72 IONEL TEODOREANU

— In pielea ta.
— Da Ilie cu cine rămâne?
— Cu pielea lui.
— Să'ncalec pe tine, Ilie?
— Cearcâ tu, cearcâ, gloaba dracului.
— Şi te mân în sus, la Prăvale-Baba.
— Zî tu zî în nasu tăul
— Şi huştiuliuc, Ilie, în fundul râpei. Ca
puiul la frigare!
— Haram di tini c'acuş mă scol în două
picioare.
— Nu încerca, Ilie, că nu te mai ţin. Iar ai
băut.
— Ai nimerit-o, afurisitule, se veselise Ilie.
Iar am băut. A dracului isprava! Măi tu di
colo, scripcă ai?
— Oi. fi având.
— Tu eşti o leacâ di ţîgan, măi. Ia zî-i şi
lui Ilie.
— Şi ce-mi dai?
— Un picior în ceia. Uăăă...
— Noapte bună, Ilie. Să nu mă uiţi în vis.
Şi n'a trecut mult şi Ilie a adormit cu gura
deschisă.
Noaptea şi Fănuţă a adormit în patul lui, cu
zâmbet pe obrazul sufletului. Ce-o fi visat Ilie
n'a aflat, dar el, după atâta joacă de-a cel
negru, tocmai pe el l-a visat şi s'a deşteptat
strigând: „Sai, Ilie", ceiace dovedeşte că Ilie
a rămas lângă inima lui Fănuţă.
De-atunci, în fiecare seară Ilie găsea un
glas printre greeri, lângă ultimul felinar.