură în Y

Sudură în X

Feed back 3
Alegeţi denumirea cusăturii pentru fiecare tip de rost prezentat:

-sudură pe muchie
-sudură în Y
-sudură în X

Procedee de sudare
IV. Sudarea manuală cu arc
electric
1. Generalităţi
Arcul electric –
descărcare electrică, stabilă
în mediu gazos, între doi
electrozi, la intensităţi mari de
curent.
 Prin atingerea electrodului de piesă, se produce un scurtcircuit şi
o puternică încălzire locală.
Temperatura arcului electric ajunge la (3500…..4200)°C.
Arcul electric poate fi alimentat cu curent continuu sau curent
alternativ.
Piesa de sudat se leagă la polul pozitiv al sursei de curent, iar
electrodul la polul negativ (polaritate directă normală).
Polaritatea inversă presupune legarea inversată.
Amorsarea arcului = contactul uşor cu piesa pentru producerea
emisiei de electroni. Prin îndepărtarea cu (2….3) mm a electrodului
faţă de piesă se produce arcul electric.
Trecerea metalului de la electrod la piesă – se face mereu în
acest sens, indiferent de polaritatea electrozilor.

2. Utilaje

a) surse de curent continuu

-grupuri de sudare
-redresoare

b) surse de curent alternativ

-transformatoare de sudare
-generatoare de frecvenţă mărită (150 Hz ; 300 Hz)

c) accesorii, scule, dispozitive

a
b

--cleştele portelectrod (pentru conducerea electrodului prins în el)

(a) ;
-clema de contact (pentru conducerea curentului la piesa de
lucru) (b) ;
-ciocanul sudorului (pentru curăţarea zgurei) ;
-dalta (pentru îndepărtarea stropilor de sudură) ;
 -peria de sârmă de oţel (pentru curăţarea zgurei şi a ruginei) ;
-echipamente de protecţie : mască, ecran, mănuşi, şorţuri,
bocanci
-şabloane şi calibre de măsurare

3. Tehnologia sudării manuale cu arc electric şi

electrozi înveliţi
Electrodul trebuie să execute 3 mişcări (fig b) :
-o mişcare de apropiere faţă de piesă, pe măsura topirii lui ;
-o mişcare transversală, pendulară, pentru topirea marginilor
piesei de sudat şi pentru obţinerea lăţimii necesare ;
-o mişcare de înaintare pe linia de sudură.

b
a

După formarea arcului, electrodul se înclină la (20……30)° faţă de

verticală (fig a, c) .
Poziţia electrodului şi mişcările acestuia depind în primul rând de
poziţia de lucru.
Pentru sudarea în poziţie orizontală (în jgheab) – fig a – electrodul
se ţine pe direcţia bisectoarei, înclinat faţă de linia cordonului cu
(60……70)°.
Tablele şi profilele subţiri se vor suda numai prin suprapunere, cu
partea suprapusă peste o garnitură de cupru (fig d).
Tablele cu grosimi de (1…..2)mm se sudează cap la cap fără
interstiţiu, iar cele cu grosimi de (3……4)mm cap la cap cu un mic
interstiţiu (fig d).
Tablele cu grosimi de peste 6mm se sudează numai cu rosturile
prelucrate (fig d).
 d
c

În fig c se prezintă poziţiile şi mişcările electrodului

pentru :sudarea orizontală pe perete vertical, sudarea orizontală de
colţ cu un perete vertical, sudarea în cornişă, sudarea pe plafon,
sudarea verticală.
Feed back 4
1. Arcul electric este alimentat numai în curent alternativ.
A F

2. Dispozitivul din imagine se numeşte :

a) cleşte portelectrod b) transformator de
sudare
c) ciocanul sudorului d) clemă de contact