Top Tip

Pentru a beneficia de caracteristicile interactive ale acestei prezentări

PowerPoint, vă recomandăm să o vizualizați în modul „Expunere diapozitive”
sau „Slide Show”.
AOdată,
doua zi, bătrânii
demult, s-audoi
trăiau pregătit
bătrâniși care
au plecat spre niciun
nu aveau biserică. Pe drum,
copil. moșneagul
Ei se rugau a
neîncetat
văzut o pană pe
lui Dumnezeu săcare
facănu o recunoscu
o minune, nicidecum.
dar timpul I-aiar
trecea arătat-o
cei doi și bătrâneidin
deveneau și au
ce căzut
în ce
de
maiacord
triști.să o păstreze. Au sărutat-o amândoi și au pus-o în sân. Când au ajuns
acasă, au pus pana în fața unei icoane.

Într-o noapte de sâmbătă, le-a apărut bătrânilor în vis Sfânta Fecioară Maria și le-a
spus ca a doua zi, în drumul lor spre biserică, să ia primul lucru care le iese în cale,
să îl sărute și să îl pună în sân ca să îl ducă acasă.
Trecu o săptămâna de la găsirea penei și nimic nu s-a întâmplat. Duminica
următoare, când s-au întors bătrânii de la biserică, au găsit casa curată, focul făcut
și mâncarea aburindă pe masă. Ei nu înțelegeau ce s-a întâmplat! Pana se afla se
afla în același loc iar în casă nu era nici urmă de om!
Văzând toate acestea, la ce s-a gândit moșneagul? El i-a spus bătrânei că duminica
viitoare se va ascunde sub sobă în timp ce ea va merge la biserică. Zis și făcut!
Duminica următoare, bătrâna a plecat la biserică, iar moșneagul s-a pitit sub sobă.
După puțin timp, pana a sărit din fața icoanei și s-a transformat într-o fată foarte
frumoasă, cum bătrânul nu mai văzuse întreaga lui viață.
Ea a început să deretice prin casă, să facă focul și mâncare. Până să se întoarcă
bătrâna de la biserică, masa era deja pusă iar treaba terminată. De frică să nu
dispară din nou fata, moșneagul a ieșit de sub sobă și a prins-o de mână.

Văzându-se atinsă de un om, fata a știut că magia s-a rupt și că nu se mai putea
transforma în pană. Ea a început să plângă iar moșneagul o alinta cu vorbe dulci și
mângâieri părintești. Când s-a întors bătrâna, moșneagul i-a povestit cele
întâmplate. Ei erau amândoi nemaipomenit de bucuroși că aveau în sfârșit o copilă a
lor.
Într-o zi, pe când stătea copila pe prispa casei, a văzut-o Soarele. Acesta s-a oprit pe
bolta cerului și s-a uitat la ea trei zile fără încetare, uimit de frumusețea ei. După
acest timp, Soarele s-a întors în palatele sale unde l-a întâmpinat mama lui. Ea l-a
întrebat cum de a stat atât de mult pe cer, încercând să afle dacă nu cumva a văzut
pe cineva care l-a fermecat. Știind adevărul, Soarele se gândea doar la cum ar putea
să o aducă pe fată în cer, la el.
Așa i-a venit ideea de a coborî din cer un leagăn fermecat. Bătrânii care urcau în
leagăn întinereau, oamenii urâți se înfrumusețau. Văzând acestea, bătrâna s-a
gândit că era perfect pentru copila sa. Ei erau bătrâni și nu le mai trebuia nimic
acum, dar voiau ca fata lor să fie fericită!
Văzând Soarele că fata s-a urcat în leagăn, imediat îi ridică în cer. Bătrâna,
înspăimântată de această ispravă, se necăji foarte tare și se căia spunând ar fi fost
mai bine dacă era mută și nu ar fi spus nimic. Auzind acestea, fata s-a gândit că este
o idee bună să facă pe muta acolo unde mergea.
Ajunsă în cer, în palatele Soarelui, fata nu a scos un sunet. Soarele îi vorbea, îi punea
întrebări și spera să reușească să o facă să vorbească - știa doar că fata nu era mută!
Dar încercările sale au fost zadarnice. Copila făcea însă treabă bună, orice trebuia în
palat. Părea că era acolo de când lumea! Așa că Soarelui i-a venit o idee.
Soarele s-a gândit să o trimită pe copilă să culeagă căpșuni în toiul iernii. Așa a
cugetat el că o va face să vorbească și, încrezător, i-a spus și ei dorința lui. Dar fata
nu era surdă! Și-a pus numaidecât șorțul și a plecat în căutarea căpșunilor, în acel
tărâm în care atunci era iarnă. A mers cât a mers și când a simțit un loc în care
soarele o ardea mai tare în ceafă, a găsit și căpșunile. Și-a umplut poala șorțului cu
ele și s-a întors degrabă la Soare.
Dar înfuriată cum era că a bătut atâta cale ca să adune fructele, ea a uitat că
trebuia să fie mută și i-a spus Soarelui trântindu-i căpșunile pe masă:
— Na! Ți-am adus și căpșuni!
Atunci, de bucurie, Soarele s-a aplecat și a sărutat fata.
Dar în acel moment, copila s-a transformat în rândunică și a dat să zboare. Disperat,
Soarele a încercat să o prindă cu o mână, dar nu a făcut decât să îi zgârie gușa. Apoi,
s-a aruncat înspre ea și cu cealaltă mână, dar a rămas doar cu câteva pene din coada
păsării.

De aceea se spune că rândunica are gușa sângerie și coada bifurcată, de când a

încercat să o prindă Soarele. Și tot de atunci se spune că este foarte rapidă în zbor.