CAPITOLUL 1.

COMUNICAREA MEDIATĂ DE CALCULATOR

1.1. Noţiuni de bază

Faptul că procesul de comunicare este un fenomen universal, firesc, cotidian şi natural, ne

poate face să nu conştientizăm totdeauna deosebita sa complexitate. În fiecare moment,
oamenii comunică între ei, adică fac schimb de informaţii, iar pentru aceasta ei folosesc
diferite mijloace.
Comunicarea, informarea şi mijloacele de comunicare depind unele de altele, aceşti
termeni având sensuri diferite în funcţie de domeniile care au ca scop comunicarea
informaţiei. Pentru cadrul didactic, comunicarea este cea care ajută la realizarea fenomenului
educaţional în ansamblul său, indiferent de conţinuturile, nivelurile sau partenerii implicaţi.
Astăzi, putem transmite şi primi informaţii în timp real, oriunde în lume. Comunicarea
este indispensabilă, dar trebuie să comparăm şi să privim cu ochi critic toate informaţiile care
ne parvin.
Graţie dezvoltării domeniului informaticii pe plan mondial, cercetători din diverse
specializări au iniţiat şi la noi numeroase experimente şi studii menite să pună în lumină
contribuţia calculatorului la optimizarea procesului didactic.
Născută din necesiatatea oamenilor de a efectua repede calcule matematice, informatica –
totalitatea tehnicilor cu ajutorul cărora sunt strânse, înregistrate, selecţionate şi modificate
diverse informaţii în mod automat şi într-un timp foarte scurt s-a inserat în
domenii ca: cercetarea, creaţia, divertismentul, învăţământul şi chiar în activităţile casnice.
Mai mic, mai ieftin şi mai puternic, calculatorul a devenit astăzi un obiect indispensabil vieţii
de zi cu zi: el este prezent în majoritatea caselor şi este folosit la aproape toate locurile de
muncă, fiecare utilizator instalând în memoria lui programele de care are nevoie.
Pentru a putea permite comunicarea rapidă între ele, calculatoarele au fost conectate,
formând astfel o reţea şi mai mult, pentru conectarea tuturor reţelelor între ele, a fost nevoie
de inventarea „limbajului” comun, TCP/IP (Transmission Control Protocol/ Internet
Protocol). Aşa a devenit posibilă realizarea unei reţele mondiale de calculatoare, Internetul
(L. Bird, 2005, p.15).
 Internetul a fost folosit, la început, de universităţi, pentru schimbul de informaţii apoi, la
începutul anilor 90, de marele public, datorită sistemului Web, care permite deplasarea cu
uşurinţă pe reţea. (World Wide Web – „pânza de păianjen mondială” – este o „subreţea” în
interiorul Internetului care înlesneşte căutarea informaţiilor. Noile tehnologii multimedia
transformă modul de comunicare între fiinţele umane. Printre altele, ele simplifică şi
îmbunătăţesc relaţia dintre oameni şi aparate.

1.2. Tehnologii informatice utilizate în comunicare

1.2.1. Internet-ul mijloc de comunicare şi informare

Internetul reprezintă o gigantică reţea de calculatoare (reţea de reţele de calculatoare) la
care oricine se poate conecta. Pe Internet sunt accesibile informaţiile extrem de variate din
domenii precum ar fi: stiinţă, educaţie, tele si videoconferinţe. Internetul - o reţea
internaţională de reţele de calculatoare. Cyberspaţiul - o vastă bibliotecă accesibilă de oriunde
şi în orice moment.
Prin urmare Internet-ul este: O cale de comunicare foarte rapidă şi atractivă între oamenii
acestei lumi. Modalitatea prin care oamenii aflaţi oriunde pe Glob pot comunica şi schimba
informaţii cu multă uşurinţă.
INTERNETUL este o reţea de reţele. O reţea este un grup de calculatoare care au fost
conectate astfel încât să poată comunica între ele (să facă schimb de informaţii). Ele îşi pot
transmite mesaje unul altuia şi pot folosi în comun informaţiile sub forma de fişiere.
Printre numeroasele aspecte ale vieţii influenţate de Internet, se află şi educaţia. Elevii
învaţă să utilizeze calculatorul de la vârste din ce în ce mai fragede – în unele cazuri, se
descurcă mai bine în faţa calculatorului decât profesorii lor! (L. Bird, 2005, p.18). Internetul
a devenit un instrument de învăţare pe care elevii îl folosesc pentru a studia interactiv.
Printre avantajele folosirii Internetului se enumeră: posibilitatea elevului de a opta
pentru un program de studiu individualizat, în ritm propriu, conform posibilităţilor fiecăruia,
posibilitatea elevului de a decide împreună cu profesorul modalităţile de învăţare,
posibilitatea profesorului de a îndruma eficient mai mulţi elevi, având în vedere numărul mai
redus de elevi cu care colaborează, creşterea timpului alocat fiecărui elev pentru explicaţii şi
îndrumare, comunicarea între două sau mai multe persoane / situri, informare, acces la baze
de date şi calculatoare aflate la distanţă, publicarea unor materiale proprii pentru o mare
varietate de beneficiari, cursurile on-line, profesorul ca facilitator şi învăţarea cooperantă.

Tipuri de interacţiune - nivelurile interacţiunii:

Pentru a utiliza Internetul, cu toate facilităţile pe care le oferă, orice utilizator, elev sau
profesor trebuie să ştie:
 să lanseze în execuţie o aplicaţie;
 să deschidă un document existent;
 să creeze un document folosind un editor de text;
 să salveze un fişier;
 să copieze şi să refacă conţinutul unui paragraf dintr-o parte în alta în acelaşi
document şi în documente diferite;
 să folosească poşta electronică pentru citirea şi transmiterea mesajelor.

1.2.2. Noile mijloace de comunicare

Ca şi în cazul altor termeni din internet, „noile media” sunt definite diferit de categorii
diferite de utilizatori. Astfel, oamenii de afaceri vor veni cu un set de definiţii, cercetătorii
din domeniul academic cu altul, specialiştii din domeniul IT vor aduce în discuţie definiţii
bazate pe elemente tehnice, iar „utilizatorul oarecare” va pune accent pe cu totul şi cu totul
alte aspecte (D. Gutu - Tudor, 2008, p.20).
Dezvoltarea explozivă a noilor tehnologii de comunicare şi extinderea lor pe scară largă
au avut o serie de consecinţe notabile şi în planul comunicării organizaţionale.
Astfel, reţelele de comunicare interne (Intranet) eficientizează comunicarea
interdepartamentală şi comunicarea interindividuală orizontală, economisind timpul fizic al
angajaţilor care pot presta alte activităţi; în al doilea rând, simplifică procesul de consultare a
angajaţilor şi cel de transmitere a deciziilor, deci comunicarea pe verticală.
În fine, folosirea Intranetului şi a calculatorului, în general, măreşte ponderea comunicării
formale comparativ cu comunicarea informală (privilegiată mai ales de situaţiile de
comunicare directă şi verbală a angajaţilor) micşorând riscul de dezvoltare a structurilor
informale „paralele” cu structurile formale, cu dezavantajul scăderii coeziunii interne (D.
Iacob, 2008, p.26).

Poşta electronică
Poşta electronică permite transmiterea şi recepţionarea mesajelor între persoane conectate
la Internet, e-mail presupune comunicări mai mult sau mai puţin instantanee cu persoane din
orice colţ al globului (A. Adăscăliţei, 2007, p.6). Cu ajutorul poştei electronice orice
persoană poate face schimb de informaţii cu alţi colegi, poate participa pe liste de discuţie în
funcţie de domeniul de interes, poate sa transmită şi să primească documente ataşate unui
mesaj.
Prin intermediul poştei electronice, profesorii şi elevii pot comunica şi pot lucra în
proiecte comune. Pentru realizarea unor proiecte comune, din diferite domenii se pot realiza
grupuri de elevi şi profesori din şcoli diferite. Astfel ei pot comunica prin e-mail în cadrul
proiectului după reguli acceptate de toţi membrii grupului (L. Bird, 2005, p.18).
Avantajele pe care le oferă utilizarea poştei electronice în domeniul educaţional:
- creşterea motivaţiei elevilor;
- creşterea interesului elevilor pentru cunoaştere;
- încurajarea învăţării prin cooperare;
- lucrul în echipă;
- dezvoltarea competenţelor de cercetare;
- îmbunătăţirea relaţiei profesor – elev printr-o comunicare permanentă;
- comunicarea între profesori pe teme comune de interes.

WWW
În sistemul educaţional, orice şcoală poate să-şi prezinte prin intremediul unei pagini
Web oferta educaţională, proiectele si programele ce se desfăşoară la nivelul şcolii, cursurile
organizate pentru elevii şcolii sau pentru comunitate. O pagină web a unei şcoli poate
conţine, de exemplu, informaţii referitoare la:
- şcoala ca intres public;
 - autorităţile locale;
- profesorii din şcoală;
- profesori din alte instituţii de învâţământ etc.
Toate informaţiile trebuie să fie clare, să conţină informaţii actualizate, să specifice
sursele de referinţă folosite.

Blogurile – Metode alternative de comunicare

Un blog este un jurnal actualizat permanent şi publicat pe internet pentru consumul
publicului general, construit pe o platformă de CMS (Content Management System).
Blogurile pot fi colective sau pot aparţine unui singur autor. În funcţie de statutul
autorului blogul poate fi personal sau de organizaţie (D. Gutu – Tudor, 2008, p.36).
Blogurile oferă informaţii, comentarii, opinii despre un subiect predilect (de exemplu:
politic, publicitate, ştiri locale, informaţii personale), iar conţinutul poate fi în format text,
audio, video. Întregul spaţiu al blogurilor şi al bloggerilor a devenit cunoscut drept
„blogosferă”.
Blogurile interne sunt instrumente puternice de comunicare şi informare, accesibile unei
comunităţi închise, care au drept scop stimularea / motivarea sau ajutarea membrilor acesteia.
Blogurile corporatiste externe au drept funcţie primară comunicarea publicitară şi
activităţile de relaţii publice care duc la construirea unei identităţi / imagini a companiei sau a
produsului. De asemenea, acestea sunt create şi pentru a înregistra feed-back-ul primit de la
clienţi.

Grupuri de stiri (Newsgroups)

Grupurile de ştiri (grupuri de discuţii sau forumuri de discuţii) reprezintă largi sisteme de
comunicare prin care persoane având diverse preocupări şi pasiuni schimbă informaţii,
discută pe baza unor teme de interes general sau particular sau pun diferite întrebari (L. Bird,
2005, p.18).
Majoritatea grupurilor de discuţii sunt distribuite în mari reţele de calculatoare şi sunt
cunoscute sub numele generic de UseNet, ceea ce înseamnă o prescurtare a cuvintelor Users
Network (Reteaua utilizatorilor). În prezent există peste 40.000 de astfel de grupuri iar
numărul lor este în continuă creştere. Acest număr mare se explică prin faptul că tematica
abordată este foarte diversă cuprinzând atât teme de cultură generală cât şi subiecte foarte
specifice, accesibile numai unui număr restrâns de utilizatori specializaţi.
Forumul unui grup de discuţii se poate asemăna cu un avizier electronic în care unii
participanţi pun întrebări iar alţii răspund sau fac diverse comentarii la articolul iniţial .