Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon(d), Regatul Marii Britanii – d.

18
iulie 1817, Winchester, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost
o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-
realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri
la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea
mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar
dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes.
Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt (a avut cinci frați și o soră mai în vârstă, respectiv un
frate mai tânăr) într-o familie mare și unită, aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane și-
a trăit toată viața înconjurată de familia sa. La început, educația și-a primit-o de la tatăl și de la
frații ei, dar și prin intermediul cititului. Educația sa formală a luat sfârșit când a părăsit școala
Mânăstirii din Reading după un an și jumătate, cu puțin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam
pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea „Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea
optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, "Rațiune și simțire". Apoi s-a
îndrăgostit.
Jane l-a întâlnit pe Tom Lefroy la Hampshire, în timpul vacanței de Crăciun din anul 1795. La
jumătatea lunii ianuarie, el a plecat la Londra pentru a studia dreptul. Jane l-a văzut din nou
la Londra în august, însă nu se mai cunoaște nimic despre relația lor până în toamna
lui 1798 când se dovedește că aceasta nu a avut niciun rezultat. (Unica soră a lui Jane a ars
multe dintre scrisorile acesteia, nemairămânând niciuna datată între 18 septembrie 1796 și
octombrie 1798.) Acești doi ani s-au numărat printre cei mai fructuoși din viața lui Jane. După ce
s-a întors de la Londra, a scris Mândrie și Prejudecată, apoi a rescris Elinor și Marianne sub titlul
de Rațiune și Simțire și, în final, Mânăstirea Northanger, pe care l-a terminat în 1799. Nu a mai
scris nici un roman timp de peste zece ani.
Dezamăgirea sa în dragoste poate fi, în parte, motivul tăcerii sale, însă un eveniment și mai
devastator a fost plecarea din Steventon a familiei sale în 1801, când tatăl său s-a pensionat,
pentru a trăi în Bath, un loc pe care Jane îl ura. În decembrie 1802 un tânăr bogat o cere de soție
pe Jane și ea acceptă; totuși, a doua zi, își retrage acceptul. Câteva luni mai târziu
vinde Mănăstirea Northanger unui editor pentru 10 £, dar așteaptă în zadar publicarea cărții.
Tatăl ei a murit în 1805, iar în anul următor Jane, împreuna cu mama și cu sora sa, s-au mutat în
Southampton unde au rămas până în vara anului 1809, când se mută în Chawton,
satul Hampshire din care Jane Austen și-a lansat, în sfârșit, cariera de romancieră. A
terminat Persuasiune cam cu un an înainte de moartea sa, provocată de boala Addison, pe 18
iulie 1817.
Suportul stabil al familiei sale a fost esențial în dezvoltarea lui Austen ca scriitor profesionist.
Perioada în care Jane și-a dezvoltat capacitățile artistice a început în adolescență și a durat
până la vârsta de treizeci și cinci de ani. În această perioadă, ea a scris trei romane importante și
l-a început pe al patrulea. Din 1811 până în 1816, prin apariția romanelor „Rațiune și
Simțire”(1811), „Mândrie și prejudecată”(1813), „Parcul Mansfield” (1814) și „Emma”(1816), ea a
avut succes ca scriitor. A mai scris alte două romane, „Mănăstirea Northanger” (scris între
anii 1798 - 1799 și revizuit mai târziu) și „Persuasiune”, ambele publicate după moartea sa
în 1818, și l-a început pe un al treilea (denumit eventual „Sanditon”), dar a decedat înaintea
finalizării sale.