Iată- ne ajunşi şi la Mândâc...

Conform deciziei nr.3969 din anul 1853 şi Contractului normal stabilit între moşieri şi ţărani,
în satul Anfisovca (Sofia) au fost strămutaţi primii locuitori în număr de 80 familii din
localitatea Mândâc, fiind formată mahala Mândiceni. Ţăranii trebuiau să prevină proprietarul
cu jumătate de an înainte, dacă vroiau să profite de dreptul de strămutare şi acest proces
urma să fie de la 1 octombrie până la 1 aprilie, timp în care pământurile nu erau lucrate.
Însă, cercetând mai multe surse, găsim că boierul Dementie Hasnaş, deţinătorul
pământurilor din localitate, era un om bun şi se poate spune că încheiase înţelegeri
prealabile cu ceilalţi proprietari ale localităţilor din care venise mai multe familii.
Regretatul Nicanor Babără scrie în lucrările sale despre fondarea şi dezvoltarea
Sofiei: ,,Începutul a fost unul bine gândit, de bun augur. După cum afirmau bătrânii, boierul
Dementie Hasnaş , deţinătorul pământurilor din localitate, a selectat minuţios oameni
harnici din diferite localităţi basarabene: Mândâc, Bădiceni, Strâmba şi Hotin, cărora le-a
propus condiţii favorabile şi prielnice de trai şi de muncă în viitorul sat Anfisovca (Sofia).
Fiind stabiliţi cu traiul permanent în localitate, familia Hasnaşilor a pus accentul pe carte şi
spiritualitate, construind încă de la începuturi o şcoală şi biserica...".
Astfel urmărim că dezvoltarea Sofiei a mers în pas cu sensul cuvântului Anfisovca
- ,,înfloritoare" şi cel al Sofiei- ,,înţelepciune".
Mândâc este un sat cu o vechime de peste 400 de ani, conform unei legende, fiind numit
astfel de un paşă turcesc, care a poposit pe acele locuri şi i- a plăcut foarte mult, astfel
traducerea fiind ,,loc bun", ,,loc frumos".
În incinta şcolii există un muzeu bogat, cu exponate de valoare ce caracterizează localitatea.
Mulţumesc mult doamnei Elena Romanovici, profesoară de istorie, pentru ghidajul
captivant.