FENIMORE

COOPER

ULTIMUL MOHICAN

MIHNEA

In rornlneste de GHEORGHIU

EDITURA TINERETULUI

Ilusrratl! ~i coperra de N. SAFTOIU

THE

LAST

OF

THE
BY

MOHICANS

J. F. COOPER TAUCHI\'ITZ EDITION

CUVINTUL

TRADUCii. TORULUI

La 4 iulie 1776 Congresul american a proclamat neatirnarea coloniilor engleze de peste Atlantic, prin cunoscuta Declaraiie de lndcpenderuii, redactata de Jefferson, Payne ~i alti patrioti democrati, Anglin n-a recunoscut insa independenta Statelor Unite ale Arnericii decit dupa un razboi lung ~i greu, de mai bine de sase ani, rastimp in care pozitia fortelor sociale angrenate in lupta s-a clariftcat indeajuns ca sa se vadli ca roadele libertatii, cucerite prin sacrificiile americanilor dornici de 0 viata mai buna, avenu fie rcdistribuite, intr-o competetie inechitabila si de lunga durata, cu noua elasii a burgheziei americane sclavagiste, aliatd in secret bancherii si Iabricantii englezi. Constitutia americana adoptata in anul 1787 a consfintit totusi 0 victorie istorica. Cu citeva decenii mai inainte, America de Nord fusese teatrul de operatii al razboaielor coloniale dintre Anglin si Franta, cele doua puteri europene disputindu-si dreptul de stapinire a bogatelor parninturi dc pe noul continent. La aceste campanii singeroase luau parte si ba~tina~ii indieni, nmagiti de promisiunile coloniallstilor sau .sfisiati de micile rivalitati dintre capeteniile de trib, asa indt cele mai grele pierderi le-au suferit tot ei pind la urma, illdifercnt impotriva caruia..dj_n beligeranti "dezgropasera securea de razboi", Luptele fratricide dintre triburi au fost de mare folos ~efilor de stat-major, care "se bateau pina la ultimul indian", intr-un razboi lung si intermitent, prelungit citeodata inadins spre a favoriza exterminarea posesorilor legitimi ai bogatiilor disputate. Tragedia poporului indian a continuat si s-a agravat dupa intemeierca si consolidarea Statelor Unite ale Americii. Supravietuitorii

sa

ell

au fost alungati cu Iorta spre tinuturile aride dinspre sud-vest, inchisi in tarcuri, ca fiarele salbatice, ~i nimiciti trcptat, prin masuri administrative insuportabile, sau direct, prin acele "cxpeditii punitive" ale trupelor fcderale, care au inscris in istoria S.U.A. pagini cutremuratcare. James Cooper 1 s-a niiscut in anul 1789, la Burlington, in statuI New Jersey, putin dupa terminarca riizboiului de independentd al tarii sale, cetiitean al primei republici burgheze din istoria omenirii. Piirintele sau traise viata aprigii a colonistilor desla "frontiera", adica a pionierilor care, trecind hotarele civilizatici, si-au facut drum si camin in salbaticia tinuturilor neumblate, in prerii sau paduri virgine, luptind cu toporul si cu pusca pentru fiecare stinjen de pamint preschimbat in ogor. Incapiitinat si dibaci in afaceri, bi'itrinul Cooper a achizitionat in timpul razboiului de independenta un mare domeniu, pe tiirmul lacului Otsego, in centrul statului New York, pe care l-a defrisat si parcelat, intemeind eraseluI Cooperstown, unde s-a si mutat cu numeroasa-i familie, un an dupa nasterea lui James. In acest mediu ciudat, amestec de bunastare burgheza ~i primitivitate, la marginea codrilor milenari, printre colonisti si piei-rosii, ascultind legendele americane despre civilizatia straveche si riizboaiele marelui popor subjugat, tinarul James si-a petrecut cei mai frumosi ani visind sa egaleze in bravura pe eroii acelor minunate povesti, intimplate aievea in peisajul jocurilor copilariei sale. A primit 0 educatie conservatoare ~i puritana, crescut de tatal sau in credinta "federali~tilor", aparatori ai constitutiei din 1787. Dar dad de unele pareri politice retrograde nu s-a mai putut dezbara toata viata, viitorul scriitor, indragostit de libertate, a renuntat repede la privilegiile avutiei, hotarindu-se la 16 ani sa paraseasca scoala si casa, angajindu-se in marina comerciala, apoi in marina de razboi, Vreme de cinci ani a calatorit pe toate marile. Dupd moartea tatalui sau - hnpuscat la 0 intrunire publica - s-a casatorit si s-a stabilit la tara, intr-un sat de pe mosia sotiei. Nu viidea pe-atunci nici un fel de inclinatii literare. A devenit scriitor printr-o intimplare amuzanta, Citea sotiei, intr-o seara de iama, unul din acele romane englezesti la moda, eu teme din "viata sferelor inalte", care inca epa tau marea burghezie americana. Plictisit la culme, si-a intrerupt furios lectura, fagaduind sa scrie el insusi, oricind, ceva mai bun. Astfel, in 1820, publica romanul sau de debut, destul de slab, sub un pseudonim care sa-l recomande totusi ca "made in England" - precautie inuI Scriitorul si-a adaugat abia mai t1rziu, ~n 1826, la numele de familie, numele mamei sale, nascuta Fenimore, sernnindu-si de acum Inainte inrreaga opera James Fenimore Cooper.

tila, pentru ca nu se prea deosebea in fond de literatura incrirninata a britanicilor. Contemporanii saluta totusi zgomotos, in el, "aparitia unui mare scriitor american". Constient deodata de marea Iorta a cuvintului scris, James Cooper si-a dat seama ca de fapt nu se dovedise citusi de putin "scriitor american" si cu atit mai putin "mare"; de asemenea, nu Facuse de cit sa imite stilul desuet al strliinilor, fara sa se gindeasdi la adeviirul permanent ca ceea ce cinsteste opera si personalitatea oricarui scriitor autentic e legatura lui directs cu poporul, cu oamenii, pamintul si istoria tarii lui. Dupa un an de munca asiduii da Ia tipar Spionul, primul roman american ~i adevarata sa carle de debut, care-i aduce fulgerator gloria, in cele doua continente. De-aici inainte, organlzindu-si viata publica si particulard in asa fel, incit sa-~i dedice literaturii cea mai mare parte a timpului, James Fenimore Cooper reuseste acest adevarat "tur de fort.i" , de a pune in practica formula de multi invidiata : "anul si romanul !", publicind pina la sfirsitul vietii un numar considerabil de carti, mai ales romane de aventuri. In anul 1823, in literatura rnondiala apare un nou erou memorabil, Natty Bumppo, principalul personaj al romanului Pionierii, prin care Cooper i~i incepea cicIul celor cinci carti, reunite mai tirziu sub titlul Aventurile lui Ochi-de-Soim. Inainte de a intreprinde urmarea acestui pasionant deschizator de serie, autorul mai scrie doua rornane, dintre care trebuie mentionat Pilotul, roman de aventuri pe mare, care avea sa exercite, ca tot restul ope rei lui Cooper, 0 puternica inriurire asupra un or scriitori ca Jules Verne, Mayne Read, A. Conan Doyle, Karl May ~i altii, Revenind la cicIul lui Natty Bumppo, romancierul publica in 1826 Ultimul mohican, si in anul urmator - Preria, terminata in Europa, unde Cooper fusese numit intr-un post diplomatic. Apoi ciclul e lasat in parastre vrerne de aproape cincisprezece ani, in care timp, paralel cu 0 vie activitate publicistica pentru apararea ideilor umanitare ~i democratice inscrise pe steagul revolutiei americane si ale revolutiilor europene din al treilea deceniu al secolului al XIX-lea, James Fenimore Cooper scrie citeva romane istorice pline de interes si cu vadite aluzii la actualitatea epocii sale. Romanul alegorico-puhlicistic Monikin« (nume inventat de Cooper, spre a denumi niste creaturi inferioare, conduse in viatii numai de pofta de bani 1) este 0 satirii politicd ascutita si spirituala, pe linia traditiei iluminismului, amintind in multe privinte de Swift cu CiiliUoriile lui Gulliver. Romancierul critica unele forme de constitutionalism enI Combina~ie intraducribila din trei cuvinte: oIandezul (om), englezul monkey (rnaimura), englezcscul money (bani).

manekin

glez ~i domnia dolarului in America, aratindu-se profund Ingrijorat de ravagiile pe care morala banului le face in rindurile concetatcnilor saL Continuind seria acestor polemici, in tratatul Democratul american si-n alte doua romane cu caracter publicistic, Cooper reuseste sa-si faca un numar atit de ,insemnat de inamici in propria-i tara, incit, in culmea gloriei literare, parintelc romanului american ajunge sa fie expulzat pina ~i din biblioteca orasului Cooperstown. Indurerat si dezamagit, se refugiaza din nou in trecut, incheind in numai doi ani cielul Auenturilor lui Ochi-de-Soim cu romanele Ciiutiitorul de tlTme (1840) ~i Viniitorul de cerbi (1841). In ultima parte a vietii si activitatii lui Iiterare, Cooper cade sub influenta cercurilor conservatoare, care se opuneau revendiciirilor micilor fermieri siiraciti de latifundiari. Declinul marelui romancier realist si romantic inaugureaza a doua perioada a romantismului american, epoca mai superficiala si pesirnista, din care Iiteratura S.U.A. nu-si va mai reveni decit spre sfirsitul veacului al XIX-lea, prin Walt Whittman si Mark Twain. James Fenimore Cooper a ramas "in literatura universal a mai ales ca autor al ciclului de romane din care face parte ~i cel de fata, Vltimul mohican. Autorul a declarat de altminteri ca aceasta serie, ce constituie ansamblul perfect inchegatal unci povestiri sau "ceva in genul unei drarne in cinci acte", este opera lui cea mai de nadejde, careia ii prevesteste, daca JlU gloria, "macar 0 viata foarte Iunga. Privita in perspectiva secolului ce s-a scurs de [a disparitia Iui (pentru ca James Fenimore Cooper a rriurit in 1851), seria Acenturilor lui Ochi-de~oim l~i pastreaza antr-adevar culorile proaspete ~i atriigiitoare si intreaga valoare morala si educativa cu care si-a cistigat cei dintii Iauri odinioara. Ca si ciclul "cronicilor" lui Shakespeare, scrise intr-o online ce intrerupe cronolcgia subiectului, succesiunea intimplarilor din acest ciclu epic nu corespunde datelor aparitiei, o editie destinata sa inlesneasca cititorului tillar urmarirea neintrerupta a peripetiilor lui Natty Bumppo (el apare, in cursul actiunii, sub diferite nuine: Ochi-de-Soim, CarabinaLunga, Ciorap-de-Piele, Cautatorul-de-urme) ar trebui sa inceapa cu Vlniitorul de cerbi a caruiactiune se petrece in jurul anului 1740 - sa continue" cu Vlti mul mohican - ce povesteste intiinplari din 1751. - apoi cu Ciiutiitorul de tlrme in 1759" - Pionierii - 1793 - si Pretia - finalul ciclului, intristator, care-si aduce eroii pina in primii ani ai veaculu] trecut.
8

Firul de continuitate al celor cinci romane se impleteste din dOLla principale permancntc : tema cornuna ~i eroul principal. Tema cste istoria pionieratului american vreme de un secol, cupdnzind razboaiele coloniale anglo-franceze, apoi riizboiul de independenta, actiunea concentrindu-se asupra soarlci indienilor, deposcdati de piimlnturi si extenninati 0 data cu avansurca "civiliz:l!iei" spre "vestul salbatic". Eroul, Natty Bumppo, e prezentat la inceput (in Viniitol'ul de cerbi) ca un tinar alb, dvspiirtit inca din frageda copiliirie de lumea "civilizata" si crescut printre curajosii si nobilii indieni delawari, care traieste en o.n lilier in padurea virgin a si paseste acum pe "prima potccii a riizboiului'".: In rornanele urmiitoare este un barbat matur, rcputat pentru bravura si dibacia lui de riizboinic, iar in ultimele douii "aete" ale ciclului sau, Cooper ni-L'Infatiseaza nins de virsta, ca un patriarh al pionierilor, un filozof al naturii, ce nu-si mai ami locul in rnijlocul unei lumi pervertite de pofta aurului. Figura lui personified, in literatura americana, visul ginditorilor ~i scriitorilor epocii iluminismului si romantismului despre eliberarea omului din lanturile conventiilor sociale, dcspre omul "in stare naturala", bun ~i fericit, necorupt de civilizatie, Fatli de utopismul acestui ideal uman, Cooper are avantajul de a crea un caracter eu nurneroase trasaturi valabile, datoritii feIului in care el deplinge cu mindrie si demnitate racilele lumii morale pc care eroul sau 0 refuzii. Acestea sint bigotismul, intolernnta si obscurantismul puritan al "civilizatorilor" albi, precum ~i cupiditatea, necinstea, lasitatea si neornenia ce stau la riidficina moralei burgheze a colonialistilor, Dar ceea ce J ames Fenimore Cooper demasca ~i cornbate eli infliiciirare in ciclul Ar;enturilor lui Ochi-de-Soim este rasisrnul, dispretul fata de neamul bray nl bastinasilor piei-rosii, idee a stupida si inumana a superioritatii unei rase fata de alta. Sustinind egalitatea tnaturalf a tuturor oamenilor, .dreptul lor egal la 'ferlcire, libertate ~i buniistare, autorul se situeaza pe pozitia glnditorilor progresisti care au conceput si proclamat principiile Declaratiei de lndcpendent(! si ale Declaraiiei Dtepturilor Omului. De bun a seama cii inzestrindu-si eroul cu 0 eticii putin neverosimila (in care irnbina morula crestin-primitiva eu preccpte din credintele stravechi indiene si observatii religioase extrase din cartile deistilor francezi), Cooper a creat 0 noua ~i originala legendii a "bunului salbatic", nu prea deosebita totusi de aceea a romantismului european. Sint si alte personaje, a caror aparitie nitel artificiala ~i locvace, in spiritul epocii, nu ne atrage la fel astiizi: ingenua frumcasa si dezarmata, ofiterul 9

fara fried ~i prihana etc. Dar cititorul zilelor noastre nu se opreste la aceste limite, inerente inceputurilor oriciirei literaturi. Natty e 0 figura legendnra, dar in aceeasi masura veridica. EI se deosebeste de eroii romantismului dulceag prin calitatile bi ornenesti reale: e un om al faptei, curajos si intreprinzator, nu cunoaste "tristetea ~i plictisul" celorlalti, e increzator in L~blnda oamen.ilor 'de actiune, cinstit si generos. Nu este un meditativ Iipsit de vointa ; viata lui e plina de peripetii ~i primejdii, pe care Ie infrunta ~i Ie invinge prin insusirile lui Iizice ~i morale de erou autentic, vrednic de admiratie. Gorki a scris despre el: "Sub ochii cititorului traieste si actioneaza un om bizar necarturar, pe jumatate siilbatic, insa daruit cu cele mai mari virtuti ale omului eu adevarat civilizat: 0 cinste fara pata in relatiile cu oamenii, 0 dragoste nesovaielnica Iata de ei, un om gata oricind sa sara inimos in ajutorul aproapelui, ca sa· i usureze soarta", De aceea, Ochi-de-Soim a fost si ramine unul dintre eroii favoriti ai tineretului. Eroul lui Fenimore Cooper are rnulte trasatur! comune ell Robinson; dar Natty se deosebeste fundamental de inaintasul sau singuratic prin aceea eli, pe insula-i pustie, eroul lui Defoe intemeiaza 0 societate capitalista ("salbaticul" Vineri e un fel de valet), in vreme ce viteazul american fuge de aceasta 50cietate, iar "salbaticul" Chingachgook ii este prieten si frate. Intentia autorului, de. a-l tine cu totul izolat de lume pe acest om exceptional, nu putea fi realizata pina la cap at, fara a-i. primejdui veridicitatea .. Desi ura civilizatia cuceritorilor, Ochi-de-Soim a slujit-o cu credinta, cu sau fara voie, fiindca contactul cu oricare dintre oamenii timpului sau, albi sau pieirosii, mai ales intr-o vreme de singeroase rivalitati politice, il angrena in relatii sociale in fond neconforme cu punctul sa'l de vedere. In cartea de fata, Ochi-de-Soim ii ajuta pe colonialistii englezi impotriva francezilor si aliatilor lor indieni, convins ca-si face datoria de patriot si om de onoare. Pionier indraznet, el sprijina avansarea "civilizatiei" spre vestul indepartat si asista la agonia poporului indian.. far a sa-i inteleaga tragedia. Natty nu este deci un "singuratic constient", asa cum, I-a dorit Cooper. Caracterul sau· complex ni-l apropie, viu ~i durabil, iar destinul mizer ce-i incununeaza sfirsitul (aut lui Natty, cit ~i prietenului sau mohican) ia proportlile unui simbol impresionant: .Jumea noua" respinge nobilele insusiri ale eroiIor de odinioara. America pionierilor, a oamenilor mindri si liberi, ie~iti din popor, e aruncata in lanturile legilor capitalismului,
10

iar virtu tile ei se molipsesc de viciile moralei cuceritorilor ~i se sting sugrumate, Ciclul de cinci volume Aventurile lui Ochi-de-Soim e0 opera romantica, eu puternice clemente realiste, viidind legiituri profunde cu veacul iluminismului. Aerul sentimental si tendinta moralizatoare, precum si iluziile teoretice manifcstate de autor sint explioabile. Ceea ce ridica valoarea artistica si reprezentativa a acestei opere e fresca veridica a colonizarii continentului american in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, zugravitii de un maestro aJ construirii intrigii si desfiisurdrii dramatice a actiunii. Cooper a fost un creator al romanului istoric de aventuri si unul dintre principalii peisagisti epici din literatura universala. Ciclul sau este un exemplu de povestire palpitanta ill cadrul unei splendido naturi. Numeroase miirturii confirma pretuirea inalta de care s-a bucurat scriitorul american pe continent, Goethe a citit 10. optzeci de ani Ultimul mohican cu interesul ~i placerea virstei tineretii, iar Lermontov, cornparindu-I pe Cooper cu Walter Scott, maestrul romanului englez de evocare istorica, a spus ca in rornanele americane este "neasemuit mai multa poezie, profunzime ~i valori Iiterare". Balzac, care a folosit deseori in opera lui inovatiile aduse tehnicii rornanului de James Fenimore Cooper, a adaugac insa elogiilor sale cordiale aceasta rezerva : "Daca Cooper s-ar fi realizat tot atit de deplin in zugravirea caraoterelor, cum s-a realizat in tablourile de natura, s-ar fi spus ultimul cuvint al artei noastre". Automl Ultimului mohican e un clasic care si-a dobindit 0 uriasa popularitate in rindurile cititorilor din intreaga lume, iar influenta lui asupra romanului de aventuri cste considerabila si binefaeatoare prin latura originalii si educativa a. scrisului siiu, I s-au reprosat deseori uncle defecte de stil, afirmindu-se cl limbo. lui nu-i suficient de chrii si ordonata, Mark Twain a scris chiar 0 recenzie malitioasa, intitulata Contraoentiile literate ale lui Cooper. Dar in ciuda tuturor imperfectiunilor de forma, generatii jntregi au fost si inca vor mai fi incintate de lectura pliicutii si folositoare a operei rnarelui romancier, ~i pe buna dreptate. MIHNEA GHEORGHIU

Te-ascult ~i inima mi-e pregatita ; Alt rau decir lumesc nu-mi poti aduce ; Ia spunc, mi-arn pierdur regatul P Grija-i Purtarn ; aruncea m-ai scapat de-o grija. SHAKESPEARE (Richard al II-lea)

trasatura specifics a bhaliilor care s-au dat odinioarji ~n coloniile Americii de Nord era aceea mai Inainte de a apuca sa se incaiere, adversarii trcbuiau sa se lupte 1ntti cu ostenelile ~i prirnejdiile marilor pustietati, Un briu lat de pad uri ce piireau de nepatruns despartea posesiunile provinciilor dusmane ale Frantei ~i Angliei. Indraznetul colonist si europeanul inccrcat __:_care luptau cot la cot - pierdeau de: multe ori luni de zile Ca. sa J;ina piept puhoaielor ori sa-si croiasca drum prin cheile muntilor, pin a sa aiba prilejul de a-~i dovedi vitejia In adevaratele baralii. Luindu-se la 1ntrecere cu razboinicii ba~tina~i in privinta puterii de a rezista la privatiuni, se arjitau hotariti sa razbeasca cu orice pret, si pe buna dreptate se putea crede ca, peste purina vreme, n-avea sa mai ram Ina nici in inima codrilor vreun cotlon l11ai Ferit sau vreo tainica poienita care sa poata sluji de refugiu dinaintea navalei acelora care acuma i~i viirsau singele, fie din razbunare, fie pentru politica rigida ~i egoista a indepartatilor monarhi ai Europei. . Poate nici 0 regiune dintre aceste intinse frontiere n-a oferit un tablou mai autentic al invequnarii ~i cruzimii sal~aticelor razboaie din acea vreme ca teritoriul cuprins intre lzvoarele fluviului Hudson ~i lacurile din vecinatate, lnlesnirile pe care natura le daruise aici marsului comb atantilor erau prea vadito, ca sa nu fie luate in seama de a1111ndoua taberele. Pinza prelunga a lacului Champlain se lntindea de la Irontierele Canadei, patrunzind adinc

ca,

13

tn hotarele provinciei vecine a New Yorkului si forrnind 0 trecatoare naturala, pina la mijlocul distantei pe care francezii trebuiau s-o aiba In stapinire, pentru a-si putea lovi mai bine inamicul. Lacul Champlain se termina in partea de sud primind tributul unui alt lac, a carui apa era atit de lim pede, lndt rnisionarii iezuiti 0 rezervasera exclusiv pentru botezuri, ~i din. aceasta pricina i se spunea "Lacul Sfintei Cuminecaturi", Englezii mai putin credinciosi au socotit d fac destula onoare acestei ape neintinate dindu-i numele rnonarhului care domnea atunci la ei, al doilea print dirr casa de Hanovra. Cele doua natiuni cazusera astfel de acord sa rapeasca stapinitorilor salbatici ai padurilor de pe aceste tarmuri dreptul de a-i perpetua numele stravechi : Lacul Horican 1. Inconjurat de rnunti ~i scaldind cu apele lui 0 puzderie de insule, Lacul Sfint se intindea ~i catre sud, pe 0 lungin1c de douaspreze leghe. De pe podisul ce : tinea piept apelor tncepea un portage 2 de aproape douasprezece mile, care ducea pina pe malurile Hudsonului, la un loc unde In afara de obisnuitele cataracte - riul devenea navigabil pina la estuar. In tirnp ce, cu spiritul lor neobosit ~i cuteziitor, Francezii nu pregetau sa-si taie drum ~i prin trecatorile indepartate si 'aproape de netrccut ale rnuntilor Allegani - ca sa-si puna in aplicare planurile lor de agresiune ~i invazie - fireste, ei nu uitau de fel a vantajele naturale pe care le of ere a tinutul mai sus descris, devcnit apoi arena insingerata a celor mai multe, batalii din razboaiele pentru stapinirea coloniilor arnerienne. In diferite puncte care dorninau locurile pe unde tre-cerea era rnai usoarii, s-au construit forturi, ce au fost cucerite ~i recucerite, distruse ~i reconstruite, dupii capriciile victoriei. Agricultorul se ferea de aceste meleaguri prirnejdioase, retragindu-se In vatra aseziirilor mai vcchi : si adapostire. Si ostiri mai nurneroase decit acelca care in patria briranica hotarisera de multe ori soarta coroanei se infundau
1 TriburiJe indiene i~i au ficeare graiul sou dialectul sau ~i dau de obicci nurne diferite accluiasi loc geografic, desi aproape tori termenii lor au un caracter descriptiv, Bunaoara, traducerea lirerala a numelui accsrei frumoase intindcri de apa - adoptata de tribul ce locuieste pe ~:\rmurile ei - este "Coada lacului", ~i intr-adevar "laeul George", cum se numcste aeum In mod legal, Iormeaza, cind 11 privesri pe hard, un fel de coada a lacului Champlain. (n.a.) 2 Rura teresrra, lntre doua ape navigabile. (n.t.)

14

in acesti codri, de unde soldatii - cind se mai intorceau ieseau atit de istoviti si descurajati de infringcri, inch semanau cu niste stafii sculate din morminte, Desi indeletnicirile pasnice erau necunoscute in aceasta regiune nenorocita, padurilc erau insufletite de prezenta omului. Vaile ~i poicnele rasunau de sunetele serncte ale unei muzici riizboinicc, ~i ecourile muntilor repetau strigiitele de bucurie ale unui tiueret viteaz ~i nesabuit, mindru de Iorta ~i voiosia lui, care marsaluia falnic, pentru a pogori, prea cur!nd, in lunga noaptc a uitarii. • Pe accst tcatru de singeroase lupte s-au petrecut lntitnplarile ce vom incerca sa le povestim. Era in eel de-al treilea an al ultimului razboi dintre Franta ~i Marea Britanie, razbo; dus pentru stapinirea unor paminturi sortite sa nu apartina nici uneia dintre ele, Incapacitatea conducatorilor militari si 0 nenorocita lipsa de energie a ministrilor au facut ca Marca Britanie sa decada din situatia stralucita la care ajunsese datorita spiritului intreprinzator ~i talentului vechilor ei osteni ~i oameni de stat. Nemaifiind ternuta de dusmani, cei care 0 slujeau pierdeau repede ace a incredere izbavitoare din care se adapa dernnitatea, Fa.ra a fi contribuit la pricinuirea starii acesteia de lucruri, colonistii ii suportau consecintele, rabdind umilinte dupa umilinte, De curind vazusera so sind 0 armata de elita - din tara pe care 0 venerau ca pe patria-marna ~i 0 socoteau invincibila - 0 armata condusa dc un cornandant care, pentru rarele-i insusiri, fusese ales dintr-o multirne de militari experimentati ; 0 vazusera apoi pusa pe fuga, in mod rusinos, de 0 min a de francezi ~i indieni, ~i scapind de la 0 distrugere totala numai datorita calrnului si curajului unui dnar locuitor din Virginia 1, a carui Faima, datorita fericitei \'111 Acesr tinar locuiror din Virginia era chiar Washington, pe atunci colonel al unui regiment de trupe provinciale. Generalul de care se pomcnesre aici este ncfericitul Braddock, care a fost omorit dupa ce si-a pierdut - din ·pricina ingimHirii lui - jurnatate din armata. Renurnele militar al lui Washington datcaza din acca epoca ; el a condus cu pricepere retragerea ~i a sal vat restul trupelor. Accst eveniment s-a petrecut In 1755. Washington s-a njiscut In 1732; dcci cl n-avea pe atunci declt 23 de ani. Potrivit unei traditii populare, 0 capetenie indiana prczisese cii tlnarul virginian nu va fi niciodara ucis in lupta ; desi indienii erau VC~titi pentru inderninarea lor,.au tras zadarnic asupra lui, de mai multe or~; Washington a fost singurul ofitcr calare care nu a fost riinit sau UCIS In acea lupra. Degeaba Washington a arras atenria generalului european asupra siruatiei periculoase In care se vIrise inutil. EI a scapar restul arrnatei englcze In acea Imprcjurare numai prin hotarlrea ~i curajul

15

dtciri ce-o exercita virtutea, avea sa creases dupa dtiva ani, aju;1g~nd p~na tn tarile cele mai indepartate ale crestinatatii. Acest dezastru neasteptat lasase descopcrita 0 vasta rcgiune de la Frontiera, ~i frica de Felurite prirnejdii inchipuire devenise mai mare decit efectul nenorocirilor reale. Colonistilor ingroziti Ii se parea mereu aud urlercle salbaticilor la fiecare suflare a vintului care razbatea suierind din imensele paduri ale Vestului, Firea inspaimintatoare a acestor dusmani nernilqsi dadea proportii nebanuite grozaviilor razboiului, In amintirea lor erau inca vii nenurnarate masacre comise de curind, si oarnenii ascultau cu Ingrijorare amanuntele infioratoare ale povestilor despre niste 111fricosatoare omoruri, faptuite in puterea noptii de locuitorii acesror codri nepatrunsi, . In t imp ce dlatorii entuziasti erau dispusi sa ridice-n slavi Ioloasele, de altfel pline de riscuri, ale tinutului acestuia salbatic, teama cuprinsese chiar ~i marile erase, unde multi tremurau de spaima, iar mamele ingriiorate i~i str in!!eau la piept pruncii adorrniti. Intr-un cuvint, spairna care denaturcaza totul pornise sa se Intinda vertigines, in pofida ratiunii si curajului. Pina ~i cei mai iridrazneti incepusera sa creada rezultatul luptei este nesigur si, pe zi ce trecea, sporea numarul acelor ticalosi care socorcau ca toate pOscsiunile din America ale coroanei engleze vor fi cucerite de inamicii ei crestini sau vor fi pustiite de aliatii salbatici ai acestor in amici. Cind se aHa deci, la fortul care apara capul portage-ului situat intre Hudson si lacuri, ca generalul francez Montcalm a fost vjizut suind de-a lungul lacului Champlain cu 0 armata dta-i frunza ~i iarba, nirneni nu mai puse la indoiala aceste afirrnarii ; ele au tnceput sa fie ascultate mai mult cu frica josnica a lasului, decit cu bucuria calma pc care 0 Incearca luptatorul, auzind dusmanul se aHa in bataia pustii lui. Aceasta veste fusese adusa, spre sflqitul .unci zile de vara, de un curter indian, Cll un mesaj din partea lui Munro,

ca

ca

ca

lui. Faima dobindira de WashingtOn tn aceasta badilie a fast principalul motiv al alcgerii sale, mai tirziu, la comanda armatelor arnericane, 0 imprejurare dernna de sernnalat este faptul ca, pe cind In America faima sa se rasptndise prerutindeni, nurncle lui nu a fost pornenit tn nici unul din ziarele europenc care au relarat aceasta bacalic. Patria-mama, consecvcnta sisternului de opresiunc, tainuia astfel chiar gloria colonistilor ei americaru. (n.a.) 16

comandantul Iortului de pe rnalul Lacului SHnt, care cerea sa i se trirnita urgent tnrariri. Departarea dintre cele doua forturi era dupa cum s-a spus mai mica de cinci leghe. Drumul, sau mai bine zis poteca dintre ele, [usese largit, ca sa poata trece carele, astfel distanta, pe care acest fiu al padurii 0 parcursese in doua ore, putea sa fie strabatuta cu usurinta de un detasarnent de soldati cu munitii ~i bagaje - de la rasaritul pina la asfinritul soarelui, intr-o singura zi. Credinciosii slujitori ai coroanei engleze denumisera unul din aceste forturi din padure William-Henry, iar pe celalalt - Edward, dupa numele celor doi printi ai familiei domnitoare, Batrinul ostas scotian, de care am pornenit 1, avea misiunea apararii primului fort, cu un regiment de trupe regulate ~i d'tiva provinciali, mult prea putin pentru a face fata formidabilei arm ate pe care Montcalm 0 conduceaspre For tificariile sale; insa eel de-al doilea fort era cornandat de generalul Webb care avea in subordine ar matele regelui din provinciile Nordului - cu 0 garnizoana de peste cinci mii de oameni. Reunind diferitele detasamente aflate la dispozitia lui, acest of iter putea con centra 0 forta cam de doua ori mai mare de ostasi incercati, pe care trebuia sa-i opuna neinfricatului francez ce se aventurase destul de dcpart~ de grosul arrnatei, cu 0 foqa foarte purin superioara numerrceste, Totusi, stapiniti de sentimentul sLibiciunii lor, ofiterii ~i soldarii pareau mai bucurosi sa astepte la adapostul meterezelor sosirea inamicului, decit sa-i iasa inaintc ~i sa-ncerce a-i stavili baintarea, urrnind exemplul dat chiar de Irancezi, la fortul Duquesne cind lovisera cu succes avangarzile engleze in plina tnaintare. Dupa ce si-au revenit putin din zapaceala pricinuita de accasra veste, in transeele ce se intindcau de-a lungul malurilor Hudsonului ~i care formau un lant de apararc exterioara a fortului se raspindi zvonul d un detasarnent alcatuit din 0 mie cinci sure de soldati trebuie sa porneasca in mars, la revarsatul zorilor, spre William-Henry fort situat in extrernitatea nordica a portage-ului. Zvonul deveni curind certitudine cind de la carticrul general sosi un ordin prin care se punea in vedere companiilor respective se pregateasca imediat de plecare.

ca

sa

Munro. (n.t.) 17

Nu mai ramase nici un fel de Indoiala asupr,a intentiilor lui Webb, ~i timp de 0 ora sau doua nu se vazura dccit chipuri Ingrijorate ~i soldati alergind grabiti In toate partile. Recrutii se foiau dintr-un loc intr-alrul ~i intirz iau pregatirile de plecare printr-un execs de zel In care se amesteca ardoarea unora ~i nernultumirea altora. Catanele mai vechi se pregateau de drum cu un calm care dispretuia orice sernn de pripeala ; desi Infatiprea lor era senina, privirile uneori nelinistite dovedeau ca nu erau prca Inclnta~i de acest infricosator razboi al padurilor, cu care nu se deprinsesera Inca de ajuns. Treptat, soarele asfinti printre valurile iluminate ale rnuntilor dinspre apusul indepartat si, cind Intunericul acoperi cu valul sau aceasta asezare retrasa, zgornotul pregatirilor de· plecare se potoli Incctul cu Incetlll. In sfirsit, se stinse ~i ultima lumina In cabana de birne a unui ofiter ; arborii aruncara umbre mai dese peste fortificatii ~i peste fluviu, iar deasupra bivuacului se aster nu 0 liniste la fel de profunda ca ~i aceea ce dornnea III imensa padure ce-i Impresura. . Dis-de-dirnineata, cind verdele Intunecat ~i conturul neregulat al dtorva pini din apropiere Incepu sa se reliefeze pe azurul adt de pur al orizontului, potrivit ordinelor primite ·In seara trecuta, ostasii fura treziti de rapaitul darabanelor, al carer eeou - I'n aerul jilav al diminetii - rasuna pin a departe 111 padure. Intr-o clipii, Intreaga tabara 1ncepu sa frearnate. Fieeare soldat iesea degraba din birlogu-i, sa asiste la plecarea camarazilor sai sau la Indmplarile care s-ar mai fi putut produce acuma, 1n ultirnul ceas. Curind, detasarnentul se alinie in coloana de mars, 501datii In termen ~i cei In solda coroanei 1~i luara loeul, tantosi, In flancul drept, iar colonistii, mai urn ili, se asezarii In stinga, eu docilitarea unci 1ndelungate obisnuinte. Mai 1ntii pornira cercetasii ; Ii urrna 0 garda puternica ~i apoi carutele cu bagajele. Si, mai Inainte ca lumina cenusie a diminetii sa se risipeasca In raz ele soarelui, eoloana principala a luptatorilor parasi tabara eu 0 alura clt mai razboinica, spre a potoli nelinistea recrutilor, care a veau sa primeasca botezul focului. Plna cind eamarazii lor Ii mai putura ziiri, ostasii detasamcntului mar~aluira In ordine si-si pastrara alura, In sfirsit, sunetul surlelor din fanfara se lndcpard de tot, §i
18

pad urea paru eli inghite masa de oameru ce patrunsese in tainita ei. Adierile vintului nu mai aduceau soldatilor ram~i tn tabara: zgornotul coloanei, ~i ultirnele rinduri disparusera de mult, cind se observa eli se fac iara~i pregatiri, pentru 0 alta plecare, dinaintea unei cabane de birne, de 0 marime putin obisnuitii, la intra rea careia strajuiau santinele din garda personala a generalului englez. In acest loc asteptau, gata in~auati, vreo sase cai, din care doiurmau probabil sa fie incalecati de femei de un rang deosebit - lucru nu prea des intllnit pe meleagurile acestea salbatice. Un al treilea cal purta harnasarnentul ~i armele unui of iter de stat-rnajor. Priul ~i seile simple ale celorlalti ~i bagajele cu care erau inearcati aratau sint destinati pentru servitori ~i ordonante, Ceva mai dep.arte de acest spectacol neobisnuit se [orrnasera citeva grupuri de curiosi si gura-casca, unii adrnirind arrnasarul pursinge al ofitcrului, altii privind prosteste la toate aceste pregatiri. Printre acesti curiosi era si unul care, prin atitudinea lui, contrasta vadit eu ceilalti spectatori, neavind nirnic dintr-un pierde-vara, Infatisarea ii era destul de ciudata, mai mult neplacuta, desi nu parea slut de fel. In picioare, statura-i depasea pe a celorlalti ; asezat, nu parea mai mare decit altii. Aceeasi disproportie marca intreaga lui faptura. Avea un cap mare, urneri ingusti, brate lungi, miini mici, chiar delicate, pulpe ~i picioare firave, insa de-o lungime neobisnuita, iar gcnunchii pareau mai diformi decit tot corpul acestei stranii ~fapturi. Irnbracamintea baltad a acestui individ ii evidentia ~i mai mult cusururile, Purta 0 haina sinilie cu pulpane largi, dar scurte, cu guler jos, din care iesea un git lung ~i subtire. Avea pantaloni de saftian galben, strinsi pe pulpe, lnnodati deasupra genunchilor cu 0 funda pleostita, Niste ciorapi varg,~i, de bumbac, si 0 pereche de pan tofi, din care numai unul avea pinten, ii completau costurnul tn parrea inferioara a corpului. Nici unul din defecte nu era ascuns, ba, dimpotrivavposesorul - ori din nerozie, ori din vanitate - piirea ca-si da: osteneala sa-~i arate to.a~e [rumusetile. Din buzunarul enorrn al unei veste de matase laba:rtate ~i rapciugoase, impodobita cu un galon de argint, uzat, se vedea un instrument care data fiind atitudinea ,ui! de razboinica a persoriajului - ar fi lasat sa se creada Ca este cine stie ce arrna periculoasa ~i necunoscutii. Desi rninuscul, acest instrument atitase curiozitatea multor euro-

ca

19

peni ce se aflau ~n tabara, Cll toate numer osi coloriisti II rninuiau nu numai Hira t eama, ci chiar dovedind 0 ~ndelunga obisnuinta, 0 paHirie uriasa, de forma celor purtate de preoti cu vreo treizeci de ani 1n urrna, dadca oarecare demnitate unui chip ce parea mai curind bine dispus decit inreligent ~i care, Iir este, avea nevoie de acest ajutor ne[ircsc pentru a da impresia d individul detine 0 Inald [unctie. In timp ce grupurile de sol dati se tineau la 0 oareeare distants de locul unde se faeeau noile pregatiri de calatoric, rnanifestindu-si astfel rcspectul fata de rcsedinta imp enetrabila a cartierului general al lui Webb, personajul pe care l-am descris mai sus pa~i In mijloeul servitorilor de la cai, exprirnindu-si foarte degajat uncle aprecicri entice cu privir e la nobilele animale. - Mi se pare, pr ietcne - vorbi dinsul eu 0 voce neobisnuit de bllnda, care constrasta izbitor eu ciudatenia Infati~arii sale diforme - d accst cal nu-i nascut pe meleagurile noastre ~i d e dintr-un ti nut strain, poate din insulita ceea de peste ocean. N u rna laud, dar am vazut mu!te la viata mea: am vazut cele doua porturi, acela de la gura Tamisei, care este capitala batrinei Englirere, ~i pe eel ce se nurneste Newhaven; acolo am vazut capitani de corabii mari ~i mici, Incarcl'nd In vasele lor 0 rnultirne de patrupede - ca In Area lui Noe - ca sa le vlnda In Jamaica ; Insa nicicind n-arn vazut un animal ca asta, atit de asemanator cu calul de razboi zugravit In seripturi : "Bate parninrul ~i se bucura de puterea lui cind iese sa-i Infrunte pe razboinici. N echeaza la sunctu] trirnbitelor ~i adulmeca din departare baralia, racnetele capitanilor ~i strigatul de izbinda". Ai zice rasa cailor din Israel s-a perpctuat pina-n zilele noastre. N u-i asa, prietene? Neprimind nici un r aspuns la .acest dis curs neobisnuit, care - fiind r ostit cu 0 voce adt de blajina, desi rasunatoare ar fi rneritat pe buna dreptate oarecare atentie, eel ce Iolosise limbajul sfintelor scripturi se uita la barbatul tkut caruia i se adresase Indmplator ~i gasi un nou prilcj sa-~i manifeste admiratia, I~i atirrti privirile asupra staturii drepte ~i tepene a curierului indian care, seara trecura, adusese In tabara vesti adt de neplacute, Desi Infati~area acestuia era foarte calma, padnd ca prjveste cu totala indiferenra scena zgomotoasa ce se desfasura In preajma lUI, se putea obscrva - sub aceasta liniste aparenta - un acr de

ca

ca

20

arnara mindrie ~i tristete, care ar fi atras atentia oricui I-ar fi privit altfel decit eu vadita uimire a ornului nostr u, Locuitorul padurii purta la bdu romahawkul ' ~i pumnalul specific tribului sau, cu toate nu arata sa fie un razboinic. Dirnpotriva, din intreaga lui faptura se desprindea 0 nelamurita sfiqeala, 0 adinca istovire, din care parea nu-si mai poate reveni. Culorile pe care salbaticii le folosesc pentru tatuaj, dnd se gatesc de lupta, se amestecasera ~i dadeau trasaturilor lui un aer de neglijenta dispreruitoare, care facea ~i mai respingator ; doar ochii ~i straluceau, ca niste stele sclipind infocate si salbatice ~n mijlocul unor nori negri de furtuna. Privirea-i patrunzatoare - insa precauta ~ndlni, 0 singura clipa, pe aceea a europeanului, tnsa l~i schirnba ~ndara directia, fie din siretenie, fie din dispret, ~i r arnase pierduta In departare. E cu neputinta de banuit ce ginduri anurne ar fi sugerat lunganului de european acest scurt ~i t~cut schirnb de priviri intre doua fiinre adt de ciudate, fireste dad atentia acestuia n-ar fi fost atrasa irnediat de altceva, Servitorii se miscara mai repede ~i Indata rasuna clinchctul unor voci placute, ceca ce ~nscmna doamnele pentru care se pregatisera caii urrnau sa porneasca neintirziat la drum. Adrniratorul nobilului arrnasar se dildu citiva pasi Inapoi, indreprindu-se spre 0 iapa slabanoaga, care pastea niste r esturi de iarba ofilira. Sprijinit de ea, Cll cowl rezemat de patura ce-i tinea loc de sa, el continua sa fie spectatorul cavalcadci, In tim p ce minzul iepci i~i terrnina linistit dejunul de dimineata sub burta rnaica-si, indiferent la cele ce aveau loc de cealalta parte. Un tinar In uniforma trupelor regale conduse la cai douii doamne, care - judednd dupa costume - se prcgateau sa ~nfrunte oboseala unei lungi calatorii prin padure. Cea care parea mai dnara desi amindoua erau inca ~n prima tinerete - lasa sa i se zareasca, sub. adierea dirninetii care ii salta voalul prins de palaria de castor, obrazul frumos, parul balai §i ochii de un albastru Inchis. Minunatele culori ale orizontului, ce cr esteau spre rasarit, pe deasupra

ca

ca

ca

1 Un tomahawk este 0 midi secure. Inainte de sosirea colonistilor europeni, tomahawkurile erau facute din piatra : astazi, albii Ie Iabrica ei In~i~i din fier ~i Ie vlnd salbaricilor. Sint doua fcluri de tom ahawkuri: eu lulea ~i fara. Prirnul nu poare fi azvirlit, capatul securii fqrmlnd eorpul pipei, iar minerul - teava ; eel de-al doilea este folosit ~i aruncat de salbatici eu mare indeminare, ea dgeridul maur. (n.a.)

21

pinilor, nu erau nici mai stralucitoare ~i nici mai delicate decit bujorii obrajilor ei, ~i nici chiar-frumoasa zi ce Inccpe:l l.a ceasul acela nu putea fi mai Iermecatoare decit surisul cald ee-l acorda tlparului ofiter, cind acesta 0 ajuta sa urce In sa. Cealalta, ce pares sa se bucure de aceeasi atentie din partea cavalerului lor, I~i ferea chipul ffumos de privirile soldatilor cu 0 grija care dovedea d era cu eel putin patru sau cinci ani mai In vlrsd. Tot usi se putea observa d, desi costumul de calarorie Ii sublinia gratia desaviqid, era mai Implinita la trup decit Inso~itoarea ei. Indata ce urcara In sa, dnarul ofiter se salta cu usuriritii pe mindrul sau buiestras ~i tori trei 11 salutara pe Webb care - din politete - rjirnase In usa cabanei sale plna cind se departarf, Intorcindu-si caii, 0 pornira In trap domol, urrnati de servitori, ~i se Indreptara spre poarta dins pre miazanoapre a taberei. Cit tirnp parcursera aceastf scurta distanta nu schimbara nici un CUVI11t, doar cea mai dnara dintre doamne scoase 0 usoarji exclamatie atunci cind curierul indian trecu pe neasteptate pe llnga ei, pentru a-si lua locul In fruntea cavalcadei, pe poteca largira. Aceasta miscare neprevazuta a indianului nu srnulse nici un strigat de spairna de pe buzele celeilalte, insa, surprinsa, lasa valul sa-i alunece, ceca ce facu ,sa i se vada fata care exprima, In acelasi tirnp, mila, adrniratie ~i groaza, cit tirnp ochii sai negri urmarira miscarile salbaticului. Parul acestei doamne era negru si strjilucitor Ca pan a corbului. Fata nu-i era oachesa, ci mai curind Imbujor ata de un singe pre a fierbinte. Acest chip, cu trasaturi desavirsite ~i pline de dernnitate, n-avea nimic vulgar sau lipsir de arrnonie, Ea surise, cerind pard Ingaduin~a pentru clipa de slabiciune prin care trecuse, ~i zirnbi aratindu-si dintii de 0 albeata stralucitoare. j~i puse din nou voalul pe care i-I luase vintul, I~i Inclina gratios capul si continua .drurnul dcuta, ca ~i cum s-ar fi gindir la cu totul altceva decit la cele ce se petreceau In jurul ei.

II

"Sola, sola. Wo ha, sola I"

SHAKESPEARE

In tirnp ce una din distinsele doamne, al carer portret l-am schitat, rjimase pe g~nduri, cealalta t~i reveni pe dara din tearna pricinuita de aparitia indianului ~i, rMnd de propria-i slabiciune, se adresa pe un ton glumet tinarului of iter ce se afla lI'nga dinsa : - Heyward, In pad uri se vad adeseori aparind asernenea naluci ? Sau ai vrut sa ne faci 0 surpriza arnuzanta ? Daca-l asa, iti multumim nespus ; dar dad nu, Cora ~i cu mine YOm avea nevoie de tot curajul cu care ne laudam, chiar inainte de a da ochii cu infrico~atorul de Montcalm. Acesr indian e un curier al armatei noastre ~i poate fi socotit ca un erou al acestor meleaguri - raspunse tlnaru] of iter. El s-a oferit sa ne conduca la lacuri pe 0 poteca rnai putin cunoscuta, mai scurta decit drumul pe care am fi fOST obligati sa-l luarn, urmind rnarsul domol al detasamentului. De altrninteri, asa va fi ~i mult mai agreabil. - Nu-rni prea place omul asta raspunse tinara doa mna, incercirid sa-~i ascunda teama. Desigur, dumneata 11 curiosti bine, .aldel n-ai avea atita incrcdere in el ! ? Vrei sa spui poate, Alice, altfel nu v-as fi incredinrar lui? se insufleti Heyward. Da, il cunosc; altfel nu i-a~ fi acordat deplina incredere, mai ales in aceste mornente. Se zice ca ar fi canadian, totusi a trait printre prietenii nogri mohawki, care, dupa cum ~tii, Iorrneaza una din cele

ca

23

noi, dupa cite am auzit, ~n care a fost arnestccat ~i tatal durnitale, care se pare ca s-a purtat cam aspru cu el in acea imprejurare. Dar am uitat povestea asta veche ; irnpor tan teste ca acum ne este prieten, - Dad a fost dusmanul tatalui meu, ~mi place ~i mal putin ! striga Alice, ~nspaimintad de-a binelea. Vrei sa-i adresezi citeva vorbe, maior Heyward, ca sa-i pot auzi glasui? Probabil ca-i 0 prostie, dar eu de multe ori ~icunosc pe oameni dupa glasul lor. - Ne pierdern vremea - replica tinarul maier. Nu va raspunde probabil decit prin vreo exclarnatic. Desi e posibil sa inteleaga, se preface ca nu ~ntelege englcza, cum fac cei mai multi salbatici, ~i ar vorbi cu atit mai putin aCUI11, cind razboiul cere sa fie cit mai demn. Dar iadl ca s-a oprit ; poteen noastr a trebuie sa fie prin apropiere. Maiorul Heyward nu se inselase. Cind ajunsera la locul unde se oprise indianul, acesta Ie add cu mina 0 poteca ce se pierdea ~n .padurea deasa, adt de strimta, inch nu puteau tr ece decit unul cite unul. . - lata poteca noastra - zise maiorul, cobor ind glasul. N u va aratati ~n vreun fel ncincrederea, ciici ati putca sa pr icinuiti tocmai pericolul de care va terneti, - Ce crezi, Cora? intreba Alice nelinistita. Dad am urrna .detasamentul, n-am fi mai in siguranra, desi prezenta lor ne-ar fi poate cam neplacuta ? - Nu cunoasteti obiceiurile salbaticilor ~i cred va ~n~elati asupra locului unde poate fi adevarata primcjdie spuse Heyward. Dad dusmanii au ajuns pe portage, ceca ce nu-i cu putinta, pentru d noi am trimis cercetasi ~nainte, Ii vom gasi probabil atacind detasarnentul, ~i multe capete vor fi scalpate, Iiindca traseul esalonului este cu-

111 urma unei ~nt~mphiri ciudate,

,,~ase natiuni"

1.

A ajuns

printre

ca

1 A existat mult tirnp 0 confederarie a triburilor ee loeuiau In partea de nord-est a eoloniei New York, cunoscuta mai ludi sub denumirea de "Confedcra~ia eclor einei natiuni". Mai tirz iu, Fiind admis ~i un alt trib, capaclt tirlul "Confederatia eelor sase natiuni", In prima sa forma era alcatuira din mohawki, oneizi, seneci, eayugi ~i onondagi. Al sasclca trib erau tusearorii. Resturi din aceste popoare mai exista In tcritoriile ce le-au fost rcpartizate de guvern, Insa dispar· pe zi ee treee, fie ca mor, fie plcaca spre meleaguri eu obieeiuri mai apropiate de-ale lor. In curind nu va mai rarnine declr nurncle aces tor popoare, eu totul deosebite, In regiunile unde strabunii lor au trait tirnp de seeole. Statul New York. are districte care poarta numele lor, eu cxcepria acclora ale mohawkilor ~i tusearorilor; totusi, unul din riurile prineipale ale acestui stat se numcste Mohawk. (n.a.)

ca

24

Al nostru ~l1sa nu poate fi cunoscut, pentru noi 'nsine I-am stabilit abia de-o ora. - De ce sa te terni de acest om nurnai pentru d n-are )biceiurile noastrc ~i pielea nu-i este alba? 1ntreba Cora cu rjiceala. Alice nu mai ~ovai ~i, dind nar rangasetului 1 sau 0 lovitura cu cravasa, patrunse pe poteca strl'mta ~i intunecatii, LInde la ficcare pas tufisurilc l'mpiedicau mersul. Tinarul 0 privi cu 0 admiratie vadira ~i, lasind-o pe cea mai dnara, dar nu mai [rumoasa dintre Insotitoarele sale, ;a i-a ia inainte, incepu sa deparreze el insu~i ramurile arborilor, pentru ca sora Alicei sa poata trece mai usor. Cit despre servitori, se parea primisera instructiuni speciale, deoarece, bloc sa intre in padure, 0 luaserji pe drumul detasarnentului. Aceasta rnasura spuse Heyward [usese sugerata de dLiuza lor, pentru a nu lasa prea multe urme, in cazul d din intimplare citiva salbatici canadieni ar fi pat runs atit de departe inaintea armatei. Cararea era plina de : maracinisuri ~i de aceea, pe 0 aprcciabila distanta, dlatorii nu mai putura vorbi. Dupa ce traversara insa liziera padurii, se aflara sub 0 bold de copaci 1nalti, prin a carer coroana nu patrundeau razele soarelui. Aici drumul era mai bun. Indata ce ghidul observa aceasta, grabi pasul ~i dadu trap, spre a zori ~i call ce-I urmau. Tinaru] of iter tocrnai inrorcea capul ca sa-l spuna ceva Corei, insotitoarea sa cu ochii negri, cind auzi de depar te un tropot surd. Indata trase de dirlogi ~i 1~i opri arrnasarul, iar cele doua 1nsotitoare II imitara, faclnd un scurt popas, pentru a afla explicatia acestei neasteptate indmplari. Dupa citeva minute vazura un minz alergind ca un cerb peste trunchiurile pinilor, ~i dupa el zarira aparind pe individul a carui 1nfati~are ciudata am descris-o 1n capitolul precedent. Inainta cu toata viteza pe care putea 5-0 aiba mlrtoag.a lui, fara s-o snopeasca in bataie. Pe scurta dis10SCllt.

ca

ca

1 In statui Rhode-Island se afia un golfuler ce se chearnii Narrangaser, dupa numele unui purernic trib ce locuia odinioara pe acele meIcaguri. In acest tinut erau numerosi cai, vestiti In toatii America. Erau mici ~i de 0 culoare denumira In America, de obicei, sorrel (roib). Se deoscbeau prin trapul lor frurnos. Caii din aceasta rasa erau, si mai SIIH ~i acum, cautati pentru calarie, fiind rezistenti ~i cu un mers usor. De aceea, narrangasetii erau alcsi spre ~ fi dllari\i de fcmeile care crau ob~igate sa calatoreasca pc sleaurile pline de radacini .~i hirroape ale 1101101", rinuturi. (n.a.)

25

tanta ee 0 strabatusera de la eartierul general al lui Web\) Pina la iesirea din tabara, dlhorii nostri n-a vusesera prilejul sa observe straniul persona] care se apropia de ei In acest moment. Dad cineva s-ar fi uitat mai eu atentie la el, atunci cind mergea pe jos, ~i ar fi observat avantajelc remareabile ale staturii sale uriase, ar fi putut baga de seam a ~i aeum, cind era calare, d avea 0 oareeare tinuta. Desi dadea neincetat pinreni bietei lui iepe costelive, tot ee obtinea de la ea era din cind In dndun galop pc pieioarele din urrna, eele din fata neizbutind sa paraseasca trapul, dind astfel ~i un rau exemplu pieioarelor din urrna care, Iireste, nu indrziau sa Ie irnite. Sehimbarea aceasta rapida provoca 0 asernenea iluzie optica, Inch maiorul, desi un perfect cunoscator in materie de cai, nu putu sa-si dea seama ce fel de mers are acest animal, pe care acuma dlar etul H grabea cu atita harnicie, ca sa-i ajunga pe ei din ur ma, Miscarile Indeminaticului dlaret nu erau mai putin ciudate decit ale mirtoagei lui. La fiecare schimbare de pozitie a acesteia, stapinul ei isi ridica, apoi 1~i ghemuia brusc inalta-i staturji, in scari, producirid astfel prin lungirea ~i scurtarea ciolanoaselor sale picioare 0 asernenea marire ~i micsorare a taliei, inch era imposibil sa banuiesti cum arata intr-adevar. Dad adaugati ca, din cauza nenumaratelor 10vituri de piriten, primite mereu in acelasi loc, partea din urrna a iepei parea ca alearga mai iute decir cea din fata, dind mereu din coada spre Flancul lovit, aveti imaginea completa a calului ~i calaretului nostru. In primul moment, chipul barbatesc ~i deschis al lui Heyward se intuned, dar se destinse 1ncetul cu incetul cind vazu aceasta figura originala, asa d atunci cind strainul ajunse la citiva pasi de el, sur idea de-a binelea. Alice reusi cu greutate sa se tina ca sa nu izbucneasca intr-un hohot de rlS, ~i ochii negri ~i ginditori ai Corei stralucira de 0 veselie pe care mai curiri d obisn uin ta, decit [irea ei, contribui s-o tempereze. - Cautati pe cineva pe-aiei? j se adresa Heyward, dad necunoscutul, Ineetinindu-si mersul, ajunse aproape de ei. Nadajduiesc d nu ne aduceti stiri proaste. - Bineinteles ! zise strainul, faci'ndu-~i vint eu palaria sa triunghiulara de castor, gest cam deplasat ~n aerul tare al padurii, fara a-~i lamuri "auditorii la care din I'ntrebarile puse se referea raspunsul sau. Dupa ee se mai racari, lsi reI

26

capad disuflarea ~i urma : Am aflat ca durnneavoastra va duceti la Iortul William-Henry si, cum avem acelasi drum, am socotit d dad vorn fi mai multi va fi cu adt mai placut pentru ambele parti. - Socoteala voturilor nu pre a s-a facut drept; noi sintern trei, iar dum neat a nu te-ai consultat decir cu dumneata. - Fireste, prirnul lucni e sa-ti cunosti par erea (si uncle sint femei, nu este usor) : apoi trebuie sa iei 0 decizie. Eu le-arn facut pe amindoua, ~i iata-ma-s l - Daca vrei sa mergi catre lac, ai gresit drumul spuse Heyward eu riiceala, E cealalta poreca, cu eel putin 0 jurnatate de mila ~n urma dumitale. - Stiu - riposta necunoscutul, fara a se lasa intimidat de aceasta prirnire rece. Am petrecut 0 saptam~na la fortul Edward ~i ar fi trebuit sa fiu mut ca sa nu ~ntreb de drumul pe care trebuie sa-I urmez. Si dad as fi mut, s-ar duce meseria mea. Dupa 0 srrirnbatura, care exprima 0 modesta satisiactie pentru aceasta afirrnatie cu totul de neinteles pentru interlocutorii sai, adauga grav: Nu e potrivit pentru un om de profesia mea sa fie prea familiar cu cei pe care este 1nsarcinat 5a-i instruiasca ; iata pentru ce n-arn vrut sa rna iau dupa detasarnent. De altfel, m-am g~ndit ca 0 persoana de rangul durnneavoastra trebuie sa stie mai bine ca oricine care este calea cea mai buna ~i m-arn hodr1t sa va ~nsotesc, pentru a va face drumul mai placut, discurind prieteneste ... - E 0 hotarire cam arbitrara ~i luata putin cam 1n pripa ! exclarna maiorul, nestiind dad trebuie sa fie miniat sau sa izbucneasca tn rk Dar ati pornenit de instructie, de profesie. Faceti cumva parte din corpul provincial, ca instructor tn nobila ~tiinta a rjizbcjului, sau sinreti unul din cei ce trag limi ~i unghiuri, spre a explica misterele matematicilor ? . Strainul privi un moment, foarte rnirat, spre cel ee-l lnteroga astfel, apoi expresia de incintare de sine i se schirnba ~ntr-o urnilinta grava ~i raspunse: - Sper ca n-arn jignit pe nimeni ~i n-arn de ce sa cer sa fiu iertat, deoarece n-arn mai cornis nici un pacat capital de cind l-am rugat ultima dara pe Dumnezeu sa-mi ierte greselile. N-.am inteles ce vreti sa spuneti despre linii ~i unghiuri; cit despre explicarea rnisterelor, 0 las pe seama ofiterilor ce au asemenea vocatie. N-am alt merit declt
27

citeva cunostinte 111 arta marea~a de a olen cerului urmle rugaciuni ~i multurniri arzatoare cu ajutorul psalmilor. - Acest om este desigur un discipol al lui Apolo ! exclarna Alice care, revenindu-si din incurdtura, se amuza de aceasta intilnire. 11 iau sub protectia mea. Nu te 1ncrunta, Heyward, si, ca sa-rni satisfaci dorinta de a-l asculta, da-i voie sa dlaroreasca cu noi! De altfel adauga ea, coborind vocea ~i uitindu-se la Cora care mergea agale pc urrnele posornoritului ~i tacutului lor ghid - va fi un prieten h plus la caz de nevoie. - Crezi, Alice, d as putea conduce tot ce am mal scump pe un drum pe care as banui macar ca exists eel mal mic peri col ? - Nu rna gindesc acum la asta, Heyward, 1nsa acest strain rna arnuza si, pentru ca e un iubitor al muzicii, sa nu firn a tit de rai, lndt sa-i refuzam tovarasia ! Ea se uita gales ~i lntinse cravasa. Privirile Ii se intilnira un moment, ~i t'inarul of iter i~i intirzie plecarea, pentru a prelungi aceasta clipa. Alice pleca ochii. Ofiterul cedi Iermecatoarei vraji, dadu pinteni calului ~i In data fu linga Cora. - Prietene, Imi pare bine te-am Intilnit! se adresa Alice strainului, fadndu-i semn s-o urmeze ~i strunindu-si calul. in buestru. Parintii, poate prca ingaduitori, m-au COI1vins ca a~ avea oarecare aptitudini ca sa pot sustine un duet, asa di putem sa ne mai veselim pc drum, cintind. Cum sin t totusi cam nepriceputa, as fi inclntata sa primesc sfaturile unui maestru atit de experirnentat! - Este nespus de in vi orator, atit pentru spirit, cit ~i pentru trup, sa cinti psalmi la tirnpul potrivit, caci nimic nu te usureaza mai mult ca 0 ascmenca indeletnicire ! replica maestrul de ciut, gata s-O acompanieze fara sa se lase rugat. Dar trebuie patru persoane pcntru a putea organiza un cor bun. Sint convins ca aveti 0 voce melodioasa si, cu ajutorul cerului, eu pot tine partea tenorului, Pina la nota cca mai ridicata. Ne lipseste un alto ~i un bas. judecind dupa inflexiunile glasului sau, acest ofiter al regelui, care sovaia sa rna prirneasca In tovarasia sa, pare sa fie un bas. - Fii atent sa nu judeci cam 1ndraznet ~i cam pripit ; aparentele sint adesea in§elatoare - zise Alice, zirnbind. Dcsi maiorul Heyward poate produce uneori sunete asernanjitoare basului, cum ati auzit prea bine adineauri, va asigur ca glasul sau obisnuit este mult mai aproape de tenor.

ca

28

naivitate,

Se pricepe

la cintarea

psalmilor?

intreba

calatorul

eu

Alice era gata-gata sa izbucneasca In ds, 111sa reusi sa se stapineasca, - Ma tern ca-i plac mai mult cintecele de lume raspunse ea. Viata unui soldat nu se prea potriveste cu evlavia pentru cele sfinte. - Voce a, ca si celelalte talente, este data omului pentru a uza, nu pentru a abuza de ea 1 replica gray strainul, Nimeni nu poate sa rna acuze di nu m-arn. Ingrijit vreodata de darurile date de Dumnezeu. Tineretea mea, ca a regelui David, am consacrat-o muzicii, Multurnesc Insa cerului d niciodata un cintec profan n-a murdarit buzele mele. - Ati studiat deci doar muzica religioasa ? - Bineinteles 1 Dupa cum psalmii lui David of era frumuseri pe care nu ,Ie gase~ti in nici 0 limba, tot asa rnuzica lor este superioara oricarei armonii profane. Sint fericit sa pot afirma ca glalSul meu n-a exprimat decit dorinrele ~i gindurile regelui din Israel, caci, desi tirnpul ~i Imprejurarile au putut cere oarecare neinscmnate modifidri, talmacirea lor, pe care o Folosim In coloniile Noii Anglii, este superioara tuturor cuvintelor celorlalte, prin bogatia, exactitatea si sirnplitatea ei spiriruala, redind cu multa fidelitate originalul acestui scriitor inspirat, Niciodata nu pornesc la drum, niciodata nu poposesc ~i nu rna culc fara a ave a la mine un exemplar din aceasta carte sfinta, Iata-l, Este a douazeci ~i sasea editie publicata la Boston, anno Domini 1744, intitulata : "Psalmi, imnuri ~i cintari spirituale din Vechiul ~i Noul Testament, tiilmacite aidoma in stihuri engleze, pentru folosinta, 1naltarea sufleteasca ~i consolarea credinciosilor, adt In timpul slujbclor cit ~i in particular, indeosebi pentru cci din Noua Anglie". In tirnp ce facea elogiul acestei opere a poetilor din tara sa, psalmistul trase dintr-un buzunar lucrarea despre care vorbea si, fixindu-si pe nas 0 pereche de ochelari cu rama de fier, deschise volumul cu 0 adevarata veneratie. Apoi, fara alte perifraze ~i apologii, rostind doar un scurt "Ascultati 1", duse la gura instrumentul despre care am pornenit, scoase un sunet foarte ascutit, pe care vocea sa il rep eta cu 0 octava mai jos ~i dnra urrnatorul psalm, cu un ton blind, sonor ~i armonios, care sfida muzica, poezia ~i chiar balabaneala mirtoagei sale: ,,0 1 Ch e de bine, d't e de Inaltator ca Fratii sa locuiasca .totdeauna in pace ~i buna 3nvoire 1 Acesta fost bal-

29

samu] de pret care se raspindea asupra barbii lui Aaron ~i-i pogora pina la cutclc vcsmintului 1•••" Cintecul solemn era Inso~it de un gest cum nu se poate mai potrivit ~i care n-ar putca fi imitat decit dupa 0 lunga ucenicie, De fiecare data cind 0 nora era mai ridicata, I~i In;il~a mina dreapta, iar dnd tonul era jos, si-o cobora, urmind cadenta ~i atingind un moment foile cartii sfinte. Acest acompaniament manual devenise probabil necesar dupa 0 Indelungata obisnuinta, caci 11 respecta cu strictete Pina la sfirsitul strofei, accentuind In mod deosebit cele doua silabe ale ultimului verset. asemenea tulburare a linistii padurii nu putea sa nu atraga atentia celorlalti calatori, care mergeau putin mai Inainte. Indianul spuse citeva cuvinte, intr-o engleza stricata, lui Heyward, iar acesta, Intordndu-se In sa, se adresa strainului, IntrerupIndu-i cintecul : - Desi nu ne pindeste momentan nici un pericol, e totusi prudent sa calatorim prin padure faeInd cit mai putin zgomot! . Iarta-ma deci, Alice, dad va tulbur distractia, rugind pe insotitorul nostru sa cinte cu alta ocazie. ~ Fireste d rna tulburi - ii raspunse Alice, cu un ton nitel iritat - caci de cind sint n-arn mai auzit 0 asemenea discordanta Intre muzica ~i text, ~itocmai acorn, cind faceam consideratii stiintifice asupra cauzelor ce pot face ca un text prost sa fie executat perfect, ai venit cu vocea dumitale de bas sa Intrerupi farmecul meditatiilor mele ! - Nu stiu ce In~elegi prin "vocea mea de bas" dispunse Heyward, vadit jignit de aceasta observatie Ins a stiu ca siguranta durnitale, Alice, ~i a Corei rna intereseaza acum infinit mai mult decit toata muzica lui Haendel la un loco Dcodata, maiorul tacu, Intoarse repede capul spre un tufi~ din prcajrna potecii ~i privi banuitor la dlauza indiana, care continua sa mearga Cll 0 gravitate imperturbabila. I se paruse ca vede striilucind printre frunze ochii negri ai unui salbatic, insa, nezarind nimic ~ineauzind nici un zgomot, socoti ca s-a inselar si, surizind de greseala sa, relua conversatia pe care acest incident 0 curmase,

I Un asemenea dntare~ de psalmi este un tip specific Statelor Unite. Fenimore Cooper l~i arninteste undeva, el insusi, 0 vreme cind cinrarea psalmilor era un divertisrnenr favorit al societatii americane ~i nu pretinde decit de a fi zu~ravit un asemenea personaj, numai purin caricarurizat fa~a de modelul din realitate. (n.t.)

30

Heyward nu sc In~elase totusi, Gresise lnsa lasind sa-i atipeasca macar pentru un moment vigilenta, de obicei adt de treaza. Caci de-abia trecusera calaretii, cind printre ramurile tufisului se ivi capul unui barbat a tit de hidos, pe cit H po ate face arta de a se vopsi a unui salbatic ~i toata ura care H poate insufleri. El urmjiri cu privirea pe calatorii ce se departau, ~i 0 multumire Fioroasa i se zugravi pe chip cind vazu dirccria ce 0 luau aceia pc care-i socotea de pe acum victimele sale. Siluetele gratioase ale celor doua doamne, pe care maiorul le urma pas cu pas, se mai zarid citeva clipe printrc arbori. In sfirsit, maestrul de muzica, ce forma ariergarda micului convoi, sc pierdu ~i el in desimea padurii.

rn

Pc cind aceste sesuri zaceau intclenite, Bateau, involburare, imensc fluvii-n mal uri, Fosneau prclung spre ape pad urile-nfrunzi te, Se revjirsau rorente eu spumele pe valuri Si susurau izvoare prin Iuneile tihnite. BRYANT

Liisindu-l pe prea increzatorul Heyward ~i pe ~nsotitorii sai sa se afunde tot mai mult ~n inima unei paduri ce aseundea loeuitori atit de perfizi, vorn profita de privilegiul aeordat autorilor ~i Yom piasa aeum locul scenei la citeva mile mai la vest de locul unde s-a petrecut pina acum actiunca, In aceeasi zi, doi barbati se oprisera pe malul unui riu rnic, dar foarte repede, calc de vreun ceas de tabara lui Webb. Pareau ca asteapta sosirea unui al treilea sau un eveniment neprevazut. Bolta imensa a padurii se ~ntindea plna deasupra riului, intunecindu-i apele, Razele soarelui incepusera sa-~i piarda puterea si, curind, dogoarea zilei scazu. Aburii ee se inaltau din izvoare, lacuri si riuri formau ~n vazduh 0 adevarata perdea. In acest loc retras - ca pretutindeni pe intinscle singuratati ale Americii - sub arsita lui iulie, domnca 0 tacere adinca, Intrerupta doar de soaptele persoanelor de care am pornenit, de zgomotul ee-l {aeea ciocanitoarea, pigulind in scoarta arborilor, de strigatul strident al gaitei ~i de vuictul inabu~it al unei cascade indepartate. Aceste sunete slabe erau prea familiare eelor din padure, pentru a-i distrage de la discutia care-i interesa, Unul a vea pielea rosie ~i vesrnintele ciudate ale bastinasilor padurii ; celala lt, desi ars de soare ~i ~mbracat grosolan, aproape ca salbaticii, arata a fi de origine europeanii. Prirnul se asezase pe 0 buturuga putreda, acoperita de muschi, astfel inclt puteavorbi insotindu-si cuvintele cu gesturi domoale, cum fac de obieei indienii cind discuta, 32

Corpul sau aproape gol era tatuat eu un cap de mort, zugriivit in alb ~i negru. Era ras In cap, In afara de suvita 1 care, potrivit spiritului razboinic al indienilor, este pastrata pe virful eapului, ea pentru a face In ciuda dusmanului ee ar fi vrut sa-l sealpeze. Ca podoaba nu purta decit 0 pana de vultur, Infipta In suvita ce-i atirna pe umarul sting; la briu ave a un tomahawk ~i un cutit de scalpat, de fabricatie iengleza, iar pe genunchi tinea 0 pu~d scurta, de tipul eelor eu care politica albilor inarmeaza pe salbaticii lor, aliati. Dupa pieptul lat, rniinile ~i picioarele musculoase ~i expresia grava a ehipului recunostcai indara lin razboinic matur; niei un semn de batrlnete nu parea sa-i umbreasca inca vigoarea. Trupul albului judecind dupa pielea neacoperita de vesminte - dovedea d din cea mai Frageda tinerete dusese o viatji aspra si grea. Era mai curind slab decit gras; tnsa toti rnuschii pareau caliti de oboseala, de arsira, de vinturi ~i zapezi. Purta 0 "cama~a de vinatoare" verde, tivita eu galben 2, ~i 0 boneta uzata, de piele. ~i el purta la briu un cutit trecut printr-o centura ascmanatoare aeeleia care stringea vesrnintele saradeioase ale indianului, dar nu avea tomahawk. Mocasinii 3 sai erau lmpodobiti la fel ea ai loealnicilor, iar pulpele-i erau strinse eu un fel de jambiere de piele, legate \'n parti ~i prinse deasupra genunchiului eu 0 vlna de eerb. tolba ~i un corn Ii cornpletau echipamentul ; in apropiere, pe un trunehi de arb ore, era sprijinita pu~ea lui, eu teava lunga 4 - arma pecare viclenii europeni i-au invatat pe salbatici s-o socoteasca drept eea mai ucigatoare. Oehii vinatorului erau miei, energiei, focosi, privind pretutindeni in tirnp ce vorbea, ea ~i cum ar fi pindit un vinat sau s-ar fi temut de apropierea vreunui dusrnan, Cu toata aceasta atitudine de ne-

1 Razboinicii din America de Nord i~i radeau parul de pe teasra pastrtnd doar 0 ~uvi~a pc v1rful capului, pentru ca dusmanii sa Ie poata smulge scalpul atunci cind cadeau In lupra, Scalpul era singurul trofeu adrnis al vicroriei ; de altfel, mai important era de a obtine scalpul unui luptaror decir a-l omor]. Unele triburi acordau 0 mare importanta onoarei de a lovi pe cei omoriti. Acesre datini au disparut aproape complet 13 indienii srarelor de pe ~armul Atlanticului. (n.a.) 2 Hunting-shirt - un Fel de bluza de vinaroare. Era 0 haina pitoreasca - scurta ~i Impodobita cu ciucuri ~i nod uri. Culoarea vrea sa imite nuantele Frunzisului, ca sa ascunda pe vinacor de ochii prazii, Mai multe corpuri .de rnilitie americana au fost tmbdicate astfel, ~i aceasta uniforrna a fost una din cele mai origin ale din acele timpuri. Bluza de vinatoare este adeseori alba. (n.a.) 3 Un fel de inciil~aminte indiana. (n.r.) 4 Pusca milirara este tordeauna scurta ; aceasta era de Vtnatoare. (n.r.)

3 - Ultimul mohican

33

rncredere, nu parea un om prefacut ; dimpotriva, In ace a clipa chipul sau trada 0 fire fara ascunzisuri. - Chiar traditiile tale sint de partea mea, Chingachgook - zise el, folosind limba neamurilor ce locuiau altadata intre Hudson ~i Potomac ~i pe care vom 1neerca s-o traducem, pentru cititorii nostri, mai liber, cautind totusi sa-i pastrarn specificul. Parintii vostri au venit dinspre asfintit, au strabatut fluviul eel mare 1, i-au batut pe bastinasi si le-au luat parninturile; ai mei au venit dinspre cerul rosu al diminetii ; dupa ce au trecut marele lac cu apa sa rata, au inceput sa lucreze, urrnind ~ndeaproape pilda alor vostri. Dumnezeu sa ne fie judecator si, ca prieteni ce sintern, sa nu ne certarn din aceasta pricina, - Pariutii mei au luptat cinstit 1mpotriva omului rosu I rjispunse rnindru indianul, 1n aceeasi limba, Ochi-de-Soirn, oare nu-i deosebire intre sageata cu vhf de piatra a razboinicilor nostri ~i glonrul de plumb cu care ucideti voi ? _.. Un indian poate sa aiba dreptate, desi natura i-a daruit 0 piele rosie - zise albul plecind capul, Iiindca simtea adevarul acestei observatii, Parea convins d nu apara o cauza dreapta, dar, dupa 0 clips de gindire, raspunse la obiectia interlocutorului, 1n masura In care-i perrniteau curiostintele sale limitate: Nu sint un omjnvatat - adauga el Si nu mi-e rusine 5-0 marturisesc , insa, judecind dupa cum i-arn vazut pe compatriotii vostri vlnind cerbul si veverita, irni vine sa cred d pusca a fost mai putin periculoasa 1n miinile strabunilor, decit 0 sageata cu un vhf de piatra bine ascurit, ti~nita din arcul unui indian. - Povestesti asa cllm ai 111Vatat de la parinti! replica Chingachgook, facind un gest dispretuitor cu mina. Dar ce spun batrinii vostri ? Le istorisesc tinerilor lor razboinici d atunci cind Fetele-Palide au luptat 1ffi'potriva oarnenilor rosii, accstia aveau corpul tatuat pentru razboi ~i d crau Inarmati cu securi de piatra si pusti de lemn ? - N-am prejudecati ~i nu rna laud cu ce rn-a daruit natura, desi nici eel mai mare dusman a1 rneu, care este un irochez, n-ar indrazni sa nege sint cu adevarat alb - raspunse vinatorul, privindu-si cu 0 satisfactie ascunsa miinile

ca

1 Fluviul Mississippi. Cercerasul face aluzie la 0 rraditie Icarre populara ~n statcle arlanricc. Din aceastji imprejurare deduce 0 ned dovada despre originea lor asiatica, desi isroria ISle Ioarre nesigura. (n.a.)

care esre
se poate indicnilor

34

slabe ~l palide, Admit ea cei ce au culoarea pielii mele au unele obiceiuri pe care, ca om cinstit, n-as putea sa le aprob, Bunaoara, au nara vul sa scrie in carti ceea ce au facut ~i au vazut, 111 loc sa Ie povesteasca in satele lor, pentru ca minciuna laudarosului celui las sa poata fi dczmintita, iar vorbele curajosului, confirmate de tovarasii sai ... Datorita acestui prost obicei, un barbat vrednic, care nu-si pierde timpul in mijlocul femeilor, ca sa ~nvete sa descifreze sernnele negre puse pe hl'rtia alba, nu mai apuca s-auda vreodata slavindu-se faptele lndraznete ale parintilor sai si nu se mai mindreste sa-i imire ~l sa-i intreaca I'n vrednicie. Cit despre mine, sint convins ca tori bumppii erau buni tragarori, caci au pcntru pusca 0 inderninare innascuta ~i asta mi-a fost transrnisa, fireste, si mie, din tata-n fiu, caci sfintele porunci nc l!lvata ca mostcnim toate insu~irile strarnosilor, fie ele bune sau rele, de?i in privinta accasta nu bag mina-n foe pentru nirneni. Dar orice poveste are doua fete: asa ca re intreb, Chingachgook, ce s-a intirnplat, dupa spusa oamcnilor rosii, cind parintii nostri s-au intilnit pentru prima data ? t[,cere urrna dupa aceasta inrrebare, apoi indianul, cautind sa fie cit mai demn, l~i incepu scurta-i povestire, eu un ton solemn, menit sa intarcasca adevarul spuselor sale: - Asculra-rna, Ochi-de-Soim - Lise el -- ~i urcchile tale nu VOr sorbi minciuni. hi voi spline ce mi-au istorisit parintii rnci ~i ce-au factIt mohicanii, Sovai 0 clipa, apoi, privind pe tovarasu] sau cu luare-aminte, continua Cll glasul uneori [ntrebator, alteori afirrnativ : Nu-i asa d apa f1uviului ce curge la picioarele noastre este uneori vara mai sa rata, ~l curenrul urea atunci spre izvorul sau ? - Nu se poate nega ca traditiile voastre au dreptate ~n aceasta privinta, caci am vazut cu prop rill mei ochi ceca ce-rni povestesti si mi-este greu sa explic de ce apa, care la umbra este mai lndi asa, de dulce, devine atit de amara Ia soare. - Si curentul? lntreba indianul, asteptind rjispunsul, cu tot interesul aceluia ce doreste confirrnarea unei minuni pe care este Iortat s-o creada, desi 0-0 111telege. Srrarnosii lui Chingachgook n-au mintit, - Nici Sfinta Scriptura nu-i rnai adevarata decit spusa lor - raspunse vinatorul - ~i nirnic nu-i mai adevarat pe lume dar aici e verba de ceea ce albii numesc flux ~i reflux, un 1t;(,rlI destul de clar si user de explicat. Apa marii patrunde

35

timp de sase ore I'n fluviu, iar sase ore se retrage, ~l lata pentru ce : cind apa marii este la un nivel mai I'nalt decit fluviul, curge I'n el pin a cind, la rindul ei, apa Fluviului, ridi-. cindu-se, trece inapoi in mare. - Apele riurilor care izvorasc din padurile noastre ~i care se indreapta spre Lacul eel Mare merg totdeauna de la deal la vale, Plna cind ajung ca mina mea, ~i atunci nu mai merg - relua indianul, Intinzind bratul orizontal. - Nici un om cinstit nu poate nega asta - zise cere etasul put in intrigat de lipsa de incredere cu care i se paruse ca-i e prirnita explicarea misterului mareelor. Admit d ce spui este adevarat cind e yorba de 0 suprafata red usa ~i avind acelasi nivel. Insa torul depinde de rnodul cum socotesti lucrurile: pe 0 intindere mid, parnintul are acelasi nivel, dar considerat In I'ntregime este rotund. In acest fel, apa poate sa fie statatoare I'n lacurile cu apa dulce, dupa cum stim amindoi, pentru d am vazut ; I'nsa cind apa se intinde pe un spatiu vast ca marea, parnintul fiind rotund, cum putem crede ca rnai e Firesc sa fie linistitii ? E ca ~i cum ti-ai inchipui d riul sta linistit dincolo de stincile acelea negre, ce sint cale de 0 mila mai sus de noi, desi propriile noastre urechi ne conving acum ca Iormeaza acolo 0 cascada. Cu toate di rationamentele filozofice ale tovarasului sau nu pareau sa-l multumeasca pe indian, acesta era prea mindru ca sa-~i tradeze neincrederee; lasa, dirnpotriva, impresia ca-l asculta cu deplina convingere ~i I'~i relua povestirea pe acelasi ton solemn. - Noi am pogorit de pe meleagurile unde soarele se ascunde In timpul noptii, strabhl'nd vastele cimpii care hranesc bivolii, pina am ajuns pe malurile fluviului celui mare; acolo am luptat Impotriva alligewilor si am I'nro~it pamintul cu singele lor. De pe malurile marelui fluviu pina la nernarginirul lac cu apa sarata n-arn mai I'ndlnit pe nimeni. La 0 mid departare ne urrnau cei din tribul Maqua. Am spus ca tinutul va fi al nostru, de la loculundeapa nu mai urea in acest Fluviu pina la un alt riu, cale de douazeci de zile, spre partile unde dornneste vara. Am pastrat., ca oameni pasnici, regiunea pe care 0 cucerisern ca razboinici. I-am imp ins pe cei din tribul Maqua ill Fundul padurilor, ca sa traiasca la un loc 'cu ursii ; ei n-au mai gustat sarea decit cu virful buzelor, ei n-au mai pescuit in Lacul eel Mare cu apa sarata, ~i noi le aruncarn oasele pestilor.
36

- Am auzit dcspre toate accstea ~i cred ca-i adevarat zise vinatorul, vazind d. indianul tace dar s-au intirnplat cu mult inainte ca englezii sa fi sosit in acest tinut, - Un pin crestea pe atunci acolo unde vezi acest castano Primele Fete-Palide ce au venit printre noi nu vorbeau englezeste ; ei au ajuns aici intr-o luntre mare, pe vremea cind parintii mei ~i vecinii lor piei-rosii inmorm~ntasedi tomahawkul. Atunci, Ochi-de-Soim ~i vocea indianului nu trada via ernotie ce 0 incerca, decit printr-un ton soptit ~i gutural, care Hicea aproape arrnonioasa limba acestui popor - atunci, Ochi-de-Soirn, nu alcatuiam decit un popor ~i eram Fericiri, Lacul sarat ne dadea peste, padurile cerbi, vjizduhul pasari ; ne insuram si faceam copii, ne inchinam Marelui Spirit, iar pe cei din tribul Maqua ii tineam departe de noi, d nici nu puteau sa ne auda cintecele de izbinda. - $i stii ceva despre familia. ta, de atunci? intreba albul. Esti un om drept, un adevarat indian, ~i banuiesc d ai mostenit insusirile parintilor rai, fireste, razboinici viteji, barbati intelepti, care aveau loc de cinste in jurul focului rnarelui sfat. - Tribul meu era pjirintcle natiunilor acestora, insa in vinele mele curge un singe neamestecat, singele capeteniilor de altadata, Olandezii au debarcat ~i au dat poporului meu apa de foc 1. Au baut din ea, pina cind cerul li s-a parut ca este aidoma cu parnintul ~i au crezut proste~te d. l-au gasit pe Marele Spirit. Pe urrna ~i-au pierdut parninturile. Pas cu pas au fost respinsi departe de malul dului ~i eu, care sint capetenie ~i sagamor, n-arn mai apucat sa vad niciodata stralucind soarele decit printre rarnurile arborilor ~i nicicind n-arn ingcnuncheat la mormintele parintilor mei ! ' - Morrnintele inspira ginduri inalte - zise albul, miscat de Infatiprea de calma suferinra a toyarasului sau ~i ajuta adesea pe om in bunele lui intentii, Cit despre mine, rna astept sa-mi putrezeasca ciolancle fara mormint, aici, in padure, dad nu cumva voi sluji de hrana lupilor. $i unde se afla tribul tau, care a pornit cu multe veri in urrna, sa-~i intilneasca rudele In Delawar? - Unde sint florile tuturor verilor care s-au scurs de atunci? S-au ofilit, s-au asternut unele peste altele. La fel
1

Rachiul. (n.t.) 37

~i cu familia ~i tribul meu : toti au plecat pe rind catre tarmul spiritelor. Ma aflu in piscul muntelui, trebuie sa cobor ~i eu la vale, iar cind Uncas rna va urma, nu va mai exista pe lume nici 0 picatura din singele sagamorilor, caci fiul meu este ultimul mohican. - Uncas cste aici! Cine porneneste de Uncas? vorbi din apropicre un glas, avind acelasi timbru blind ~i gutural. Vinatorul i~i trase cutitul din teaca de piele si facu 0 miscare involuntara cu mina cealalta, s-apuce pusca ; insa indianul nu pam de loc surprins de aceasta intrerupere neasteptata, ~i nici rnacar nu intoarse capul sa vada cine vorbeste. In olipa urmatoare, un tinar razbcinic trecu printre ei, pasind fara zgomot, ~i se aseza pe malul apei. Tatal nu-si exprirna in nici un fel mirarea ~i toti tacura citeva minute, .fiecare pard asteptind rnomentul cind ar fi putut sa vorbeasca fara sa para curios ca 0 femeie sau nerabdator ca un copil. Barbatul alb, se vedea prea bine, voia sa respecte obiceiurile lor ~i, punindu-si cutitul in teaca, tacu ~i el. In sfirsit, Chingachgook, ridicind incet privirile spre Ieciorul sau, 11 in treba : - Ei bine, indraznesc maquasii sa-si lase urmele mocasinilor In aceste padurj ? , - Am fost pe urmelc lor - raspunse t~narul indian ~i stiu ca sint adti cit degetele celor doua rniini ale mele ; dar stau ascunsi ca niste lasi. - Ticalosii, umbla sa scalpcze ~i sa jefuiascii ! zise omul alb, caruia Ii vom lasa denumirea de Ochi-de-Soim, pe care i-au dat-o tovarasii sai. Zelosul francez Montcalm i~i ya trirnite iscoadele plna In tabara noastra §i nu se va lasa pina nu va afla drumul pe care vom trece. - Ajunge ! zise tatal, privind soarele care as fin tea. Ii YOm scoate din ascunzatori ca pe niste cerbi haituiti. Ochide-Soim, haidc sa miucam, ~i 0 sa dovedim rniine maquasilor ca sintcm cu adevarat barbati, . - Sint gata, ~i pentru una, ~i pentru alta - dispunse vinatorul - dar ca sa-i atacarn pe acesti lasi irochezi trebuie mai intii sa-i gasim, si ca sa mincarn, ne trebuie vinat. Ah, vorbesti de drac §i d racul la u~a'! Colo, intre tufe, la poalele muntelui, vad miscind ccle mai frumoase perechi de coarne pe care le-arn zarit 111 anotimpul asta. Acum, Uncas - adauga .el coborind vocca, ca unul cc invatase sa fie prevazator pariez pe trei inciircaturi de p.raf de pusca contra unei rna38

suri de wampum 1 ca voi lovi animalul intre ochi, ~l mal aproape de eel drcpt de cit de eel sting. - lmposibil - striga tinarul indian, cu toata ~nsufletirea tineretii sale, ridicindu-se in picioare - nu se zareste decit virful coarnelor! - E un fladiandru! zise albuI, dind din cap ~i adresindu-se tatalui. Crede d un vinator, atunci cind vede numai 0 parte a trupului unui cerb, nu stie precis unde-i restul ! EI lua pu~ca, 0 propti I'n umar ~i tocmai se pregatea sa dea 0 proba de dibacia cu care se laudase, cind razboinicul I'i I'ndeparta anna cu mina, zicind : - Ochi-de-Soim, doresti sa te lupti cu maquasii ? - Da, da! Acesti indieni au un adevarat instinct al padurii ! zise cercetasul, sprijinind de pamint patul pustii, convins de greseala sa. Apoi adauga : Uncas, 111a vad silit sa las acest cerb ~n seama sagetii tale. Altfel, l-am putea vina pentru acesti pungasi de irochezi. Tatal facu un gest de aprobare ~i Uncas - vazl'nd consimtarnintul se arunca la parnint ~i lnaind spre animal, tirindu-se ell rnulta bagare de seama, Gnd ajunse la distanta potrivita de tufis, l~i puse 0 sageata In arc cu cea mai mare grija, I'n tirnp ce coarnele ramuroase ale cerbului se miscau, ca ~icum ar fi simtit, apropierea dusmanului. Apoi indata se auzi zbirniitul coardei I'ntinse: o linie alba brazda aerul ~i patrunse I'n maracinis, de unde cerbul ranit t!~ni imediat spre dusmanul siiu. Un cas se feri cu dibacie de coarneie animalului furios si, I'n clipa cind trecu, Ii infipse cuti tu] I'n git. Cerbul Facu un salt ~i cazu In riu, a carui apa se colora de singe. - lata ce inseamna dibacia unui indian, ~i e 0 treaba demna sa fie vazura I zise vinatorul, rlzind satisfacut. Se pare totusi d 0 sageata are nevoie ~i de un cut it, pentru ca lucrul sa fie dus la bun sflqit. - Sst! sopti Chingachgook, lntordndu-se spre el cu vioiciunea unui Cline de vinatoare ce a adulrnecat vinatul. - Ce, e 0 turrnji lntreaga? striga vinatorul, ai carui ochi incepura sa straluceasca de patima rneseriei. Dad yin In bataia pustii, trcbuie s5. dobor unul, chiar de-ar fi ca de1 WampumuI era moneda ba~tinajilor din America Septentrionalfi, Ei alcatuiau wampumul din scoici de un anum it soi, pe care Ie legau In forma de matanii, brlie etc. Aceasta moneda se rnasura In loc sa sc numcre. Inainre de incheierca rrararelor de pace ~i pricrenie se faceau daruri alcaruire din wampum]. (n.t.)

39

tunatura sa trezeasca to ate cele sase natiuni ! Auzi ceva, Chingachgook? Ca, pentru urechile mele, padurea e muta l A fost un singur cerb ~i acela e mort - raspunse indianul punind urechea la parnint. Aud zgomot de pasi ! - Peate lupii au alungat cerbul prin padure ~i acurn II urrnaresc 111 maracinisuri, - Nu, nu ! -raspunse indianul, ridicindu-se deodata demn ~irezemindu-se de buturuga, cu linistea sa obisnuita, Aud caii unor oameni albi. Sint [rati de-ai tai, Ochi-de-Soim ; tu sa le vorbesti ! - Firesre ca am sa Ie vorbesc, intr-o engleza de care I1U i-ar fi rusine nici regelui. Insa nu vad pe nimeni apropiindu-se ~i n-aud nici un zgomot, nici de oarneni, nici de cai - rjispunsc vinatorul, In lirnba care se falea 0 stie atit de bine. Mi se pare ciudat un indian recunoaste apropierea unui alb mai lesne decit unulca mine, despre care chiar dusmanii recunosc sint alb curat, desi am trait desrul de rnult timpcu pieile-rosii pentru a putea fi banuit d nu sint pursinge ! Ah ! Am auzit trosnind 0 creanga uscata, Acum aud Fosnind tufele. Da, da, am confundar acest zgomot cu aeela al cascadei ; dar iata-i ca vin! Dumnezeu sa -i pazeasca pe irochezi!

ca

ca

ca

IV

Du-te,
De

urrncaza-ti
din

drurnul!
accasrii-

tnainte
padure,

r~i voi plati ocara ee rni-aduci.

(Visul unci nopti

a fi icsir

S lIAKfSPEARE

de vara)

Abia rostise cercetasul aceste cuvinte, ca seful acelora a carer apropiere 0 sirntise urechea exersata ~i atenta a indianului se adta in apropiere. Una din potecile batatorite de cerbi tra versa 0 mid vale ~i ajungeala riu, chiar la locul unde poposise omul alb ~i cei doi jnsotitori ai sai cu pielea rosie, Pe aceasta poteca inaintau acurn agale dlhorii care tulburasera straiundul padurii ~i veneau de-a dreptul spre vinatorul ce se pregatea sa-i intimpine vorbindu-le englezeste. . - Cine-i? striga acesta, aruncind pusca cu nepasare pe brarul sting ~i trecind aratatorul peste tragaci, astfel incit sa nu lase irnpresia ca-i arneninta, Cine sint cei ce au infruntat prirnejdiile padurii ~i ale fiarelor, ca sa patrunda aici ? - Crestini - raspunse eel care mergea in fruntea dlatorilor - prieteni ai legii ~i ai regelui, niste oameni ce au strabatut aceasta padure, de la rasaritul soarelui, fara a minca nirnic ~i care sint groaznic de istoviti din cauza drumului. - V-ati ratacit deci - ii Sntrerupse vinatorul ~i va dati seama In ce incurdtura va aflati, pentru ca nu mai ~titi incotro s-o luati? - Ai dreptate : Intocmai cum un pui nu stie nimic, aflindu-se sub aripa marnei, tot astfcl noi, desi aratam ca niste oameni In toata fire a, nu stim mai multe decit un pui ratacit. Nu ~tii la ce departare sin tern de un fort englei numit William-Henry ? 41

Ce? ! striga cercetasulIzbucnind ~n rlS, dar se stapini indata, de tearna sa nu fie auzit de vreun dusman care ar sta pe undeva la pinda. Ati pierdut urma vinatului ca un dine care ar avea intre el si un cerb lacul Horican ! Fortul William-Henry, omule? Daca esti prieten al regelui si ai legatura cu armata, ai face mai bine sa te iei dupa cursul acestui riu, p~na la fortul Edward; acolo-l yeti gasi pe generalul Webb, care-si pierde vremea ~n loc sa inaintezc spre trecatori, sa-l respinga pe [rancezul ala obraznic, dincolo de lacul Champlain,' in Mrlogul lui. • Inainte ca v~natorul sa fi putut primi raspunsul, un alt dlaret iesi din tufe si inainta .spre el. . - La ce departare ne af lam deci de fortul Edward? rntreba noul venit. Am plecat azi-dimineata de la locul un de ne sfatuiti sa ne ducern ~i noi dorim sa mergem tocmai la celalalt fort, ce se afla la capatul lacului. - Atunci se vede trcaba ca v-ati pierdut vederea mai rnainte de a pierde calea! Caci drumul care strabate portage-ul e lat cit doua 1IIi~e, ba chiar cam ca soscaua Londrei ~i ca strada din jurul palatului regal. - Noi nu contestam faptul ca acel drum n-ar fi cel bun! replica Heyward zirnbind, fiindca, asa cum cititorul a-ntcles mai dinainte, dinsul era. E destu] sa va spunem 1115a d am avut incredere intr-o calauza indiana, care ne-a fagiduit sa ne conduca pe 0 cale mai scurta, desi nu prea U111blatii, ~i ca am avut 0 prea buna parerc de cunostintele lui. intr-un cuvint, nu stim unde sintern. - Un indian sa se ritlceasd In padure l dadu neincrezator din cap vinatorul, Ctta vreme razele soarelui dogoresc pc virfurile arborilor ~i riurile au cascade, clnd ficcare coltisor de rnuschi pe care 11 zareste Ii spune LInde va straluci la noapte steaua polara, asta rni se pare greu de admis, Pidurea-i plina de potecile pe care cerbii coboara pe rnalul dllrilor, de tori cunoscute, iar cirdurile de gl~te salbatice nu si-au luat inca zborul spre Canada! Mi se pare foarte ciudat ca un indian sa se rataceasca intre Horican ~i cotul riului. E un mohawk? - Prin nastere nu e, Insa a fost adoptat de acest trib. Cred ca-i nascut ceva mai la nord, din semintia cclor numiti huroni, - Uh! Uh! strigara cei doi indieni, care, 1n tirnpul discutiilor, stiitusera asezari si nemiscati, in aparenta nepasa42

tori la ceea ce se petrecea. Ei sarira ~n picioare deodata, ceea ce dovcdea ca uimirea ~i scosese din rezerva lor obisnuita. - Un huron - repetii vinatorul, continuind sa dea din cap cu 0 vadi'fa neincredere - e 0 semintie de tilhari, oricine i-ar fi adoptat! Pentru d v-ati dat pe miinile unuia din acest trib, rna mira chiar d n-ati ~ndlnit ~i altii. Din Ferieire, deocamdata nu este nici un pericol, deoarece Fortul William-Henry este Inca departe. - Uitati d v-arn spus d ghidul nostru a devenit un mohawk, unul din aliatii armatei noastre. - ~i eu va repet acel ce este nascut mingo, va rnuri mingo. Un mohawk! Cind e yorba de cinste, pomeneste-rni de un delawar sau de un mohican, Iar dad e pe lupta, desi acestia n11-S artago~i din fire, pentru care motive ticalosii de maqua, miseii lor dusmani, au spus ca-s muieri, apoi nu-i razboinic mai bun decit un delawar sau un mohican. - Destul, destul l zise Heyward cu oarecare nerabdare. Nu va cer un ccrtificat de buna purtare pentru un om pe care 11 cunosc ~i care pentru voi este un strain. Nu mi-ati raspuns la ~ntrebare. La ce departure ne aflarn de grosul armatei de la Fortul Edward? - Se pare aceasta depinde mai ales de eel care va serveste de d1.lauza. Un cal ca al durnitale ar putea bate un drum lung de la rasaritul la asfintitul soarelui ! - Nu vreau sa palavragim, prietene zise Heyward, 111cerdnd sa-si potolcasca nemultumirea ~i vorbind mai bHnd. Dad vreri sa ne spuneti la ce departare se aHa Fortul Edward ~i sa ne conduceti acolo, n-o sa va plingeti de felul cum yeti fi raspliititi. - Dad 0 fac, cine rna asigura nu servesc de dlauza unui dusman sau nu conduc un spion al lui Montcalm in apropierea arrnatei noastre ? Nu toti cei ce vorbesc englezeste sint slujitori credinciosi ai regatului. - Dad servesti In trupele noastre, dupa cum banuiesc, ca cercetas, trebuie ca ai auzit de eel de-al saizecilea regiment al regelui. . - Al saizecilea I Desi port uniforma de vlnaror In loc de cea stacojie, cunosc multe despre regirnentul Royal Americans. - Atunci, Fireste, ai cunostinta de numele rnaiorului acestui regiment!

ca

ca

ca

ca

4:1

- Al maiorului? striga vinatorul, luindu-si 0 infati~are rnindra. Daca In acest tinut e cineva care-l cunoaste pe maiorul Effingham, apoi acela va sta dinainte. - Sint mai multi maiori 111 acest regiment. Acesta de care-mi vorbesti e eel mai vechi In grad; eu m-arn referit la eel ce a obtinut acest grad mai recent ~i comanda trupele ce se afla in garnizoana, la fortul William-Henry. - Da, da, am auzit despre un dnar foarte bogat, venit 'de prin provinciile de la miazazi ~i care a obtinut de curind acest post. E mult prea dnar pentru a ocupa 0 asemenea Functie, datorita careia da porunci unor ostasi carunti, Se zice totusi ca e un bun rnilitar ~i un om de onoare ! - Oricine ar fi si oricare ar fi drepturile datorate gradului sau, el Iti vorbeste acum ~i deci nu pori sa vezi in el un dusman, Vinatorul H rnasura surprins pe Heyward, l~i scoase boneta ~i ~i vorbi pe un ton mai ,putin degajat ca inainte, desi se vedea ca mai are oarecare indoieli. - Mi s-a cornunicat ca un grup de persoane trebuia piece din tabara azi-dirnineata catre malul lacului. E adevarat, lnsa am preferat sa iau un drum mai scurt, avind deplina lncredere In cunostintele indianului de care ti-am vorbit. Care v-a in~elat ~i apoi v-a parasit. Nu! De parasit nu m-a parasit, caci se afla putin in urrna mea. - Voi fi 1ncintat sa-l eunosc. Daca e un irochez, am sa va spun Tndata, dupa mutra lui de tilhar ~i dupa felul tatuajului. La aceste cuvinte, vinatorul trecu repede pe linga ia.pa predicatorului In tirnp ce rninzul ei, profitind de acest ragaz, .lncepuse sa suga - apoi 0 lua de-a lungul cararii ~i lnt~lni la citiva pasi pe cele doua doamne, care asteptau nelinistite rezultatul acestei discutii. Ceva mai departe dadu peste calauza indiana. Se rezemase de un arbore ~i 1nfrunta cu eel mai desavirsit calm privirile scrutjitoare ale vinatorului, lnsa cu o Infarisare atit de intunecara §i salbatica, inclt te treceau fiorii. Dupa ee-l cerceta atent, v~natorul se inapoie la locul lui. Trecind din nou pe Hnga doamne, se opri 0 clipa, adrnirindu-Ie Frumusetea, ~i raspunse cu 0 satisfactie vadira la inclinarea din cap a Alicei, pe care aceasta 0 insoti cu un suds

sa

44

amabil. Cind ajunse llnga iapa care-si alapta minzul, tlcu de asemenea un scurt pop as, ca sa ghiceasca cine ar putea fi proprietarul mirtoagei. In sfirsit se reintoarse Hnga Heyward. - Un mingo riimine tot un mingo! 1ncepu el cu glas scazut, dind din cap. Si dad Dumnezeu l-a croit asa, nu-l pot schimba nici mohawkii, nici vreun alt trib. Dad am fi singuri, adica dad mi-ati 1ngadui sa-l las pe acest nobil alergator prada lupilor, a~ putea sa va conduc eu insumi 1ntr-o ora la fortul Edward, caci nu facem mai rnult de 0 ora p1na acolo: doar ca, insotit de doamncle pc care le-arn vjizut, acest lucru nu este posibil. De ce? Fircste, sint obosite, dar mai pot merge citeva mile. - Nu-i posibil! repeta vinatorul hotarit. N-a~ vrea sa fac nici 0 mila pe 1ntuneric, 1nsotit de acest curier indian, chiar daca mi s-ar da cea mai buna pusca din colonii. In padure slut ascunsi irochczi, iar miselul vostru de mohawk stie prea bine un de sa-i afle, ca un bun insotitor ce este. - A§a credeti ? spuse Heyward, aplecindu-se pe sa ~i vorbind In soapta. Marturisesc d eu 1nsllmi am avut oarecare banuieli, desi am cautat sa mi le aseund, prefacindu-ma d am incredere In el, nurnai pentru a nu-mi inspaiminta insotitoarele, Tocmai pentru d il suspectez, am refuzat sa-l mai urmez ~i am hotadt sa merg eu Inainte. - Mi-a fost de ajuns nurnai sa-l privesc ca sa-rni dau searna ca-i un bandit - zise cercetasul, apasind eu degetul pe buze, in semn de prudenta. Tidlosul sta aeum rezemat de copaeul acela stufos; piciorul lui e drept in Fata trunchiului si, de unde rna aflu, pot - adauga el, batind usor pe patul pustii - sa-i trimit un glont 1ntre glezna §i genunehi, care 0 sa-l lecuiasca 0 luna Intreaga de pofta de a mai da tircoale prin padure, Dad rna intorc la el, vicleanul asta ar putea sa banuiasca ceva §i ar disparea printre arbori, ca un cerb speriat, - Nu pot sa admit asta I Poate-i nevinovat. Desi acum sint convins de tradarea lui!... - Niciodata nu risti sa te iri~eli daca-l socotesti pe un iroehez tradator - spuse vinatorul, ridicind brusc pu~ca. - Stai ! striga Heyward. Trebuie sa mai avem rabdare, Si totusi am reate motivele sa cred ca ticalosul rn-a inselat ... Vinarorul, care, ascultind de maior, renuntase la planul de a-l mai schilodi pe curier, se gindi putin, Heu un scmrr ~i
4S

cei doi indieni, insotitorii sai, ventra Indata Hnga el. Le spuse ceva cu Insufle~ire, In limba lor delawara, ~i desi vorbca in soapta, dupa gesturile sale se vedea prea bine ca le descria situatia dusmanului lor ascuns, Curind ei intelcsera exact despre ce era yorba si, las~ndu-?i pustile, se indepartara fadnd un lung oeol ~i intrara ~n desisul padurii, fiecare pe alta parte, cu atita bagare de seama, inclt era imposibil sa le auzi zgomotul pasilor. - Acum, domnule maior, duceti-va la el - spuse vlnatorul - ~i tineti-l pe acest bandit de yorba. Cei doi mohicani ai mei or sa-l lnhate, fara sa-i strice nici macar zugraveala de pe trup. - 0 sa-l inhat eu 111sLlmi! spuse Heyward cu sernetie. - Dumneavoastra ?! Ce puteti face calare impotriva ~ui indian care se ascunde In tufe? - Am sa descalec. Credeti d atunci cind 0 sa va vada di ati scos un lingur picior din scad v J. mai astepra s5.-1 scoateti ~i pe celalalt? Cine are de-a face cu indieni in padure trebuie sa procedeze ca ei, dad vrea s-o scoata la capac, f-Iaide, duceti-va Ia ticalosul asta~i face~i-I sa crcada ca-l socotiti eel mai eredincios prieten pe eare-I aveti pe pamint. Heyward se pregarea sa urmeze acest sfat, dcsi rolul pe care trebuia sa-l joace nu se potrivea firii sale ruindre. Totusi, fiecare moment care treeea il convingea din ce In ee mai mult eli inerederea nesabuitii ce 0 avusese In indian 11 pusese intr-o situatie [carte critica. Soarele asfintise ~i padurea se cufunda repede 111tr-un Intune ric adinc 1, ce-i amintea c5. era ora aleasa de obicei de salbatici pentru a-si executa planurile lor sirete, de nemiloasa razbunare, Foarte ingrijorat, 11 parasi pe vinator, iar acesta inccpu sa vorbeasca tare eu strainul care, in cursul diminetii, se alaturase atit de putin protocolar grupului condus de maier. 'I'recind pe Hnga doamne, le spuse citeva cuvinte de Ineurajare ~i constata eu p liicere eli erau convinse ~ncurcatura in care se aflau nu se putea datora decit unci ~ntin1plari. Las~ndu-Ie sa creada d se sfatuiesc asupra drumului cc urmeaza s5.-1 apuce, maiorul mai Inainta putin ~i ~~i struni calul linga arborele de care se rezemase, posomorit, curierul,

ca

reaza

Accasta ,cena se petrece la -420 laritudine, niciodara mult tirnp, (n.a.)

uncle

asfinritul

nu d~-

- Uite, Magua - Ii spuse el, cautind sa ia un ton 10crezator ~i sincer - vine noaptea ~i totusi sintern la aceeasi distanta de Icrtul William-Henry ca ~i azi-dimineara, clnd am plecat din tabara lui Webb. Ma tern ca te-ai tn~elat in privinta drumului, ~i eu de ascmenca. Din fericire am 'lndlnit insa un vinator, acela pe care il auzi acurn vorbind Cll maestrul nostru de muzica : el cunoastc toate potecile ~i ascunzisurile padurii ~i mi-a L"lgaduir sa mii conduca il1tr-Un IDe unde vom putea sa ne adapostim pina 111 zori. - E singur? intreba indianul Intr-o engleza stricata, fixindu-l pe maier Cll ochii scinteind. - Singur ? repeta sovaitor Heyward, caci era prea novice In arta de a minti, pentru a 0 folosi fara ez itare. Nu, Magna, nu este singur, de vreme ce sintern impreuna. - Atunci, Vulpea-Sireata 1 va plcca zise caluuza, apucind foarte lini~tit 0 mica traista pe care 0 avea linga el. Asa, Fetele- Palide nu vor mai a vea de viizut pe l'lnga ei decit oameni de aceeasi culoare cu dinsii, - Cine sa piece? Cine se cheama Vulpea-Sircata P - Este numelc pe care parintii sai canadieni l-au dar lui Magua - raspunse indianul, mindru. ca avea 0 porecla, desi nu stia, probabil, d eel care i-a dad usc nu-i asigura de fel reputatia de om cumsecade, Pentru Vulpea-Sireata, noaptea este totun a eu ziua, atunci cind Munro 0 asteapta, - Cum va da socoteala Vulpea-Sireata tatalui celor doua fete, cornandantul Fortului William-Henry? Va indrazni sa-i spuna scotianului celui aprig le-a lasat fara dlauza, dupa ce i-a fagaduit sa Ie dlauzeasca ? Cu toate ca el, capul Incarllntit, are glasul puternic ~i brat lung, pe Vulpca-Sireata, cit va fi in padure, nu-l va ajunge nici glasuI ~i nici bratul lui. - Dar rnohawkii ce vor zice? II vor imbraca in fuste ~i-l vor sili sa ramlna in wigwam 2 cu muierile, caci nu Ii se va parea dernn 5a-1 tina printre ei, In dndlll razboinicilor. - Vulpea-Sireata stie urrna drurnului catre marile lacuri ~i e In stare sa rcgascasca oascle parintilor 5ai - raspunse neinduplecat curierul. - Haide, Magua, haide, sintem doar prieteni I De ce sa ne cerram P Munro ti-a promis 0 rasplata bun a pentru serviciile talc. I ti fagaduiesc ~i eu una. Odihneste-te, dcschide-ti

ca

In franceza, ~n text: Le Rcnard-Subtil, (n.t.) Wigwamul este cortul familiei ori tabara, sau sarul tribului. 47

(n.t.)

traista, manincii ceva, Nvavcrn tirnp de pierdut. Indaia ce doamnele vor mai prinde purine putcri, vorn pleca. - Fetele-Palide sint ciinii femeilor lor murmurs indianul 111 limba lui. Si cind eleau chef sa manince, rjizboinicii trebuie sa parascasca tomahawkul, ca sa le hrancasca len ea. - Ce spui, Vulpe? - Vulpea a zis: asa-i bine! Indianul ridica ochii asupra lui Heyward, cu 0 atentie vadita, Insa, intilnindu-i privirile, Ifltoarsecapul, sc a~eza calm pe pamint, deschise traista, scoase citeva rama~ite de provizii ~i incepu sa Ie manince, dupa ce privi 111 jur, precaut, - Bine ! zise maiorul. Vulpca va avca putere ~i ochi destul de buni ca sa gaseasca drumul miine dimineata. Tiicu putin, auzind In departure un zgomot usor de frunze miscate ; simtind l11sa d trebuie sa distraga atentia indianului, adauga Indara : Trebuie sa pornim 111ail1te de rasaritul soarelui, altfel Montcalm ar putea sa ne iasa In cale ~i sa ne taie drumul spre fort. ' Mina lui Magua aluneca de la gura de-a lungul coapsei si, ramInlnd cu ochii in pamint, l~i Intoarse capul intr-o parte, I~i umfla narile ~i ciuli urechile. Statea complet nemiscat, pard la pinda. Heyward, care-l urmarea cu cea mai mare bagare 'de seam a, I~i libera Incet piciorul drept din scara ~i duse min a spre pielea de urs care acoperea pistoalele sale de la oblinc, cu intentia de a lua unul, Insa acest plan fu iute dejucat de atentia indianului, ai carui ochi pareau ca vad totul in acelasi tirnp, desi nu miscau ~i nu se uitau nicaieri, In vreme ce maiorul sovai Inca asupra hotariri] cc trebuia sa ia, VulpeaSireata se ridica ill picioare cu atita bagare de searna, inch miscindu-se nu provoca nici eel mai mic zgomot. Heyward simti atunci d trebuia sa se decida pe loc si - trecind un picior deasupra seii - cobori de pe cal, hotarit sa retina cu Forta pe perfidul sau insotitor. Totusi, pentru a nu-i da de banuir, cauta sa para calm ~i prietenos. - Vulpea-Sireata nu maninca ? zise el, dindu-i po reel a care parea ca-l maguleste eel mai multo Piinea nu-i bine coapta ? Pare uscata, Imi dai voie sa vad ? Poate gasesc ceva din mincarea mea, sa-ti placa. Magua 11 lasa sa intinda mina spre traista ~i Ii ingadui chiar sa i-o atinga, farasa se arate de loc nelinistit, dar fara
48

sa schimbe numc din atitudinea sa concentrata. Insa, cind simti degetele maiorului urcind incet de-a lungul bratului sau gol, 11 lovi peste mina si, scotirid un strigat patrunzator, dintr-o singura saritura disparu In desis, Imediat, Chingaehgook sosi ca 0 naluca ~i alerga pe urmele fugarului ; un strigat al lui Uneas paru sa-l anunte d I-a zarit ; un fulger ncasteptat lumina lin moment padurea, si detunatura care urrna dovedi ca vinatorul trasese un glont de pusca,

lJ

...Intr-o noapte ca accasta, Thisbe, calcind sfios pc iarba-n rona, vazu - ca,
nev.iz utd umbra lcului ...
SHAKESPL1RE

(Negutarorul

din

Venetia)

Fuga neasteptata a dt'iuzei ~i strigatele celor care-I urmareau facura. ca rnaiorul Heyward sa fie atit de uluit, ~ncit rjimasc citeva momente nestiind ce sa fad. Aducindu-si aminte dt de important cste sa puna mina pe fugar, se repezi In desis pc urmele lui. Indata, dupa mai putin de 0 sura de iarzi, se Intilni cu cei trei camarazi ai sai, care renuntascra' la 0 urrnarire zadarnica, - De ce v-ati descurajat atit de iute P striga el. Tidlosul trebuie sa fie ascuns pc aici, pe undeva, In dosul vreunui arbore, ~i putem Inca sa-l prindem. Atita vrerne dt e liber, nu sintem ~n siguranta, - Vreti sa asmutiti un nor sa prinda vintul - morrnai nemultumit vinatorul, L-am auzit pe bandit alunccind prin frunzis ca un sarpe negru si, zarindu-l 0 clipa dear, In apropierea pinului de aici, am tras la Indmplare, dar nu l-am nirnerit, Dad altul decit mine ar fi tras In ciinele asta, a~ fi zis d nu-i un puscas dibaci ; nimeni I11sa rill poate sa nege d am expcrienta in accasta privinta ~i di e firesc sa rna pricep. Priviti acest sumac, are citeva frunze rosii, desi nu sintem inca In anotimpul cind trebuie sa aibf aceasta culoare, - E singe ! E al Vulpii! E ran it ! Peate d va cadca, - Nu, nu, sa nu credeti asta ! N-am izbutit decit sa-i aring putin pielea, ~i [iara a intins-o ~i mai repede. Cind un glont nu face decit 0 zgirietura, produce acelasi efect ca 0 lovitura de pinten data In coasta calului, adica ii iuteste
50

pasul. Cind ~nsa patrunde ~n carne, vinatul, dupa 0 saritura sau doua, de obicei cade, fie eli e cerb sau indian. - De ce sa nu-l mai urrnarim ? Sintern doar patru contra unui ranit I - Vi s-a urit cu viata ? Dracul asta rosu 0 sa va atraga, urmarindu-l, pina sub tornahawkurile inso~itorilor sai. Ca unul care adeseori a auzit strigatul lor de razboi, am fost nesabuit tragind un glont de pusca, al carui zgomot a ajuns desigur pina la cei ce ne pindesc. Dar era 0 ispita fireasca I Haide, prieteni, n-are rost sa mai raminem pe aceste me leaguri ; rnai bine 0 pornirn, ca sa ne piarda urrna acest mingo viclean, sau scalpurile noastre se vor usca miine pe vremea asta dinaintea taberei lui Montcalm! Sfatul asta cumplit, pe care vinatorul il dadu IOu competenia celui ce intelegea cu tot curajul greutatea pericolului, ii aduse arninte cu durere lui Heyward de cele doua Frumoase doarnne, pe care primise sarcina sa le ocroteasca, Uitindu-sc in jurul s~u ~i [acind zadarnice eforturi de a strabate cu privirea prin intunericul ce pe sub bolta pomilor dcvenea tot rnai ad inc, sirntea tOt mai limpede cele doua tinere, departe de orice ajutor, erau acum la cheremul salbaticilor, care - ca niste animale de prada - a~teptau noaptea pentru a da victimelor lovituri mai sigure ~i mai periculoase, Amagita de vaga lumina din preajrna, imaginatia sa exaltata schimba in forme urnane orice tufa batuta de vint sau vreun trunchi de arbore rastumat de uragane.De douazeci de ori i se paru ca vede groaznice chipuri de salbatici aratindu-se printre rarnurile copacilor ~i pindind miscarile midi lor trupe. Ridicind ochii spre cer, vjizu citiva norisori vincti, tiviti de ultimele raze ale asfintitului ; nici fluviul care curgea la poalele dealului nu se mai deosebea decit dupf padurile dcse cc-i urmarcau firul apei de-a lungul malurilor. - Ce-i de facut ? intreba cu glas tare, simtindu-se nepurincios 111 Iata primejdiei imediate ee-l amcninta. Nu rna parasiti ! In numele ccrului ! Ocrotiri-i pc cei pe care ii insotesc, si-mi puteti cere pentru acest serviciu orice rasplara

ca

yeti voi !
Cei trei, care acum se sfatuiau ~ntre ei ~n limba indienilor, nu dadura atentie acestei atit de staruitoare si ncasteptate rugiirniuti. Desi vorbeau in soapta, Heyward, apropiindu-se, distinse vocea rnai agitata a dnaruilli razboinic de cclelalte, mai calme, ale virstnicilor, Fireste, discutau un plan care privca siguranta drumului calatorilor. Ncputindu-se Im4*

51

pac a cu ideea asteptarii, Iiindca inchipuirea sa framintara socotea ca fiecare minut putea da nastere la noi pericole, inainta spre grupul lor, cu gindul de a preciza oferta recornpensei generoasc pe care le-o propusese. Tocmai atunci vinatorul, faeind un gest CU mina - ca ~i cum ar fi anuntat ca cedeaza - rosti 111 engleza, pard vorbind cu sine insu~i : - Uncas are dreptate. N-am fi barbati dad. am lasa In voia soartei doua sarmane femei f:ira aparare. Chiar dad pentru asta vom fi nevoiti sa dam in vileag, deci sa pierdem pentru totdeauna, ascunzjitoarea noastra obisnuita, Dornnilor, dad vrcti sa aparati acesti plapinzi muguri de Furia celor mai rai serpi, n-a vern nici un moment de' pierdut ~i trebuie sa luarn 0 hotarire ! - Nu puteti pune la indoiala sentimentele mele, ~i v-arn oferit ... - Oferiti rugaciunile dumnea voastra celui de sus, caci numai el va poate da destula iscusinta ea sa in~elati viclenia dusmanilor ce se ascund In· aceasta padure, Insa scutiti-ne de aceste oferre bancsti, pe care nu stiu dad yeti trai dumneavoastra sa le In fa ptuiti, iar noi ca sa beneficiem de ele. Acesti mohicani ~i cu mine vorn face tot ce este omeneste posibil pentru a scapa cele doua plapinde flori, care, oricit de frumoase -ar fi, nu sint facute pcntru viata salbatica. Da, Ie vom apara fara a astepta alta recornpcnsa decit aceea pe care Durnnezeu 0 acorda celor ce fae 0 Fapra buna, Insa mai inainte trebuie sa ne promiteti doua lucruri, atit spre folosul durnneavoastrji, cit ~i al prietenilor dumncavoastra ; altfel, in loc sa va fim de folos, v-am putea dauna. - Spunc-le ! - In primul rind, sa fiti mut ca aceste paduri, orice s-ar intll11pla. In al doilea rind, sa nu dezvaluiti nirnanui, oricine ar fi, ascunzatoarea unde 0 sa va conducern. - Voi face tot ce-rni sta In putinta ca sa indeplinesc intocrnai cele doua conditii, - Atunci urrnati-ma, caci pierdem un timp care e la fel de pretios ca singele pe care 11 pierde un cerb it ! Cu tot Intunericul din ce in ce mai adinc al noptii, Heyward observa gestul de nerabdare pe care 11 fku vinatorul, cind porni repede spre ceilalti In~otitori ai sai. Ajung~nd la locul unde le lasase pe cele douji doamne - care asteptau cu 0 ncriibdare plina de neliniste - maiorul Ie aduse la cunostinta, pe scurt, conditiile impuse de nou a lor caliluza si le atrasc at entia asupra necesitarii de a p.istra

ran

52

dicerea ~i de a ave a, destula stapinire asupra lor insele, pentru a-~i infdnge orice exclamarie de spaima, orice s-ar Intimpla, Aceste sfaturi erau destul de alarmante, asa ca ele le ascultara cu 0 vadira teama. Totusi, siguranta ~i dirzcnia maiorului, precum poate ~i natura pericolului, Ie dadu curaj, pregatindu-le sa suporte orice cventuale Incerdri. Imcdiat, fara a raspunde. un cuvint, descalecara de pe cai, cu ajutorul maiorului, coborind spre malurile rlului, unde cercetasul ii adunase pe ceilalti, mai mult prin gesturi expresive decit prin cuvinte, . - ~i ce fa cern cu dobitoacele acestea? zise vinatorul, care parea d l~i asumase conducerea grupului. Sa le facem de petrecanie ~i sa le aruncam in riu, ar Insemna sa pierdem prea mult timp ; iar dad Ie lasam aici, am da de veste mingasilor d stapinii lor nu sint prea departe ! - Sa le aruncam Friul de gh ~i sa le izgonirn In padure ! sugera Heyward. - Nu! Mai bine sa-i facem pe banditi sa creada d trebuie sa fie la fel de iuti ca acesti cai, dad vor sa puna mina pe dlareti. 0 sa-i tragem pe sfoara, Sst! Chingach ... Ce se aude acolo, in rnaracinis ? - E minzul ! - Pe minz va trebui ins a sa-l omorirn ! spuse vinatorul, apucind coama animalului, care ii scapa, Hei, Uncasadauga el - 0 sageata ! - Stati l striga In gura mare proprietarul anirnalului condamnat, fara sa tina searna d insotitorii sai vorbeau in soapta. Crutati-l pe copilul lui Miriam; e eel mai frumos v lastar al unei marne credincioase ; nu e in stare sa fad nici un rau nimanui. - Cind oamenii lupta ca sa-~i pastreze viata pe care le-a dat-o Dumnezeu, nici zilele sernenilor lor nu sint rnai pretioase : ce sa mai vorbirn de viata animalelor padurii l spuse cercetasul, Daca mai spuneti un singur cuvint, va las la bunul plac al maquasilor, 0 sageara, Uncas, ~i trage cu sere ! N-avem timp pentru a doua lovitura, Nici nu terrninase cuvintele ~i minzul ran it se ina Ita pe picioarele dinapoi, pentru a recadea indata pe genunchii dinainte. Tocmai se straduia sa se ridice, cind Chingachgook, repede ca gindul, ii infipse cutitul In gh §i-l zvirli in riu,
53

pe al carui curent Iu purtat la vale,. gHtind, cu ultimele puteri ale vietii ce se scurgeau din el. Accasta Fapta 1n aparentii cruda, ~nsa absolut necesara, ii facu pe calatorii nostri sa ~nteleaga mai bine ca niciodara ~n ce primejdie se afla ; iar dirzenia calma a acelora care erau principalii actori ai acestei scene ~i inspaimlnta ~i mai multo Cele doua surori se strinsera tremurind una Hnga cealalta, ~i Heyward - punind involuntar mina pe unul din pistoalele ce ~i le pusese la centura, cind coborise de pe cal - se aseza ~Iltre ele ~i umbrele compacte care piireau arunca un val de nepatruns p1na ~n strafundul padurii, Totusi, cei doi indieni nu pierdura nici un moment ~l, luind caii de fdu, 1i obligara sa intre In albia riului, La 0 mid departare de tarm facura un ocol ~i curind puturii sa ~nainteze ascunsi de inaltimea malului - de-a lungul caruia apucara ~ntr-o directie opusa cursului apei. In acest tirnp, vinatorul trasc 0 luntre din coaja de copac, ascunsa sub un tufari~ ale ciirui rarnuri lungi formau un fel de bolta deasupra apei, apoi facu sernn cclor doua surori sl urce. Ele se supusera fara ezitare, aruncind priviri pline de team a In urma lor, spre padurea care parea 0 bariera neagra, Intinsa de-a lungul malurilor fluviului. Indata ce Cora si Alice se asezara, vinatorul spuse maiorului sa intre dupa el In riu ~i fiecare sa sustina din cite 0 parte barca Iragila, impingind-o 1l11potriva curcntului, in Fata privirilor uluite ale proprietarului rninzului ucis. Asa inaintara citva timp, ~ntr-o tacere intrerupta doar de murmurul apei ~i zgomotul surd ce-l facea luntrea. Maiorul nu actiona decir dupa sernnele facute de calauza sa, care ba se apropia de tarm, ba se departa, dupa cum voia sa evite locurile unde apa era fie prea mid pentru ca luntrea sa poata trece, fie prea adinca, si ar fi fost primejdie sa fie luati de curcnt, Uneori se oprea, ~i In mijlocul linistii profunde - pe care apropierea cascadei 0 facea mai solernna - asculta cu atentie daca nu razbatea vreun zgornot din padurile adormite. Cind se asigura d pretutindeni dornneste racerea ~i d auzul fin nu-i semnala nici UI1 indiciu de apropierea vreunui dusman, o pornea din nou 1ncet, 1naindnd cu cea mai mare prudenta. In sHqit ajunsera la un loc unde privirile mereu la pinda ale maiorului descoperira, la 0 mid depart are, un grup de umbre negre pe 0 Inaltime ce domina riul, Invaluindu-l ~ntr-un 111tuneric adinc, Nestiind dad trebuie sa mai 1nainteze, el arara, cu degetul, tovarasului sau stincile care 11 nelinisteau.

ca

54

- Da, da - spuse vinatorul calm - indienii, cu instinctu] lor de prevedere, au ascuns aici caii. Apa I1U lasa nici 0 urrna de trecere, ~i bezna unei asemenea gropi ar orbi si 0 bufnira, Curind ajunsera la ace! loc ~i grupul se reuni, vinatorul sfatuindu-se iarasi cu cei doi mohicani, in acest tirnp, acei a carer soarta era legata de buna-credinta si inteligenta acestor locuitori ai padurii avura ragazul sa cerceteze in amanunr situatia In care se aflau. Riul era gituit aici intre stinci prapastioase, virful uneia inaintind deasupra apei pina aproape de locul unde se oprise luntrea, Toate aceste stinci erau impadurite cu arbori rnari, de parca fluviul curgea sub 0 bolta sau intr-un ponor strimt ~i adinc. Intregul spatiu dintre aceste stinci acoperite de copaci, al carer virf de-abia se contura pe azuru] bolrii ceresti, era invaluit In bezna ; In urma lor nu se putea vedea nimic, din pricina rIul facea 0 cotitura, nezarindu-se decir linia 11(;,-,gra a apei. Insa In fa·ta, la 0 mica departure, piirca ca apa cadea din cer 111 fundul unor pesterr adinci, eu tin zgomot care se auzca PIna departe In padure, Era un loc pard anurne i;iclit pentru contemplare si tihna, iar cdc doua surori, admidnd frumuserea acestui peisaj placut si romantic io acelasi tirnp respirara usurate. Un frearnat ec se produse In rniilocul d.lauzeior Ie facu sa se trezeasc.i din contemplarea Farrnecului salbatic cu care noaptea izbutise sa invaluiasca locurile acelea primejdioase, Caii Iusesera legati de tulpina unor tufisuri ce crescusera din crapaturile stincilor si urrnau sa stea toad noaptea acolo, cu picioarele In apa. Vinatorul ii urea pe Heyward, pe cele doua rnsotitoare ale sale si pe profesorul de rnuzica la lin capat al luntrei. iar el se duse la celalalt, la Icl de dirz ca si cum ar fi fost la postul de cornanda al unui vas de linie. Cci doi indieni se intoarsera cu bagare de searna la locul parasit. si vinatorul propti 0 prajina lunga Intr-un virf de stinca pentru a impinge barca pina in mijlocul riului. Timp de citeva minute, lupta Lutre curentul navalnic ~i fragila Iuntre. care cauta sa inainteze, paru sa aibii sanse indoielI1icc. Calatorii primisera ordinul sa nu-si schimbe locul si sa nu f;cca ruci 0 miscare, si .de-abia indrazneau sa respire, de teama sa nu rastoarne barca, privind in acelasi tirnp cu spaima ~uVOIUj amenintator. De douazeci de uri crezura d 0 sa fie lnghitit1 de ape, insa dibacia experimentatului clrmaci, printr-1111 ultim si desperat efort, triumfa. Cind Alice lSi acoperi

ca

55

ochii ~nspaill1~ntata, convinsa d or sa fie zvirliti in torentul ce spumega la poalele cascadei, barca se opri ~n apropierea unci platforme de srind, ce se ridica numai foarte putin deasupra apei, - Unde sintern ~i ce ne mai ram inc de facut? intrcba Heyward, vaz~nd d eforturile vinatorului ~nceteaza. ~ Sintet] la poalele Glennului ii raspunse vinatorul vorbind tare, fara tearna vocea sa s-ar putea distinge ~n vacarmul stirnit de cascada, Iar acum ramine sa debarcam cu bagare de searna, ca sa nu rasturnam luntrea, pentru d vorn cobori pe acelasi drum, mai repede decit am urcat. E greu de urcat riul d'nd apele au crescut, mai ales d cinci persoane e 0 povara mult prea grea pentru o . bard usoara, facura doar din scoarta de copac. Haide, porniti-o-n sus pc stinca, iar eu rna voi duce sa-i aduc pe mohicani ~i niste carne de cerb, caci mai bine ~ti lasi scalpul prada cutitului mingasilor, decit sa postesti ~n mijlocul belsugului, Pasagerii sai nu indrziara sa-i execute instructiunile. Nici nu terminasera bine de debarcat, d lotca se departa cu iuteala unei sageti. Doar 0 clip a mai zarira statura ~nalta a vinatorului - care parea luneca pe valuri - apoi disparu ~n bezna, Dupa plccarea calauzei lor, dlatorii nu stiau ce trcbuic sa fad, nici macar n-aveau curajul sa ~nainteze pe st~nd in intunericul ce-i inconjura, de team a sa nu calce gresit ~i sa se prabuseasca in vreunul din adincile hauri ce se aflau in jurul lor, In fundul carora se auzea apa clocotind. Nu asteptara Ins a prea mult, Fiindca, ajutat de cei doi mohicani, vinatorul ~i barca aparura curind ~i se apropiara de platforma, tntr-un tirnp mult mai scurt decit calculase maiorul ca-i trebuie cercetasului sa-~i ajunga din urma tovarasii, - Iata-ne acum la ada post, cu 0 garnizoana-n regula ~i bine aproviziouati ! exclarna cu bucurie Heyward. De-aid putem sa desfidem pe Montcalm ~i pe toti aliatii lui. Spune-rni, curajosul meu strajer, vezi cumva pe tarm pe vreunul din acei pe care ~i nurnesti irochezi? Ii numesc irochezi pentru d eu consider dusrnan p_: orice ba~tina~ ce vorbeste 0 limba strain a, desi pretinde ca serveste pc rege. Dad Webb vrea sa gaseasca indieni cinstiti ~i de buna-credinta, sa aduca triburile delawarilor, iar pe lacornii sai mohawki, pc perfizii sai oneizi ~i pe toate cele sase populatii de ticalosi sa-i alunge la francezi, unde le sta mai bine acestor dlhari.

ca

ca

- Asta ar ~nsemna 1nlocuim pe acesti aliati razboinici cu niste priereni nefolositori, caci am auzit ca delawarii au ~ngropat tomahawkul ~i au consimtit sa poarte numele de muieri. I - Da, spre rusinea vesnica a olandezilor ~i a irochezilor, care-s-au folosit de unealta diavolului pentru a-I hotari sa ~ncheie un asernenea tratat, lnsa eu ii cunosc de douazeci de ani ~i 11 voi numi mincinos pe oricine va afirma ca singele care curge ~n vinele unui delawar este al unui las. Ati alungat triburile lor de pe malul marii ~i mai vreti sa credeti ~i ce spun dusmanii lor, ca sa va amagiti constiinta ~i sa dormiti linistiti. Nu, nu! Orice indian care vorbeste 0 limba strain a este pentru mine un irochez, fie d tribul lui 1~i are castelele 1 in York sau 1n Canada. Maiorul, observind ca atasamentul de nezdruncinat al v~natorului pentru cauza prietenilor sai delawari sau mohicani - caci erau doua ramuri ale aceluiasi trib - parea sa prelungeasca 0 discutie inutila, schirnba subiectul conversatiei. - Cu sau nira tratatul acela - spuse cl - sint convins d cei doi tovarasi ai durnitale sint luptatori pe cit de curajosi, pe ath de prevazatori, Au vazut sau au au zit pe vreunul din dusrnanii nostri ? - Indianul este un om care se face. mai ~ndi simtit ~i apoi vazut - raspunse . vinatorul, urcindu-se pe sdnd ~i aruncind nepasator la parnint cerbul pe care-l carase pe umeri, Cind rna gas esc in apropierea mingasilor am ~ncredere in orice alte scmne decit ~n vjiz, - Ti-a spus auzu] d au descoperit retragerea noastrji P - Nu mi-ar face pliicere sa fi aflat, desi sintem ~nt1·-un loc unde ne-arn putea apara strasnic. N-a~ putea 1nsa sa afirm ca n-am vazut adineauri caii nostri tremurind, ca si cind ar fi simtit lupul, iar lupul este un animal care adulmeca urmelc indienilor, ~n spcranta ca s-ar putea ~nfrupta din resturile vreunui ccrb ucis de salbatici .. uiti pe cel ce se afla la picioarele noastre ~i al carui mires putea de asemenea sa atraga lupii? Sa ne gin dim ~i la minzul omorit. Dar ce zgomot se aude? - Sarmanf Miriam! exclarna Indurerat maestrul de cint. Minzu] tau a fost harazit sa fie prada fiarelor salbatice l Apoi, acoperind cu voce a sa tumultul apei, intoua urrna-

sa

-n

de albii din statui

jurnatatc ruiuat

Principalclc

sate ; totusi

New York. Oneida-Castle

si-a mai

ale

indienilor

s~nt Inca

nu cste decit un catun pe

(n.a.)

dcnumire

casrcle

(castles)

pastr at numele.

57

toarele verseturi: "EI lovi pe primii nascuti din Eghipct, pe pr.lmu nascuti ai ornului ~i ai animalelor, 0, Eghipet, ce minuni au stralucit ~n mijlocul tau, asupra faraonului ~i slujitorilor sai !" - Moartea minzului ii fringe inima - zise vinatorul dar e lin sernn bun cind vezi un barbat ca-i atit de legat de animalele sale. Dar, pentru e fatalist, 0 sa-~i spuna ce s-a inrimplat a fost scris sa se-ntirnple si-o sa se consoleze, recunoscind ca e drept sa ucizi un animal cu patru picioare, pentru a salva viara unor Iiinte omenesti, Unde mai pui d ceea ce spuneati adineauri de lupi se poate adcveri, un rnotiv ~n plus ca sa taiern cerbul asta ~i sa aruncarn resturile In du; alrminteri ne pomenim aici cu 0 haita-ntreaga de lupi, pc stinci, urllnd ca si cum ne-ar face vinovati pentru fiecare Imbuc5.tura pe care 0 s-o mincam. De altfel, desi lirnba dela warilor este ca 0 carte de nedescifrar pentru irochezi, ricalosii aceia vicleni au destul instinct ca sa priceapa de ce urla un lup I'n puterea noptii. In tirnp ce facea aceste observatii, vinatorul adunasc ccle citeva scule de care avea nevoie ~1, terminind ce avea de spus, ii parasi pe calatori, Insotit de cei doi mohicani, care parcau c.i-i In\clcg toate gl'ndurile fara sa fie nevoie sa le dca cxplicatii, Tustrei disparura pe rind, parca Inghititi de stlnca l'!eagra ce se 1na1ta la d~i va stinjeni de la marginea apei.

ca

ca

VI

Din cinrecclc care odinioara Erau atit de dragi Sionului, Pe cele rnai frumoase Ie dntara, Ca sa le-nchinc Domnului.
BURNS

Heyward si cele douii femei notarii aceasta disparitie mistcrioasa cu 0 vadita ingrijorare, caci, desi atitudinea albului nu le daduse pina acum nici un prilej de banuiala, imbracamintea lui grosolana, tonul sau dirz ~i indraznet, ~nversunarea cu care putea sa-~i urasca vrajmasii, Iaptul ca nu cunosteau firea cclor doi indieni atit de tacuti erau destule motive pentru a isca neincrederea ~n sufletele-n care tradarea dlauzei indiene stirnise nu de mult atita neliniste, Singur maestnri de muzica parea .nepasator la tot ce se 1nt~mpla. Se asezase pe virful unei stinci ~i parea cufundat in ginduri nu prea placute, judecind dupa suspinele pe care Ie scotea la fiecare rninut, Curind se auzi un zgomot surd ca ~i cum cineva ar fi vorbit in fundul parnintului - si imediat 0 lumina izbi ochii calatorilor, dezvaluindu-le taincle acestei ascunzatori, La capatul unei pesteri sapate adinc In st~nca - a carei lungirne parea mult mai mare in perspectiva ~i din pricina lurninii care stralucea - statea vinatorul, tinind in mina 0 torta dintr-o rarnura groasa de pin. Razele vii, cazind in plin pe chipul sau bronzatsi vesmintele-i neobisnuite, 1i dadeau 0 infati~are de romantisrn salbatic, prin costumul sau ciudat, prin musculatura-i care parea de fier ~i amestecul bizar de perspicacitate, de vigilenta ~i simplitate, pe care trasaturile Fetei iI exprimau de la prima vedere. La citiva pasi lnaintea lui se afla Uncas, care putea de ascmcnea fi vjizut foarte bine. Calatorii privira cu ingrijorare
59

statura drcapta ~i supla a ttnarului mohican, ale carui atitudini si miscari aveau 0 gratie naturals. Purta un costum verde de vinatoare, la fel cu acel al omului alb, Insa ceca ce arragea atentia erau ochii negri stralucitori, rnindri si dirji, teribili ~i calmi totodata, Chipul, cu trasaturi regulate, avca culoarea caracteristica rasei sale, In toata puritatea ei; a vea o Frunte Inalta, Frumos boltita, ~i un cap trufas pc care n-avea decit un SIDOCde par. Pentru prima data Duncan Heyward ~i insotitoareie sale avcau ragazul sa contemple rrasaturile regulate ale unuia din cei doi indieni pe care 1i indlnisera Intr-o Imprejurare atit de deosebita ; ei se simtira mult mai linistiti vazind expresia mindra ~i hotadta desi salbatica - a chipului tinarului mohican. Se convinsera astfel ca a veau in Fata ochilor un om foarte simplu, dar In nici un .caz un misel dispus sa-i tradeze, Naiva Alice il privea cu aceeasi admiratie pe care ar fi acordat-o unci statui grecesti, peste care 0 minune ar fi suflat duhul vietii ; cit despre Heyward, desi obisnuit sa va da adesea corpurile perfecte ale indienilor, i~i exprirna deschis admiratia fa~a de un specimen arit de perfect propor tionat. - Cred - Ii sopti Alice ___, am sa dorm lini~tita sub paza unui strajer atit de voinic si de curajos. Fireste, Duncan, scenele Ingrozitoare de tortura, despre care am auzit atit vorbindu-se ~i am citit in carti, nu se pot petrece in prezenta unor asemenea Fiinte. - Acestea sint calitati naturale ce se pot inttlni intr-adevjir la acest popOr straniu - raspunse maiorul - ~i sint de acord cu dumneata, Alice; 0 frunte ~i niste ochi ca acestia sint mai curind facu~i sa intimideze decit sa In~ele. Totusi, sa nu ne amagim pe noi in~ine, pretinzind de la acest popor alte virtuti decit acelea ce sint propriisalbaticilor. Exemple stralucite de calitati neobisnuite sint destul de rare la crestini, ~i cu atit mai mult la indieni. Sa sperarn totusi, pentru onoarea naturii umane, ca asernenea insu~iri se pot gasi ~i printre indieni si d acest ttnar mohican nu ne va in~e1a asteptarile, fiind pentru noi ceea ce ne arata toata i11fati~area lui: un prieten curajos si credincios. - Ati vorbit cum trebuie, maior Heyward! zise Cora. Privindu-I pe acest copil al naturii, cine s-ar putea gindi la culoarea pielii sale?

ca

60

o tjicere de citeva mornente - in care el paru oarecum incurcat urrna acestei observatii, 0 intrerupse vocea vinatorului, care striga calatorilor sa intre in pestera. - Focul in cepe sa lumineze pre a tare §i ar putca sa-i aduca pe mingasi pe urmele noastre - le spuse dupa ce intrara, Uncas, inrinde patura la intrare, sa nu vadii ticalosii lumina! N-o sa avem 0 cina asa cum s-ar cuveni unui rnaior din regirnentul Royal Americans, Insa am vjizut detasamente din acest corp, care erau foarte multumite sa manince vinat crud, chiar §i fara condimente 1. Chipurile aici avem sare din belsug, dupa cum vedeti, §i iata §i focul datorita caruia 0 sa facem 0 Iriptura strasnica. Uite §i niste rarnuri de saxafrax pe care doarnnele se .pot aseza, Nu sint chiar atit de confortabile ca fotoliile lor de acaju, nu-s Impodobite cu perne de puf, dar au in schimb un mires mai placut 2. Haide, prietene, nu te mai gindi la bietul rninz ! Era 0 fiinta nevinovata, care fnca nu suferise. Moartea l-a scutit de povara seii §i de oboseala picioarelor. Uncas facu ceea ce i se ordonase, §i cind Ochi-de-Soim tacu, nu se mai auzi decit zgomotul cascadei, ca un tunet fndepartat . . - Sintem 111 siguranta In aceasta pestera P 1ntreba Heyward. Nu-i pericol sa fim surprinsi P Am fi la cheremul unui singur om Inarmat, care s-ar posta la intrare! o aparirie spectral a inainta prin spatelevinatorului si, luind din vatra 0 torta aprinsa, 0 ridica In aer, pentru a lumina fundul acestui birlog, Alice scoase un strigat inabu§it de spairna, §i chiar Cora se ridica grabita. tnsa Heyward le linisti, spunindu-le ca acel pe care-l vedeau era prietenul lor Chingachgook, indianul, care, ridicind 0 alta parura, Ie arata ca pestera avea 0 a doua iesire, apoi, plecind cu
I In text: relish. In vorbirea obisnuita, condimentul unei mincari se numcste la arnericani relish ~i se pare di ei acorda mai rnulta impor: tantii condirncntului decit mincarii. Acesti termeni provinciali sint pusi adcsea ~n gura actorilor, potrivit conditiei lor sociale. Cei mai muI~i. ~i~ acesti rcrrneni au 0 ~ntrebuin~are locala ~i altii sint eu rorul specifici categoriei de oameni careia Ii apartine personajul principal. In cazul de fa~a, vlnarorul se servestc de acest cuvint fldnd aluzie la sare cu care, din fericire, erau aprovizionati. (n.a.) . 2 Un joe de cuvinte, care e foarte dificil de tradus. Acaju se zice In cllglcza mahagony. Ochi-de-Soirn 11 pronunta : myhog-Guincea, ceca ce Illseamna: porcuI meu de Guineea, ~i el adauga eli saxafraxul are un mires cu mult mai placur ~i decir eel al porcului de Guineea ~ial tuturor porcilor din lume. (n.t.)

61

torta, strabatu ceea ce s-ar putea numi 0 fisura larga in stinca - in unghi drept cu greta In care se aflau ins3 sub cerul liber, ~i ajunse la 0 alta pestera, -aproape la fel cu pnma. - Nu prind ei vulpi batrine ca Chingachgook ~i ca mine intr-o vizuina cu 0 singura intrare! glasui vinatorul, rizind. Puteti sa vedeti acum dad locul este bun. Roca e calcaroasa ~i toata lumea stie d nu-i dura si zgrunturoasa, asa d la nevoie nu-i 0 perna prea rea, dnd tufele si [cmnul de brad sint rare. Altadata, cascada cadea la d~iva pasi de locul unde ne aflam si forma 0 plnza de apa la fel de frurnoasa ?i regulata ca ~i Hudsonul. Insa timpul este un mare distrugator al lucrurilor rnarete ! Aceste tinere doamne n-au avut incii prilejul sa observe asta : aspectul locului s-a deteriorat. Stincile sint pline de crapaturi ~i piatra este pe alocuri mai poroasa, astfel d apa a patruns prin ele, a format gauri, s-a retras, si-a croit un 110U drum la sute de picioare, forrnind Plna la urrna cascade care IlU rnai au nici 0 forma. - ~i 111 ce parte a stincilor ne aflarn ? intrcba maiorul. Ne aflarn aproape de locul unde Providcnta a facut ape lor intiiu] lor faga~, 1nsa unde, dupa cit se pare, au fost prca rebele ca sa mai rarnina. Cind au gasit 0 roca mai putjn tare de 0 parte ~i de alta, au strapuns-o sapind accste doua pesteri 111 care ne-am ascuns, - Sintem deci pe 0 insula? Da, cu 0 cascada de fie care parte, cu riul ~i in f~1;a ~i In spate. La lumina zilei 0 sa va conduc pe vlrful stincii, ca sa vedeti meandrele apei, care curge dupa toane. Ba sare, ba se pravale, ba se strecoarji, ba se aVlnra ; Intr-un loc este alba ca zapada, In altul verde ca iarba ; intr-o parte Formeaza torenti na valnici de parc-ar vrea sa crape pamintul, In alta murrnura ca un pMia~ si are chef sa formeze virtejuri, sapind In rod. asa, ca-ntr-o argila, Tot cursu I flului pare zapacit. Intii curge linistit, ca si cum ar vrea s5 respecte vechea matca ; lnsa de aici apele se despart ~i curenti puternici se [ormeaza de-a lungul malurilor; ape Ie par ca 0 iau inapoi, ca ~i cum le-ar parea rau ca parasesc salbaticia padurii, pentru a se amesteca cu apa sarara. Da, doarnna, acest voal la fel de fin ca 0 plllza de paianjen, pe care 11 pur tati 111 jurul ghului, nu este decit 0 grosolana piasa de prins peste, pe linga desenele delicate pe care riul le-a sculptat In unele locuri pe nisip, ca ~i cum, scapind de robie, a vrut sa lncerce tot felul de mesresuguri, ~i totusi, In ce a ajuns ? Dupa ce si-a facut toanele ca

un copil incapatinat, mina care l-a croit 11 Forteaza sa se reuneasca, ~i riul, intregit, porneste linistit ~i se pierde in mare, unde i-a fost sortit sa se verse de la inceputul veacurilor, Calatorii ascultasera cu placere descrierea Glennului 1 facuta cu atita claritate de vinator -in primul rind Fiindca ii convinsese acolo se aflau in deplina siguranta - dar nu puteau sa pretuiasca aceste frurnuseti salbatice la fel cu Ochi-de-Soim. De aItfel, situatia lor nu Ie perrnitea sa contemple Irumuserile acelui loe ; ~i cum, vinatorul, in timp ce Ie vorbea, nu-si inrrerupsese indeletnicirile de bucatar decit pentru a Ie indica cu 0 Furculita ~tirba directia unor rneandre ale fluviului, atentia le era atrasa de perspectiva mai directii dcsi mai vulgara a fripturii. Cina completata cu citeva dclicatcse luate de Heyward din desagii purtati de cai, atunci cind Ii parasisera, fu deosebit de apreciata de trupa obosita, Uneas lua asupra-si sa se ingrijcasca de tOt ce aveau nevoie doamnele, facl'ndu-Ie miei servicii, cu un amestec de gratie ~i demnitate, Iucru care-l amuza nespus pe Heyward, eu at1t mai mult eu cit el stia aceasta constituie 0 abatere de la traditiile indieniior, care nu perrniteau razboinicilor sa se umileasca fadnd vreo treaba casnica, mai ales pentru [erneile lor. Totusi, deoarece pentru ei indatoririle ospitalitatii erau socotite sacre, aceasta violare a obieciurilor nation ale ~i ignorarea demnitatii masculine nu stirnira nici un comentariu. Daca Insa In tovarasia lor s-ar fi gasit cineva mai putin ocupat - rezervindu-si rolul de observator - ar fi rernarcat d tlnarul nu era cornplet impartial In serviciile ce le facea celor doua surori. E drcpt d el of ere a Alicei eu politetea cuvcnita vasul plin cu apa lim pede ~i talcrul de lemn, frumos cioplit, cu 0 bucata de vinat Fript ; lnsa cind faeea acelasi lucru pentru sora ei, ochii-i negri se atinteau asupra

ca

ca

I Cascadcle Glcnnului sint spre Hudson, la aproxirnariv 40 sau 50 de mile dcasupra liniei mareelor, adid. din locul unde riul devine navigabil, Dcscricrcn cataractei facuta de cercerasul nostru este pitorcasca ~i destul de corccta, desi folosirca apci pentru uzul victii moderne a schimbat de atunci frumusetea accstor asezari. Insula stincoasa ~i ccle doua pestcri sinr binecunoscure dlatorilor ; acurn, prima sustine pilonul unui pod care a fost construir peste riu, chiar deasupr a cascadei. Pentru a explica preferinta lui Ochi-de-Soirn rrebuie sa ne amintirn ca oamenii Indragcsc Iucrurile de care se bucura eel mai putin, Astfel, intr-o \ara noua, padurilc ~i celelalre frurnuscti naturale - care In lumca vechc crau pastrace ca ochii din cap acum sint pur ~i simplu disrruse, pcntru a fi "ameliorate", dupfi cum se obisnuicsre a se spunc. (n.a.)

63

chipului Corei ClIO expresie de blindete ce n-avea mrruc din stapinirea de sine cu care straluceau de obicei. 0 data sau de dona ori, fiind obligat sa Ie vorbeasca spre a le atrage atcntia In timp ce le servea, el se exprima Intr-o engleza nitcl st1lcita, dar destul de inreligibila, cu un accent indian pe care vocea sa guturala si calda 11 facu atlt de placut \ Incit celc doua surori 11 priveau cu rnirare ~i admiratie. Cu prilejul celor citeva cuvinte schimbate intre ei se stabilira, dupii toa te aparcntele, relatii dcstul de prietenesti. Totusi, chipul lui Chingachgook rarnase gray ~i nctulburat. Se asezase In locul eel mai lurninat de vapaile focului, asa ca' oaspetii - care-l priveau adeseori cu neliniste - puteau sa-i distinga bine tdsaturile vii ale fetei, sub podoaba zugravelii lui razboinice. Ei gaseau ca asemanarea tatalui cu fiul cste izbitoare, [ireste tinind seama de difercnta de virsta ~i de urmele ce le lasase pc Infati~area [iecaruia oboseala ~i munca, Cruzimii obisnuite a expresiei Ii facuse loc acea liniste nepasatoare care pune stapinire pe un razboinic indian, cind n-are prilejul sa-~i arate virtutile. Totusi era usor de observat - dupa lnfati~area ce 0 lua uneori chipul sau ca nu trebuie sa fie Illtarltat prea mult, pentru ca tatuajele viu colorate de pe obraji - fa cute pentru a-si intimida vrajmasii - sa-si afle justificarea. In partea cealalta a focului, privirile vinatorului erau mercu la pinda ; cl minca ~i bea cu 0 pofra netulburata de tearna primejdiei, Ins a vigilenta sa era treazji, De douazeci de ori vasul sau halca de vinat rarnasera suspendate aproape de buze, In tirnp ce-si Inclina capul pentru a asculta daca nu se arnesteca vreun sunet suspect In zgomotul asurzitor al cascadei, ceea ce, de altminteri, dlatorilor nostri le ream intea mereu In ce situatie pcriculoasa se afla, fadndu-i sa uite ciudatcnia in sulci unde trebuisera sa caute ada post. Insa cum aceste dese pauze nu erau urrnate de nici 0 observatie, nelinistea pe care le-o cauza se risipea repede, - Haide, prietene, gusta berea mea din pin de Canada! zise vinatorul catre sfirsitul mesei, scot1nd dintr-un frunzis un mic butoias ~i Intinzlndu-l cintaretului care, asezat llnga el, se infrupta din plin din friptura. 0 sa te fad sa uiti pe nenorocitul acela de minz ~i 0 sa vezi viata mai l'n roz. Beau pentru prietenia noastra ~i nadajduiesc ca 0 stirpitura de cal n-o sa semene discordia Intre noi. Cum te nurnesti ?
I Sensul cuvinrelor nuntarii lor. (n.a.)

indiene se deterrnina,

rnai ales, dupa tonul pro-

64

- Gamut, David Gamut raspunse macstrul de dnt, dupa ce-si sterse gurJ. cu dosul palmei, pregatindu-se sa-si inecc necazurile 1n bautura arornata ce i se cferea. - Frumos nume, mostenit desigur de la niste parinti cinstiti ! replica vinatorul. Irni place, desi numcle albilor, 1n accasta privinta, sint departe de a pretui cit ale salbaricilor. Cel mai mare las pc care l-am cunoscut sc numea Lyon, iar sotia S:1, Patience 1, ave a 0 fire atit de cicalitoare, ca v-ar fi facut s-o luati la sanatoasa, mai avan ca un cerb fugarir de o haita de dini. La indieni, dirnpotriva, un nurnc este 0 problema de constiinta ~i arata cum e eel care-l poarta, Bunaoara, Chingachgook inseamna ,,~arpele-cel-Mare", nu pentru ca ar fi in realitate un sarpe mare sau mic, insa i s-a dat acest nurne deoarece cunoaste toate ascunzisurile inirnii ornenesti si stie, cu prudenra, sa tad, lovindu-si vrajrnasii cind se astcapta ei mai putin. Si care este rneseria dumitale ? Umil maestru In arta psalmodiei. Poftim? Ii inva~ sa cinte pe tinerii recruti din Connecticut! Ai putea sa ai alta rneserie. Catelaudrii aceia urla cam prea mult prin padure, tocmai unde ar trebui sa-si tina rasuflare a, ca vulpea-n vizuina. Stii sa tragi ell pusca P - Multurnesc cerului, n-am avut niciodata prilejul sa utilizez instrumente ucigatoare ! - Poate ~tii sa rninuiesti cornpasul, sa trasezi pe hirtie cursul apelor ~i linia muntilor neumblati, pentru ca cei ce va urmeaza sa-i poata recunoaste, privindu-le planul? - Nu rna ocup cu asemenea lucruri ! - Pai, cu asemenea picioare, chiar un drum lung ar rrebui sa ti se para scurt ! Banuiesc d uncori esti insarcmat sa. duci ordinele urgente ale generalului. - Nu I Nu-mi urmez decit iualta mea vocatie, dind lectii de muzica sacra! - Ciudata vocatie ! spuse Ochi-de-Soim, stapinindu-si risul. Sa-ti petreci viata ca papagalul, irnitind toate ronurile inalte sau joase, care pot sa iasa din gitlejul omului! Bine, prietene, imi incliipui c-ai fost harazit cu talentul asta. Regret doar n-ai unul mai util : de pilda, sa fii bun ochitor I Dar, haide, arata-ne ce stii sa faci 1n meseria durnitale ! Va fi un mod prietenesc de a ne spune noapte buna. Mai ales ca e timpul ca aceste doamne sa recapete forte pentru dilatoria

ca

Rcspecriv : Leul ~i Ingaduinta.

(n.a.)

5 - Ultimul mohican

63

~e miine, .. ..,,,va trebui sa plecarn in zorii zilci, 111ai inainte caci ........ . ca maguasu sa inceapa sa se ague. Primesc cu mare placere - zise David, asezindu-si pe n:1S niste ochelari cu rarna de fier ~i scotind din buzunar rnicul ~i nepretuitul sau velum, pe eare i-I intinse Alicei. Ce poate fi mai potrivit ~i mai minglietor decit sa multumim asta-seara cerului, dupa 0 zi In care ne-au pindit atitea per~cole? Nu rna acompaniati ? Aliee surise afirmativ, insa privindu-l pe Heyward rosi ~i ~)va.i. - De ee nu? sopti maiorul. Fireste, eeea ee va propune acela ee poarta numele regelui-profet merita toata atentia intr-un asernenea moment! Incurajata de accste cuvinte, Aliee se hotar] sa fad ce-i ecrea David si ceea ce in acelasi timp 0 indemna pietatea, dragostea ei pentru muzica ~i propria-i inclinatie. Deschisera cartea la un imn care era destul de potrivit eu situatia in care se gaseall calatorii. Poetul traducator, marginindu-se sa irnite pe monarhul inspirat al lui Israel, redase eu fidelitate poezia stralucita a regescului psalmist. Cora afirrna ca va cinta cu sora ei, asa d ineepudi psalmul dupa ee David. potrivit obicciului sau, dadu tonul eu diapazonul, Melodia era grava si solernna. Cind se inalta ptna la registrul vccilor arrnonioase ale eelor doua surori, cind eobora atit de jos, inch zgomotul cascadei parea un acornpaniarnent Iiresc. David se vadi un dirijor priceput, conducind potrivit locului uncle se cinta ; si niciodata sunete mai pure n-au rasunat in vagaunile acestei pesteri, Indienii stateau nemiscati, eu privirile atintite in gol, si ascultau eu 0 atentie care parca-i transformase In statui de piatra. Viniitorul, care Ia inceput ~~irezernase barbia in mlna eu un aer total nepasator, ineepu sa asculte eu luare-aminte, Pe masura ee strofele se succcdau, ehipul i se insenina. Gindul I'l purta catre vrernea copilariei, cind mai auzise asemenea psalmi in bisericile din colon ii, cintate Insa de voei mai putin suave. Inainte de sfirsitul psalmului, ochii i se umezira si, dintr-un izvor care parea secat de mult tirnp, laerimi mari prinsera sa i se prelingf pc obrajii dcprinsi dear eu ploile furtunilor. Cintaretii tocmai intonau 0 melodie grava, foarte trista, pe care urechea 0 asculta eu atita placere, cind deodata un Itrigar ce n-a vea nirnic ornenesc, nici pamintesc, strii punse vazduhul si patrunse nu nurnai in pesterji, ei ~i in strafundul inirnii eelor prezenti. Urrna 0 t:reerc adinca, de
66

parca acest Z~:mlOt idll)rator ~i extraordi.iar ar fi suspeadat caderea apelor. - Ce-i asta? murrnura Alice, dupa clteva clipe de curnplita neliniste. - Ce-i asta ? repeta Heyward, cu voce tare. Nici vinatorul ~i nici indienii nu-i raspunserji. Ei ascultau ca ~icum s-ar fi asteptat sa-l auda repetindu-se : chipurile lor exprimau rnirarea de care erau cuprinsi, In sfir~it. vorbira ccva In lirnba delawara, ~i Uncas iesi cu precautie din pesterji, prin intrarea opusa aceleia prin care calatorii intrascra. -Dupa plecarea lui, vinatorul raspunse in engleza [a Intrebarea ce i se pusese, - Ce-o fi sau ce n-o fi - zise - nimeni n-ar-putea S;1 stie, desi Chingachgook ~i cu mine strabatem padurile astea de mai bine de treizeci de ani. Credeam d nu exista tipat de indian sau de animal salbatic, pe care urechile mele nu-l fi auzit. Acum vad cit am fost de increzut ~i de nestiutor. - Nu-i oare strigatul de razboi al salbaticilor, dnd VOl' sa-si inspaiminte dusrnanii ? intreba Cora, aranjindu-si voaluI, eu 0 liniste pe care sora sa nu 0 imparta~ea. - Nu, nu! raspunse vinatorul. Era un tipat infioritor. care aproape caa yea ceva supranatural. Dad. auzi rnacar o dad un strigat de razboi, nu te poti in~ela niciodata. Ei bine ?! zise, vazind ca intra dnarul ~ef indian, ~i caruia i se adresa In lirnba sa de bastina. Ce-ai vazut? Se vede lurnina 'prin paturi ? Raspunsul a fost scurt in aceeasi limba ~i paru categoric. - Nu se vede nimic de afad zise Ochi-de-Soim, dind . nemulturnit din cap. Lumina de aici nu po ate sa sa vada de afad. Dumneavoastrii, care a veri nevoie de somn •. treccti ill ccalalta rc~t(;'d ~i incercati sa dormiti, caci trebuie sa ne scuiam [namre de rasaritul soarelui, ca sa hicerearn 51 ajungem la fortul Edward in timp ce rningasii inci mai dorm. Cora dadu exernplu surorii sale, cu 0 siguranta Care ;I. facu pe timida Alice s-o urmeze. Totusi, inainte de a pleca, II ruga in soapra pe maior sa le urrneze. U ncas ridica patura, pentru a le face loc sa rreaca, si cum surorile se Intoarsera spre a-i multumi, ele vazura pc villator inaintca focului care se stingea, cu Fruntea sprijinita In miini, ceea ce dovedea ca era friimlntat de provenienta zgomotului

sa

aceluia inexplicabil care le intrerupsese atit de neasteptat rugaciunea de seara. _ Heyward lua 0 creanga de brad aprinsa ~i trecu 1n cealalta pesterji, unde aseza mica torta astfe! ca sa mai poata lumina. Pentru prima data de cind parasisera intariturile fortului Edward, el se afla singur cu cele doua insotitoare. - Nu ne parasi, Duncan! 0 ruga Alice pe maior. Este imposibil sa ne mai gindim sa dormim intr-un loc ca acesta, cind strigatul acela ingrozitor ne mai rasuna in urechi, - Sa cercctarn mai lndi - rjispunse Heyward - dad &inteti In siguranta i11 aceasta Forrareata, ~i apoi sa vorbim de celelalte. EI inainta pina In fundul pesterii ~i gasi acolo 0 iesire asernanatoare celei dintii, de asemenea ascunsa cu paturi, pe care le ridica ~i respira aerul curat si proaspat dinspre riu. Un brat al apei curgea navalnic chiar la picioarele lui, intr-o matca adinca si strimta, sapata in stinca ; apa pares se Intorce:t ill:1poi, se Framinta, clocotea, spumega ~i se zvirlea apoi il1 prapastia unei cascade. Acest zagaz natural ii .paru 0 bariera care avea sa-i puna la adapost de orice teama. - Natura a durat in aceasta parte 0 stavila de netrecut - zise, aratindu-le aceasta prapastie intunecata, inainte .de a cobori patura. ~i cum la cealalta intrare stiti d sinteti pazite de santinele curajoase ~i credincioase, nu vad de ce nu ati urma sfatul bunei noastre gazde. Slut sigur ~i Cora e de parerea mea, ~i sornnul va este necesar la amindoua. - Cora poate sa recunoasca intelepciunea acestui sfat, fara sa fie Insa in stare sa-l puna in practica - spuse sora mai mare, asezindu-se linga Alice, pe 0 gram ada de rarnuri .~i frunze de saxafrax, Chiar dad n-arn fi auzit acest strigat infricosator, sint destule motive pentru care nu putem dormi. Intreaba-te ~i durnneata, Heyward, cum am putca sa uitam cit de nelinistit e tatal nostru cind se gindeste ca .fiicele lui, pe care le asteapra de aseara, i~i petrec noaptca 111tr-o padure salbatica, pindite de atitea primejdii? - Tatal vostru este ostas, Cora. EI ~tie ce inseamua padurea, - Dar e tata, Duncan, ~i natura nu-si uita drepturile. - Cha blind a ingaduinta a ariitat totdeauna fat a de dorintele, de capriciile mele ! exclarna Alice, stergindu-si

ca

68

ochii. Am fost nechibzuite ~i ego ist e, surioara, cind am pornit sa-i fa cern aceasta vizita. Nu trebuia sa-i smulg consirn~amlntul pentru aceasta dlatorie pripita, dar am vrut sl-i arat ca, oricit l-ar neglija ceilalti, In aceste morncnte de grca 111eereare eel putin copiii lui Ii stnt devotati. - Cind a aflat ca ati sosit la Fortul Edward zise rnaiorul a cazut prada unci cumplite lupte 1ntrc tcarna si iubirca de tata ; dar faptul d nu v-ati vazut vreme atit de indelungata a faeut ca sa lnvinga curind dragostea paterna. "Curajul nobilei mele Cora 0 sa va conduca, a spus el, si nu vreau sa-i dezamagesc sperantele, Fie ca macar 0 parte din dirzenia ci sa 1nsufleteasd pe acela ce arc sarcina sa apere onoarea suveranului nostru!" - De mine n-a zis nirnic, Heyward? lntrcba Alice, cu un fel de gelozie plina de afeqiune. Este imposibil s-o fi uitat pe "mica lui Elsie" ! - Fireste ca da! replica 1ndara dnarul of iter. A vorbit de dumneata In terrnenii cei mai afectuosi si a spus 0 multime de lucruri pe care nu rna lncumet sa le repet, dar pe care Ie simt cit sint de adevarate ! 0 data chiar a spus ... Duncan se opri, caci In tirnp ce privea stiiruitor pe Alice - care se uita la el CU 0 afectiune tandra, de teama sa nu piarda nici un cuvint acelasi strigat infiorator se auzi a doua oara ~i-i facu sa arnuteasca, Urmara citeva minute de liniste mormintala ~i toti trei se privira asteptind cu nelinisre repetarea tipatului. In sHqit, patura care ascundea prima intrare se ridica 1ncet ~i aparu vinatorul, pe al carui chip Incepea sa se citeasca nelinistea In fata unui mister care parea sa-i ameninte cu un perieol necunoscut, Impotriva caruia chiar priceperea, curajul ~i experienta sa pareau sa fie neputincioase,

VII

...Ei nu dorm; Ii vad asezati pe srinca aceea lnalta, un pile infricosator ...
GRAY

- A mal rarnine astfel, cind asernenea zgornote se aud In padure - zise Ochi-de-Soirn - ar fnsemna sa nu ne pese de un avertisment dat spre binele nostru. Aceste tinere doamne mai pot ~nca sta aici, tnsa mohicanii si cu mine ne ducem sa strajuirn pe stinca, ~i cred d un anume maior din al saizecilea regiment va binevoi sa ne ~nso\easca. ..:....Ne pindeste deci un pericol imediat? intreba Cora. - Acel ce striga asa de ciudat, spre a ne fi de folos, stie ce pericol ne paste, Cit despre mine, cred ca m-as irnpotrivi vointei cerului dac-as sra inmorml'ntat tn pestera, dupa ce rni se dau asemenea semnale. PIn a ~i acel bier suflet ce-si petrece viata dntind a fast zguduit de groaznicul urlet si, precum spune, "e gat a de batalie". Si dac-ar fi yorba de-o bhalie, treaca-rnearga, De mai pricepem noi ~i am scoate-o la capat, 1nsa, pe cit stiu, atunci clnd strigate de-astea strabat vazduhul, ele prevestesc un altfel de razboi. - Daca ternerile noastre, draga prietene, se leaga de primejdiile vreunei calamitati supranaturale zise Cora dtrza - nu-i un motiv prea serios sa ne alarrnarn. Sinteti sigur ca vrajmasii nostri n-au scornit vreun nou mijloc de a ne Inspaimlnta, pentru ca victoria lor sa fie mai usoara ? - Doarnna - riispunse gray cercetasul - am ascultat timp de treizeci de ani toate zgomotele ce se pot auzi tn padure ; le-arn ascultat cu toad luarea-aminte a celui . a carui viatii depinde prea adesea de ascutimea auzului. Nici
70

racnctul panterei, nici glasul papagalului, mCI orice diavoleasca nascocire a mingasilor n-ar putea sa rna pacaleasca. Am auzit padurile gernind ca niste oameni mihuiti, am auzit tunetul bubuind ~n vazduh, am auzit frearnatul vlntului printre ramurile poleite si trasnetul spintecind cerul ~i scuipind v~pai, si niciodata nu m-arn gindit sa aud altceva decit ceea ce-i dat de eel ce tine In rnina lui tot ce exista, In,l nici mohicanii, nici eu, care stnt un alb "purslnge", nu ne putern dumeri de strigatul :pe care l-am auzit. Socotim, asadar, e un sernnal dat spre binele nostru. - Extraordinar! exclarna Heyward, luindu-si 'pistoaIde pe care le pusese lntr-un colt al pesterii, cind intrase. Fie ca-i semn de pace sau de razboi, trebuie sa-i acordam toata atentia. Arata-rni drumul, prietene! Te urmez ! Cind iesira din pesterji catre locul de trecere ce separa cele doua grote, aerul ~mpros.patat de apele tumultuoase ale riului le dadu noi puteri. Vlntul sufI a la suprafata apci, par~nd c-o face sa se zvl'rle mai cu putere In prapastia I'n care se :pravalea cu un bubuit de tunet. Doar zgomotul acesta ~i vuietul tulburau linistea ~i tacerea inoptii. Luna se InaJ~ase pe cer ~i razele ei se oglindeau in apele riului, luminind virfurile pinilor, dar stlnca pe care erau dtar.a~i rarnasese in umbra. In zadar fiecare din ei profirind de aceasta slaba lumina privea cu luare-arninte la cdc doua maluri, pentru a descoperi vreun sernn de viata ce le-ar fi putut explica urletele ingrozitoare' pe care Ie auzisera; in lumina slaba ~i ~n~elatoare nu vedeau decit arbori • A • ~l srmcr. - Pretutindeni nu dornneste declt linistea ~l race rea unei nopti rndntatoare! sopti maiorul. Cora, dt de rninunata ne-ar parea in alte irnprejurari 0 asemenea priveliste l Dac-am fi in sigurantii, ceea ce-ti provoaca poate acurn teama ar constisui 0 dcsfatare. - Asculta ! 11 intrerupse Alice. Acest sfat era inutil, Acelasi strigat tl?ni pentru a treia oara. Parea d izbucneste din strafundul apelor, din rnijlocul fIuviului ~i se raspindeste de acolo In padurea din imprejurimi, repetat de toate ecourile stincilor. - Dad stie careva ce creatura poate sa urle asa zise Ochi-dc-Soim II rog sa-rni spuna, caci eu socotesc nu-i de pe accst pamint l - lata, eu am sa te dezarnagesc ! zise Duncan. Recunose perfect acest urlet, fiindca nu 0 data l-am auzit pe

ca

ca

71

cimpul de bataie, tn tmprejurari ce se ivesc adesea rn via.ta unui soldat. E strigatul infrico~at al unui cal in agorue, provo cat fie de suferinta, fie de vreo spaima infioratocre. Sau calul meu este acum sH~iat de vreo fiadi salbatica, sau se afla intr-o primejdie din care stie nu poate sa mai scape. N u rni-arn dat seama dnd eram in pestera, dar acum, aici, in aer liber, sint sigur nu rna in~el. Cercetasul ~i cei doi tovarasi ai sai ascultars vaceasta simpla explicatie cu vadita usurare a unor insi care, .aflind lucruri noi, simt in acelasi tirnp gindurilenegre .le sint in .sflqit alungate. Ceidoi i~i manifestara uimirea ~i bucuria exclarnind : "Uhh!", iar Ochi-de-Soim dupa ce cliibzui nitel raspunse maiorului : - Nu pot sa neg ceea ce spuneti, caci nu .1110. prca priccp la cai, desi nu duceam lipsa de ei in tinutul uncle m-arn nascut. Poate ca vreo haita de lupi s-a dtarat pe stlnca ~i caii cer ajutor omului, in felul lor. Uncas, saril'n luntre ~i du-te de arunca 0 torta aprinsa in mijlocul haitei ; altminteri, lupii vor sH~ia animalele, ~i tocmai rniine, cind va trebui sa caEitorim cit mai repede, n-o sa avem eai. Tinarul sef indian se dusese pe malul apeisi tocmai se pregatea sa coboare in luntre spre a executa ordinul, cind un haulit care dura. dteva minute, pin a sepierdu in fundul padurii, vesti ca lupii abandonasera prada, cuprinsi vde 0 spairna subita, Uncas se reintoarse indara sa se sfatuiasca pe soptite cu tatal s-au ~i cu vinatorul, - Amfost In seara asta vorbi Ochi-de-Soim -iarasi ca vinatorii care n-au mai cunoscut semnele ccrului, iar soarele i-a ocolit zile In sir I Abia acum incepem sa vedern semnele dupa care trebuie sa ne orientam, iar poteca noastra e plina de spini, Asezari-va in umbra stincii, e mai deasa decit a pinilor, ~i sa ne lasam in grija~mnuilli. Nu vorbiti decit in soapta ~i ar fipoate mai bine ca fiecare sa stea de yorba doar cu gindurile lui. Vorbirea ~i purtarea cercetasului le produse 0 vie impresie, desi nu se arata prea infricosat. Era dar slabiciunca trecatoare, careia ii fusese prada, disparuse datorita explicatiei unui mister pe care experienta lui se dovedise neputincioasa sa-l dezlege, ~i desi se mai aflau intr-o situatie grea, era iarasi inarrnat cu obisnuita lui energie. Mohicanii pareau ca imparta~esc aceeasi stare de spirit si se asezara

ca

ca

ca

ca

72

la 0 oarecare distanta unul de altul, ca sa po ad supraveghea dill umbra cele doua maluri ale riului, In asemenea imprejurari, [ireste, calatorii nostri i~i irnitara dlauzele. Heyward se duse in pestera ~i luI citeva grarnezi de saxafrax, pe care le asternu in locul strimt care despartea cele douji inca peri, ~i invita pe cele douii surori sa sada aici, la ada post de gloantele sau sagetile ce-ar fi putut fi trase de pe malurile riului, Dupa ce le linisti, asigurindu-le d nu Ie poate arneninta nici 0 prirnejdie, se a~eza in imediata lor apropiere, spre a le putea vorbi foarte incet. David, dupa exemplul oarnenilor padurii, l~i strecura picioarele lui mari intr-o crapatura a stincii, ca sa nu fie

ranit.

Trecu astfel 0 buna bucata de vreme fara sa se intimple nimic deosebit, Luna ajunsese la zenit, ~i blinda ei lumina cadea aproape perpendicular pe cele doua surori, adorrnite una in bratele celeilalte. Heyward le inveli cu salul cel mare al Corei lipsindu-se astfel de 0 priveliste care-l indnta ~i cauta la rindu-i sa-~i injghebeze un culcus pe stinca, David incepuse sa traga niste sforaituri de care urechea sa delicata s-ar fi· sirntit jignita, dac-ar fi putut sa le auda, Intr-un cuvint, afara de Ochi-de-Soirn si mohicani, toti ceilalti se lasara prada somnului, Insa ocrotitorii lor neobositi nu slab ira 0 clipa paza. Nemiscati, ca stinca din care pareau d fac parte, doar privirile li se roteau neincetat de-a lungul liniei Intunecate, fermata de arborii de la Iiziera padurii ce margine a cele doua maluri ale riului. Nu faceau nici un zgornot si, oricit de atent te-ai fi uitat la ei, nu le-ai fi sirntit nici rna car rasuflarea. Desigur, aceasta prudenta, excesiva in aparenta, era deterrninata de 0 experienta pe care n-ar fi putut-o in~ela vrajrnasii lor, oricit de dibaci ar fi fost ; dar, cu toata straja lor, nu descoperisera nici un pericol. In sf1qit, luna cobori spre orizont ~i 0 lumina pala vesti revarsatul zorilor, pe sub virful arborilor de la cotitura pe care 0 facea riul In apropiere. Atunci, Ochi-de-Soirn se insufleti; vinatorul sc ridica, aluneca tlrlndu-se de-a lungul stincii si-l trezi pc maior. - E timpul isa plecarn -Ii sopti. Treziti pe doamne ~i fiti gata sa urcati In luntre indata ce dau sernnalul ! - Ai petrecut 0 noapte linistita P 11 intreba I Icyward, Cit despre mine, cred ca somnul mi-a biruit dorinta de a sta de veghe.
73

- Totul e la Fcl de linistit ca la rniezul noptii - raspunse Ochi-de-Soim. Tacere, dar sa fim gata de orice ! Cit ai clipi, maiorul sc ridica ~i trase salul ce acoperea pe ccle doua surori. La aceasta rniscare, Cora se trezi ~i intinse r.~lna, ca si cum ar fi vrut sa-l 1ndeparteze, in timp ce Alice murrnura cu 0 voce calda : "Nu, rata, nu am fost parasite t Duncan era cu noi". - Da, fermecatoaresi nevinovata faptura - sopti ttna.rul - Duncan este cu voi, si atit timp dt va fi ~n viata, ath timp cit vreo prirnejdie 0 va arneninte, n-o sa va paraseasca niciodata I Alice, Cora, treziti-va ! A sosit momentul plecarn. . Un strigat de spairna al celeimai tinere dintre surori ~i chipul ~ncremenit de groaza al celeilalte, care se ridicase in picioare, a fost singurul raspuns ee-l primi, caci abia tenninase de vorbit, cind strigate ~i urlete mfioratoare rasunara de pretutindeni, fa.dnd sa le 1nghete singele ~n vine. Parca toti, dracii iadului se raspindisera In vazduh ~i-~i rnanifestau furia barbara prin racnetele cele mai salbatice. Nici nu puteaideosebi dincotro veneau ; umpleau .padurea, riul, stlncile ~i raibateau pina In fundul pesterilor si In vazduh, David se scula dt' era de lung si, astupindu-si urechile eu amindoua rniinile, striga : ' - Ce larma ! Ce urlete ! Pard iadul si-a deschis portile I duzina de Fulgere stralucira In acelasi timp pe malul opus; tot atitea detunaturi urrnara imediat, si sarrnanu] cintaret se prabusi In nesimtire, ~n acelasi loc unde adineauri dormise adinc. Cei doi mohicani raspunsera curajos, cu strigate de razboi, la noile tipetede victorie pe care le scosesera dusmanii lor, vazlndu-l doborit pe David. Urrna un schirnb de lmpu$caturi, insufletit ~i repede ; tnsa luptatorii si de 0 parte ~i de alta - erau prea dibaci si prevazatori pentru a se expune gloantelor. '. Maiorul - crezind d fuga este singura lor salvare - astepta cu nerabdare sa auda zgornot de lopeti, Riul curgea la fel de repede, dar pe apa nu se vedea nici 0 bard. In mintea lui se lnfiripa banuiala vinatorul 1i pariisise fara mila. Toemai atunci a dira de lumina tl~ni de dupa 0 stinca din spatele lui, si urletul de agonie ce-i urma Ii dadu de veste d glontul ucigas fusese tras de pusca cea lunga a lui Ochi-de-Soim ~i ca-si atinsese tinta. Dupa acest prim esec, asediatorii se retrasera In data ~i pretutindeni domni ia.ra~i tacerea dinainte de izbucnirea tumultului.

sa

sa

ca

74

Maiorul profits de primul moment Favorabil, pentru a-] transport a pc sarmanul David In greta strimta, unde se adapostisera .cele doua surori. Intr-un minut, toata mica trupa H': reum aici. - Bietul om ascapat nescalpat zise calm vinatorul, trecind mina prin parul lui David - dar a dovedit cu prise!iin\a ce-nseamna sa ai limba prea lungii si min tea pna scurta ! tNu-i de-a dreptul nebunie sa-ri arati unor salbcrici infuriati cogeamite trup pe VIrful unei stinci? Ma intreb Clad a scapat cu viata ! " - N-a rnurit ? Intreba calma Cora, cautind sa-si ascunda tulburarea. Putem face ceva ca sa usurarn suferintele acestui nenorocit ? - Nu va terneti, traieste ! Are sa rnai zaca nitelus si are sii se trezeasca ceva mai intelept. Asta pina cind ii va suna de-a binelea ceasul -spuse Ochi-de-Soim, privind piezis la David, in timp ce-si incarca pusca cu un singe rece de adrnirat. Apoi se adresa lui Uncas : Du-l in pestera, Un cas, ~i Iniinde-l pe saxafrax. Cu cit 0 sa zaca mai rnult acolo, cu arir o sa fie mai bine, caci rna Indoiesc sa-~i poata gasi aici, pe stinci, vreun locsor unde sa-si adaposteasca cotonoagele astea lungi ; iar cu cintarile Iui nu le va putea tine piept irochezilor. - Crezi c-au sa atace din nou ? intreba Heyward. - N-a~ putea sa cred d un lup Infometat s-ar mnlturni sa infulece doar 0 Imbudtura. Asa obisnuiesc ei sa se retraga, cind nu reusesc sa surprinda vrajrnasii, S-au oprit pentru di au pierdut un om, il1Sa vor reveni cu noi siretlicuri, ca sa ne lmpresoare §i sa-~i faca erofeedin scalpurile noastre, Marea noastra speranta este sa putem rezista pina cind Munro ne va trimite ajutor, Sa dea Dumnezeu sa ne trim ita intariri cit mai curind, sub comanda unuia care sa cunoasca bine obiceiurile

indienilor.

In timp ce vorbea astfel, peste chipul sau trecuse 0 umbra de adinca neliniste, ce se risipise Insa indata, - Ai auzit, Cora, ce soarta ne asteapta - zise Duncan - Jar stii ca tata! tau e nelinistit de absenta voastra si d va reusi sa ne salveze, Haide, deci, cu Alice in pesrera, un de eel putin veti fi la adapost de gloantele fiorosilor nostri dusrnani, daca ne mai ataca, ~iveti putea da nenorocitului nostru tovara~ ingrijirile necesare, dupa Indemnul inimii voastre bune . . Surorile 11 urmara in a doua pesters, unde David parea di incepe sa-~i vina in fire. Dupa ce-l lasa pc cintaret in seama Ior, maiorul se pregati sa plece,
75

- Duncan L. tl chema trernurind Cora, cind era gata sa iasii din greta. EI se opri ~i tntoarse capu!. Chipul Corei era de 0 paloare cadaverica, buzele-i tremurau ~i 11 privea atit de ciudat, tncit alerga tndata la C<".. - Amintcstc-ti, Duncan, dt de pretioasa e pentru noi viata dumitale ; nu uita un tata ti-a incredintat ce are rnai SCUJTIp pc lumc. Gindeste-te d totul depinde de prudenta dumitale si, mai ales, nu uita - a.dauga ea, Imbujorindu~sccit de drag esti celor ce poarta nurnele de Munro. - Dad in adevar ceva poate sa rna faea sa tin rnai mult la viata este tocrnai 0 asigurare atlt de mingiietoare ! raspunse rnaiorul, Inwrdnd fira sa vrea ochii spre Alice, care-l privea-n tacere. Gazda noastrji va poate Insa confirma ca, 111 calitate de rna.or al cclui de-al saizecilea regiment, sint chemat sa particip direct la apararea acestui IDe. Sarcina noastra este totusi usoara ; e yorba doar sa tinem la respect, tirnp de citeva ceasuri, a haita de ciini singerosi, Fara. sa mai astcpte raspunsul, se smulse farmecului ee-l retinea Enga cele doua surori ~i se duse la vinator si tovarasii lui, p:: care 1i gasi In strimtul pasaj ce unea cele doua pesteri. Ccrcetasul tocrnai dascaleape dnarul mohican, - ,Asculta, Uncas - zicea vinatorul - prea tti risipesti praful de lPu~ca ! Pui 0 Ineardtura prea mare ~i smucitura pustii te face sa gresesti tinta. Putin praf de pusca, putin plumb r i 0 teava lunga, iata ce trebuie ca sa smulgi unui mingo urletul de moarte. Cel putin asta rn-a tnvatat experienta l Haide, haide, fiecare la postul sau, caci nu se stie niciodata cind 6 unde un rnaqua 1 l~i va ataca dusmanul. Cei doi indieni se indreptara Iinistiri spre postul lor de veghe, acolo un de petrecusera toata noaptea, ~i se asezara la oarecare departare unul de' altul, in crjipaturile stincilor care dorninau cascada. Vinatorul §i Heyward se postara Hnga 0 tufa de pini piperniciti, care prinsesera radacini in mijlocul micii insule. Ei se ascunsera cit putura mai bine, printre rnaracini si pietre. In spatele lor se Inalta 0 stinca golasa, izbita de apa fluviului, care se despartea aici In doua brate ce se zvirleau in prapastia de care am pomenit. Cum zorii zilei lu-

ca

1 Ochi-dc-Soirn d:l diferite nume vrajmasilor sai. Mingo ~i maqua s1nt tcrrncni de dispret, iar irochez este denumirea franceza. Indienii urilizcaza foartc rar acelasi nume cind cei aparrinind diferitelor triburi vorbcsc unii de altii, (n.a.)

76

minau tot mai limpede, tncepura sa se zareasca cele doua rnaluri, putindu-se vedea ~i In padure, plna la oarecare departare, Ramasera mult tirnp asa, la postul lor, far a ca nirnic sa tradeze intentia dusrnanilor de a-i ataca din nou. Maiorul incepu chiar sa spere d salbaticii descurajati de esecul prirnului lor atac - se lasasera pagubasi. Cind indrazni sa Impartaseasca tovarasului sau acest gind incurajator, Ochi-de-Soim raspunse dind neincrezator din cap: - iNu cunoasteti Firea unui maqua, dad socotiti au sa se retraga asa usor, fara sa aiba macar scalpul unuia dintre noi. Azi-dimineata urlau vreo patruzeci, si ei stiu prea bine dti sIn tern aici, ca sa renunte asa curind la prada, Sst! Ia priviti colo sus, In josul riului, aproape de prima cascada ! Sa fiu al dracului dad ticalosii n-au cutezat sa tread Inot; si, spre nenorocirea noastra, au avut destul noroc ca sa se mentina la suprafata ~i sa ajungji la capul insulei. Tacere, nu va miscati, altminteri, cu 0 lnvtrtitura de cutit, au sa va smulga parul de pe coroana, Heyward Jnal~a capul cu luare-aminte si vjizu ceca ce pe bun a dreptate i se paru 0 min line de dibacie si curaj. Cu timpul, apa rosese stinca, f:idnd cascada mai pu tin abrupts ~i mai putin perpendiculars decit sint de obicei alte cataracte. Citiva dintre inversunatii lor inarnici cutezasera sa se arunce In voia curentului, nadajduind desigur ca vor izbuti sa ajung i la capul insulei, ca sa-si surprinda victimile. Tocrnai cind vinatorul racu, patru dirrtre ei t~i ~i ariitarii capul deasupra citorva trunchiur] de arbori dusi de apa, ce se proptisera Intr-un mal al insulei si care dadusera, poate, si salbaticilor ideea de a intreprinde actiunca lor plina de primejdii. Un al cincilea aparu ceva mai depute. Incercind sa reziste curentului, acesta facea eforturi zadarnice sa ajunga la insula; tocmai ridicase un brat, sa se agate de insotitorii sai, cind virtejul apei 11Invinse ~i se prabusi III hau. Un urlet de desperare se auzi din fundul prapastiei, ~i apa 11 tnghi~i. Apoi urrna 0 tacere de morrnint. Dintr-un impuls de generozitate, Duncan facu un gest ca pentru a incerca 5a-1 ajute pe eel ce pierea, dar se simti oprit de mina de fier a cercetasului. - Ce vrei sa faci - 11 intrcba In soapta, dar hotarit, Ochi-de-Soim - vrei sa ne duci la moarte sigura, atragind atentia mingasilor unde ne aflam ? Asa am econornisit 0 111drd tura de praf de pusca ~i munitiile ne sint la fel de preti-

ca

77

oase C1. r.isuflarea pen tru cerbul urmarit. Incarca-ti din nou pistoalele, ciici umezeala aerului, pricinuita de cascada, s-a transrnis poatc prafului de pusca si, indata dupa ce trag, preg:ite~te-te de 0 lupta corp la corp! Dupa acest a vertisment duse un deget la gura ~i scoase un suierat prelung, la care i se raspunse din partea cealalta a stincii, un de se aflau cei doi rnohicani. Fluieratul facu sa apara la suprafata apei capetele inotatorilor, dar disparura imediat, Indata dupa aceea, auzind un zgomot usor, maiorul lntoarse capul si-l zari pe Uncas, care, ca~arindu-se, ajunsese linga ei. Ochi-de-Soirn ii spuse citeva cuvinte in limba delawara si tlnarul se aseza, CU 0 adrnirabila prudenta ~i cu un calm desdvirsit, acolo unde i se arata. Heyward ardea de nerabdare, in.~a vinatorul, chiar in acest moment critic, socoti necesar sa dea tinerilor sai insotitori 0 lectie de trageri. - Dintre toate armele - zise el - 0 pusca cu teava lunga, bine dlita, este cea mai periculoasa cind se afla in miini bune, desi cere un brat zdravan, un ochi bun ~i 0 lnca1"cJ.tura potrivita ca sa dea tot ce poate da. Armurierii nu .se gindesc destul la meseria lor cind fac pusti de vinatoare,~i mai ales jucarioarele astea care se numesc pistoale, Iiindca .•• Fu intrerupt de Uncas, care exclarna : Uhh, uhh !... - Ii vad, baiete, Ii vad bine ! zise Ochi-de-Soim, Se pregatesc sa se carare pe insula, altfel nu si-ar scoate pieprurile rosii afara din apa. Ei bine ! Sa vina ! adauga, cercetind din nou incarcatura ~i cremenea pustii, Prirnul care inainteaza merge la moarte sigura, fie el chiar Montcalm in persoana.l In clipa aceca, noi urlete izbucnira in padure si, la acest sernnal, cei patru salbatici, iesind din adaposturi, navalira spre cei asediati, Heyward se pregatea sa sara in indmpinarea lor, tnsa calrnul de nezdruncinat al insotitorilor sai Ii domoli nerabdarea. Cind salbaticii prinsera sa tread stincile pe care izbutisera sl ajunga si incepura sa inainteze scotind urlete inFioratoare, pusca vinatorului se ridica incet din mijlocul pinilor. Rasuna 0 detunatura, si indianul care era in frunte - rasucindu-se-n aer ca un cerb ranit - cazu din tnaltul stincii. - Acurn, Uncas zise vinatorul, cu ochi scinteietori, tr.igind din teaca cutitul eel mare - ataca pe ticalosul care se afla eel mai departe, ~i noi vom avea grija de ceilalti doi I Uncas se grabi sa asculte. Heyward dadu vinatorului unul din pistoalcle sale si trasera arnindoi cind socotira mornentul potri vit, illSi amindoi tara succes.
78

- Stiam ~iti-am spus-o ! bombani cercetasul, aruncind cu dispret peste stinci obiectul pentru care n-avea nici 0 stima. Haide, dati navala, ciini ai iadului l Veniti l N-o sa aveti de-a face cu 0 stirpitura ! De-abia pronuntase aceste cuvinte, ca Ii iesi In fata tin salbatic cu 0 statura uriasa ~i cu un chip fioros. Pe Duncan ·il ataca imediat un altul, ~i 0 lupta corp la corp incepu. Ochide-Soim ~i adversarul sau se apucara unul ;?I! altul de bratul lnarmat cu cutitul. Citeva momente se masurara cu privirea, ficcare straduindu-se din rasputeri sa-si elibereze bratul Hid a da drumul adversarului, In cele din urrna, rnuschii vigurosi $i cali~i ai albului izbindira asupra puterii neiscusite a dusmanului, Bratul acestuia ceda strinsorii aprige a cercetasului care; liberindu-si brusc min a dreapta, infipse cutitul de otel in inirna vrajmasului sau. In acest tirnp, Heyward ducea 0 lupta mult mai periculoasa. De la primul atac, sabia i se Frinsese de cutitul ad versarului ; aeuma nu-i mai ramasese decir nadejdea }'n Forta ~i dir'zenia pe care ti-o da desperarea. Se lupta Insa ell un dusman tot atit de dirz, Din fericire, maiorul reusi sa-l dezarrneze, si cntitul salbaticului se rostogoli pe stinca-n jos. Acum rarninca sa se vada care dintre ei va izbuti sa-l arunce pe celalalt in prapastie. In focul trintei se apropiau din ce In ce mai mult de marginea prapastiei, ~i Duncan i~i dadu seama ca trebuie apeleze la ultimele-i puteri, pentru a iesi victorios. Luptind pe viata si pe moarte, ajunsera pe buza prapastiei. Heyward .simtea cum degetele salbaticului i se impletese tot mai strins ~n jurul gitului ~i vedea foarte aproape obrazul cu un suris hidos al acestuia, care parea sa-i spuna prefers sa piara eu el odata, dad nu izbuteste sa-l ucida. Puterile 11 paraseau Incetul cu Incetul ~i 11 cuprinse spairna. In clipa in care i~i dadu searna d e pierdut, intre el ~i salbatic se ivi un brat eu pielea rosie, stringind lama stralucitoare a unui cutit ; apoi indianul sl5Jbi deodata strinsoarea. Valuri de singe Ii ti~nira din miinile care-l sugrumau si, in tirnp ce bratul salvator al lui Uncas il tragea pe Heyward inapoi, adversarul sfiu, eu chipul descompus de Furia infringerii, se pravali In prapastie, - Sa ne adapostirn imediat! striga vlnatorul, care toemai atunci I~i rapusese dusrnanul, Sa ne adapostim ! Ne e viata in joe! Nu trebuie sa credern d povestea s-a terrninat ! Tinarul rnohican scoase un strigat de triurnf, potrivit obiceiului tribului sau, si cei trei invingatori coborira de pe virful stincii, la posturile lor de dinainte de lupta,

sa

ca

79

VIII

Razbunatorii

patriei

tot

mai

a~teQPta.
GRAY

:A.vertismentul v!nlhorului era tntemeiat. In timpul luptei pe care am descris-o, nici un strigat nu Insovise vuierul cascadei ; s-ar fi zis d rezultatul baraliei I'i redusese Ia tjicere pe sa:lbaticii adunati pe rnalul opus, fiind' obligati de rniscarile iuti intervenite in pozitia cornbarantilor sa nu deschida focul, ceca ce ar fi putut fi Ira fel de fatal si unui prieten, ~i unui dusman. O~nd insa sortii victoriei se vadira, urlete de rninie ~i de razbunare izbucnira dinspre liziera padurii, urnplind vazduhul. Sililbaticii deschisera un foe repede, ca ~i cum ar fi vrut sa se razhune pe s~nci ~i arbori pentru moartea alor lor. Chingachgook rarnasese ia postul san I'n tot tirnpul luptei, cu 0 dirzenie xie nezdruncinat, si, fiind adapostit, tragea pe indelete 1n salbarici, cauzindu-le rnult diu. Cind auzi strigatul de triumf al lui Uncas, taral i~i exprirna bucuria fa.dnd la fel. Apoi nu-si mai sernnala prezenta 121. postul sau decit prin loviturile de 'p~ca pe care continua sa le 'traga. Asa se scunsera cu iuteala gll1dului citeva minute, in cursul carora asediarorii trageau fie salve, fie lovituri razleve 1n jurul asediatilor, Soincile, arborii, tufele purtau urrnele gloantelor. Cu toate acestea, fiind bine adapostiti in locul ales, David rarnase singurul ranit dinrre ei. - Lasa-i sa-~i iroseasca praful de pusca ! zise vinatorul, cu singereee, pe cind gloantele suierau pe llnga ei. Cind or sa termine, vom ave a de unde culege plumb, ~i cred banditii or sa se lase pagubasi inainte ca aceste batrine stinci sa

ca

80

ca

fie Hirimate. Urrcas, tti repet, pui 0 ~ndrdtudl prea mare de praf de pusca ; niciodata 0 pusca cu recul prca puternic nu nirnereste-n tinta. Ti-am spus sa ochesti pe acest necredincios sub dira alba a fruntii ; glontul tau a trecu t doua degcte deasupra. Mingasii sint pe dud, ~i urnanitatea ne ordona si zdrobirn sarpele .cit mai repede posibi!. Vorbise in engleza, ~i un zim bet abia schirar al tinarului mohi:can dovedi ca Intclegea accasta limba ~i ca pricepuse ce-i SjJusese Ochi-de-Soim. Totusi nu raspunse ~i nu Incerca sa caute 0 justificarc. - Nu-ti dau voie sa-l acuzi pe Uncas di n-ar avea chibzuintii saudibacie ! zise maiorul. Adineauri mi-a scapat viata cu atita singe rece ~i curaj, Incit si-a facut din mille un prieten, care n-o sa uite niciodata ce-i datoreaza. . Uncas se ridica putin, pentru a Intinde rnina lui Heyward. In timpul acestei marturii de prietenie, ochii tinarului salbatic straluceau de 0 inteligenra adt de vie, inclt Duncan llita cine ~i cum era salbaticul sau tovaras de Iupta. Ochi-de-Soirn privea eu 0 aparenta nepasare manifestarea de afcctiune dintre cei doi tineri, apoi rosti calm: - Prietenii i~i datoresc adeseori viata nnul altuia, prin pustietati, Indraznesc sa spun d. eu tnsumi am facut oarecare servicii de acest fel lui Uncas, si-mi arnintesc foarte bine m-a scapat de cinci ori de la rnoarte : de trei ori luptlnd cu rningasii, 0 data pe cind strabatearn Horicanul ~i ultima

0 lovitura ceva rnai bine ochita decit altele ! exclarna maiorul, fadnd 0 rniscare irrvoluntara, in timp ce un glont ricosa Intr-o stlnca din imediata lui apropiere. Vinatorul culese bucata inforrna de metal si, cercetind-e cu grijii, zise dind din cap: - Ciudat! Plumbii nu se turtesc in cadere ! Te pomenesti d. trag in noi din nori, Uncas ridica Indata pusca spre cer ~i Ochi-de-Soim, urmarindu-i directia, gasi imediat explicatia accstui mister. Un stejar mare se ln~i.lta pe malul drept al fluviului, chiar b Fata pozitiei lor. Un salbatic se urease In copac ~i de acolo domina ~i acest ada-post, unde credeau ca nu-i pot ajunge gloantele. Noul dusrnan era numai pe jumatate ascuns 1n ramurile copacului, de parca s-ar fi descoperit inadins urmareasca efectul tragerii lui miselesti,

oara cind... - lata

sa

81

- Diavoli.i a~tia or sa se catare si-n cer, ca sa ne sara ~n cap! zise vinatorul. Nu trage inca, Uncas, asteapta sa fiu ~ata si eu, sa deschidem focul din doua paqi ! Uncas se supuse. Ochi-de-Soim ii facu apoi sernn, ~i gloanrele lor pornira deodata. Frunze ~i bucati din scoarra copacului se raspindira in vint, insa indianul - pitit dupa trunchi nu fu lovit, ba chiar, aratindu-si chipul ell un zimbet fioros, mai trase 0 data. Glontul strapunse boncta vinatorului, Din padure izbucnira din nou u rlete salbatice ~i 0 grindina de plurnbi incepu sa suiere pe deasupra capetelor asediatilor, ca si cum dusrnanii lor voiau sa-i impiedice sa. paraseasca locul unde nadajduiau ca vor f,i ucisi de gloantele curajosului razboinic din virful stejarului. - Trebuie sa punem ordine in treaba asta! spuse vinatorul, uinindu-se nelinistit in jurul sau. Uncas, cheama-l pe tatal tau! Avem nevoie de toateannele noastre, ca sa-i verum de hac omidei din copacul acela. Uncas dadu indara strigat si, inainte ca Ochi-de-Soim sa-~i fi incarcat din nou pusca, Chingachgook se ~i afla Hnga ei. Clnd fiul sau 1i relata situatia in care se aflau din cauz a periculosului dusman, tatal scoase un "uhh !" de rnirare, apoi nu rnai arata nici un semn de surpriza sau tearna. vt. natorul ~i cei doi mohioani vorbira purin in limba delawara, apoi se despartira pentru a executa de lndata planul ee-l stab iii sera. De cind fusese descoperit, luptatorul catarat ~n stejar continuase sa traga neincetat, desi fara reusita, Vigilent.i dusmanilor sai II 3rnpiedica sa ocheasca bine, caci, 1ndata ce-si descoperea 0 parte din corp, devenca tinta gloanrelor mohicanilor ~i ale vinatorului. Totusi, loviturile lui se apropiau tot mai mult de tinta ; Heyward - care era mai vizibil din cauza uniforrnei - avea hainele ciuruite de gloanie ; ultirnul il ~iatinsese la un brat, ~i acurn singera, Incurajat de acest suoces, ,salhaticul facu 0 miscare ca s:i ocheasca rnai bine p,e maior, gest care ii scoase 1a iveala picioarele. Ochii vigilenri ai celor doi rnohicani ~l surprinsera la tirnp, ~i Impu~aturile lor pornira in aceeasi secunda, reunite 1l1tr-o singura detunatura, De data aceasta, una din cele doua lovituri, sau poate amindoua, J~i atinse tinta, Salbaticul voi sa-~i retraga coapsa ranira, dar eforrul pe care trebui oa-1 fad Ii descoperi cealalta parte a corpului, lute ca Iulgerul trase ~i vinatorul, ~i 111 aceeasi clipa pu¥a 1i scapa huronu lui din miini, jar omul cazu, nemaiputindu-se
82

sprijini. In cadere se agata insa eu miinile de 0 creangii care se ~ndoi mult sub greutatea lui, dar nu se rupse, asa indianul ramase suspendat intre cer ~i prapastia pe marginea careia crescuse stejarul, - Fie-ti mila, mai trimite-i o-ncarcatura ! exclama Heyward, intorcind capul de la acest spectacol infioraror. - Nici un graunte ! raspunse Ochi-de-Soirn. Moare sigur ! N-aveam praf de pusca de irosit ! Luptele cu indienii pot dura uneori zile intregi. Sint in joe scalpurile noastre S:W ale lor, ~i Dumnezeu, care ne-a facut, ne-a-nvatat tinern la viata, Unui rationarnent atl't de judicios nu i se putea raspunde nirnic. Urletele salbaricilor incerasera ; nu mai trageau ~i to~i 'i~i atintisera pri virile asupra nenorocitului aflat Intr-o situatie atit de desperata. Trupul i se balabanea din cauza: vintului si, desi nici nu se vaicarea, nici nu gemea, chipul sau trada groaza si desperarea, de cite ori se-n torcea ell ura spre dusmanii sai. . De trei ori, invins de mila, Ochi-de-Soirn ridica pu~ca, hotarit sa-i scurteze agonia ; de trei ori, din prudenta, puse patul pustii In pamint. Dupa citva tirnp, 0 rnina a huronului, istovit, se desprinse de creanga, ~i eforturile lui zadarnice pentru a se agata din nou mareau grozavia spec tacolului. Vinatoru] nu mai putu rezista, Trase. Capul salbaticuluise apleca pe piept, membrele zvjcnira, cealalta mina Inceta sa rnai stdnga ramura de care se tinea si, cazlnd ~n prapastia cascara sub picioarele lui, nefericitul salbaric dis.paru .pentru totdeauna, Mohicanii nu scoasera nici un strigat de triumf: se privira 'lnsa, ca ~i cum i-ar fi cuprins grO:1za. Un singur urlet se auzi din padure, apoi 0 liniste adinca. Ochi-de-Soirn pirea preocupat numai de ceea ce facuse, ba chiar i~i reprosa cu voce tare slabiciunea de care daduse dovada. - Parca-s copil ! zise el. Era ultima mea 1ndrcatura de pulbere ~i ultimul glont, Mort sau viu, tot cadea pinala urmii ! Uncas, alearga la bard ~i adu-mi repede cornul cu praf de pusca ; e eel din urrna si, pe cit Ii cunosc eu pe nungasi, vorn avea nevoie ,pina la ultimul firicel. 'J}narul mohicanpled indata, iar cercetasul porni sa-si scotoceasca buzunarele si sa-~i scuture, nemulturnit, cornul gol. Acest examen - cu rezultate nu ,prea satisfacatoarc nu dura prea mult, caci un strigjit ascutit al lui Uncus ~i atrase atentia. Desi urechea lui Duncan nu era prea experi-

ca

sa

83

mentata, el intelcse ca 0 alta nenorocire li pindeste. Nelinistit de soarta celor doua surori lasate in pesters se ridica imediat in picioare, fira sa se mai gindeasca la primejdia la care se expunea. Cei doi inso~itori - de asemenea uimiti ~i 1ngrijorati n irnitara, ~i tustrei dadura at~t de repede buzna spre pasajul ce separa cele doua pesteri, inch gleantele dusrnanilor riu-si atinsera tinta. Strigatul lui Uncas le facuse sa iasa din greta ~i pe cele doua surori ~i ehiar pe Da vid, asa rani t cum era. Mica trupa sc reuni in acelasi loe ~r de ajuns sa arunce 0 privire spre rIU, ca sa-si dea seam a fu de catastrofa, La 0 mid dopartare xle sdnca se vedea lotca plutind, impmsa de un indian care .se ascundea ~n fundul ei. Indara ee vinatorul n zari, i~i propti pu~ca in umar si, involuntar, apasa pe tragaci, insa cremeneascapara doar 0 inutila scinteie. . - E prea drziu! exclarna cu ciuda ~i desperate. E prea drziu! Pe ticalos il duce curentul ~i chiar dad am avea praf de pu~a, cu greu am putea sa-J doborim, pcntru cii pluteste repede, Tocmai cind tacu, huronul inalta capul de sub lotca ~i, vazind ca nu rnai era ~n bataia pustii, ridica miinile In sus, catre tovarasii sii, ~i scoase un strigat de triurnf. Indata i se raspunse cu urlete de bucurie, de parca xin lntrcg sobor de draei se veseleau de prabusirea unui suflet de crestin, - Aveti dreptate sa va bucurati, foci 0 r:i ai iadului! zise Ochi-de-Soirn, asezindu-se pe un virf de stind ~i lmpingind eu pieiorul arma-i nefolositoare. Pustile noastre, ecle mai bune din cite se afla prin padurile astea, nu mai pretuiesc acurn nici mjicar cit 0 creanga mincata de carii S;lU niste coarne de cerb, lepadate anul trecut. - Si ce-o sa ne faeem? Ce-are sa fie acurn P 1ntreba Heyward, fara sa-~i piarda curajul, dar dorind sa cunoasca ce Ie mai rarninea de facut. V1natorul nu-i raspunse decit aratindu-si ell min a parul capului, Intr-un fel atit de expresiv, ~nclt nu mai era nevoie de cuvinte, - N-am ajuns 1nd in situatia asta - replica maioru!' Putem sa ne apararn in p~tera,sa nu-i lasam sa debarce. - Cu ee? intreba calm Ochi-de-Soirn. Cu sagctile lui Uneas? Cu lacrimile femeilor? Nu, nu, sinteti tinar, sinreti bogat, aveti prieteni ; asa, stiu ca-i greu gindul rnortii. Insa - adauga, privind spre eei doi mohicani - sa ne amintirn
84

de singelc nostru curat ~i sa dovedim acestor locuitori ai padurii di albul poate sa sufere si sa moara cu aceeasi dirzenie ca omul rosu, cind i-a sosit ceasul. Heyward - aruncind 0 privire fugara ~n directia indicata de gestul vinatorului vazu din atitudinea eel or doi indieni ca temerile lui se confirms. Chingachgook, care se asezase mindru pe alta stinca, ~~i trasese cutitul ~i tornahawkul de la briu, ~?i daduse jos penajul de vultur ~i i~i trecca mina prin srnocul de par, ca ~i cum s-ar fi pregatit pentru operatia la care se putea astepta oricind. Chipul sau era calm, desi ginditor, ~i ochii-i negri ~istralucitori 1~i pierdusera insufletirea din tirnpul luptei, avind acurn 0 expresie mai potrivita imprejurarilor. - Situatia noastra nu este ~nca desperata zise maiorul. In orice moment ne pot sosi ajutoare. Cit despre dusmani, nu-i mai vad in imprejurimi ; s-au retras, au renuntat probabil la 0 lupta in care au recunoscut au mult mai mult de pierdut decit de cistigat. - Poate sa tread un minut sau 0 ora - raspunse Ochide-Soirn - plna ce serpii a~tia blestemati ne vor ataca din nou, dar sint pe aici, prin preajma noastra l Oricum, tot vor veni, ~i atunci va fi fara scapare, Frate Chingachgook - adauga el, servindu-se de limba delawarilor - am luptat acum tmpreuna pentru ultima oara ~i rnaquasii vor scoate strigatul de izbinda, uciglnd pe inteleptul mohican ~i pe Fata-Palida care vad tot atit de bine noaptea ca ~i ziua. - Fie ca femeile mingasilor sa Ie pllnga moartea! zise Chingachgook cu aerul sau demn, obisnuit, si cu 0 dirzenie de neclintit, Sarpele-cel-Mare al mohicanilor a patruns in wigwamurile lor ~i le-a otravit izbinda prin strigatele copiilor ai caror parinti nu se vor mai Intoarce niciodata ! De dnds-au topit zapezile, unsprezece razboinici au Fost dobortti, departe de morrnintele parintilor lor, ~i nimeni nu stie unde sa-i gaseasca, atita timp cit limba lui Chingachgook va rarnine muta, Lasa-i sa trag a din reaca eel mai ascutit cutit, sa invirteasca tomahawkul eel mai iute, caci eel mai primejdios dusman ee-l au lie afla .In miinile lor. Uncas, fiul meu, ultimul vlastar al unei rase nobile, cheama-i pe lasi, spune-le sa se grabeasca, plna nu-si picrd curajul ~i se vor transforms In femei ! - t~i cauta mortii printre pesti raSlpunse vocea blinda ~i gravji a tinarului sef indian. Huronii plutesc pe

ca

85

r1u ~mpreuna eu tiparii lunecosi ~i cad din stejari ca poamele ccapte, gata de rnincare, iar delawarii rtd ! - Da, da ~neuviinta cercetasul, care ascultase ciudatele cuvinte ale celor doi indieni. Singele lor indian ~,' 1nfierblnta ~i vor sa-i at1te pe maquasi, ca sa-i ucida mai repede. Cit despre mine, care am singe de alb, voi ~ti sa mor cum se cuvine sa moarji un alb: Hi.ra euvinte insultjitoare ~i Hira pareri de rau. - De ee sa mori? ii zise inaind'nd spre el Cora, care pina atunci, deepairna, rarnasese rezemata de 0 stinca. Drumul e acurn liber ; puteti trece riul inor, Fugiti in padurc, eu ajutorul lui Dumnezeu l Haide, plecati, oarneni curajosi ! Ati I'nfruntat prea multe primejdii pentru noi ! Nu va mai legati viata de soarta noastra nenorocita ! V-ati facut datoria eu prisosinta ! - Nu-i cunoasteti pe irochezi, dad socotiti d au lasat drumul liber spre padure! raspunse Ochi-de-Soim ~i adauga sirnplu : E adevarat d daca ne-am lasa dusi de curent, am iesi rflp~e din bataia pustilor lor, ~i nici glasul nu li l-am

mal auzi.

- Atunci, de ee mai pierdeti vremea?! exclama Cora. Sariti imediat in riu ! De ce sa mariti nurnarul vietimelor unuidusman ee nu cunoaste mila? - De ee ? spuse vinaconil, pri vind mindru ~n jurul sau, E mai ,binesa mori lrnpa.cat eu tine insuti, decit sa traiesti cu constiinta Intinata. Ce i-arn putea raspunde lui Munro, dad ne-ar Intreba unde i-am lasat eopiii ~i de ee i-arn pa-

rasit ?
-

mira ajutoare

~i spune-i di te-am insarcinat sa-l rogi sa ne triurgente - zise ell insufletire Cora. Spune-i d huronii ne-au tirlt In pustietatile dinspre nord, dar d poate sa ne scape, daca e prevazator ~i actioneaza repede. Iar dad ajutorul va sosi prea tirziu adauga ernotionata Cora, en vccea stinsa - transrnite-i ultimele noastre glnduri, asigura-l de dragostea ~i de binecuvintarea eelor doua fete ale lui, spune-i sa nu le pllnga sfirsitul pre a tirnpuriu ~i sa astepte cu 0 emerita incredere eeasul cind ecru I ii va ingadui sa le intllneasca, La aceste cuvinte, ehipul vinatorului tdida 0 neliniste adinca, 0 ascultase eu eea mai mare atentie, ~i cind Cora terrnina de vorbit, i~i sprijini barbia in mina ~i tacu un riistimp, ea ~i cum s-ar fi glndit la propunerea ee i se facuse. - Aveti oarecare dreptate - spuse el in sfirsit - ~i nu Du-te
86

se poate afirma aceasta propunere nu e facuta In spirit crcstinesc ; lnsa cceace poate fi bun pentru un indian, ponte fi rau pentru un alb, pentru care numai corceala ar constitui o scuza. Chingachgook, Uncas, ati auzit ce-a SpU3 femeia alba cu ochii negri ? Rosti apoi citeva cuvinte 1n dclawara, si vorbele vsale, desi pronuntate calm, aveau un ton hotarlt. Chingachgook n asculta cu obisnuita-i gravitate ~i paru d lntelege importanta eelor ce i se spusesera ~i d se gindeste adinc. Dupa ce ~ov~.i un moment, inclina capul ~i dadu aprobativ din mlna, spunind tn engleza : "Bine", cu patosul obisnuit tribului sau. Isi pu:,c din nou la briu tomahawkul ~i cutitul, se indrepta tacut spre marginea stincii, dinaintea malului unde sc afiau dusrnanii.ise opri un moment; arata padurile care erau dincolo ~i spuse citeva cuvinte in limba sa, indicind drurnul ce avea sa-l urmeze. Apoi se arunca in fluviu ~i peste putin tirnp disparu din ochii privitorilor. Vinatorul i~i am1na putin plecarea. Se adresa generoasei Cora, care respira mai usurata vazlnd succesul interventiei sale: '. - Uneori tinerii sint la fel de 'lntelepti ca ~i cei bardni. Ceca ce ati spus e foarte intelept, ca sa nuzic mai multo Dad sinteti atrasi 1n padure, adica acei dintre dumneavoastra care o sa fie deocarndata crutati, Fringeri cit mai multe rarnuri in cale ~i calcati apasat, ca sa ramina urme adinci de pasi, Daca cineva le poate observa, fiti .sigur ca acela va fi: un prietcn care nu va va parasi pina la capatul lumii. Zicind acestea, cercerasul lua mina Corei, 0 strinse emotionat, i~i ridica pusca pe care 0 privi putin melancolic si, dupa ce 0 ascunse cu g:ija intr-un rnaracinis, se av1nta spre malul apei, pc unde disparuse Chingachgook. Statu 0 clipa agatat de srinci, ca ~icum ar fi sovait, ~i uitindu-se 1n jurul sau cu ciuda, exclarna : Dad as mai fi avut un corn de praf de pusca, niciodata n-as fi patit 0 asemenea rusine. La aceste cuvinte sari 1n rIU §i dispiiru repede, la fel ca mohicanul. Toate privirile se atintira atunci spre Uncas, care ramasese sprijinit de 0 stinca, pastrjndu-si un calm desavirsit, Dupa 0 scurra liniste, Cora ii arad riul si-i spuse : - Prietenii tai n-au fost observati ! Probabil acum sint in siguranta. De ce intirzii sa-i urmezi ? - U ncas vrea sa ramin:! raspunse foarte linistit tinarul indian, in limba engleza.
87

ca

- Pentru ca sa maresti pericolul capnvitatu noastre ~l sa micsorezi sansele eliberarii ? exclarna Cora, pleclndu-si ochii sub privirile arzatoare ale tinarului indian. Plead, dnar generos ! continua ea, dindu-si seama de influenta ce 0 avea asupra indianului. Pleaca ~i fii mesagerul nostru cel mai de ~ncredere. Du-te ~i cauta-l pe tatal rneu ~i spune-i d ii cerem sa-~i puna la dispozitie rnijloacele de a ne salva. Plead imediat, te rog, te conjur ! Chipul calm al lui Uncas se Tnnora de tristete, rnsa nu mai sovai. Din trei sarituri ajunse pe marginea stincii, se arunca in riu ~i nu-l mai vazura, Peste putin ii zarid capul aparind in mijlocul suvoiului, pentru ca sa dispara indata in Toate acestea se petrecura in numai citeva clipe, devenite atit de pretioase. Irnediat ce Uncas nu se mai zari, Cora se intoarse spre maior ~i ii spuse aproape trernurind : - Am auzit d esti un inotator iscusit, Duncan! Te rog, nu mai pierde timpul ~i urrneaza bunul exemplu ce l-au dat aceste fiinte generoase ~i credincioase. - Asta asteapta Cora Munro de la acel care s-a obligat sa Ie apere ? intreba Duncan, surizind cu amaraciune, - Nu-i momentul sa despicam firu-n patru ~i sa recurgem la sofisme! exclama Cora cu vehernenta, Nu trebuie acum decit sa chibzuim cit mai repede care-i datoria noastra. N u pori sa ne faei nici un serviciu in situatia in care ne gasirn, ~i e necesar sa-ncerci sa salvezi 0 viata atit de pretioasa prietenilor dumitale. Duncan nu raspunse nimic; arunca insa 0 privire Indurerata spre Alice, care se agatase de bratul lui ca un copil speriat. - Gindeste-te ! continua Cora, dupa 0 scurta pauza, in care paru ca lupta sa inlarure ternerile pe care voia sa le ascunda. Moartea este ceea ce ni se poate intl'mpla mai rau, ~i este un tribut pe care orice faptura trebuie sa-l plateasca lui Dumnezeu, atunci dnd i-o cere. Heyward raspunse mihnit ~i nernultumit : - Cora, sint rnulte lucruri mai rele decit moartea, de care poate sa va scuteasca prezenta unui om gat a la orice sacrificiu ! Cora nu r aspunse nimic si, acoperindu-si Fata cu salul, o lua de brat pe Alice, care era aproape pierita de spairna, ~i intra cu ea in cea de-a doua pesters.
departare. .

l'

JX

Bucura-te Zn liniste : surizi ~i alunga. iubito, gindurile negre care-ti apasa fruntea neprihanita (Moartea Agrippinei)

Linistea subita ~i aproape magica ce a urrnat zgomotelor luptei, tulburata numai de vuietul cascadei, 11 facuse pe Heyward sa-si inchipuie d se trezea dintr-un vis; §i cu toate d tot ce vazuse ~i facuse, toate evenimentele la care participase erau adinc sapate in min tea lui, ii era greu sa se convinga d aceasta era realitatea. Nestiind ~nd nirnic despre soarta acelora care incercasera sa-si salveze viata in valurile repezi, ascultii mai indi cu arentie dad nu se aude vreun semnal, vreun strigat de bucurie sau de· durere, care sa anunte reusita sau sfirsitu] dezastruos al primejdioasei lor actiuni. Dar in zadar ; 0 data cu Uncas disparuse orice urma a celor indmplate §i orice veste despre soarta lor. Chinuit de indoiala, Duncan uita de precautiile ce-i fusesera atit de des recomandate 1n tirnpul luptei §i nu sovai sa inainteze pe buza prapastiei ; dar nn putu distinge vrcun semrr-daca prierenii sai sint in siguranta ori daca inarnicii se apropie sau sint ascunsi prin apropiere. Pad urea care marginea riul parea lipsira iarasi de orice suflare a vietii. In locul urletelor de mai inainte se auzea acum doar vuietul caderii de apa. 0 pasare de prada, coco pta pe ramurile uscate ale unui pin putrezit, situ at la oarecare distanta, care parea d fusese spectatorul imobil al luptei, i§i lua zborul in ace a clipa si descrise in aer cercuri mari, dupa vreo prada nevazuta. In acelasi timp 0 gaita, al carei ~ipat strident Iusese acoperit de strigatels salbaticilor, spinteca iarasi linistea, Fericita a fosr Lisata in posesia dorneniilor ei pustii. Accste difcrite

ca

S9

scmne ale singuratatii facud~ sa pltrundl In inirna lui Heyward 0 raza de Imbarbatare ~i maiorul sesimri gat a sa intreprinda ceva, Increzator b sorrii izbinzii, - Huronii nu se vad - spuse el apropiindu-se de David; care sedea pe un bolovan, cu spatele sprijinit de peretele de 5tlllca, inca naucit de lovitura pe care 0 primise. Sa ne retragem in pestera ~i sa lasam restul In grija Providentei. - Imi aduc arninre doar ca, impreuna cu doua doamne, am Ina.ltat slava lui Dumnezeu - zise rnaestrul de psalmodie - dar de atunci judecata cerului m-a pedepsit pentru pacatele mele, Iiindca pare-mi-se d m-a cuprins un somn care nu era somn, ?i urechile mi-au fost sfisiate de sunete discordante, de pard natura si-ar fi uitat armenia, iar timpul lumii acesteia si-ar fi vestit sflrsitul. - Sarmane ! spuse Heyward. N-a lipsir mutt ca sfirsitul vrernii dumitale parnintesti sa fi sunat Intr-adevar. Hai, vino dupa mine! Te voi conduce inrr-un loc ferit, unde vei .£i crutat de orice alte sunete decit ale psalmodiei dumitale •.·. - Caderea aceasta de ape este ca 0 melodie - spuse David, apasindu-si mina pe frunte. Sunetele cascadei stot dulci urechilor mele ! Dar nu stiu daca nu mai plutesc inca in aer strigatele acelea confuze Si Ingrozitoare, ea ~i CWQ. spiritele tuturor procletilor.i. .. -:- Nu,acum nu - n Intrerupse Heyward, nerabdator urletele acelor demoni au incetat ~i sper ca s-au retras. Acum este liniste deplina, nu se-aude decit apa fluviului. Intradeci In pestera, unde vei putea clnta dupa pofta inimii ! David surise rnelancolic, dar 0 sclipire de satisfactie ii straluci in oehi cind auzi aceasta aluzie la scumpa lui vocatie, Nu sovai de loc sa se lase condus intr-un loc care 55.-i permid sa-si cinte psalmii si, sprijinit de bratul maiorului,. patrunse in pesters. . Prima grija a lui Heyward - imcdiar dupa intrarea lor - a fost sa mascheze deschizarura cu un maldar de saxaFrax ; inapoia acestui slab rneterez intinse paturile indienilor, ca s-o astupe si mai bine. Acurn, numai a slabd raza de lumina strabatea in grata, prin cea de a doua iesire, care era foarte strhnta ~icare - cum am spus-o - dadea pe un brat al riului, ce se intilnea eu celalalt putin mai ios, . - Nu-rni place - spuse el, terrninind de baricadat intrarea - acest principiu al indienilor de a ineeta lupta in cazurile ce li se par desperate. Principiul nostru spune ca spcranta sa nu piara cit mai e viata ; asta e In orice caz. Q
90

maxima care se potriveste mai bine cu firea soldatului. C~t despre dumneata, Cora, nu e nevoie sa-~i adresez cuvinte de
~ncurajare ; dirzenia ~i judecata durnitale stiu ce are de facllt L> fata in aceste imprejurari. Dar n-am purea face cumva sa uscam lacrirnile durnnisoarei care-ti plinge la piept? - Sint rnai linistita, Duncan - spuse Alice, desprinzindu-se din bratele surorii de si incerdnd sa para linistita, cu toate ca obrajii Ii erau scaldati In lacrimi. Acum sint mult rnai linistita. In acest loc singuratic nu avem desigur a ne Ierne de, nimic; cine ne-ar putea descoperi? Sa ne punem nadejdea in acesti oameni inimosi, care s-au expus la atitea primejdii ca sa ne poata ajuta ! , - Scumpa noastra Alice vorbeste acum ca 0 adevarata Hid a lui Munro! spuse Heyward, inaintind si strlnglndu-i mina, Cu asemenea exemple de curaj, orice barbae ar rosi dad nu s-ar purta ca un erou ! Le conduse apoi in fundul pesterii ~i strinse cu putere in mina pistolul, in timp ce iilcruntarea sprincenelor arata ca era hotarit la orice. Dad navalesc huron ii, nu vor patrunde aici chiar asa usor cum cred ei - murrnura el. Si, sprijinindu-se de stinca, astepta desfasurarea evenimentelor, ell ochii mereu atintiti asupra singurei iesiri a adapostului lor. liniste indelungara urrna ulrimelor cuvinte ale maiorului. Aerul proaspat al dirninetii parrunsese in greta, ~iinfliIen~alui binefacatoare produsese un fericit efect asupra sufletului celor asediati. Fiecare clipa care se scurgea, fara a aduee eu ea semnele unor noi primejdii, le aprindea in inirna pilpiirea de speranta care licarea In fieeare, cu toate d nici unul dintre ei nu indraznea sa imparta~easd celorlalti 0 nadejde pe care clipa urmhoare ar fi putut-o spulbera. Numai David pare a strain de aceste ernotii. 0 raza de lumina, porn ita din str imta iesire a pesterii, 11 arata foarte ocupat cu rasfoirea cartuliei lui, ca si cum ar fi cautat un psalm mai potrivit cu situatia de acum. Probabil se hotarise sa ia de bune cele spu~e de maior, cind 11 adusese in pesterji, In sHqit, stradania lui i~i obtinu recompensa. Fara apologie, fara explicatie, exclarna deodata cu glas tare: ; - "Insula Wight 1 - sufla in ciudatul lui diapazon, l?i incerca glasul prin dteva sunete surde, pentru a-si gasi tonul

ca

1 Este 0 caracrcrisrica a psalmodici americane ca ariile sa se deosebeasca unele de altcle prin nume de erase sau provincii, cele mai apredate fiind : Danernark, Loraine ji Insula Wight, (n.t.)

91

just, §i vocea-i arrnonioasa purcese apoi intru cintarea pe care - Nu-i primejdios? intreba Cora, intordndu-§i brusc ochii negri catre maior. - Bietul om ! spuse Heyward. Vocea ii e prea slaba ca sa poata strabate zgomotul cascadei. Sa-l lasarn deci sa se consolcze In felul lui, dat fiind ca nu e nici un rise. - "Insula Wight"! repeta David, privind in jurul lui dernn ~i mindru, de pard s-ar fi aflat printre scolarii lui. Este 0 arie frumoasa ~i are cuvintele foarte solemne.· Sa 0 intonarn deci cu tot respectul cuvenit ! Dupa ce-si ingadui un moment de tacere, desigur in scopul de a atrage ~i mai mult atentia auditorilor sai, cintaretul incepu sa cinte, mai indi cu glas scazut, apoi din ce in ce mai ridicat, bdt pesrera se umplu de sunete armonioase. Melodia, pe care slabiciunea vocii 0 facea pard mai miscatoare, ii cuceri incetul cu incetul pe cei ce 0 ascultau, faclndu-i sa tread cu vederea proasta traducere a texrului pe care Gamut 1'1alesese cu atita grija. Alice i~i sterse lacrimile fara sa-§i dea seama §i-~i opri ochii induiosati asupra palidului cintaret, cu 0 Indntare sincera pe care nu cauta s-o ascunda, Cora surise aprobator la eforturile pioase ale aceluia care purta numele poetului iudeu, in vrerne ce Heyward, parasindu-si 0 clip a veghea, admira deopotriva entuziasrnul scinreietor din privirile cintaretului §i stralucirea atit de dulce din ochii Inca umezi ai tinerei Alice. Muzicantul l§i dadu seama de interesul pe care-l trezca. Amorul lui propriu, satisfacut, ii dadu noi puteri, §i vocea lui l§i recl?tiga volumul ~i bogatia, fara a pierde nirnic din dulccata. Boltile pesterii rjisunau de aceste sunete melodioase, cind un strigat ingrozitor il facu sa amuteasca, de pard cineva i-ar fi pus deodata un calus, - Sintern pierduti ! striga Alice, aruncindu-se in bratele Corci. - Inca nu, inca nu! spuse Heyward tulburat. Strigatul salbaticilor vine din centrul insulei ; a fost probabil pricinuit de vederea tovarasilor lor rnorti. Noi nu sintem descoperiti §i putern inca spera. Oricit de slaba ar fi fost speranta data de Duncan, ea fu binevenita, fiindca vorbele lui Ie facura pe cele doua surori sa-§i dea seama ca pot sa astepte desfasurarea evenimenrelor I'n liniste. Alte strigate urrnara, ~i in curind se auzira glasurile salbaticilor care acum ajunsesera pe stinca de deasupra
92 .

o anuntase.

celor doua pesteri, Vazduhul continua sa rasune de urlete, pe care numai omul le poate produce ~i numai cind este tn cea mai cornpleta stare de barbarie, In curind aceste zgomote Infricosatoare se pornira din toate parrile ; unii i~i chemau tovarasii de pe marginea apei, altii le raspundeau de sus, de pe stl'nd. Citeva strigate rasunarji in vecinatatea crjipaturii ce despartea cele doua pesteri. Ele se amestecau cu altele pornite dinspre ripa In care accm coborisera dtiva huroni. Intr-un cuvint, aceste urlete Infricosatoare se Inmulteau ~i se apropiau din ce in ce, astfel Indt cele patru persoane refugiate in greta sirntira mai mult ca niciodata ca trebuie sa pastreze cea mai mare liniste. In mijlocul acestui tumult se auzi un strigat de triumf, la 0 mid distants de intrarea mascara cu ramuri de saxafrax. Atunci Heyward, convins d se descoperise aceasta iesire, l~i pierdu orice speranta. Dar se linisti auzindu-i pe salbatici alergind spre locul unde vinatorul l~i ascunsese pusca, ce, din intimplare, fusese gasira. Acum chiar putea distinge cite ceva din' ceea ce-si spuneau huronii, Iiindca salbaticii rosteau ~i cuvinte Imprumutate din limba vorbita in Canada. Mai multe glasuri strigara in acelasi timp: "La Longue-Carahine!" ~i ecourile repetara acest nume dat unui celebru vinator, care servea indeobste ca cercetas in tabara engleza, Astfel Heyward ana abia acum cinc-i fusese calauza, Cuvintele : "La Longue-Carabine ! Carabina-Lunga !" treceau din gura In gurji, ~i toata haita navalitorilor parea d se adunase in jurul unui trofeu care indica moartea stapinului acelei faimoase flinte. Dupa 0 consfatuire zgornotoasa, intrerupta adesea de izbucniri de 0 bucurie salbatica, huronii se despartira si alergara in to ate partile, faclnd sa rasune vazduhul de numele acelui inarnic despre care Heyward Intelese, dupa unele crimpeie de cuvinte, d sperau sa-i gaseasd ~i lesul In vreo crapaturii de stinca. - Acum e momentul eel mai gray ! sopti el Incet de tot celor doua surori care trernurau. Dad aceasta greta scapi cer cetarilor lor, slnfem salvati. In orice caz, dupa cele ce spuneau, sintern siguri d prietenii nostri nu le-au cazut In g~eare §i putem spera d In doua ore Webb ne va trirnite ajutor. Citeva minute se scursera Intr-o tacer e plina de nesiguranta ~i totul anunta ca salbaticii isi continuau cercetarile cu sporita atentie. De mai multe ori ii auzira trecind prin defileul strirnt care despartea cele doua pesteri ; aceasta se
93

p~t.ca recunoaste dura. Iosnetul frunzelor care se rupeau sUD picioarele lor. In sfirsit, grarnada adunata de Heyward fu hnpirisa b 0 parte ~i 0 raza de lumina patrunse, dintr-acolo, In grota, Cora strinse pe Alice la piept, cuprinsa de groaza, ~i Duncan se r idica cu iuteala fulgerului. Strigate puternice izbucnira ~i din pestera vecina, Huronii 0 descoperisera in sfirsit ~i intrasera si acolo, iar dupf numarul glasurilor ce se auzeau., pare a ca toata trupa se strinsese aici sau se ingrarnadise la intrare. Cele doua pesteri erau la distanta arlt de mica una de alta, indt maiorului i se paru irnposibil sa nu Ii se descopere ascunzatoarea, Minat de acest gind cumplit, se repezi spre bariera Fragila, care nu-l despartea decit cu citiva pasi de inamicii sai invequna~i ~ se apropie chiar de. mica deschizarura pe care ofacuse Indmplarea ~i-~i lipi de ea ochiul, ca S:l observe miscarile salbaticilor. Chiar I1nga bratul sau se aHa un indian de 0 statura colosala ; parea d vocea lui da ordinele pe care ceilalti le executau: Putin mai departe vazu prima pestera plina de huroni, Navalitorii scotoceau prin toate cotloanele, cu cea mat scrupuloasa luare-arninte. Singeie care cursese din rana lui David inro~ise grarnada de frunze de saxafrax pc care Iusese culcat, Descoperind-o, indienii scoasera strigate de biicurie, asemfnatoare urletelor unei haitc de ciini care regasesre pista pierduta. Irnediat incepura sa dea la 0 parte ramurile, ca vada dad nu ascundeau pe dusrnanul atit de urjt ~i temut 'de ei. Para sa stie, ei le aruncau in intervalul care despartea cele doua pesteri. Un razboinic cu un chip 1nspaimintator se apropie de ~d, tinind in mIni un brat din aceste ramuri, ~i ii a:-Jta cu un acr de triumf urrnele de singe de care erau acoperite, pronuntind en vioiciunc clteva fr aze. Heyward le ghici ia~elesul, auzind repetindu-se de mai multe ori cuvintele "La Longue-Carabine", Indianul azvirli ramurile pe care Ie tinea lnmina, tot peste gram ada asezata de maior In fata 'intrarii celei de a doua pesteri ~i astupa lumina ee patruridea prin deschizatura. Tovarasii sai, imitindu-l, aruncara tot acolo rarnurile pe care le luau din prima pesterii ~i ~ntaridi. astfel fad voie siguranta aeelora care se refugiaserii In cea de a doua, caci nimeni nu se mai putea gindi sa dea la 0 parte un merman de mar acini, despre care fieeare huron credea ca s1nt aruncate de ccilrlti 1n tirnpul cercerarilor. Pe mjisura ce paturile ~ntinse acolo erau impinse de ramurile ingradite intr-o rnasa compacta, Duncan respira mai

sa

94

usurat, In virful picioarelor se indrcpta spre locul din centrul pesterii, de unde putea vada iesirea catre riu. Indienii rareau di renuntasera sa mai caute ; se auzea cum ieseau din pestera spre locul un de acosta sera; urletele lor desperate ar~t.au se adunasera iar In jurul cadavrelor camarazilor

sa

ca

UC1~1.

Abia atunci maiorul se tntoarse spre cele doua Femei ; cit durase acest scurt rastimp de pericol iminent se ternuse ca nelinistea zugravita pe chipul sau sa nu alarrneze ~i mai mult pe cele doua tinerc, care erau ~i asa destul de 1ngrozite. ___:. u plecat, Cora - sopti el. Alice, au fugit pe drumul A pe care au venit. Sintem salvari ! Sa mulrurnim cerului, caci numai el ne-a putut scapa de acesti dusmani nemilosi. - Rog pe bunul Dumnezeu sa primeasca fierbintile mele multumiri l spuse Alice, smulgindu-se din brarele surorii sale ~i aruncindu-se In genunchi, pe stinca, Pe bunul Dumnezeu, care a xrutat lacrimile unui rata lncaruntit §i a salvat viata ace lora pe care-i iubesc atit ! Heyward ~i Cora - mai si:lipina pe sine decit sora ei privira cu induiosare aceasta manifestare ernotionanta §i rnaiorul se gindi ca niciodata evlavia nu s-a ararat sub 0 forma mai seducatoare decit In rugaciunile Alicei. Ochii Ii straluceau de focul recunostintei, obrajii sai redobindisera toata prospetimea, §i pe chipul ei se putea citi cit era de miscata. Dar cind incepu ruga, cuvintele parca-i Inghe~asera; 0 paloare de moarte Ii acoperi -chipul, iar privirea-i deveni fixa ~i plina de spairna ; rniinile tncle~tate, pe care le ridicase spre cer, aratara catre iesirea ce da spre rlU si tot corpul Incepu s:i-i tremure. Ochii lui Heyward urmarira imediat direcria miinilor Alicei §i pe pragul intrarii pesterii zari lID om cu chipul salbatic ~i feroce. tn acea clips .recunoscu pe rniselul lor insotitor ; era Vulpea-Sircata. In acest moment de snrpriza §i groaza, maiorul nu-si pierdu cumpatul, Dupa Infatiprea indianului l~i dadu searna d ochii lui, obisnuiti cu lumina zilei, nu strabatusera Inca lnnmericul care domnea In ~e~tera. Crezu chiar ca, retragindu-se cu cele doua femei lntr-un colt mai lntunecos decit acela unde se afla David, ar putea scapa privirilor trad::itorului. Dar 0 expresie de cruda satisfactie se zugrjivi deodata pe chipul salbaticului, Era prea tirziu ; fusesera descoperiti. Maiorul nu putu suporta expresia brutala ~i rriumfatoare care dovedea ca totul era pierdut; neascultind decit de ura sa ~i gindindu-se numai cum ~a ucida pe acest perfid dusman,
95

l~i descarca pistolul in direqia miselului. Impuscatura rasuna ca 0 eruptie de vulcan, si cind curentul din pestera risipi Fumul, in locul un de zarise pe indian Heyward nu mai vazu pe nimeni. Alerga la deschizatura ~i-l viizu pc tradator strecurindu-se indaratul unei stinci care-I Hicu nevazut, o liniste adinca urrna detunaturii, ce Ii se paru indienilor ca iese din maruntaiele parnintului. Dar dupa ce Vulpea scoase un chiot lung de bucurie, un urlet general Ii raspunse : tori tovarasii sai se adunara iar, se inapoiara 111 defileul care despartea pesterile si, Inainte ca Heyward sa aiba timp sa-~i revina din consternare, bariera slaba de saxafrax fu data peste cap, salbaticii se repezira 1n grots si, apucind pe cei patru dlatori ce se aflau acolo, ii tlrlra afara, in rnijlocul huronilor triumfatori.

Mi-e teamli ca luliae dirnineatd sa nu dormim la Fcl de muIr, pc cit am veghcat noaptca trecuta,
SHAKr.SPl'.~KE

(Visu! unei nopti de vari)

De indara ce Duncan ~~i reveni din socul provocat de aceasta neasteptata nenorocire, lncepu sa observe chipurile ~i modul de comportare al cclor ce-i capturasera. Indienii, contrar obiceiului lor de a-~i sarbatori nebuneste triumful, respcctau nu nurnai pe cele dona surori Inmarmurite de spaima, ci chiar pe dinsul, Desi costumul sau militar ~i mai ales epoletii atrasesera atentia citorva indivizi care intinsesera de mai multe ori mina, cu ochii sclipind de dorinta de a-si rnsu~i aceste podoabe, un ordin al ~efului, rostit pe un ton autoritar, ii oprise, ~i Heyward se convinse d avcau un motiv special de a-i cruta, eel putin deocamdara. In vreme ce doar citiva dintre cei mai tineri dadcau asernenea semnc de desarta slabiciune, razboinicii mai experirnentati continuau sa explorcze cu luare-aminte ceie doui pcsteri, scotocind .prin toate crapaturile stincilor, iar lnfltisarea lor arata roadele vicroriei obtinute nu-i rnultumiserd, Fiindca nu putuscra totusi dcscoperi victimele pe care dorcau se razbune, salbaticii se apropiara de cei doi barba~i ~i Ii intrebadi rastit, intr-o franceza stilcita, un de era eel ntII11lE Carabina-Lunga. Duncan se preface a nu intelege intrebarile lor repetate, iar David, care nu sria boaba Frantuzeste, nici nu mai trebui sa sc prcfaca. In sHqit, obosit de insistentele lor ~i ternindu-se sa nu-i scoata din sarite prin tacerea lui illcapatmata, duta din ochi pe Magua, care ar fi putut servi ca interpret, hotarindu-se sa raspunda acestui interogatoriu

ca

sa

7-

Uhimul mohican

97

o putere asupra Vulpei-Sirete,

care devenea din clips in clipa tot mai insistent ~1 mal ameIlin~ator., " , Purtarea acestui salbatic se deosebea izbitor de aceea a tovarjisilor lui. Nu luase parte In nici un fel la noile cercetari facute dupa capturarea celor patru prizonieri ~i I'n timp ce citiva huroni, pe care setea de jaf Ii facuse sa scoroceasca prin ranita cercetasului, l~i lmpaqeau acnm cele clteva boarfe sadicacioase asezat la 0 oareeare distantii indaratul celorlalti, Vulpea-Sircata parea adt de linistit, atir de satisfacut, Inch era evident ca eel put in In ceea ee-l privea obtinuse prin tradarea lui tot ce dorise sa c1~tige. Clnd oehii maiorului lntilnira privirile taioase, desi calme, ale dlauzci sale, Ie evita cu scirba ; sirntind I'nsa nevoia sii-si ascunda dispretul lntr-un astfel de moment, facu un efort si-i adresa cuvintul : - Vulpea-Sireata este un razboinic prea viteaz -I'i spuse 'dlnsul, stapinindu-se - ca sa refuze sa explice 11I1Ui om neinarmat ce vor de la el aceia al carer prizonier este. - Vor sa stie unde este vinatorul vcare cunoaste toate cararile padurilor - raspunse Magua l1'tr-o engleza stricatii, rlnjind ~i apasindu-si mina .pe frunzele de saxafrax cu care-si bandajase rana proaspata de la umar, Carabina-Lunga l adauga el. Pusca lui e buna, ochiul nu i : 'lnchide se niciodata, dar, ca ~i pusca cea mica a sefului alb, nu are nici.

- Le Renard este prea viteaz - spuse Heyward - ca. se gindeasca la loviturile primite I'n razboi sau la mina care .i le-a dat. - Eram oare I'n r5.zboi replica. Magna cind indianul ostenit se odihnea pe trunchiul unui stejar, ca sa-~i, gusre turta? Cine a umplut tufisurile cu dusmani la pinda ? Cine a tras curitul ? Cine avea pacea In yorba si singele In, suflet P Spus-a oare Magua eli securea razboiului este dezgropata ?Si el a dezgropat-o? Heyward nu lndrazni sa-~i contrazica aeuzatorul, rcamintindu-i de tradare, dar nu voi niei sa-~i Infdneze dispretul, cedndu-i scuze. De aceea racu. Pe de alta. parte, Magua paru ca nu vrea sa continue discutia, Se a~eza din nou pe stinca de pe care se ridicase adineauri. Dar strigatul : "La Longue-Carabine !" izbucni de indata ce salbaticii, nelinistiri, l~i dadura seama ca aceasta scurta convorbire s-a termin at.

sa

care-I ascund! . , - A scapat, a fugit departe - raspunse maiorul. Magua surise dispretuitor. . - Clnd ornul alb moare - spuse el - se crede scapat. <far pieile-rosii stiu cum sa chinuiasca ~i sufletul vrajrnasului lor. Unde-i estehoitul ? Arata-le huronilor scalpul lui. - N-a murit, a fugit. - Este el pasare, sa-si poata lua zborul cind vrea? intrcba indianul, scuturind caput neincrezator. E peste, poata iuota pc sub apa? ~etul alb citcste in cartile lui ~ crede ca huronii n-au judecata. . - Fad sa fie peste, Carabina-Lunga poate inora cum zici. Dupa ce si-a tcrrninat praful de pusca, s-a aruncat In curentul apei, care l-a dus departe, In timp cc rochii hnronilor erau acoperiti de un nor. - ~i pentru ce scful alb n-a Hicut ca el? De ce ra ramas? El e 0 piatra care merge la fundul apei, sau parul ii a rde capul? Vrea sa fie scalp at ? - Dad tovarasul tau, care si-a pierdut viata In prap.istie, ar putea sa-ti raspunda, ti-ar spune cl nu sint 0 piai:ra raspunse maiorul, crezind-ca trebuie sa fad uz de acest stil ostentativ, care stirneste rotdeauna admirarsa salbaticilor. Oamenii albi socotesc l'nsa ca nurnai lasii i~i para.sesc femeile. Magua rnurrnura printre dinti citeva cuvinte de neintelcs ~i apoi spuse : -~i delawarii stiu sa inoate tot asa bine cum stiu sa sc strecoare printre buruieni P Unde este Sarpele-cel-Mare j Huronul rostise nurnele in canadiana : Le Gros-Serpent. Heyward i~i dadu scama d inamicii sai cunosteau chiar mai bine dccit el pe cei doi salbatici careii Fusesera tovarasi de primejdie. A plecat tot pe apa-n jos - raspunse el in sila. - Dar Le Cerf-Agile nu e aici? - Nu stiu cine-i Cerbul-cel-Sprinten - replica rnaiorul, cdutind sa cistige timp. - Uncas spuse Magua, pronuntind acest nume delawar chiar cu mai mare greutate decit cuvintele eng.eze, ,,'Bounding Elk" este numele cu care omul alb cheama pe t1narul ~ohican.

viata lui Carabina-Lunga

ii

auzi?

rosti

Magua

sau, de nu, vor varsa singele acelora

nepasator.

Huronii

: rosii

eel'

sa

99

- Nu ne putern ~ntelege! raspunse Heyward, dorind sa prelungeasd discutia. Cuvintul elk inscamna elan; accla de deer caprioara ; cerb se spune stag. - Da, da - murrnura indianul, vorbind singur in limba S:1. Ferelc-Palide sint niste femei limbute ; au mai multe cuvinte pentru acelasi lucru, ~n timp ce 0 piele-rosie vorbcste o data si bine. Adresindu-se atunci maiorului in englcza sa stricata, Ii justifies numele pe care canadienii n daduserii tinarului rnohican : Caprioara e sprintena, dar slaba - spUSC! el. Elanul si cerbul sint sprinteni, dar ~i puternici. Fiul $.1rpelui-cel-Mare se chearna de aceea "Le Cerf-Agile". A siirit peste riu, ~n padure ? - Dad vorbesti de tlnaml delawar raspunse Heyward afla ca si el a plecat pe firul apei. Cum pentru un indian nu era nimic neverosimil In accst fel de a fugi, Magna se aridi mai iucrezator. El admise chiar ca ceie auzire sint adevarate, cu 0 graba care era 0 nulla dovada a putinei importante pe care el personal '0 ariita capturii aces tor indivizi. Dar tovarasii .sai nu erau de aceeasi

piirere.
Huronii asteptara rczultatul acestei scurte convorbiri 1n mai mare liniste, cu rabdarea care caracterizeaza pe salbatici, Cind Heyward tacu, toti ochii se indreptara spre Magua, cerindu-i il1 acest mod expresiv rezultatul celor discutate. Indianul intinse bratul spre riu ~i citeva cuvinte adaugate acestui gest au fost de ajuns pentru a-i face sa In,eleaga ee se intimplase cu aceia pe care voiau sa se razbune. Vestea se raspindi printre ei irnediat, si huronii scoasera urlete infricosatoare, care aratau cit de furiosi erau ca victimele Ie scapasera. Unii alergau ca niste "nebun i, dind din rniini ; altii scuipau 111 rill, ca pentru a-I pedepsi d a favorizat evadarea fugarilor, lipsindu-i pe invingatori de drcpturile lor legitime; ceilalti, ~i nu erau din cei mai putin de temut, aruncau priviri nerniloase spre captivii aflati III puterea lor, parind ca-i oprestc de la 0 razbunare cruda numai obisnuinta lor de a-si stapini pornirilc. Erau ~i unii care Insoteau accst limbaj mut cu gesturi amenintatoare, nelnduplecari nici de fapturile firave, nici de frumusetea celor doua fete. Unul dinrre ei merse chiar pina acolo, Inch apuca cu 0 mina parul lung si frumos de pe umerii Alicei, in timp ce altul, rotind un cutit deasupra capului, parea d arata In ce chip ingrozitor ar putea-o lipsi de aceasta minunata podoaba. cea
100 •