Cuprins

1. Introducere………………………………………………………………… 2

2.Starea actuală a electrotehnologiei……………………………………..……3

3.Esenţa fizică a electrotehnologiei.....................................................................8

4.Elaborarea instalaţiei şi schemei tehnologice……………………………......11

5.Considerente economice la implementarea electrotehnologiei/instalaţiei

electrotehnologice………………………………………………………………28

6.Concluzii………………………………………………………………………28

7.Bibliografii…………………………………………………………………….29

1
 1. INTRODUCERE

TRATAMENTUL PRIN OZONIZARE

Tratarea apei:

Reutilizarea resurselor de apa in agricultura este un element de importanta mare, ce implica utilizarea
celor mai noi tehnici de dezinfectare, tratament etc.
Apa ce rezulta din diverse surse, având compoziții diferite, se poate reutiliza după un tratament potrivit.
In apa de irigații sunt prezenți diferiți agenți patogeni (bacterii, viruși,nematozi etc.)care pot cauza diverse
boli, atât organismelor umane si animale, cat si plantelor.

Este recomandata dezinfecția pentru a preveni transmiterea acestora prin intermediul apei. După analiza
situației existente, va putem oferi soluția cea mai buna pentru reciclarea apei folosita pentru irigarea
culturilor aflate in substrat hidroponic, sau a celei reziduale rezultate in urma uzului industrial sau casnic.

2
Tratarea apei prin ozonizare:

Ozonul (O3) este produs prin recombinarea atomilor de oxigen disociați din starea lor originala
(molecula O2) cu alte molecule de oxigen, Gazul obținut este unul instabil si este utilizat pentru
dezinfectarea apei, a aerului din spatiile închise, având o mare putere oxidanta.
Un sistem de monitorizare a producerii, a dozajului,a dispersiei si reacțiilor chimice permite
realizarea unei dezinfectări perfecte împotriva tuturor tipurilor de microorganisme si viruși.

O instalație de ozonizare este compusa din următoarele elemente:

 Element de filtrare la viteza redusa cu pat de nisip (filtrarea este recomandata deși procesul de
ozonizare permite tratarea apelor chiar daca au mici cantități de materie organica in suspensie)
 Filtru pentru aer (in cazul utilizării aerului atmosferic, ca si sursa de oxigen),concentrator de
oxigen atmosferic, sau o sursa de oxigen pur
 Generator de ozon, producerea ozonului se bazează pe o descărcare electrica intr-un reactor de
tensiune înalta. Gazul care conține oxigen este dirijat printre plăcile de descărcare ale
reactorului. Unitatea de producere a ozonului mai conține un panou electronic de comanda, un
echipament de livrare a aerului, un sistem de răcire, un deumidificator etc.
 Dozator cu injectoare sau pompe cu deflectoare
 Tanc de reacție
 Sistem de monitorizare a dozării, controler, alarma etc.

2.Starea actuală a electrotehnologiei

Aplicațiile ozonului in tratarea apei

 Eliminarea Fierului (Fe) si Manganului (Mn) din apa potabila

3
  Oxidarea contaminanților organici si anorganici

 Dezinfecția microbiologica a apei potabile

 Oxidarea puternica a apelor uzate

Avantajele ozonului

 Economisirea costurilor pentru substanțele chimice traditionale folosite pentru tratarea apei

 Eliminarea folosirii clorului in cantitati mari pentru tratarea apei

 ClO2 folosit convențional este mult mai coroziv pentru materiale

 Tratarea se face fara a adauga alte substante chimice in apa

 Este un bun si rapid agent de floculare imbunatatind substantial filtrarea apei

Generatoare de ozon

Generatoare cu ozon pot fi folosite pentru intreaga gama de aplicatii, de la cele casnice la cele municipale,
atat pentru apa potabila cat si apa uzata.

Carateristici:

 Alimentate cu aer atmosferic sau cu oxygen.

 Descarcarea electrica pentru producerea ozonului se face intre 2 tuburi de quart fara contact
metalic

 Productie de ozon stabila si eficienta

4
Consum de energie redus

 Interfata de operare cu display si taste

 Parametrii de intrare si iesire ajustabili

 Posibilitate de operare de la distanta

 Afisarea erorilor si alarma

Dotari Optionale:

 Sistem de injectare a ozonului in apa cu eficienta maxima

 Sistem de monitorizare a concentratiei de ozon

 Distrugatoare de ozon

 Sisteme de monitorizare a ozonului din aer

 Interfata PC cu software

Generatoare de oxigen Seria MX

Seria MX de generatoare de oxigen sunt proiectate special pentru funcționarea împreuna cu generatoarele
de ozon. Generatoarele de oxigen conțin un sistem format din: sistemul de site moleculare, compresor,
răcitor si uscător de aer.

 Debit de oxigen: 6 – 60 l / min

5
  Presiunea: 0,5 bar

 Concentrația de oxigen: 92 – 95 %

 Includ: compresor si uscător de aer

 Sisteme “ON-LINE” de tratare a apei cu OZON

Sistemele “ON-LINE” de ozonare a apei sunt sisteme unitare, complete, premontate, de tipul “plug and
play ready”. Nu necesita nici un fel de operațiuni de instalare sau montaj si prin intermediul panoului de
comanda si control permite ajustarea parametrilor la valoarea dorita, in funcție de aplicație. Sistemul nu
necesita operațiuni de alimentare, mentenanta si întreținere.

Sistemele “ON-LINE” sunt compuse din:

 Unitate de alimentare cu aer sau oxigen

 Generator de ozon

 Pompa

 Sistem de injectare a ozonului in apa

 Senzor de ozon

 Distrugator de ozon

 Unitate de opererare si control

Schema de montare a echipamentului de ozonare a apei

Generatorul de ozon este capabil sa furnizeze apa ozonata la concentratia dorita.

 Instalarea este simpla si rapida si consta in racordarea la sursa de apa si conectarea electrica a
panoului de control.
6
  Acces usor la pornirea si exploatarea echipamentului printr-un panou de control incorport cu un
Programable Logical Controller (PCL) si Human Machine Interface (HMI)

 Nu necesita materie prima, consumabile sau costuri de intretinere

Descrierea tehnologiei

Ozonul este o molecula constand in 3 atomi de oxigen. In conditii normale ozonul este foarte instabil
avand o durata de viata si un timp de injumatatire de mai putin de 20 minute.

Acesta acţionează asupra substanţelor toxice nocive , a bacteriilor şi viruşilor prin reacţii de catalizare ,
oxidare şi separare până la descompunere şi distrugere . Ozonul O3 se reduce inapoi in oxigen O2 in
aproximativ 20 de minute , evitând cu succes apariţia resturilor de produse secundare nocive din timpul
procesului de oxidare .

Proprietățile ozonului

1. Oxidează

Ozonul este cel mai puternic oxidant cunoscut in sistemele de tratare si epurare a apei, folosit pentru
eliminarea micro-organismelor sau substanțelor minerale.

2. Sterilizează

Ozonul este unul dintre cei mai puternici dezinfectanţi fiind de 2000 de ori mai eficient decât clorul si
având un spectru larg de acţiune (inclusiv bacterii, viruşi, spori şi paraziţi).

Ozonul distruge bacteriile şi micro-organismele acționând în principal asupra membranei celulare, după
care descompune substanţele din interiorul membranei provocând moartea acestora.

 Celula bacteriei înainte de atacul ozonului

 Molecule de ozon apropiindu-se de învelișul bacteriei

 Ozonul penetrează învelișul bacteriei

 Formarea găurilor prin oxidarea învelișului bacteriei

 Celula bateriei devine poroasa

 Distrugerea celulei bacteriene

7
3. Acționează instantaneu

Sistemele de tratare a apei cu ozon dezinfectează apa instantaneu pentru orice debit necesar.

Metodele clasice de tratare a apei au dezavantajul necesitații unui timp de contact in prezenta agentului
dezinfectant.

4. Nu produce poluare secundara

Ozonul după ce sterilizează se reduce în oxigen in aproximativ 22 minute , neproducând reziduuri, materii
toxice sau dăunătoare

5. Nu necesita mentenanța si consumabile

Generatorul de ozon are o buna eficienta si o producție stabila de ozon necesitând operațiuni
de întreținere minime.

Ozonul este produs direct din aerul atmosferic astfel ca nu este necesara alimentarea cu alte materii prime.

3.Esenţa fizică a electrotehnologiei

Daca initial ozonul si-a gasit aplicatii, in special, in domeniul tratarii apelor in scopul purificarii lor pentru
a le face potabile, in ultimii ani numeroase domenii noi - cazul chimiei si industriei farmaceutice,
industriei usoare si alimentare - solicita echipamente de generare ozon pentru numeroase si importante
procese tehnologice.

Ozonul ca gaz

Ozonul este un gaz a carui prezenta se face simtita printr-un miros usor intepator care ofera aerului o tenta
de proaspat si de reconfortant. Se formeaza in straturile superioare ale atmosferei in urma actiunii razelor
ultraviolete sau a radiatiilor cosmice asupra oxigenului din aer. Ozonul filtreaza si absoarbe razele
ultraviolete emise de soare, impiedicandu-le sa ajunga pe pamant si franand astfel, exercitarea unei
actiuni periculoase asupra organismelor vii. In compozitia atmosferei exista o anumita cantitate de ozon,
cantitate care creste cu inaltimea; la nivelul solului concentratia de ozon este de 0,02 mg/m 3, variind in
functie de anotimp. Existenta stratului de ozon care actioneaza ca un filtru, nelasand radiatiile ultraviolete
sa ajunga pe pamant, explica atentia care se acorda astazi pastrarii intacte a acestuia, prin limitarea printre
altele a utilizarii freonului.

8
Sub actiunea radiatiilor ultraviolete intense sau a descarcarilor corona, se produce o polimerizare a
moleculei de oxigen care trece din O2 ®O3. Calculele arata ca trei molecule de oxigen pot trece in doua de
ozon, consumand insa o cantitate de energie, de ordinul a 34,5 kcal pentru fiecare mol de O2. Tinand cont
de greutatea moleculara a ozonului, rezulta un consum de energie de 0,82 Wh/g de ozon.

3O2 2O3 - 69 kcal 1)

Cu cat temperatura va fi mai ridicata, cu atat randamentul de producere a ozonului va fi mai scazut.

Proprietatile ozonului sunt deosebite de ale oxigenului. Ozonul este toxic, dar nu mai puternic decat
clorul, are un miros caracteristic intepator, o densitate de 1,5 ori mai mare, este solubil in apa. La 270 oC
ozonul se descompune instantaneu in oxigen; chiar in cazul unor concentratii mici, ozonul are o mare
reactivitate.

Istoria descoperirilor in domeniul ozonului

Dupa Gaia, in 1785 un olandez, Van Marum, observa formarea unui gaz necunoscut in timpul unor
descarcari electrice; de abia dupa 72 de ani, in 1857, Werner Von Siemens va produce cantitati mai mari
de ozon, utilizand tot descarcarile electrice. Numele de ozon insa se pare ca-l da Schönberg in 1839, (in
greceste 'ozein'inseamna a mirosi), iar formula ozonului, O3, apartine lui J. Soret, care-i si determina
densitatea (1863).

Prima utilizare a ozonului pentru dezinfectia apei este mentionata la Nisa in 1907. Interesant ca si-n
Romania, la inceputul secolului nostru, au existat instalatii de acest gen la Galati si Sibiu.

Preocupari sustinute in domeniul utilizarii instalatiilor de produs ozon (ozonizor) se mentioneaza in

Franta, Canada, SUA, semnalandu-se la nivelul anului 1992 existenta in lume a peste 2000 de instalatii de
preparat ozon. Pentru orasul Quebec, spre exemplu, se utilizeaza mai mult de 6000 kg ozon/zi.

2. Formarea ozonului prin descarcari electrice

Ozonul se formeaza prin descompunerea si recombinarea unor specii ale oxigenului. Reactia de formare a
ozonului printr-o descarcare electrica este data de relatiile:

(2)

(3)

unde: M reprezinta moleculele din gaz care pot fi de azot sau alte gaze din amestec.

9
Electronul, avand o energie minima de 5,1eV reactioneaza cu oxigenul molecular pentru a forma 2
radicali de oxigen care reactioneaza apoi cu molecula de oxigen in prezenta unui al treilea element - M -
pentru a forma ozonul.

Din analiza acestor reactii, cateva elemente sunt esentiale pentru ca determina o serie de solutii
constructive:

a) In procesul de generare a ozonului nu exista o singura reactie, ci si altele complementare, cazul

azotului care reactioneaza cu electronii si formeaza o serie de oxizi ai sai (NO, NO2). De aici rezulta
carandamentul de generare a ozonului va fi mai ridicat in cazul in care gazul in care are loc descarcarea
este oxigenul si nu aerul. Decizia alegerii gazului de lucru este o problema de costuri, in primul caz
echipamentul fiind mai complex si mai scump.

b) Vaporii de apa influenteaza aceste reactii, de aceea se recomanda ca gazul in care va avea loc
descarcarea –aerul sau oxigenul- sa fie bine uscat. Aceasta observatie explica preocuparea constructorilor
de generatoare de ozon de a utiliza in componenta lor instalatii de uscare a gazului, asa cum se va vedea
mai departe.

c) Descompunerea ozonului este cu atat mai rapida, cu cat temperatura este mai ridicata. Acest lucru
impune, racirea corespunzatoare a generatorului de ozon.

Ozonul, neputand fi stocat datorita descompunerii lui in timp, trebuie consumat atunci cand se produce.

3. Principiul pe care se bazeaza un ozonizor

Ozonul se obtine prin dezvoltarea unor descarcari corona in aer sau oxigen in prealabil uscat si la o
presiune usor ridicata fata de cea atmosferica.

Intre doi electrozi (sau grupuri de electrozi) aflati la o diferenta de potential de ordinul kV-lor, se creeaza
un camp electric puternic care genereaza descarcari corona ionizand moleculele de aer si permitand ca,
prin ionizare sa se formeze molecule de O3; formarea acestora se face cu absorbirea a 34.500 cal de
fiecare molecula de O2.

Descarcarea corona sub actiunea careia molecula de oxigen se transforma in ozon conform relatiei (1)
poate avea loc direct intre electrozi in aer sau prin introducerea intre acestia a unui dielectric, care face ca
descarcarea sa aiba loc de pe intreaga suprafata a dielectricului in regim de 'descarcare linistita'. Acesta
este rostul dielectricului din sticla care se utilizeaza in constructia generatoarelor de ozon si care prin
suprafata echipotentiala pe care o realizeaza asigura formarea descarcarilor corona sau a celor
luminiscente, chiar la diferente mari de potential (15 kV).

10
 4.Elaborarea instalaţiei şi schemei tehnologice

Sistemul de electrozi si dielectricii dintre ei ne sugereaza imediat imaginea unui condensator cilindric:
dielectricul fiind reprezentat de sticla (3) si fluxul de aer (4) supus descarcarilor electrice ce se vor forma,
iar armaturile condensatorului fiind cilindrii metalici 1 si 2 (Fig. 1). Un generator de ozon se va realiza
ulterior prin utilizarea unui multiplu de asemenea sisteme.

Fig. 1. Constructia unui tub de generare O3: 1) tub de metal, dispus la potentialul pamantului in contact cu
apa de racire; 2) tub de metal constituind electrodul de inalta tensiune; 3) tub de sticla; 4) aer care se
ionizeaza; 5) apa pentru racire si electrod de pamant.

Intr-o geometrie cilindrica (doi cilindri coaxiali), se poate calcula suficient de exact campul critic Ec si
tensiunea critica la care incepe o descarcare corona in curent alternativ, utilizand relatiile lui Peek:

(4)

cu d densitatea aerului la presiunea p si temperatura t,

(5)

- m, un coeficient de neuniformitate (0,72 - 0,82)

Pentru cazul unui condensator cu un singur dielectric intre armaturi, intensitatea campului electric E, intr-
un punct la distanta r, este:

(6)

iar tensiunea de varf critica Uc este data de relatia:

11
 (7)

cu R, raza cilindrului exterior si a, raza conductorului in cm.

Pentru cazul studiat de noi, R = R2 = 20 mm (diametrul exterior al tubului de sticla) si R1 = 16 mm

(diametrul interior al electrodului de inalta tensiune), se dau in Tab. 1 valorile lui Ec si Uc calculate pentru
diverse conditii.

Datele calculate cu aceste relatii corespund cu suficienta exactitate cu cele ridicate experimental, daca se
ia pentru coeficientul de neuniformitate valoarea m = 0,4.

Puterea descarcarilor corona se calculeaza cu formula:

(W) (8)

cu: f - frecventa tensiunii aplicate, in Hz; Us - tensiunea de strapungere a spatiului de aer; U0 - valoarea de
varf a tensiunii pentru descarcarea corona (V); Uc - valoarea tensiunii critice; Cd - capacitatea
condensatorului cu dielectric de sticla (F).

Tab. 1. Valorile lui Ec si Uc calculate dupa relatiile lui Peek*.

a R
d Pabs t Ec Uc
(R 1) (R2) m
gcm-3 kgf/cm2 oC kV/cm kV
cm cm

1,6 2 0,8 0,97 1 25 29,3 10,5

1,6 2 0,8 1,13 1,2 25 33,2 12

1,6 2 0,8 1,36 1,4 25 39,5 14,1

1,6 2 0,8 1,59 1,6 25 45,1 16,2

1,6 2 0,7 0,97 1 25 25,4 9,1

1,6 2 0,6 0,97 1 25 21,7 7,8

12
 1,6 2 0,5 0,97 1 25 18,2 6,6

1,6 2 0,4 0,97 1 25 14,5 5,2

1,6 2 0,4 1,13 1 25 16,7 6

1,6 2 0,4 1,36 1 25 19,7 7,1

1,6 2 0,4 1,59 1 25 22,7 8,2

Circuitul echivalent al tubului de descarcare, pentru un moment inainte de descarcare (a) si la descarcare
(b), arata ca Fig. 2.

a) b)

Fig. 2. Schema echivalenta a tubului de descarcare cu tubul de sticla si spatiul de aer dintre electrodul de
inalta tensiune si sticla, reprezentate prin doua capacitati Cd si Ca legate in serie
Cd - capacitatea tubului de sticla; Ca - capacitatea intervalului de aer dintre electrodul de inalta tensiune si
tubul de sticla; L,R - apartin transformatorului

In timpul descarcarilor corona, spatiul de aer se scurtcircuiteaza, Ca dispare, in locul sau ramanand doar o
rezistenta finita Ra (Fig. 2.b). Ca descarcarea corona sa aiba loc, trebuie depasita tensiunea de amorsare a
descarcarilor.

Tensiunea critica Uc se calculeaza folosind relatia:

(9)

Pentru o geometrie cilindrica:

(10)

si:

13
 (11)

Aceste relatii permit calcularea puterii descarcarilor conform

formulei (8).

Cateva lucruri rezulta, evident, privind puterea disipata in descarcarea corona; ea depinde de spatiul dintre
electrozi, de grosimea dielectricului, de frecventa tensiunii aplicate, de tensiunea de strapungere a
spatiului Us. Cazul optim ar fi atunci cand se utilizeaza tuburi de sticla cu pereti cat mai subtiri si cu un
interval de aer intre electrodul de inalta tensiune si fata interioara a tubului de sticla cat mai mic (de
ordinul a 2-3 mm). Dupa Castle, majoritatea constructorilor utilizeaza intervale de descarcare de 1-3,5
mm.

Utilizand tuburile de descarcare mentionate anterior, s-au obtinut curbele din Fig. 3 si 4, care dau variatia
productiei de ozon, in functie de tensiune (Fig. 3) si cantitatea de ozon generata in functie de presiunea
absoluta (Fig. 4).

Fig. 3. Cantitatea de ozon produsa intr-un generator de ozon GO-150 in functie de tensiunea de lucru la
diverse presiuni de lucru.

14
Fig. 4.Cantitatea de ozon produsa intr-un generator de ozon GO-150 in functie de presiune pentru diverse
tensiuni de lucru.

Din aceste figuri se retin urmatoarele elemente:

a. pentru o aceeasi tensiune si frecventa de 350 Hz, cantitatea de ozon generata este in functie de presiune
si anume este cu atat mai mare, cu cat presiunea este mai scazuta;

b. pentru o presiune absoluta constanta si frecventa de 350 Hz, cantitatea de ozon generata depinde de
tensiune si anume este cu atat mai mare, cu cat valoarea tensiunii este mai ridicata.

4. Celule de descarcare si constructia ansamblului

Am vazut in Cap. 3 ca descarcarea electrica ce sta la baza generarii de O 3, se produce intr-un sistem de
electrozi carora li se aplica o diferenta de potential, intre ei fiind dispus un tub de sticla si departat de unul
din electrozi cu 1-2 mm, pentru ca ozonul format prin efectul descarcarilor electrice asupra O 2 sa poata fi
extras din tub.

In cele ce urmeaza se va prezenta o solutie constructiva practicata in ultimul timp care difera de cea
teoretica data anterior, prin aceea ca electrodul de inalta tensiune de raza R1 (Fig. 1) nu mai este distantat
de tubul de sticla, ci se realizeaza direct prin metalizarea interiorului tubului de sticla, devenind astfel
electrod de inalta tensiune. Modificarile, ce vor apare si care vor fi prezentate, sunt numai de natura
constructiva si nu de principiu.

Fig. 5. Celula generatorului de ozon: 1 – electrodul de impamantare (tub din otel inoxidabil); 2 –
dielectric (tub de sticla); 3 – electrod HV, strat metalic subtire, depus pe partea interioara a tubului de
sticla, pentru sistemul conventional si un set de 4 bare de otel, pentru sistemul MEGOS; 4 – conexiuni
elastice IT; 5 – gaz de alimentare (S);
6 – gaz ce contine ozon (O); 7 – spatiu de descarcare.

In Fig. 5 este prezentata o asemenea constructie de celula de generare ozon. Electrodul de impamantare
(1) este realizat dintr-un tub din otel inoxidabil, care va fi introdus in structura fagure a capacului

15
generatorului de ozon care va contine numarul de tuburi care sa asigure cantitatea de ozon dorita. In acest
tub metalic se introduce tubul de sticla 2, care constituie dielectricul condensatorului format intre
armaturile metalice 1 si stratul metalizat 3 depus in interiorul tubului de sticla. Tensiunea inalta 4 va fi
adusa la electrodul depus printr-un sistem elastic. Gazul de alimentare 5 (aer sau oxigen) va circula intr-
un spatiu de 1-2 mm, format intre tubul de sticla 2 si electrodul de impamantare 1. Gazul ce contine ozon
dupa aplicarea descarcarilor electrice va fi extras din generator si dirijat spre aplicatia dorita.

Caldura eliberata de electrodul metalic 1 se disipa in apa ce curge in jurul acestuia. Generatorul de ozon
este in esenta un vas care contine multe asemenea perechi de electrozi si aparent seamana cu un
schimbator de caldura (Fig. 6).

In timpul descarcarii in aer, alaturi de ozon se produce si o serie de alte specii chimice ionizate sau neutre,
al caror numar depinde de conditiile in care are loc descarcarea (presiune, umiditate), conditii ce pot
influenta esential randamentul cu care se produce ozonul se mai produce o serie de reactii secundare care
consuma energie, reactiei pentru producerea ozonului revenindu-i doar 5-6 procente din totalul energiei
consumate. Randamentul de generare a ozonului este relativ scazut. Valoarea teoretica calculata cu teoria
termochimica este de 1200 g/KWh. Eliasson si colaboratorii au estimat pe baza ecuatiei Boltzman ca
pentru oxigenul pur, randamentul de generare a ozonului este de 400 gr/KWh. In practica insa,
randamentul de generare a ozonului la o descarcare corona normala si la 60 Hz este de aproximativ 200
gr/KWh la oxigen si aproximativ 90-100 gr/kWh pentru aer.

Fig. 6. Vedere generator ozon.

Preocuparile majore ale constructorilor astazi sunt de a creste randamentele, actionand asupra electrozilor,
asupra valorii tensiunii si frecventei de alimentare, pregatirii gazului, spatiului de descarcare, presiunii de
lucru, regimurilor de descarcari etc.

Trebuie atrasa atentia asupra pericolului pe care il prezinta ozonul in cantitate mare (puternic oxidant), de
unde si interesul pentru controlul generarii sale pentru eliminarea scaparilor de O 3 prin ardere catalitica
sau pentru alte procedee (dizolvare in apa spre ex.).

Celule de descarcare MEGOS

16
Necesitatea de a creste cantitatea de ozon generata prin descarcari corona a condus la dezvoltarea unei
solutii noi - Sistemul Megos - a carei constructie este data in Fig. 5.

Fata de sistemul clasic, in tubul de sticla se introduc 4 tije care au rol de electrozi de inalta tensiune,
asigurand un spatiu de descarcare mic, iar raza mica de curbura permite obtinerea unor intensitati ridicate
ale campului.

Ozonul se produce atat in spatiul dintre tubul de sticla si electrodul de inox pus la pamant, cat si in spatiul
dintre ansamblul celor patru tije. In plus fata de crearea unei zone duble de descarcare, curgerea gazului
pe langa electrozii de inalta tensiune are un efect de racire, permitand electrozilor sa functioneze la o
temperatura mai scazuta decat cea intalnita la sistemele clasice. Consumul de energie este mai scazut, este
de ordinul a 10 kWh/kgO3, mai redus decat la solutiile uzuale.

6. Elemente componente ale unui echipament de generare a ozonului

Schema de principiu a unei instalatii de acest gen si la care gazul in care are loc descarcarea este aerul
arata ca in Fig 7. Echipamentul se compune din:

a. sursa de aer (poz. 1,2);

b. agregatul de preparare aer (3-10);

c. generatorul de ozon (11);

d. sursa de inalta tensiune (12);

e. dulapul de comanda (13)

a. Sursa de aer. Aerul necesar procesului tehnologic (transformarea oxigenului in ozon sub influenta
descarcarilor) este furnizat de o sursa proprie, compusa dintr-un filtru de aer 1 si un compresor 2. Pentru
instalatiile de capacitate 0,1-1 kg O3/ora sursa este individuala, pentru cele de puteri mai mari se poate
realiza o sursa comuna care sa alimenteze mai multe instalatii de producere a ozonului.

b. Agregatul de preparare a aerului. Rolul sau este acela de a filtra aerul uscat primit de la compresor,
preparandu-l in vederea ozonificarii. Uscarea se face in doua trepte:

· prin condensare (frig);

· prin adsorbtie pe substante active (chimic).

Prima treapta de uscare se compune dintr-un schimbator de caldura 3, un agregat frigorific 4 si un ciclon
de purjare 5. Frigul produs de agregatul frigorific se transfera in schimbatorul de caldura unde aerul
tehnologic este racit, in functie de agregat pana la +5 OC. Excesul de umiditate peste concentratia de

17
saturatie se condenseaza pe peretii ciclonului 5 si prin purjare se elimina. Aerul preparat este stocat in
rezervorul 6.

Fig. 7. Schema de principiu a unei instalatii de producere a ozonului: 1) filtru;

2) compresor; 3) schimbator de caldura; 4) agregat frigorific; 5) ciclon de purjare;
6) rezervor de aer; 7) filtru de carbune activ; 8) uscator prin adsorbtie; 9) filtru ambiant cu reductor de
presiune; 10) debitmetru; 11) generator de ozon; 12) sursa de inalta tensiune;
13) dulap de comanda.

Cea de a doua treapta de uscare cuprinde elementele 7- Aerul rece, cu un eventual continut de umiditate
neretinut de prima treapta, este trecut printr-un filtru cu carbune activ 7 si de aici intr-un uscator prin
adsorbtie 8, realizat sub forma a doi recipienti ce contin oxid de aluminiu activat sau silicagel. Restul de
umiditate se retine aici, ajungandu-se la un punct de roua intre -40 - 50 OC.

Fig. 8. Variatia punctului de roua cu umiditatea aerului.

Corelatia dintre punctul de roua (oC) si continutul de apa in aer (mg/l apa) este data in Fig. 8. Gradul de
umiditate pe care trebuie sa-l prezinte aerul in operatia de ozonizare trebuie sa fie mai mic de 1 mg
apa/m3 aer.

Dirijarea aerului intre cei doi recipienti se realizeaza cu ajutorul unor electrovalve sau valve
electropneumatice.

18
Ca o inovatie, instalatiile romanesti au recipientii prevazuti si cu incalzitoare electrice care sa permita
ridicarea temperaturii la 25-300oC pentru situatiile in care procesul impune existenta unor temperaturi mai
ridicate.

Fig. 9. Variatia productiei de ozon intr-un echipament in functie de punctul de roua.

Dupa aceste operatii, aerul uscat si filtrat ajunge la generatorul de ozon unde este supus ozonizarii.

Productia de ozon creste cu scaderea temperaturii, de unde interesul de a avea temperaturi cat mai
scazute, asa cum rezulta din Fig. 9.

Fig. Sectiune printr-un generator de ozon,

din care rezulta dispunerea tuburilor de descarcare.

Stabilirea punctului de roua la -10oC, asa cum s-a motivat anterior, asigura o productie corespunzatoare
de ozon (80% din cea teoretica).

c. Generatorul de ozon. Este un recipient in care sunt dispusi electrozi carora li se aplica o tensiune inalta.
Aparitia unor descarcari corona este explicatia ozonizarii aerului la tensiuni aplicate electrodului sub
valoarea critica de aparitie a arcului electric, de nedorit in aceasta situatie.

In Fig. 10 se prezinta o sectiune printr-un asemenea generator de ozon in constructie orizontala, iar in Fig.
11 o vedere generala a acestuia.

19
Fig. 11. Vedere generala a unui generator de ozon; se observa capacul prin a caror orificii se introduc
tuburile de descarcare.

Fig.12. Geometria tubului de descarcare.

Un generator de ozon se compune dintr-un recipient, in interiorul caruia sunt asezate tuburile de
descarcare. Asezarea acestora poate fi verticala sau orizontala. In locul tuburilor pot fi utilizate in unele
constructii si electrozi placa, departati intre ei prin distantoare.

Constructiile de generatoare de ozon realizate de I.C.P.E., GO-150 si

GO-500 au 19 respectiv 85 de tuburi de descarcare asezate pe orizontala si sustinute intre doua flanse
dispuse la ambele capete ale recipientului (Fig. 11.).

Tubul de descarcare se compune, in principiu, dintr-un tub de sticla si un electrod de inalta tensiune; in
unele variante el poate fi depus direct pe peretele tubului de sticla.

In constructiile I.C.P.E., tuburile de descarcare au dimensiunile din

Fig. 12:

· R1= 16 mm

· R2= 20 mm

· R3= 25 mm

· l = 1520 mm
20
Introducerea oxigenului printr-un capat al tubului de descarcare si supunerea sa sub actiunea
descarcarilor, ce se stabilesc intre electrodul de inalta tensiune si peretele recipientului pus la pamant,
permite transformarea oxigenului in ozon care va iesi prin celalat capat al tubului. Un generator de ozon
poate avea, asa cum am aratat, unul sau mai multe tuburi de descarcare.

Tubul dielectric este realizat din sticla Pirex, dimensionat convenabil pentru a asigura rezistenta mecanica
dorita (gros. > 2 mm). Intervalul de aer dintre electrodul de inalta tensiune si peretele interior al tubului de
sticla este de ordinul milimetrilor. Electrozii de inalta tensiune sunt executati din tabla perforata cu gauri
asezate la o distanta cu pas constant sau in alte constructii sunt dispusi in partea interioara a tubului de
sticla. Configuratia aleasa trebuie sa asigure un coeficient convenabil de neuniformitate, incat sistemul sa
lucreze cu un randament bun la 15-16 kV. Daca in alte situatii se evita neuniformitatile de distributie a
campului, aici ele se cauta.

Asemenea tuburi de descarcare, al caror numar este impus de constructia generatorului de ozon, se
introduc in acesta prin gaurile practicate in flansele laterale (Fig. 11).

Se remarca spatiul mic de descarcare in care se produce O3 - cca. 2 mm - din motive de cinetica chimica
si termodinamica. Electrodul de inalta tensiune este in acest caz realizat dintr-un cilindru metalic si nu
depus in interiorul tubului de sticla.

d. Sursa de inalta tensiune. Alimentarea in regim sinusoidal, mono- sau trifazat nu este eficienta, avand in
vedere fenomenul de generare a descarcarilor corona; conditii mai bune apar la alimentarea cu frecvente
mai ridicate sau cu impulsuri de o anumita forma. Frecventa de repetitie poate ajunge pana la valoarea de
1000 Hz. Variatia tensiunii sau frecventei se poate face manual sau automat.

Fig. 13. Schema bloc a unei surse de inalta tensiune pentru o instalatie de producere ozon;
1) transformator de inalta tensiune; 2) redresor trifazat; 3) bloc de comutatie;
4) bloc de comanda pentru blocul de comutatie; 5) generator de ozon.

Schema bloc a unei surse de inalta tensiune arata ca in Fig. 13. Ea contine transformatorul ridicator de
tensiune monofazat sau trifazat (1), un redresor (2), blocul de comutatie (3), blocul de comanda a
comutatiei (4) si generatorul de ozon (5), caruia i se aplica tensiunea inalta.

21
Fig. 14. Schema unei surse de inalta tensiune avand ca elemente de comutatie tiratronul: 1) transformator
de inalta tensiune; 2) redresor; 3) inductanta;
4,5) tiratroane; 6) generator de ozon; 7) capacitati.

Blocul de comutatie conecteaza electrozii de inalta tensiune a generatoarelor de ozon, succesiv cu o

anumita frecventa de repetitie la borna + si - a redresorului. Blocul de comanda (4) se compune dintr-un
generator de impulsuri cu frecvente variabile si un circuit basculant care aplica pulsul de deschidere
pentru elementele de comutatie, respectiv succesiunea lor.

La tensiunile de lucru de 15-20 kV si frecvente pana la 1000 Hz, elementele de comutatie sunt tiratroane,
iar la tensiuni mici sunt tiristoare. In Fig. 14 este prezentata schema unei surse de alimentare a
generatorului cu tiratroane. Un transformator de inalta tensiune (1) alimenteaza un redresor trifazat (2).
Generatorul de ozon (5) primeste tensiunea de la tiratronul (3-4). Condensatoarele (6) au rolul de
acumulatoare de energie.

In situatia in care in locul tiratroanelor se utilizeaza tiristoare, schema

isi pastreaza structura principiala,intre bornele K-L dispunandu-se blocul din Fig. 15.

Fig. 15. Sursa de inalta tensiune cu tiristoare pentru alimentarea generatorului de ozon
1,7 idem in Fig. 14.

Sursa de alimentare pentru generatoarele construite in ICPE lucreaza cu pulsuri de frecventa variabila
(200-400 Hz). Constructia transformatorului la frecvente de 400Hz nu pune probleme deosebite.

S-a aratat anterior ca tubul de descarcare corona este “modelat” prin doua capacitati Ca si Cd; Ca dispare
dupa ce va incepe descarcarea corona. In momentul inceperii descarcarii corona, se va incarca si
condensatorul Cd, incetarea descarcarii avand loc atunci cand Cd este complet incarcat.

In acest moment, elementul de comutatie deconecteaza generatorul de ozon de la borna + a redresorului si

al doilea element de comutatie al schemei leaga generatorul de ozon la borna – a redresorului.

Frecventa de repetitie a generatorului de impulsuri f este determinata de durata de incarcare i , din

ultima relatie in expresia lui f, relatia pentru cazul optim:

(12)

22
Perioada de schimbare a polaritatii la bornele generatorului de ozon va fi T = 2 i , intrucat perioada de
incarcare a capacitatii si cea de descarcare sunt egale. Intre frecventa de repetitie a generatorului f si

perioada lui , relatia pentru cazul optim este:

(13)

Fig. 16. Variatia cantitatii de ozon, in functie de frecventa de lucru.

Frecventa f, asa cum arata si relatia 8 determina puterea disipata in descarcarea corona, deci producerea
de ozon se poate schimba comod, actionand asupra frecventei. In Fig. 16 este data o curba de variatie a
cantitatii de ozon generata de o instalatie GO-150, in functie de frecventa. Se sesizeaza existenta unui
maxim la o frecventa de 300-350 Hz.

e. Dulapul de comanda. Trebuie sa asigure actionarea, controlul si respectarea tehnologiei impuse de

proces. Gradul de automatizare a echipamentului depinde de importanta obiectivului, mergand pana la
conducerea prin microprocesor.

23
Fig. 17. Schema logica de comanda a unui generator de produs ozon.

Parametrii de functionare ce trebuie controlati sunt:

· presiunea, temperatura, debitul si umiditatea aerului;

· temperatura apei de racire din generatorul de ozon;

· tensiunea de alimentare a generatorului de ozon;

· frecventa tensiunii de alimentare;

· productia de ozon;

· concentratia de ozon in atmosfera spatiului unde este montata instalatia de producere a ozonului.

O schema logica de comanda arata ca in Fig. 17.

Secventa comenzilor este urmatoarea:

· se alimenteaza schema de comanda;

· se porneste agregatul frigorific al treptei I de uscare, daca temperatura ajunge la + 5 oC;

· se porneste compresorul (daca temperatura nu a ajuns, compresorul nu porneste pana nu-i

satisfacuta aceasta conditie. Ea se va opri doar cand presiunea ajunge la valoarea nominala);

· electrovalvele treptei a II-a se deschid dupa ce presiunea a ajuns la valoarea prestabilita;

24
· se porneste ventilatorul;

· se porneste sursa de inalta tensiune. Ea nu functioneaza daca conditia initiala - ventilator pornit - nu
este realizata;

· se regleaza automat frecventa si tensiunea, in functie de necesitati;

· se deconecteaza sursa de inalta tensiune atunci cand curentul de descarcare depaseste o valoare
impusa.

7. Schema bloc a unui echipament de generare ozon

Schema bloc a unui generator de produs ozon (ozonizor) arata ca in

Fig. 18.

De la o retea trifazata (1) se alimenteaza un redresor 2 ce asigura un curent proportional cu valoarea de

referinta. Acest curent va fi transformat de un convertizor de frecventa (3), in impulsuri rectangulare cu
frecventa de 300-1000 Hz. Un transformator de inalta tensiune (4) ridica tensiunea la valoarea de
exploatare prescrisa de generatorul de ozon (7). Intre redresorul trifazat (2) si invertorul (3) este dispusa o
bobina de egalizare (5) a carui rol este de a separa cele doua circuite electrice avand atat functie de filtru,
cat si de acumulator de energie. O serie de traductoare (6) dau informatii privind reglarea parametrilor si
actioneaza asupra circuitului de comanda conform programului propus.

Fig. 18. Schema bloc a unui generator de produs ozon: 1) alimentarea trifazata;
2) redresor; 3) convertizor de frecventa; 4) transformator de inalta tensiune;
5) bobina de egalizare; 6) traductoare si elemente de comanda; 7) generator de ozon.

25
8. Materiale utilizate

Ozonul fiind un gaz foarte agresiv, se impune utilizarea unor materiale speciale si anume:

· oteluri inoxidabile pentru recipienti si robineti;

· PVC-uri pentru flanse, piulite, robineti;

· aluminiu pentru electrozii de inalta tensiune;

· cauciucuri clorosulfurate pentru garnituri;

· otel carbon, acoperiri cu email rezistent la ozon pentru recipienti.

9. Aplicatii

In toate aplicatiile trebuie sa se tina seama, ca-n doze mari O3 poate fi toxic. Pentru aceasta se recomanda,
sa se acorde o mare atentie etansarilor, iar ca masuri de protectie sa se dispuna in apropierea
generatoarelor de ozon mijloace sigure de ventilatie (concentratia maxim permisa in aer este de
0,3 mg/m3).

9.1. Tratarea apei

Ozonul este un agent principal pentru tratarea apei in oricare faza a ciclului de utilizare si anume: pentru
apa potabila, de proces, de racire, reziduala. Dintre efectele mai semnificative ale ozonului in procesul de
tratare a apei mentionam:

· degradarea substantelor organice;

· actiunea bactericida;

· dezactivarea virusilor;

· calitati organoleptice;

· decolorare;

· eliminarea fierului si manganului;

· distrugerea substantelor toxice.

O linie pentru tratarea apelor reziduale cu ajutorul ozonului este prezentata in Fig. 19.

26
Fig. 19. Linie pentru tratarea apelor reziduale cu ajutorul ozonului:
Wu, apa netratata; 1,2, dozare chimica (clor, sulfat de Al); 3, amestecatoare rapide;
4, decantoare; 5, filtru cu nisip; 6, filtru cu carbune activat; 7, generator de radiatii UV;
8, camera de amestec ozon-apa; Go, generator de ozon; 9, bazin cu apa tratata; Wa, apa tratata pentru
distributie in localitate

9.2. Aplicatii industriale

· Industria chimica

· oxidarea acizilor grasi nesaturati si productia pe scara industriala a unor acizi utilizati la fabricatia
plastifiantilor, polimerilor cu caracteristici speciale;

· fabricarea de nylon si poliesteri;

· albirea uleiurilor si a plastifiantilor;

· producerea de steroizi, hormoni si vitamine.

· Industria alimentara

· tratarea apei pentru prepararea berii si a bauturilor racoritoare;

· sterilizarea sticlelor, ambalajelor, containerelor;

· prepararea de fermenti din solutii de sulfit rezultate la prelucrarea celulozei.

· Industria celulozei si textilelor

· agent de albire in industria celulozei in locul clorului toxic si poluant;

· imbunatatirea caracteristicilor tehnice ale celulozei prin actiunea ozonului;

· tratarea cu ozon face ca lana sa nu mai intre la apa.

27
 5.Considerente economice la implimentarea electrotehnologiei/instalaţiei
electrotehnologice

Evaluari economice

Calculele tehnico-economice facute arata ca utilizarea ozonului pentru diverse aplicatii tehnologice nu
asigura doar performante superioare, ci in majoritatea cazurilor ea este chiar eficienta. Spre exemplu,
pentru pregatirea apei potabile este nevoie de 1-5gr ozon/mc apa in functie de gradul de poluare a
acesteia. Cu un debit de ozon de 1 kg/h se poate trata in acest caz in mod eficient, un debit de apa de cca.
200-500 mc/h. Cu o productie de 100gr/kWh pentru a produce 1 kg de ozon se consuma 10kWh, ceea ce
la un pret ipotetic de 3000 lei/kWh ar conduce la un cost de 30000 lei pentru a produce 1kg de ozon care
in cazul cel mai defavorabil permite tratarea a 200mc/h revenind deci cca. 1500 lei mc/h care reprezinta
costul suplimentar al tratarii apei cu ozon in vederea inlocuirii clorului. Mentionam ca exemplul dat este
pentru cazul cel mai defavorabil, in realitate doza de tratare fiind uzuala in prima jumatate a intervalului
0,2-5 gr/mc.

Cifra poate fi apreciata ca acceptabila dat fiind ca prin alte mijloace, curatirea apei nu mai poate fi
asigurata. Aceasta cifra este amplificata evident cu recuperarea investitiei prin amortizarile ce se stabilesc,
dar apropiate costurilor ce revin daca se utilizeaza alte tehnologii care necesita la randul lor amenajari si
dotari.

In Romania cercetările dezvoltate la Institutul de Cercetări Electro-tehnice - Divizia Electrostatica - s-au

finalizat prin conceperea unei serii de generatoare de ozon de dimensiuni mici-medii (sute de gr – zeci de
kg), preluate in fabricație la RAAL Bistrița. Au fost realizate o serie de instalații pentru tratarea apelor in
orașele Husi, Lugoj, Timișoara, in Delta Dunarii la Mila 23 si se prevede o extindere a aplicațiilor pentru
tratarea apelor. Pentru alte scopuri se menționează albirea pânzelor, sterilizări si înlocuirea unor oxidanți
pe baza de clor in industria chimica.

6. Concluzii

În urma proiectului efectuat cu tematica „Instalație de producere a ozonului pentru tratarea apei” am
constatat că aparatele de ozonificare a apei pot fi utilizate pentru purificarea apei de diferite impurități.
Aceste aparate sunt folosite la epurarea apei menajere la stațiile de epurare etc.

28
 7. Bibliografie

1. DUTKAI,E.P.: Coloane cu umplutura in tehnologia chimica, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1977.

2. CRAMARIUC, R. si GLANZ, G.: Electrostatica in sprijinul gospodaririi apelor. Studiu intern, ICPE,
024.52-1987.

3. GLANTZ, G.: Instalatie de produs ozon. G.O. 150, Doc.int., 414, 1979.

4. GHEORGHE, G.: Masurarea debitelor in fluide. Bucuresti, Ed. Tehnica, 1980.

5. TANASESCU Fl.T., R.CRAMARIUC, I. VELISAR (1988): Industrial ozon, Electrotehnica,

Electronica si Automatica, Electrotehnica,88, 3, p.95-100.

6. www.lantecind.ro/tratareApa45.php

7. www.akro.ro/produse/ozonare-apa/

29