Proiect Scrierea

Moderna Si Orala

PROIECT REALIZAT DE
DORNEANU ALBERT & NITOI
ANDREI & TORESCU SEBASTIAN
 Literatura Orala
•Ca orice literatură scrisă, şi literatura latină apare și se dezvoltă dintr-un fond nescris de creații orale, care
au circulat sub diferite forme, unele incipiente, rudimentare: cântece de leagăn sau de dragoste, descântece
sau blesteme, bocete, proverbe, aforisme.
•Carmina Convivalia (Cantece de petrecere) - Străvechiul obicei ca la ospețe să se evoce faptele glorioase
ale strămoşilor prin cântece interpretate fie de oaspeți, fie de copii, acompaniați de flautişti obicei regretat
de Cicero, pentru că reprezentase un mijloc de educare a tineretului, a constituit un important filon epic
legendar, ancorat în istorie, izvor bogat pentru eposul roman de mai târziu, livian sau vergilian.
• Versus Fescennini erau altercaţii satirice, inițial cu funcție magică, pentru a neutraliza deochiul, apoi cu
funcție de corector al moravurilor, de emendare usturătoare a viciilor din colectivitatea rurală. Horatius
pomeneşte de versurile fescennine şi de specificul lor, un amestec de glumă şi injurie la începuturi, mai
târziu versuri ameninţătoare împotriva unor persoane supuse. Pentru a se domoli predispoziția pentru satiră,
acel ,,oțet italic" specific spiritului latin, în Legea celor XII Table, primul cod de legi scris, s-a votat o
prevedere care îi pedepsea pe autorii de versuri fescenine, de ,,ocară". Versurile acestea, se pare din
Fescennia, vor evolua într-o specie cultă, de succes la Roma, epigrama.
 Literatura Orala
Primirea în triumf a generalilor romani reprezenta un eveniment oficial, plin de fast şi
bucurie pentru mulțime, oferit de învingător în semn de mulţumire pentru sprijinul
acordat de Iuppiter cel Mare şi Bun în dobândirea victoriei.La început, aveau probabil
funcţie magică, de protejare a omului ,,îmbătat" de laurii gloriei militare - virtus ,,vitejia"
constituia o valoare umană emblematică pentru mentalitatea romană din perioada
republicană.Coloratura magică dispare, cântecele triumfale devin manifestări izvorâte din
acelaşi spirit italic înclinat spre gluma picantă, dar şi spre batjocură. Soldații biruitori
cântau, printre ovații, cuplete cu conținut satiric, care surprindeau ,,năravurile"
generalului sau ale altor personaje din anturajul acestuia.
 Literatura Orala

Saturae, Atellanae, mimi Saturele reprezentau improvizaţii scenice rurale cu caracter

compozit, transformate de literatura cultă într-un mixtum compositum „compunere cu un
cuprins variat“ și devenite ulteriorsatire. Atellanele erau comedioare populare cu
personaje fixe: lacomul,flecarul, prostovanul, bătrânul naiv, foarte apreciate la
Roma,singura producție în care aveau voie să joace, cu mască (persona), cetăţeni romani.
Atât atellanele, cât şi mimii constituie primele producţii cu pronunţat caracter dramatic,
din care se va dezvolta comedia latină reprezentată de străluciții comediografi Plautus şi
Terentius.
 Literatura Scrisa
(Fasti) Două dintre trăsăturile fundamentale caracteristice ale comportamentului şi
reprezentărilor romane le constituiau pragmatismul și ritualismul, care presupuneau
rigoare și perseverență, atentă observare a fenomenelor naturale şi a evenimentelor din
viața oamenilor, contabilizarea exactă a zilelor de sărbătoare (diesfasti), în funcţie de care
se fixau judecăţile. Pontifilor le revenea sarcina de a ține un registru anual calendar şi, în
acelaşi timp, anale, mărturii scrise foarte valoroase pentru istoricii de mai târziu, Titus
Livius, Tacitus, și care au realizat o vastă frescă a evoluției poporului roman şi a societății
romane din secolul I. Annales et Historiae Analele sunt scrieri istorice în care evenimentele
sunt povestitean de an . Istoriile lui Sallustius (lucrare în mare parte pierdută) și cele ale
lui Tacitus surprind evenimente contemporane autorilor.
 Literatura Scrisa
Comentariile înseamnă etimologic „note, însemnări, observatii, memorii" referitoare la
evenimentele mai importante ale unei epoci. Comentariile oficiale consemnau toate
informațiile de referinţă pentru viitorul cetății, spre deosebire de Acta senatus, care aveau
mai mult funcție administrativă.Comentariile particularilor se refereau la experienţa unor
personalități sau erau memorii cu pronunţat caracter laudativ, pelinia străvechii laudatio
funebris .Tendinţa lor apologetică şi autobiografică, de expunere a posteriori a faptelor i-a
determinat pe romani să distingă între historia și commentarius. Aşa se explică de ce Gaius
Iulius Caesar nu este considerat de romanii înşişi istoric, cu toată aparența de rece
obiectivitate pe care a încercat s-o imprime lucrării sale: Commentarii de bello Gallico.
 Literatura Scrisa

(Monografia) Istoria monografică e strălucit reprezentată de Sallustius, carefoloseşte

tehnica decupării unor momente din istoria Romei (conjuraţia lui Catilina, războiul cu
Iugurtha), relatând faptele pe bucăți, selectiv.În secolul I, Tacitus va perfecţiona această
specie istorio-grafică în Agricola şi Germania
(Biografia) prezenta viața unor personaje celebre şi este considerată o specie la
graniţa istoriografiei. Primul biograf este Cornelius Nepos, cel mai cunoscut însă
e Suetonius.
 INTREBARI

01 02 03
Ce Erau Antellanele? Care Era Stravechiul
Ce Erau Comentarile?
Obicei La Petreceri?