O lume pustie

Intr-o lume in care intunericul si-a gasit adapost … toti ajung in cele din
urma acolo...Poate chiar viata pe care o duc intre acei pereti si lumima care
patrunde printre gratiile ferecate ii imping catre o lume pustie.

Am ajuns acolo si nu stiam de ce. Nici macar unde ma aflam. Priveam in

spate, dar nu zaream nimic . Apoi o lumina puternica a patruns prin gratiile
geamului. Soarele a aparut pentru cateva clipe, dar a disparut . Din nou intunericul
domnea.

Sunetul ce se auzea venind din fundul camerei se izbea din ce in ce mai

tare de podea.

As fi vrut sa pot descrie ceea ce vedeam, dar imaginatia imi juca feste.

Gandeam…Zaream usa dincolo de care nu puteam trece decat cu gandul

care zbura acum in alta parte. Doar raza de soare care se vedea printre gratiile
geamului aducea lumina in acea lume pustie.

Frigul imi patrundea pielea , carnea, oasele... Mancarea sta in continuare in

castronul din fundul camerei. Deschideam ochii indreptandu-i catre castronul cu
mancare, dar ma lasam batut, stiind ca nu aveam cum sa rup lantul din jurul
gatului.

Lantul imi provoca dureri. Incercarea de a scapa era zadarnica… Din cauza
ranii din jurul gatului pe care nu stiam de unde o aveam nu puteam rupe lantul
care ma despartea de castronul cu mancare.

Am rupt lantul si incercam sa ma tarasc pana la castron, insa rana nu-mi

dadea pace si nu ma lasa sa fac nici macar un pas. In ciuda durerii, continuam sa
merg. Am ajuns in cele din urma la castron. Eram mort de foame si mancam in
ciuda gustului dezgustator.

Ochii nu imi erau folositori, dar auzeam sunete venind din camera alaturata.
Nu puteam sa stiu ce se intampla, dar aveam o presimtire ca raul se va produce.

Lumina care aparea si disparea prin fereastra si sunetele ce se auzeau din

ce in ce mai tare ma faceau sa cred ca acesta imi era sfarsitul. Am inchis ochii, am
pus botul pe labe…

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate