Strigoiul

- basm cules din zona Muscel, 1913

Odată, demult, într-un sătuc îndepărtat trăia o fată neasemuit de frumoasă în legătură cu care își
făcuse planuri mari un strigoi, dar nu oricare, ci chiar stăpânul strigoilor care avea puteri asupra stafiilor și
asupra ființelor omenești. Mai marele strigoilor hotărăște să o viziteze pe fată în noaptea de Sfântul Andrei,
atunci când se știe că spiritele celor care nu își găsesc liniștea, coboară printre oameni.
În liniștea serii, fata care deretica prin casă alături de mama sa, aude un glas neasemuit de frumos
care o striga. Fără a sta pe gânduri, fata ca vrăjită i-a răspuns și pe loc a murit fără a fi bolnavă, în brațele
mamei.
Mare durere se abătuse asupra părinților și asupra întregului sat. Așa cum era obiceiul vremurilor,
fata a fost dusă pentru a fi privegheată chiar în biserică. Spre spaima tuturor însă, a doua zi, nici o făptură
omenească nu mai era lângă sicriul frumoasei fete. Până aici toate ar fi fost de acceptat, chiar și moartea
tinerei fete, însă existența unui strigoi în biserică îi speria cu adevărat pe oameni. Astfel, pentru a prinde
strigoiul s-a luat hotărârea să fie trimis în biserică, la priveghi , un soldat bine înarmat care să captureze
spiritul cel rău. După cum bine vă imaginați, nimeni nu dorea să petreacă noaptea în biserica vizitată de
strigoi, așa că s-a hotărât tragerea la sorți a nefericitului. Destinul a ales un soldat atât de înfricoșat de noua
lui misiune, încât a plâns și s-a rugat tuturor celor sfinte tot drumul. Și merse, și merse, tot plângând, tot
suspinând, și iată că în cale îi apare un moș:
- Bună ziua, flăcăule! Binecuvântat ai fost!
- Ei bună, moșule! Cum să fiu binecuvântat dacă sunt trimis să mă lupt cu un spirit necurat? În luptă
dreaptă mi-aș putea dovedi vitejia, dar aici? Trebuie doar să îmi accept sfârșitul, răspunse tânărul
mohorât și tare îndurerat.
- Ia acest ceas și să urmărești atent orele care trec cât vei priveghea. Tot ce trebuie să te faci e să te
ascunzi strașnic la ora fixă.
O ceață densă apăru deodată și moșneagul se făcu nevăzut. Tânărul rămase nedumerit, dar cu o fărâmă
de speranță. Ce trebuie să știți, iubiți cititori, e că moșul era nimeni altul decât Dumnezeu care se
milostivise de acest tânăr și care făurise o viață demnă și frumoasă pentru el.
Tânărul respectă cu sfințenie indicațiile moșului, astfel că la miezul nopții se ascunse în spatele unei
icoane, apoi după o alta și tot așa, reușind să se ascundă de fata care, transformată în strigoaică îl căuta. În
zadar încercă strigoaica tot felul de șiretlicuri, că tot nu reuși să îl păcălească să își dezvăluie ascunzătoarea.
Odată cu venirea zorilor, strigoaica pierdu lupta cu timpul și se sparse ca un pahar. Ca deșteptată dintr-un
somn, fără a ști cele întâmplate, reveni printre cei vii fata cea frumoasă.
 Mare le fu mirarea sătenilor când, intrând în biserică, găsiră pe cei doi, soldatul și fata, povestindu-și
viețile, iar lângă ei, ticăia fără grabă ceasul lui Dumnezeu.