Cercetări Nucleare) din Geneva, de către Tim Berners-Lee.

Informatia în Internet a
evoluat începând cu transferul de fisiere binare la distanță, ulterior în servicii de tip
e-mail, apoi a urmat transferul de informație textuală, iar următorul pas a fost
trecerea de la text liniar la Hypertext, prin introducerea hiperlegăturilor, apoi
Hypertextul s-a transformat în Hypermedia odată cu aparitia sistemelor de operare
cu interfață grafică si a primelor browsere care suportau clemente multimedia.
Componentele dinamice au extins paginile web transformându-le în aplicatii web.
Posta clectronică şi webul, care au dat un nou continut Internetului, sunt exemple
de aplicaţii ce nu au rezultat dintr-un obiectiv planificat, ci prin deciziile spontane a
mii de utilizatori independenti. Astăzi, Internetul a devenit o resursă internaţională
şi o piafa internationala.
In prima fază de dezvoltare a Webului, denumită sugestiv faza Web 1.0,
utilizatorul consuma continut creat de altcineva, iar în faza a doua, epoca Web 2.0,
conţinutul este creat de utilizator. Crearca continutului unui website de către
utilizatori este astăzi o tendinta care face parte din sistemul Web 2.0., prin mutarea
responsabilitatii creării de continut către utilizatori.
Web 2.0 desemnează webul dinamic, interactiv şi colaborativ. Termenul se
referă, în primul rând, la puterea comunicatiei, la democrație în rândul
comunicaie și la mai puţine limitări din punct de vedere al structurii web, astfel
încât structura finală a sitc-urilor se dezvoltă organic după comportamentul
utilizatorilor. Tim O’Reilly a făcut acest termen cunoscut în 2005 (deşi termenul a
fost folosit prima dată de Darcy DiNucei în 1999), când a organizat prima
conferinta Web 2.0, descriind acest termen ca fiind o „platformă” (O'Reilly, 2005).
Conceptul Web 2.0 inseamna comunicare în timp real prin site-uri open-source,
wikis, mashups, bloguri, podcasturi, comunititi §i retele sociale. Web 2.0
presupune cautare (search), legaturi, conexiuni (links), creaţie (authoring),
indexare, taxonomie (tags sau folksonomy), extindere (extension), transmitere
(signals), adică SLATES (McAfee, 2006). Web 2.0 înscamnă actiune, interactiunc,
transformare, iar utilizatorii trebuic să fie pregatiti să-şi accepte condiţia de
„prosumatori” (producători şi consumatori de continut, în acelaşi timp).
Și companiile au de câştigat de pe urma tehnologiilor Web 2.0. Enterprise
2.0, fenomenul care apare când organizatiile folosesc instrumenele și aplicatiile
Web 2.0., se referă, în sensul larg al sintagmei, la „aplicarea acestor instrumente şi
filozofii în diferite situaţii de business, lucru ce le permite angajatilor, printre
altele, să interactioneze liber aşa cum îşi doresc, folosind reţele sociale” (McAfee,
2006, p. 44). Asadar, Enterprise 2.0 inscamna „comunicare, cooperare, colaborare,
conexiune” (Cook, 2008, p. 42) şi implică schimbarea modului de lucru şi
încurajarea colegialitatii intre angajati. Angajatii BBC au fost printre primii care au
aplicat conceptul de Enterprise 2.0, astfel că, pentru a găsi mai repede pe Intranet
informatiile pe care le căutau, au creat grupuri de discutie la care toti angajaţii au
acces şi, în acest fel, optimizează circulatia de informatii.
Poate imperceptibil pentru unii dintre cei aflati în mediul online, Web 2.0 a
ajuns în faza maturității şi evolutia continuă către Web 3.0, încă o formă abstractă a
Internetului, dar considerată parte integrantă a ceea ce va însemna Înternetul