Curs 6, Informatică aplicată în științele comunicării

CRP I, 2020-2021
 un fenomen - odată cu dezvoltarea
tehnologică și cu nevoia actorilor economici
de a comunica eficient
 Tehnologiile Web 2.0 și utilizarea la scară
largă a aplicațiilor online
 Tehnologiile devin accesibile, din punct de
vedere al cunoașterii, multe dintre ele sunt
open access și se pot adapta nevoilor
organizației
 Internetul generează un nou tip de
interacțiune.
 „Internetul erodează timpul care era alocat
înainte interacțiunii umane (...) Corporațiile
au devenit interesate de monitorizarea
Internetului, deoarece oferă acces la o piață
pentru bunurile, produsele și serviciile lor”
(Wicks, 2001, p. 164).
 Oamenii sunt interesați de anumite
organizații sau pur și simplu, produse,
servicii, idei; acestea sunt în mediul online,
iar, prin urmare, oamenii devin, totodată,
stimulați să utilizeze Internetul
 Prezență în mediul online printr-o varietate
de moduri
 Administrarea tuturor acestor activități online
se realizează fie de angajați ai companiilor,
fie de firme de consultanță și publicitate
 Companiile afișează în mediul online datele
de contact și propria lor activitate, pentru ca
publicul să poată menține ușor legătura cu
organizația
 Contactul cu angajații și partenerii se poate
realiza cu ușurință prin platformele de poștă
electronică, intranet, chat, etc.
Studiu de caz:
 e-mail distribuit de noul CEO al companiei
Microsoft - Satya Nadella - tuturor angajaților
în prima sa zi pe noul post (vezi Microsoft
News Center, 2014,
https://news.microsoft.com/2014/02/04/sat
ya-nadella-email-to-employees-on-first-
day-as-ceo/)
 Acest tip de interacțiune ,,ia forma poștei
electronice, listelor de distribuție, interfețelor
multi-user, chatrooms sau Intranet (...), ce
permit angajaților să comunice și să
distribuie documentele necesare. De
asemenea, se pot realiza ședințe online sau
chiar lega noi parteneriate” (Wicks, 2001, p.
168).
 timpul și costurile se reduc, iar interacțiunea
este mult mai facil de realizat.
 comunicarea este depersonalizată
 omul este pus în fața unui val de mesaje care
îl fac să uite scopul pentru care utilizează
Internetul
 Ajunge o dependență prin aceste activități de
branding
 Internetul devine o simulare a vieții reale
 „un brand este sau rămâne brand indiferent
de context. Ceea ce se modifică este punerea
sa în scenă” (G. Christodoulides, 2009, p.
143).
 site-urile au devenit „instrumente
fundamentale de comunicare pentru orice tip
de brand” (I. Alonso și E. Bea, 2012, p. 315)
 folosirea unor factori precum expunerea,
localizarea brandului, viteza de descărcare,
aspectul de prezentare al site-ului, navigarea,
suport personal, recompensa diferenţiată
 Brandingul acţionează acum la un alt nivel
(definit de sintagma Web 2.0), prin bloguri,
widget-uri, reclame create de utilizator,
reţele sociale (e.g., Facebook, Myspace),
podcasting, videocasting, contentsharing
(e.g., Scribd), videosharing (e.g., YouTube),
etc. (G. Christodoulides, 2009, p. 143).
 „o prezenţă online eficientă este vitală pentru
succesul brandului pe internet” (J. Murphy şi
A. Scharl, 2007, p. 300) și al organizațiilor.
Web 1.0 Web 2.0

Localizarea brandului Grupuri

Viteza de descărcare Podcasts
Suport personal Videocasts
Recompensa diferenţiată Videosharing
Aspectul de prezentare al Experiența de Bloguri
site-ului brand promisă Widgets
Navigarea
Valori
emoționale

Valori raționale
 Web 1.0, ca „sursa de informare”, „o lume a
tranzacţiilor simple”
 un mediu „static, mai mult un spaţiu de aflare
al informaţiilor decât un forum pentru
împărtăşirea ideilor sau crearea comună a
unor produse noi” (S. R. Lincoln, 2009, p. 8)
 Web 2.0 - noul mediu în care „oamenii pot
interacţiona şi participa mai mult decât citind
doar anumite informaţii”
 prin volum
 prin viteză
 prin format
 prin direcţie
 prin control individual (R. Gibson şi S. Ward,
2000)
 comunicarea prin web are potenţialul de a fi
un proces „instantaneu, dinamic, de
profunzime, interactiv şi needitat, aspecte
mult mai puţin probabile într-o media
convenţională” (R. Gibson şi S. Ward, 2000, p.
304).
 comunicarea poate lua forma unei transmiteri
pasive de informaţie (date generale despre un
loc, galerie de imagini, broşuri de prezentare,
etc., dar şi informaţii despre deciziile,
proiectele sau planurile organizaţiei care
deţine şi gestionează brandul),
 interactive (oferirea de feedback, utilizarea de
hărţi interactive, vizite virtuale, rezervări, etc.)
 WWW-ul este un mediu de atracţie, de tip pull
 includerea unor caracteristici interactive,
pentru a încuraja utilizatorii să intre într-un
dialog cu „brandul”, în același mod în care
companiile intră într-un dialog cu
consumatorii lor
 Discriminarea între audiență activă – pasivă
 website poate avea o contribuţie semnificativă în
cadrul procesului de comunicare al brandului
 website-urile sunt utile în comunicarea manifestă
a conţinutului identităţii de brand
 mesajul promoţional poate fi modificat mult mai
rapid
 site-urile sunt instrumentele primare și totodată
cele mai populare, în formarea brandurilor. Un
site ajută foarte mult în ceea ce privește creșterea
gradului de conștientizare față de un brand, a
familiarității și în cele din urmă ajută la formarea
unei imagini legate de organizația respectivă
 inegalitatea în societatea informaţională;
„diviziune digitală”
 utilizarea limbilor pe internet, astfel că „limba
engleză are o poziție de dominație absolută
și alte sute de limbi minoritare se confruntă
cu un risc grav de dispariție digitală, în
viitorul apropiat”
 o parte a omenirii nu are acces la facilitățile
internetului, ca să nu mai vorbim despre
dispozitivele Web 2.0