Cronicarii moldoveni

• Grigore Ureche – primul cronicar care scrie în limba română; primul

cronicar independent (totuși, prima lucrare istorică în limba română este un
cronograf: Cronica universală – de la Geneză la 1489 – tradusă de călugărul
muntean Mihail Moxa, în 1620, în principal, după Constantin Manasses).

• Cuprinsul - Letopisețul Țării Moldovei acoperă istoria Moldovei cuprinsă între

„al doilea descălecat” (1359) și a doua domnie a lui Aron Vodă (1594); a fost
scris între 1642 și 1647.

• Problema autenticității - originalul a dispărut de timpuriu; toate copiile

păstrate conțin interpolările lui Simion Dascălul, la care se adaugă alte două
straturi de interpolări ulterioare: ale lui Misail Călugărul și Axinte Uricariul.
• Izvoarele cronicii lui Ureche: „letopisețul moldovenesc” (vechile cronici în limba
slavonă, traduse, poate, în limba română de Eustratie Logofătul); „letopisețul leșesc”
(Kronika polska,1597, a lui Joachim Bielski); „letopisețul latinesc” (folosit pentru
capitolele despre țările și popoarele vecine Moldovei; o cosmografie în limba latină:
Martin Kromer, Gerard Mercator etc.).

• Umanismul lui Ureche: cultul adevărului; atitudinea neangajată a cronicarului (nu

scrie din porunca nimănui); spiritul critic – confruntarea izvoarelor și raportarea
critică față de acestea; interesul pentru originea antică (romană) a poporului român.

• Istorie și literatură în letopisețul lui Ureche:

• o lungă narațiune de război – adecvată vârstei eroice a istoriei noastre; alte
evenimente consemnate: ucideri de boieri; abaterile de la cursul obișnuit al naturii
(cutremure, comete, eclipse, perioade de secetă etc.); secvențe epice întrerupte de
pasaje moralizatoare, cu sens pilduitor: „Nacazanie, adecă învățătură și certare celor
mari și puternici;

• austeritate narativă;

• complexitatea, surprinzător de modernă, a profilului unor domnitori: Ștefan cel Mare

sau Ion Vodă Armeanul (cel Viteaz)
Tetraevanghelul de la Humor, 1473, copiat de Nicodim, miniatură cu Ștefan cel Mare
Gr. Ureche,
Letopisețul Țării
Moldovei, ms.
rom. 169 BAR
(M1), sf. sec.
XVII –
Predoslovie,
adecă cuvânt
înaintea
descălecatului
Țărâi Moldovei
Cronica lui Ureche,
ms. rom. 103 BAR
(M3), copiată pentru
Mihai Racoviță
(1703-1705 sau
1707-1709)
Cronica lui Ureche,
ms. rom. 174 BAR
(A1), copiat, în
1724, de
Constantin
Vladulovici din
Filipești, logofăt de
divan în Țara
Românească
 Opera lui Miron Costin

• Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace (1594-1661) – începută înainte de

1675; principalul izvor: cronica, în limba latină, a lui Pavel Piasecki (1645); domnia cea
mai importantă a cronicii: cea a lui Vasile Lupu (1634-1653); începând cu 1653 (cap. al
XVII-lea), letopisețul dobândește o perspectivă memorialistică – cronicarul este martor
ocular la multe dintre evenimentele relatate.

• Istorie și literatură în letopiseț:

• caracterul „antieroic”;

• expansiunea narativă;

• importanța acordată cauzalitații istorice (prin care acționează în lume providența

divină);

• fraza amplă, sintaxa calchiată după cea latină.

• De neamul moldovenilor – este o operă polemică; cap. I – Despre Italia; cap. II –
Istoria romană, pe scurt; cap. III – Despre Dacia; cap. IV – Cucerirea și
colonizarea Daciei (un singur război între daci și romani!); cap. V – sunt aduse
argumente de limbă (cuvinte de origine latină) și etnografice: asemănările de
port între români și romani; obiceiuri comune la ospețe și înmormântări.

• Importanța Predosloviei; idei umaniste:

• elogiul cărții și al cititului: „iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea”;

„Scriptura departe lucruri de ochii noștri ne învață, cu acele trecute vremi să
pricepem cele viitoare”; „[...] că nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în
toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”;

• „ieșirea din anonimat” a autorului – asumarea responsabilității celor scrise în

fața posterității: „Nici ieste șagă a scrie ocară vecinică unui neam, că scrisoarea
ieste un lucru vecinic. [...] Eu voi da seama de ale mele cîte scriu”.
• Viața lumii – scris înainte de 1673; un poem de meditație pe tema
deșertăciunii lumii (motto ales din cartea Eclesiastului a Vechiului Testament),
„fortuna labilis”; importanța celei de-a doua predoslovii, care fixează primele
noțiuni de prozodie în literatura noastră (rima, măsura, eliziunea, mai puțin
ritmul).

• Cronica Țării Moldovei și a Munteniei - scrisă, prin 1677, în limba polonă,

pentru solul polonez Ioan Gninski; primele 5 capitole au un caracter istoric (o
prelucrare a ideilor din De neamul moldovenilor); următoarele au caracter
lingvistic, etnografic și geografic (ținuturi, râuri, orașe).

• Istoria în versuri polone despre Țara Moldovei și a Munteniei (Poema polonă)

– poem compus în 1684, în timpul „prizonieratului” din Polonia; scriere
dedicată regelui Sobieski; cuprinde 750 de versuri; cam același cuprins ca cel
din Cronica Țării Moldovei și a Munteniei: introduce, în plus, pasaje descriptive,
dezvoltă legendele întemeierii, cu Dragoș Vodă și Negru Vodă.
Letopisețul lui
Miron Costin, ms.
rom. 36 BAR, f.1
Miron Costin,
Predoslovie (adecă
cuvântarea dintâi
din descălecatul
țărâi dintâi și a
neamului
moldovenesc) la De
neamul
moldovenilor, ms.
rom. 1298 BAR (b1)
De neamul
moldovenilor, ms.
rom. 104 BAR,
copiat de Nicolae
Dascălul, în 1800,
în Moldova (S1)
Iscălitura lui Miron Costin