— Nu te-aud. — Du-te dracului, Ilie. — Mi s'o astupat urechea. — Iar s'o îmbătat Ilie. -- Treaba lui. — Da-i bun vinul, Ilie? •— Vrei şî tu? — Iaca m'auzi! — Cruci şi Dumnezăi, tuna Ilie, umbli cu şmecherşuguril Şi pleca, bombănind. A doua zi iar venea la felinar. — Ce mai face apa, Ilie? — Da ci-s eu: fântâna? — Gâl-gâl, Ilie! — Ci tot bolboroseşti acolo ? — Gâl-gâl! — Pârţ în tini! — De unde-ai luat vorba asta? — De-acolo. — Nu-i păcat de gura ta, Ilie? — Cruci şi Dumnezăi, iar umbli cu tertipuri şi fofârligi! - Şi Ilie pleca, suduind. Dar într'o seară, Ilie n'a mai auzit nimic. A tras el cu urechea, s'a foit, a aşteptat, a mai răsucit o ţigară, şi deodată a stupit cu năduf. — Cruci şi Dumnezăi, nu'ncepi odatâ? — Parcă erai supărat, Ilie? — Supărat, supărat — zîci tu! — da vorba di ce-i făcuta?