Primul preot cărturar cunoscut în veacul al XV-lea în Șchei

Un articol de: Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean - 11 Iun, 2021

Inițiativa Patriarhiei Române de a desemna 2021 ca An comemorativ al celor adormiți întru

Domnul (valoarea liturgică și culturală a cimitirelor) ne bucură și ne obligă în același timp
să valorificăm impresionantul tezaur documentar din Șcheii Brașovului, în arhiva istorică a
Bisericii „Sfântul Nicolae” și a muzeului primei școli românești. Firește, cea mai mare
bogăție istorică a celei mai vechi biserici din Țara Bârsei au constituit-o slujitorii săi, preoţi
cărturari de prestigiu, slujitori la Sfântul Altar, care s-au implicat în egală măsură şi în viaţa
socială, participând la evenimentele istorice din toate timpurile.

Remarcabilă este hotărârea Consiliului parohial din 1716, preluată cu siguranţă din alte texte
străvechi, înscrisă în catastiful bisericii şi pe o placă de pe faţadă: „Preoţi neînvăţaţi şi nevrednici
şi cari vor fi cu zvon rău să nu-i primească orăşanii, că unii ca aceştia fac necinste şi întristare
sfintei case şi norodului prin nechivernişirea şi prostimea lor, ce să şiliţi şi să căutaţi oameni
înţelepţi, cuvioşi şi vrednici din căţi vor fi cu putinţă, ca să poată cu învăţături şi în multe chipuri a
lumina şi sfânta biserică şi norodul a-l învăţa şi a-l păstori, cătră folosul şi spăsenia cea
sufletească şi trupească”.

Aceasta l-a îndreptăţit pe cercetătorul braşovean Nicolae Sulică să considere că „preoţii de la

Braşov […] sunt deschizătorii de drum, sunt primii cărturari care au aşezat temeliile limbii noastre
literare de astăzi. […] Dacă n-ar fi existat munca de pregătire a preoţilor de la Braşov, nu ar fi fost
posibilă nici opera culturală cu consecinţe atât de hotărâtoare pentru noi a diaconului Coresi.
Cuvântul lui Dumnezeu, transpus în limba românească, n-ar fi putut avea lumina tiparului în
secolul al XVI-lea” (Arhiva muzeului, Catastif 3, p. 17). Iar cronicarul Radu Duma, în cronica sa
din veacul al XVIII-lea, aprecia că „poate să socotească fieştecine precum au fost saşii
(autorităţile Braşovului, n.n.) către ticăloşii (săracii, n.n.) Şcheai, că unde era ca să trimiţă cu vreo
solie, tot din Şchei trimitea şi când Sfatul avea nescaiva greutăţi, trimitea de aducea pe
protopopul şi cu doi juraţi la Sfat şi se sfătuia” (Arhiva muzeului, Ms. 39). Stăpâniţi de asemenea
responsabilităţi, slujitorii bisericii au plămădit în jurul acestui lăcaş de cult o bogată viaţă spirituală
prin editare de cărţi, traducere de cărţi slave, greceşti şi latine, copierea manuscriselor,
procurarea cărţilor de cultură, drept dovadă fiind bogatul tezaur de carte veche, încă păstrat azi
în arhiva istorică a bisericii.

Începem serialul nostru prin a-l prezenta pe primul preot cărturar cunoscut în veacul al XV-lea:
Popa Costea (1474-1477), a cărui personalitate este remarcată şi în documentele timpului.
Rămâne cunoscut prin legăturile cu domnul muntean Laiotă Basarab cel Bătrân şi prin activitatea
de copist. Doar moartea neașteptată a făcut ca Laiotă Basarab să nu-l instaleze ierarh în Biserica
Munteană. „Vă dau de ştire - scria voievodul muntean autorităţilor braşovene la 1447 - despre
popa Costea că este omul nostru şi că mi-a slujit domniei mele, astfel doresc să-l pui la o biserică
lângă domnia mea, ca să-l hrănesc şi să-l miluiesc, fiindcă este omul nostru şi mi-a slujit domniei
mele multă vreme. Deci vă rog - scria în încheiere voievodul - ca pe nişte buni prieteni ai mei, să-l
petreceţi frumos şi cu cinste ca pe un om bun, după voia noastră” (Ion Bogdan, „Documente și
regeste privitoare la Relațiile Țării Românești cu Brașovul și Ungaria”, București 1902, p. 123).
Parcă pentru a completa aprecierile voievodului, vornicul Dragomir al lui Manea scria din
Muntenia, în acelaşi an: „Să fie cu voi - dispune el juraţilor braşoveni - şi popa din Şchei (Costea,
n.n.), căci vă este bun prieten şi chiar dacă ar fi chiar unul dintre ai voştri, n-ar fi pentru voi cum
vă este el”, referindu-se, desigur, la calitatea de „scriitor la Cetate” pe care o aveau în mod
tradiţional preoţii din Şchei.

Cu ocazia săpăturilor făcute cu mai bine de patru decenii în urmă în biserica din Şchei, s-a aflat şi
piatra de mormânt a popei Costea, azi expusă în muzeul școlii din Șchei, cu însemnarea slavonă
de pe acoperământ: „Anul 1477, luna octombrie, 2 zile, s-au pristăvit robul lui Dumnezeu, popa
Costea din Braşov. Veşnica pomenire”. Deci anul morţii corespunde tocmai cu cel al dublei sale
chemări în Muntenia, acesta fiind, desigur, motivul imposibilităţii preotului şcheian de a răspunde
solicitării protectorilor săi.

În urma investigaţiilor făcute în arhiva istorică din Şchei, am pus în circulaţie o valoroasă
contribuţie cărturărească a popei Costea (Vasile Oltean, „Semnificația unui manuscris slavo-
român din secolul al XV-lea” în Mitropolia Ardealului, an. XXII [1977], nr. 7-8 , pp. 676-678, și
Vasile Oltean, Catalog de carte veche din Șcheii Brașovului, Iași, 2004, pp. 38-41). Este vorba de
manuscrisul 23 din arhiva muzeului, un Minei slavon pentru lunile iunie, iulie şi august, scris în
prima jumătate a secolului al XV-lea şi dăruit bisericii de preotul copist, la anul 1477, anul morții
sale. Inventariat greşit pentru anul 1604, manuscrisul nu a făcut încă obiectul vreunui interes din
partea cercetătorilor. Cele 506 file ale manuscrisului, lipsit de început şi sfârşit, legat în lemn și
piele, scris pe hârtie cerată, păstrează filigran de secol XV (foarfecă, regăsit în colecția Briquet
sub nr. 3.194), dar şi coroana Braşovului, pe filele de corectură, adăugate ulterior (ff. 13 şi 219),
dovedind originea braşoveană a cărţii. Însemnarea slavonă de la sfârşit, slujind drept act de
danie, stabileşte cu certitudine paternitatea manuscrisului: „La anul 6985 (1477) a murit robul lui
Dumnezeu, preotul Costea, Octombrie, 16 zile, veşnica lui pomenire şi el a dat acest Minei în
Biserica Sf. Nicolae, Dumnezeu să-l ierte pe popa Costea”. Grafia, limba şi elementele româneşti
ale textului dovedesc o redacţie locală, ceea ce ne-a permis să credem că popa Costea este
autorul manuscrisului. Însemnările ulterioare de pe filele limitrofe ale manuscrisului dovedesc
întrebuințarea deosebită a acestuia din partea unor cunoscuți preoți cărturari ai acestei biserici.
Menționăm câteva din însemnările acestora: „Am scris eu Văsii grămătic de la Șchei în anul
1604”, o însemnare în limba slavonă a fiului protopopului Mihai, care a construit în piatră biserica
și școala, „Cine va citi, să vază și să știe că am scris eu Teodor, fost-au cu multă osârdie la
această sfântă biserică, scriind multe cărți bisericești, întorcându-le de pe sârbie, pre românie”,
scria cronica din veacul al XVIII-lea din Șcheii Brașovului, fiind „fiul popei Florea de la sfânta
biserică din Șchei” (deci, fiul valorosului preot cărturar Florea Baran, autor de numeroase
manuscrise). Mai semnează în aceeași manieră Pătru, fiul popei Iane, contemporan cu popa
Costea, diacul Vâlcu, fiul protopopului Gheorghe, Gheorghe, fiul preotului Răcnea, Bratu
grămătic din Albești ș.a.

Pentru aceeași perioadă a popei Costea, aflăm în arhiva istorică a bisericii alte manuscrise de
mare importanță, două Mineie pentru luna septembrie (ms. 34 și 18), un Minei pentru luna
decembrie (ms. 28), Minei pentru luna iunie (ms. 20), un Minei de sărbători (ms. 6), un Sbornic
(ms. 1.177), Minei pentru luna octombrie (ms. 120, „Scara” Sfântului Ioan Scărarul de la Muntele
Sinai (ms. 17), Cuvântările lui Efrem Sirul (ms. 13), celebra carte a împăratului bizantin Ioan
Cantacuzino (ms. 25), un „Prologar de sfinți - Viețile Sfinților pentru lunile septembrie-octombrie-
noiembrie (ms. 5), alt Prologar pentru lunile decembrie-aprilie (ms. 31), un Molitfelnic, care
conține și text în limba română (ms. 2), un Octoih (ms. 42), Triodul Penticostar de la Cracovia de
la 1491 - cărți prezentate în Catalogul nostru menționat. Sunt o dovadă certă a vieții spirituale
creștine în Șcheii Brașovului din vremea popei Costea.

Aceste sumare mărturii despre primul preot cărturar cunoscut din Șcheii Brașovului vin să
confirme importanța pe care Biserica „Sfântul Nicolae” a avut-o în această perioadă pentru
menținerea spiritualității creștine în zonă. Semnificativ este faptul că la puțin timp după moartea
preotului Costea, la 1495, se ridică biserica și școala în piatră de protopopul Mihai și tot la puțin
timp, boierul Neacșu, cu 500 de ani în urmă, scria judelui brașovean cunoscuta scrisoare în limba
română, și tot atunci Sfântul Neagoe Basarab continua clădirea în piatră a Bisericii „Sfântul
Nicolae” din Șchei. În ciuda faptului că autoritatea brașoveană era cea săsească, românii din
Șchei, prin preoții cărturari ai bisericii, au menținut permanent flacăra unei vieți spirituale româ-
nești, fiind sprijiniți și de domnii din Muntenia și Moldova, care le-au construit biserica și le-au
oferit cărți și danii de valoare. Vom continua serialul nostru prezentând faptele urmașilor popei
Costea.