Statul roman: războaie şi expansiune teritorială

Statul roman a cunoscut trei etape în evoluţia sa : Roma Regală (753 î.Hr. – 509 î. Hr.), Roma
Republicană (509 î. Hr.- 27 î. Hr.), Roma Imperială (Principatul 27 î.Hr.- 476 d. Hr.).
Roma Regală – condusă de şapte regi. Ultimul regea fost înlăturat proclamându-se republica romană.
Republica Romană- def. este o formă de organizare a statului în care conducerea este execitată de
persoane numite sau alese pe o perioadă determinată.
Instituţiile Republicii – Magistraţii conduşi de cei 2 consuli aleşi pe o perioadă de un an. Aceştia
conduc Senatul, Adunarea poporului, comandă armata. În situaţii de pericol este numit un Dictator pe o
perioadă de 6 luni, care are puteri nelimitate. Senatul- format din 300 de membri, rezolvă problemele interne
şi externe. Adunarea poporului-era format din toţi cetăţenii, alegea magistraţii.
Expansiunea teritorială- Romanii cuceresc Italia în urma războaielor cu etruscii, galii şi samniţii.
Expansiunea romană a continuat prin războaiele punice (cartagineze). În urma acestor războaie (3 ca nr.),
Cartagina este cucerită de Scipio Africanul şi transformată în provincie romană. Roma cucereşte regatele
elenistice (Macedonia, Grecia, Siria şi Egiptul) devenind stăpâna Mării Mediterane.
Criza instituţiilor romane- instituţiile romane nu mai sunt capabile să rezolve problemele Imperiului
Roman. Criza republicană se manifestă prin războaiele civile care înlocuiesc Republica cu Principatul.
Principatul – formă de conducere în care toată puterea aparţine principelui (împăratul). Octavian
Augustus şi-a luat titlul de princeps.
Maxima expansiune a statului roman- În timpul lui Traian, Imperiul Roman atinge maxima întindere
teritorială (sec. II d. Hr.). Traian cucereşte Dacia.
Criza Imperiului Roman (sec. III d. Hr.) – criza se manifestă pe plan politic, economic, social.
Împăraţii: Diocleţian şi Constantin cel Mare adoptă o serie de reforme pentru salvarea Imperiului. Diocleţian
instaurează dominatul – sistem de guvernare în care împăratul are putere absolută (dominus-
stăpân).Constantin cel Mare mută capitala la Constantinopol (330 d. Hr.).
Prăbuşirea Imperiului Roman de Apus (476 d. Hr.)- În 395 imperiul este împărţit în două: Imperiul
Roman de Răsărit şi Imperiul Roman de Apus. Atacurile popoarelor migratoare ( germanici, hunii, vizigoţii) au
dus în final la cucerirea Imperiului Roman de Apus de Odoacru marcând prăbuşirea acestuia. Imperiul Roman
de Răsărit îşi continuă existenţa sub forma Imperiului Bizantin. Anul 476 reprezintă sfârşitul epocii antice şi
începutul Evului Mediu.