PRĂVALE-BABA 71

—• Cari eu, măi tu di colo?

— Eu, Ilie, unde-oi fi?
— Tu zîci, tu auzi.
— Zic. Parcă tu nu m'auzi?
— Măi, lasă-1 pi Ilie câ-ţi trage-o palmă di
strigi la peşte!
— Da de unde mă iei?
— Măi prăpăditule şi oftigitule, când sâ puni
Ilie cu felinarili lui ti găseşti şî'n fundu pă­
mântului
— Hai ş'om merge acolo.
— Numai încearcă-te şi vezi tu pi dracu!
— Da tu l-ai văzut, Ilie?
— Hai la biserica şi ţî-1 arăt eu, spurcatule.
— Lasă biserica, Ilie, că nu-i de tine.
— Cum nu-i di mini, măi faraoane? Ci?
m'o'nţărcat tat-tu cu funinginâ?
— Ia sama la ţigară, Ilie, c'ai să te frigi
şi-ţi iesă puşche.
— Pi limba ta.
— A mea îi cătrănită.
— Haide piei şi du-te'n buba broaştei, c'a-
colo-i biserica ta, râiosule şi răpănosule.
— Ilie, Ilie, urît vorbeşti! Te-aude Cel de
sus şi te-arată cu degetul, ferească Dumnezeu
de mai rău.
— Ci ti legi, măi, de Dumnezău? Ţîbă la
tine-acasă.
— Da ce-s câne?
— Ci-i fi în legea ta spurcata, haita şi po­
citanie.
— Ilie, da măgarul unde-i?