Izvoarele literaturii latine

- Literatura orală

Ca orice literatură, și cea latină apare și se dezvoltă având la bază câteva creații
orale: cântece de leagăn, de dragoste, proverbe, descântece, blesteme sau bocete.
Mai multe informații avem despre următoarele creații orale:

a) Carmina convivalia - erau niște cântece interpretate la ospețe; acestea

descriau faptele glorioase ale strămoșilor și reprezentau un important
mijloc de educare a tineretului.

b) Versus Fesceninni – erau certuri, de obicei între țărani, care aveau rolul
de a corecta obiceiurile rele ale oamenilor. Din această specie se va
dezvolta mai târziu epigramma latină.

c) Carmina triumphalia – erau cântece care se interpretau la întoarcerea

unui comandant victorios dintr-un război. I se mulțumea pe această cale
lui Juppiter pentru ajutorul său în câștigarea luptei sau a războiului.

d) Saturae, Atellanae, Mimi – reprezentau mici piese de teatru, unele cu

personaje care purtau mască. Din acestea se vor dezvolta mai târziu
comedia și satira latină.
 Izvoarele literaturii latine

- Literatura scrisă

A luat naștere începând cu scrierile numite Fasti, un fel de calendar roman, care
cuprindea toate zilele de sărbătoare, în funcție de care se fixau judecățile.

Annales maximi – erau niște registre scrise de marii preoți (pontifices maximi),
în care erau menționate toate întâmplările nai importante dintr-un an.

Annales et Historiae – ambele specii sunt scrieri istorice. Primele descriu

evenimentele an de an, iar celelalte doar cele mai importante întâmplări dintr-o
epocă. Cei mai cunoscuți scriitori latini care au abordat aceste specii au fost
Sallustius și Tacitus.

Commentarii – înseamnă de fapt ”note, însemnări, observații”, sunt tot scrieri

istorice, dar sunt mai subiective decât cele de mai sus. Autorul de Commentarii
participă direct la evenimentele despre care scrie. Cel mai renumit autor latin de
Commentarii a fost Caius Iulius Caesar.

Monografia – descrie un singur episod din istoria Romei, selectând doar ce

consideră autorul a fi important. În literatura latină Sallustius este reprezentantul
acestei specii istoriografice.

Biografia – prezintă viața unui personaj celebru. Nepos și Suetonius au scris

astfel de biografii.

Compendiul – prezintă pe scurt perioade îndelungate din istoria unui popor. La

romani Titus Livius este cel care a descris în 142 de cărți (capitole) istoria Romei,
de la începuturile legendare până în vremea lui Octavian Augustus.