International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”

Iaşi, România, Nov 5-7, 2009

2.8.Evaluarea riscului de afuiere a infrastructurii

podurilor de şosea
Cristian Blejeru1, Constantin Ionescu2
1
Phd, “Gh. Asachi” Technical University of Iasi, Iasi, 700050, Romania
2
Professor,Department of Structural Mechanics, “Gh. Asachi” Technical University of Iasi, Iasi,

Summary

Lucrarea de faţă analizează fenomenul de afuiere al infrastructurii podurilor de

şosea din punctul de vedere al cauzelor care declanşează şi întreţin acest fenomen,
coroborate cu efectele ce se manifesta la nivelul structurii de rezistenţă a podului.
Lucrarea propune în acelaşi timp o metodă de evaluare a riscului de afuiere a
infrastructurii podurilor de şosea, pentru a facilita stabilirea momentului optim al
lucrărilor intervenţie, in vederea prelungirii vieţii structurii.

KEYWORDS: afuiere, afuiere locală, afuiere generală, infrastructură, pilă, culee,

suprastructură, albie minoră, albie majoră, curs de apă.

1. INTRODUCERE

1.1. Consideraţii asupra modificării regimului cursului de apă

Apele curgătoare, mai ales cele care au paturile şi malurile formate din material
necoeziv, se comportă ca sisteme dinamice – traseul lor în plan, profilul
longitudinal şi cel transversal se pot modifica pe parcursul duratei de viaţă a
podului [1].
Cauza acestor modificări o constituie mişcarea aluviunilor. Acestea sunt particule
solide care se desprind din patul albiei sub acţiunea apei şi sunt antrenate de
curenţii cursului de apă. În albiile r฀urilor se disting următoarele fenomene:
▪ eroziunea datorată dezagregării solului sub acţiunea apei sau a altor agenţi;
▪ transportul aluviunilor de apă;
▪ depunerea sau sedimentarea aluviunilor transportate în zona podului;
Zonelor de munte şi de deal le este caracteristică o eroziune mai puternică, cu
particule mai mai mari, iar zonelor de câmpie le este caracteristică sedimentarea
aluviunilor, care sunt mai fine datorită uzurii acestora pe parcursul transportului.
Regimul de curgere liberă al apelor este influenţat pe de o parte de modificarile
geomorfologice ce au loc în timp, dar şi de intervenţiile omului asupra albiei.
2 C. Blejeru, C. Ionescu

Modificările naturale ale cursului de apă se pot produce lent şi cu o evoluţie

previzibilă, în cazul schimbării traseului acestora, sau intr-un interval scurt de timp,
ca în cazul inundaţiilor.
Pe lângă modificările naturale ale cursului de apă pot să apară şi modificări
datorate intervenţiei directe sau indirecte a omului asupra albiei, ca de exemplu:
▪ amplasarea incorectă a plantaţiilor în zona albiei;

Foto 1. Pod pe DJ207C, km 6+075,peste r฀ul Siret, localitatea Ion Creangă, jud. Neamţ

▪ construcţia barajelor şi lacurilor de acumulare în zona podului;

Foto 2. Pod pe E85, peste r฀ul Bistriţa, localitatea Şerbăneşti, jud. Bacău.
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 3

▪ exploatarea necorespunzătoare a produselor de balastieră şi amplasarea

incorectă a acestora în raport cu amplasamentul podurilor;

Foto 3. Exploatarea produselor de balastieră

▪ realizarea unor poduri sau amenajări de albii (apărări de maluri, lucrări de

dirijare, praguri de fund).
Toate aceste intervenţii modifică regimul natural de curgere a râurilor, afectând
capacitatea acestora de a transporta şi depune materialul solid. Efectele, cu impact
asupra stabilităţii şi exploatării normale a podului, se materializează în eroziunea
patului albiei şi a malurilor, modificarea traseului în plan al albiei, modificarea
secţiunii de scurgere a apelor în zona podului.
În cadrul activităţilor de întreţinere, consolidare, reabilitare a podurilor în
exploatare, apare frecvent necesitatea efectuării unor intervenţii locale asupra
patului albiei sau a malurilor în vederea protecţiei podurilor. Soluţiile optime de
intervenţie şi momentul optim al intervenţiei nu se pot stabili fară cunoaşterea
tipului albiei, a materialelor care alcătuiesc patul albiei şi malurile, a sensului
curentului principal şi a altor date care permit evaluarea stabilităţii cursului de apă
şi a riscului de afuiere a infrastructurilor podurilor.
În funcţie de forma geometrică a albiei r฀ului în zona podului pot fi înt฀lnite
următoarele situaţii [2]:
▪ poduri peste cursuri de apă av฀nd numai albie minoră (fig. 1.a), sau numai
albie majoră, sunt caracteristice cursului superior al râului, văilor adânci în
formă de chei, sau văilor cu profil transversal în formă de “V”;
▪ poduri peste cursuri de apă care au at฀t albie minoră, c฀t şi una sau mai
multe albii majore (fig. 1.b), sunt cele mai frecvent întâlnite pe cursul mediu
al râurilor. Când există mai multe alibi majore (fig. 1.c), acestea sunt
4 C. Blejeru, C. Ionescu

limitate de terase al căror nivel este atins de către ape la debite cu probabilităţi
de depăşire din ce în ce mai reduse.
▪ poduri peste cursuri de apă cu albie minoră multiplă (fig. 1.d);

Qmax
Qmax
Qmed Qmed

a) b)

Qmax

Qmed

c)

Qmax
Qmed

d)

Fig.1. Forme tipice de secţiuni transversale prin albie

a)fără albie majoră; b) cu albie minoră şi albie majoră; c) cu mai multe albii majore
delimitate de terase; d) cu albie minoră multiplă;

Clasificarea cursului de apă se face după următoarele criterii:

▪ după regimul de curgere al râului ;
▪ după forma geometrică a albiei (traseu în plan);
▪ după materialele pe care le transportă ;
După regimul de curgere al râului se disting:
• râuri de munte cu regim torenţial, care au vitezele de curgere v > 3m/sec şi
care transportă material aluvionar cu diametre mari, d > 50mm;
• râuri de deal, cu viteze de scurgere de 1,5 – 3 m/sec, care transportă material
aluvionar cu diametrul d = 10 – 50 mm;
• râuri de câmpie, cu viteze de scurgere v < 1,5m/sec, care transportă material
aluvionar cu diametrul d < 10mm;
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 5

In functie de traseul în plan al albiei acesta poate fi (fig. 2):

• meandrat;
• rectiliniu;
• împletit;

a) meandrata b) rectili ni e c) impletita

Fig. 2. Tipuri de albie.

1.2. Afuierea infrastructurilor podurilor

Afuierile sunt acţiuni de erodare a albiei provocate de creşterea vitezei de curgere

a apelor. Afuierile, (fig.3), se clasifică în:
▪ afuieri generale;
▪ afuieri locale;
Afuierile generale apar în toate secţiunile albiei în care viteza medie a apei
depăşeşte viteza de antrenare a depunerilor de pe patul râului. Ele sunt agravate de
strangularea cursului de apă rezultată la executarea podurilor şi podeţelor. Funcţie
de sistemul de fundare adoptat afuierile generale pot prezenta un grad de
periculozitate mai mare sau mai mic asupra stabilităţii infrastructurilor podurilor.
Astfel, dacă cotele de fundare ale infrastructurilor sunt la adâncime mare, iar
fundaţiile sunt încastrate în straturile rezistente(neafuiabile), spălarea uniformă a
albiei pe o anumită adâncime nu este periculoasă şi va înceta odată cu formarea în
timp a unei secţiuni suficiente de scurgere a apei.
Când însă infrastructurile sunt fundate pe piloţi sau la adâncimi mici, trebuie luate
masuri de prevenire a afuierilor generale, protejându-se fundul albiei în jurul
infrastructurilor cu anrocamente sau saltele de gabioane.
6 C. Blejeru, C. Ionescu

Afuierile locale se manifestă în apropierea infrastructurilor şi periclitează

stabilitatea acestora.

Pat initial albie

Afuiere locala Afuiere generala

Fig. 3. Afuierea generală şi locală

1.3. Efectele afuierilor asupra structurii podurilor

Afuierile locale reduc suprafaţa de rezemare a fundaţiei infrastructurii, cresc

presiunile pe teren în zona de contact şi pot determina atat deplasarea pe verticală,
provenită din tasarea terenului, cat si deplasarea unghiulara infrastructurii.
La o structură cu o singură deschidere rotirea infrastructurilor, datorită afuierii
locale sau erodării betonului din fundaţie, se poate produce la una din culei sau la
ambele culei. În amândouă cazuri rotirea este limitată de prezenţa tablierului.
Rotirea culeii din dreptul reazemului mobil, la structura cu o singură deschidere
(Fig.4.) are ca efect:
▪ deformarea puternică a aparatelor de reazem mobile din neopren (sau penduli)
şi blocarea acestora;
▪ închiderea rostului de dilataţie;
▪ fisurarea zidului de gardă al culeei, banchetei cuzineţilor, zonei de reazem a
grinzii;
Rotirea ambelor culee poate avea ca efect modificarea schemei statice a grinzilor
principale, din grinzi simplu rezemate în grinzi dublu articulate.
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 7

Rotire impiedicata de
tablier Tablier

Reazem mobil Reazem fix

Culee Culee

Afuiere
Degradare beton fundatie
Tasare inegala

Rost de dilatatie inchis

Rost de dilatatie inchis
Zid de garda Zid de garda

Fisura
Fisura
Fisura Fisuri

Pendul rotit
Reazem mobil
Culee din neopren Culee
foarte deformat

Fig. 4. Deplasarea culeei limitată de tablier.

Zona cea mai predispusă la afuieri locale, în cazul culeelor, o constituie zona din
dreptul muchiei amonte a acesteia (Fig. 5).

A fuierile cele
m ai ad an ci

sen s de curgere

A fuierile cele
m ai ad an ci

Fig. 5. Afuierea locală a culeelor

8 C. Blejeru, C. Ionescu

În cazul pilelor afuierea locală a acestora este influenţată de următorii factori[2]:

• lăţimea pilei (fig.6);
• forma avanbecului (fig.6);
• unghiul de înclinare al pilei în raport cu directia curentului de apă (fig.6);
• viteza şi adâncimea curentului de apă;
• materialul din patul albiei;
• acumulările de flotanţi în dreptul pilelor (fig.7);

Forma pilei
Kf
in sectiune transversala


1.00
b

7
c
c 6


b
b/2 1.00
5
b

c 4
0.85
b 3
b

c
2
1.25 
b

1
0° 15° 30° 45° 60° 75° 90°

Fig. 6. Influenţa formei pilei şi a înclinării acesteia în raport cu direcţia curentului apei

afuieri depuneri Flotanti

sedimente
Pila
sens de c
u
curent de rgere sens de curgere
apa
curent de apa
afuieri depuneri Flotanti
sedimente
Pila

Fig. 7. Afuieri şi depuneri de sedimente la pilele oblice. Afuieri amplificate de acumularea

flotanţilor
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 9

Foto.4 Pod pe DC160, km 0+300, peste râul Tazlău, în comuna Brătila; Efectele afuierii
pilei P2 şi ale culeei C2.

Amplasarea oblică faţă de curent a unei pile determină afuierea locală a

avanbecului şi a feţei pilei expuse curentului şi depunerea de material aluvionar la
arierbec şi pe faţa neexpusă(Fig.7). Acumularea de flotanţi la avanbec (Fig.7)
micşorează secţiunea de scurgere a apelor mari, astfel încât afuierea pilelor este
mai pronunţată, cu efect sporit la podurile cu deschideri mici.

2. EVALUAREA RISCULUI DE AFUIERE A

INFRASTRUCTURII PODURILOR DE ŞOSEA

Prin această lucrare se propune elaborarea unei tehnologii de urmărire în timp a

afuierilor infrastructurilor de poduri în special a afuierilor locale care periclitează
stabilitatea infrastructurilor podurilor.
Investigaţiile pe teren se vor desfăşura în două direcţii:
▪ Investigaţii la nivelul structurilor podurilor – stabilirea sistemului de
fundare, determinarea adâncimii de fundare, integritatea betonului din fundaţii
(fig.8).
▪ Investigaţii la nivelul albiei cursului de apă – determinarea cât mai exactă a
secţiunii de curgere a apei în dreptul infrastructurilor, determinarea vitezei
apei în diferite puncte pe sectiunea transversala pentru identificarea curentului
10 C. Blejeru, C. Ionescu

principal, relevarea fundului albiei în jurul infrastructurilor pentru a stabili

zonele efectate de afuieri (fig.8).

Suprastructura
Suprastructura
Elevatie culee
Elevatie pila

Zid intors

Fundatie
Fundatie

N.A. N.A.
N.A.
Hf
Hafuiere

Hf
h

h
H afuiere
H incastrare

H incastrare

Fig. 8 Investigaţii pe teren

Pe baza acestor investigaţii se urmăreşte crearea unei baze de date care sa permită
întocmirea unui raport asupra evoluţiei nivelului afuierilor într-un anumit interval
de timp şi evaluarea impactului acestora asupra stabilităţii infarstructurilor.
În vederea analizei şi interpretării cât mai corecte a datelor şi informaţiilor
acumulate sunt necesare studii complementare cum ar fi:
▪ studii geotehnice în amplasamentul podului care să furnizeze informaţii cu
privire la alcătuitea patului albiei cursului de apă;
▪ studii topografice ale amplasamentului podului punându-se accentul pe
ridicarea topo a albiei majore;
▪ fotografii aeriene care să permită identificarea obstacolelor din albie, a
vegetaţiei din albia majoră astfel încât sa se poată aprecia evoluţia traseului în
plan a cursului de apă;
2.1 Investigaţii la nivelul structurii podurilor

Determinarea adâncimii de fundare prin metoda Răspunsului Dinamic Tranzitoriu

(TDR – Transient Dynamic Response)

Metoda TDR de încercare a elemntelor de fundaţie este capabilă să analizeze

anomaliile acustice corespunzătoare următoarelor situaţii:
▪ La nivelul tălpii fundaţiei;
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 11

▪ Întreruperi datorită spărturilor;

▪ Fisuri;
▪ Reduceri ale secţiunilor;
▪ Zone cu beton de slabă calitate;
Metoda răspunsului dinamic tranzitoriu [3,4] este o metodă de testare
(nedistructivă) prin solicitări de mică intensitate realizată de la suprafaţă (nu
necesită săpături). O undă de presiune plană este indusă de-a lungul întregii
lungimi a elementului din beton testat prin lovirea uşoară a elementului cu un
ciocan. Unda indusă în partea superioară a elementului trece rapid prin beton,
ajunge la partea inferioară a elementului, este reflectată de aceasta şi se întoarce în
integritate sau doar parţial către partea superioară.

Fig.9 Schema de funcţionare a sistemului TDR.

12 C. Blejeru, C. Ionescu

Fig.10 Schema de funcţionare a sistemului TDR.

Cu ajutorul acestui sistem se măsoară atât forţa care se aplică pilotului cât şi
răspunsul rezultat sub formă de viteză, ceea ce permite ca examinarea pilonului să
se facă în ambele direcţii x şi z , adică atăt în adâncime cât şi pe secţiunea
transversală. O astfel de tehnică presupune că datele experimentale pot fi privite în
domeniul timpului sau în cel al frecvenţei iar acest lucru este avantajos pentru
interpretarea rezultatelor.
▪ Răspunsul în domeniul timpului
▪ Răspunsul în domeniul frecvenţei
Răspunsul în domeniul timpului este similar cu cel obţinut prin metoda ‘ecoului
sonic’. În cazul al doilea, rezultatul este direct comparabil cu cel obţinut prin
metoda clasică a ‘vibraţiilor staţionare’.

Studii topografice care vizează structura podurilor

Studiile topografice la nivelul infrastructurii şi suprastructurii podurilor au ca

obictiv urmărirea următorilor parametri:
▪ Deplasări absolute:
o Tasări;
o Deplasări orizontale.
▪ Deplasări relative la rosturile de dilatare-contracţie.
Aparatura şi dispozitivele necesare urmării topografice a structurii podurilor sunt:
▪ borne şi repere topo-geodezice;
▪ mărci de tasare;
▪ mărci de vizare;
▪ staţii totale cu întreaga gamă de accesorii.

Mărcile şi părţile metalice ale reperelor de referinţă şi ale reperelor de siguranţă

trebuie confecţionate din materiale inoxidabile cum ar fi: oţel inoxidabil, bronz,
oţel emailat.
Măsurările se fac cu o precizie de 5 mm pe coordonate şi 2 mm pe cotă.
Prin urmărirea deplasărilor în plan orizontal şi vertical ale construcţiilor prin
metode topografice se determină deplasările sau deformaţiile construcţiilor,
generate de tasări ale terenului de fundare, ca de exemplu: tasarea medie, tasările
relative, înclinări ale fundaţiilor sau ale construcţiei în ansamblu, încovoieri
relative ale tălpilor continue de fundare etc.
Urmărirea tasărilor unei construcţii prin metode topografice constă din măsurarea
modificării cotelor unor puncte izolate, materializate prin mărci fixate solidar de
construcţie, prin raportare la repere de referinţă (repere fixe).
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 13

Plantarea mărcilor de tasare trebuie să asigure verticalitatea pe acestea a mirelor de

nivelment sau montarea dispozitivelor de nivelment hidrostatic.
Plantarea mărcilor de vizare trebuie să permită o vizare precisă şi de la cât mai
multe repere de observaţie.
Mărcile de tasare sunt repere mobile de nivelment, care se alcătuiesc şi se fixează
în elementele de construcţie astfel încât să fie asigurată conservarea lor în timp, pe
întreaga durată a efectuării observaţiilor şi să fie posibilă efectuarea măsurărilor
atât în timpul execuţiei cât şi în timpul exploatării construcţiilor.
Mărcile de tasare se alcătuiesc [3] şi se amplasează astfel încât să nu fie deteriorate
sau astupate de lucrările care se execută ulterior.
Primele măsurători intitulate “starea 0” vor intra în comparaţie cu celelalte ce vor fi
întocmite, conform graficului de urmărire a comportării în timp.
2.2. Investigaţii la nivelul albiei cursului de apă

Investigaţiile efectuate la nivelul albiei cusului de apă işi propun atingerea

următoarelor obiective:
▪ determinarea cât mai exactă a secţiunii de curgere a apei în dreptul podului;
▪ determinarea vitezei apei în diferite puncte pe sectiunea transversala pentru
identificarea curentului principal;
▪ relevarea fundului albiei în jurul infrastructurilor pentru a stabili zonele
afectate de afuieri;

Studii topografice care vizează cursul de apă[2]

Studiile topografice la nivelul cursului de apă se materializează în efectuarea

masurătorilor topografice în albia r฀ului, într-un sistem de proiecţie local,
executându-se:
▪ profile transversale, unul în amonte şi unul în aval de pod. Primele profile vor
fi intitulate “starea 0”, faţă de care se vor face interpretările celorlalte profile
ce se vor executa;
▪ Planul de situaţie cotat sau cu curbe de nivel care va conţine: conturul albiei
minore, conturul albiei majore la viiturile cele mai mari, nivelul maxim al
apelor rezultat din informaţii, zonele de depuneri şi eroziuni, zonele acoperite
cu vegetaţie cu precizarea tipului de vegetaţie, construcţii hidrotehnice
existente, alte construcţii şi instalaţii, poziţia profilelor transversale şi
longitudinale, precum şi o bornă sau alt reper de nivel cotat, uşor de
identificat pe teren. Primul plan intitulat “starea 0” va intra în comparaţie cu
celelalte ce vor fi întocmite;
▪ Profilul longitudinal al albiei pe linia talvegului, pe întreaga lungime raportată
pe planul de situaţie şi cuprinde pe lângă linia talvegului, linia oglinzii apei la
data ridicării şi nivelul maxim al apelor rezultat din informaţii.
14 C. Blejeru, C. Ionescu

Identificarea zonelor afectate de afuieri locale

Pentru evalualea nivelului afuierilor locale din jurul infrastructurilor podului se vor
parcuge umătoarele etape:
▪ se pune în poziţie de lucru sonarul – fie ataşat unei bărci în marime naturală
(notorizată sau nu), fie atşat unei bărci confectionate artizanat cu acţiune prin
telecomandă – trebuie acordată atenţie sporită la poziţionarea traductorului;
▪ se face o inspecţie, relevare sumară a patului albiei pe o rază de 2-4m în jurul
infrastructurilor podului, pentru a identifica zonele susceptibile la afuiere;
▪ funcţie de inspecţia făcută în etapa anterioară se procedează la fixarea unui
caroiaj în jurul infrastructurii pe o rază stabilită de operator;

Foto. 5 Aparatură utilizată - sonar de tipul GPSMAP

Traductorul sonarului poate fi echipat cu un sensor de viteză, care este deosebit de

util în identificarea curentului principal al apei, existând posibilitatea de a întocmi
un grafic de variaţie a vitezei apei pe secţiunea transversală a albiei.

Ecouri
Ad฀ncimea parazite de
apei suprafaţă

Scara
ad฀ncimii

Patul albiei
International Seminar on Managing Operational Risk on Roads”
Iaşi, România, Nov 5-7, 2009 15

Fig. 11 Date afişate pe display-ul sonarului

Sonarul afişează adâncimea apei în partea dreaptă a ecranului, adâncime care

corespunde semnalului interceptat din axul conului de propagare a
undelor(semnalul cel mai puternic). În (fig. 11) patul albiei este redat prin culoarea
roşie (culoare setată implicit de sonar) care corespunde corpurilor solide. Funcţie
de gosimea (intensitatea culorii) acestui strat se poate interpreta consistenţa
materialului din patul albiei.
Primele măsurători efectuate vor constitui “starea 0” faţă de care se vor compara
celelalte măsurători.

3. CONCLUZII

Folosind metoda răspunsului dinamic tranzitoriu (TDR) pentru testarea integrităţii

fundaţiilor se obţin informaţiiasupra următoarelor elemente:
▪ Adâncimea de fundare;
▪ Informaţii asupra continuităţii betonului şi formei elementelor supuse testării;
▪ Localizarea eventualelor defecte şi degradări: fisuri, incluziuni de pământ din
timpul turnării (micşorarea secţiunii de beton);
Folosind metoda ecoului sonic de investigare a parametrilor ce influenţează
regimul de curgere al apei se obţin informaţii asupra următorilor parametri:
▪ Profile transversale a albiei în aval de pod, în axul podului şi în amonte;
▪ Variaţia vitezei apei pe secţiunea transversala – identificarea curentului
principal al cursului de apă;
▪ Identificarea zonelor afectate de afuieri locale şi generale şi cuantificarea
acestora;
▪ Localizarea corpurilor solide din albie care reduc secţiunea de curgere a apei;
Urmărirea evoluţiei în timp a afuierii infrastructurilor podurilor presupune
repetarea investigaţiilor la anumite intervale de timp, urmărind evoluţia tuturor
parametrilor implicaţi. Intervalele de timp la care se vor repeta aceste investigaţii
se vor stabili în funcţie de următoarele:
▪ regimul de curgere actual al cursului de apă;
▪ istoricul cursului de apă în ceea ce priveşte depăşirea cotelor de atenţie a
apelor şi frecvenţa acestor situaţii;
▪ nivelul afuierilor stabilit la începutul programului de urmărire în timp;
▪ gradul de importanţă al podului;
Aplicarea acestei metode reuşeşte acumularea unui volum important de date şi
informaţii, care interpretate corect de specialişti pot conduce la evitarea sau chiar
16 C. Blejeru, C. Ionescu

inlăturarea efectelor modificării regimului de curgere a cursului de apă asupra

structurilor de poduri.
Se pot stabili soluţii de consolidare a infrastructurilor, soluţii de consolidare şi
amenajare a albiei care sa fie eficiente şi sa reducă efectele distructive ale apei
asupra elementelor menţionate.

Biliografie
1. Gabrila V., Suciu M., – Poduri de beton. Întreţinere şi raparaţii.Editura UT PRES.
2. PD95/2002 Normativ privind calculul hydraulic al podurilor şi podeţelor.
3. STAS SR ASTM D 5882/2005, Metodă standardizată pentru determinarea integrităţii
piloţilor prin incercări cu deformaţii mici.
4. ASTM D 5882-00, Standard Test Method for Low Strain Integrity Testing of Piles, Annual
Book of ASTM Standards, 2000.