Cezar Baltag era unul dintre cei mai valoroși poeți și eseiști

din România în timpul său. Copilăria și-a petrecut-o în

satul Mereni din județul Dolj, unde tatăl său a fost preot.
Universitatea din București: facultate de Filologie (secția
„critică și istorie literară).

În 1958 s-a căsătorit cu colega sa de facultate, Elena Mustață,

viitoarea poetă Ioana Bantaș (cu care va avea doi copii:
Alexandru și Adrian). După absolvirea facultății, a dus-o greu
timp de cîțiva ani, din cauza „dosarului", apoi a fost acceptat,
în 1963, în postul de corector la Gazeta literară.

Originar din Basarabia și născut cu un an înainte de cedarea

provinciei, poetul a intrat în viață ca refugiat în Oltenia, spre a
urma apoi liceul la Pitești și facultatea la București. Provenit
din patriarhalitatea basarabeană – tatăl, Porfirie, era preot –
și dezrădăcinat, urmărit de un dosar politic prost, care-l va
costa trei ani de șomaj după terminarea facultății, Baltag a
trecut simultan printr-o ciocnire cu ideologia dominantă și un
șoc al modernizării forțate, la care regimul comunist a supus
societatea românească, la începutul anilor șaizeci