Numele si prenumele elevului Heiu Doina

Clasa XI-a
Şcoala L.T.”A.Mateevici”
Cadrul didactic coordonator Grubîi Larisa
Titlul lucrarii
Secţiunea de concurs la care se Eseu
înscrie

Oraşele nu iubesc natura.Oraşele iubesc să se înece în fum şi

aglomeraţie,să se piardă printre clădiri înalte şi drumuri bine
pietruite.Donduşeni ar fi departe de marile oraşe ale lumii.Aici cerul nu este
zgîrîiat de cladiri,iarba nu miroase a plastic,iar natura se piteşte in inima
fiecărui om.Aici vara are loc să alerge,toamna are unde să-şi învîrtă
frunzele,iarna are ce îngheţa, iar primăvara are unde se trezi la
viaţă.Donduşeni e un sătuc mai mare ,care se ascunde sub prăfuita
denumire de oraş!
În fiecare dimineaţă deschid ochii şi caut măcar cîteva raze de soare,care
au intrat indrăzneţe in cameră.E întuneric.E toamnă. Ies la balcon şi prin
monotonia ceţii zăresc în depărtare cîţiva brazi,vechii şi bunii mei
prieteni,care azi stau singuri la o margine de oraş.Oamenii se clatina
somnoroşi pe trotuare , încruntaţi îşi ridica gulerele şi işi deschid umbrelele
–ploaia se tot joacă cu ei deja de o săptămînă.Se supără şi vîntul.Şueră
prin străzi,apleacă crengile iar acestea pocnesc melodios, ridică în sus
covorul multicolor de frunze,îl amestecă cu praf-are şi toamna kokteilul ei.
Şi totuşi cît de frumos este. Cel de Sus a pictat cu grijă si tandreţe acest
tablou, doar nu înzadar se ascunde ceva miraculos şi divin în acest gri al
zilelor de toamnă.
Şi asa in fiecare dimineaţă,toamna se amestecă cu miroznă de cafea şi
nostalgie,pîna cînd oraşul cade amorţit de ger.E iarnă.Mă trezesc ca un
ghem micuţ ,ascuns sub plapumă si pernă.Gerul mi-a îngheţat
ferestrele,dar de la balcon zăresc o ceata de soldaţi,ce păzesc marginea
oraşului.Sunt brazii,care deja au devenit albi,şi-au ridicat mîndri capurile şi
uneori chiar îmi pare că au uitat şi să se mişte.Fulgii danseaza in aer,se
aşează elegant pe blănurile negre ale doamnelor,pe limbuţele copiilor ,care
se tolănesc fericiţi prin zăpada,pe maşini,pe case,pe tot.Fulgii devin
adevăraţii stăpîni ai oraşului.Îngheţă pînă şi sufletul ,şi rămîne să-l încălzim
doar cu ceai, muzica şi amintiri .
Iar cînd şi amintirile îşi pierd valoarea,se trezeşte primăvara.Şi somnul e
mai dulce,pentru că mă trezesc şi adorm sub ciripitul păsărilor.Si balconul e
altfel,aici mă aşteptă un nou răsărit iar soarele mă cuprinde cu un nesecat
dor-nu ne-am văzut de atîta timp.Brazii,acum îi recunosc,sunt la fel ca în
copilărie ,verzi ,puternici şi plini de tandreţe.Cu fiecare zimbet şi suspin în
oraş se înfiripează o nouă viaţă.Iată adevărata minune Dumnezeiasca.Şi
oamenii s-au schimbat.Sunt mai fericiţi,mai liberi iar feţele lor lumineaza ca
licuricii în noapte. Pe străzi apar fetele cu picioarele lungi şi fustele
scurte,băieţii care alergă la întilnire,picii cu bicicletele şi nici nu prinzi de
veste că a şi venit vara-anotimpul îngheţatei,al nopţilor cu stele în jurul
focului,al cîntecelor de chitară.Oraşul e îmbibat cu dulcele parfum al fericirii
,iar spiritul zboară printre nori.
Şi tot aşa ,iar şi iar,Cel de Sus toarce firul vremii.
Acelaşi balcon,aceiaşi brazi,aceiaşi oameni.Doar alt anotimp,alte
culori ,alte sentimente-altă viată!