Revista Militară. nr.
1 (17) / 2017
ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CONŢINUTUL
STRATEGIEI MILITARE
Iurie GÎRNEŢ1
A CONCEPTUAL APPROACH CONCERNING THE MILITARY STRATEGY CONTENTS
S ome theoretical aspects are discussed in this paper, related to the contents of the mili-
tary strategy. Thus, a detailed analysis is given of the existing visions and concepts, as
well as the author’s proper view with regard to this subject. To obtain the desired result, the
historical method was applied, including the studies of military strategies used in the wars of
different historical periods; the factual material study method has also been applied, where
the contents of the contemporary military strategies of various countries was analysed.
Keywords: Strategy, military strategy, armed struggle, forces strategy, strategy of
means, operational strategy.
În majoritatea definiţiilor date strategiei şi posibilităţile lor de acţiune, adoptarea
militare se observă că strategia militară are anumitor soluţii strategice, existenţa anu-
rolul de a stabili forţele şi mijloacele nece- mitor preocupări şi chiar domenii aparte
sare, de asemenea modalitatea de aplicare a ale strategiei” [4, p. 172].
lor pentru realizarea obiectivelor strategice Referindu-se la conţinutul strategiei
militare. militare, Constantin Onişor scrie că ,,con-
În cartea Elemente de strategie milita- ţinutul strategiei militare este evidenţiat
ră, Gheorghe Logofătu scrie că ,,luarea în prin: latura teoretică:
\ ȘTIINȚA MILITARĂ ȘI INTERDISCIPLINARITATEA
consideraţie a structurii armatei prezintă - problemele conducerii războiului şi
o importanţă deosebită pentru strategie, acţiunilor militare;
condiţionând în mare măsură modul de - modalităţile de întrebuinţare a forţe-
întrebuinţare a forţelor armate în război, lor şi mijloacelor participante în război;
conţinutul misiunilor şi capacitatea înde- - fundamentarea principiilor, regulilor,
plinirii lor” [4, p.170]. De asemenea, se procedeelor şi normelor de pregătire şi du-
menţionează că ,,între strategie, pe de o cere ale acţiunilor militare.
parte, şi dezvoltarea categoriilor de forţe Latura practic-aplicativă direcţionează
armate şi a genurilor de arme, pe de altă activităţile desfăşurate în vederea pregăti-
parte, există o legătură strânsă, reciprocă. rii ţării şi a armatei pentru război şi con-
Strategia formulează anumite cerinţe, indi- ducerea nemijlocită a acţiunilor de mare
că anumite direcţii, stabileşte anumite pri- amploare” [7, p. 29].
orităţi de care este necesar să se ţină seama Scriind despre conţinutul strategiei mi-
în organizarea şi înzestrarea forţelor arma- litare, V. Sokolovski menţionează că ,,con-
te, în dezvoltarea diferitor părţi compo- ţinutul strategiei nu rămâne neschimbat.
nente ale acetora. La rândul lor, categoriile Ea se află în permanentă schimbare în de-
de forţe armate şi genurile de armă deter- pendenţă de misiunile puse strategiei mili-
mină prin specificul, gradul de dezvoltare tare de către politică şi nu în ultimul rând
1
Iurie GÎRNEŢ, colonel (r), asistent universitar, Catedra artă militară, Facultatea de Ştiinţe Militare, Academia Militară a
55
Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”.
Revista Militară. Studii de Securitate și Apărare
de posibilităţile materiale şi morale, adică lor. Neîndoielnic, în toate timpurile, fac-
a forţelor şi mijloacelor puse la dispoziţie torul cel mai dinamic al condiţionărilor în
strategiei. Una din misiunile de bază ale planul strategiei a fost cel al mijloacelor.
strategiei este prezicerea şi studierea viito- Există, după cum bine ştim, o strategie a
rului război, iar în urma studierii lui, de forţelor, una a mijloacelor şi una operaţio-
a prezenta noi forme şi metode de des- nală, adică a operaţiilor, a acţiunilor. Exis-
făşurare. Reieşind din aceasta, strategia tă, de asemenea, o strategie aeriană, una
trebuie să determine forţele şi mijloacele cosmică, una terestră şi una maritimă, una
necesare pentru realizarea obiectivelor directă şi una indirectă, una obişnuită şi
stabilite, direcţiile de bază de dezvoltare una a acţiunilor rapide etc., iar toate aces-
a forţelor armate şi pregătirea lor pentru tea sunt, prin excelenţă, condiţionate, dacă
război” [10, p. 16]. nu în exclusivitate, atunci în cea mai mare
O precizare mai clară a conţinutului măsură, de mijloace, sunt, cu alte cuvinte,
strategiei este redată de către Gheorghe strategii ale mijloacelor” [12, p. 103].
Văduvă în lucrarea sa Strategia integrală. Atunci când scrie despre strategia ope-
El scrie că orice tip de strategie (politică, raţională, generalul român menţionează
economică, diplomatică, informaţională, că ,,strategia operaţională reprezintă, de
culturală, militară etc.) înseamnă: strate- fapt, esenţa strategiei. Dacă nu este opera-
gie a forţelor (generare, structurare, pre- ţională, strategia nu este strategie. Tot ce se
gătire şi folosire); strategie a mijloacelor întreprinde pentru constituirea structurii
(generare şi mod de folosire); şi strategie de forţe, pentru realizarea mijloacelor ne-
a acţiunilor (concepere, organizare, desfă- cesare războiului sau altor acţiuni militare
şurare) [12, p. 37]. se finalizează la nivelul strategiilor ope-
\ ȘTIINȚA MILITARĂ ȘI INTERDISCIPLINARITATEA
Scriind despre strategia forţelor, auto- raţionale. În acelaşi timp, însă, strategiile
rul menţionează că ,,strategia forţelor con- operaţionale sunt cele care influenţează în
stă în ansamblul de măsuri şi acţiuni care mod hotărâtor strategia, în toate compo-
ţin de punerea în aplicare, pe termen lung, nentele ei” [12, p. 108].
a unor decizii politice privind constituirea, În urma analizei bibliografiei de spe-
structurarea, pregătirea şi operaţionaliza- cialitate, s-a observat că majoritatea te-
rea forţelor necesare îndeplinirii scopuri- oriticienilor militari în lucrările lor pun
lor şi obiectivelor stabilite prin strategia accentul pe faptul că strategia militară în
securităţii naţionale. Este una din cele mai conţinutul ei ar trebui să includă obligato-
complexe şi mai dificile laturi ale strategi- riu problemele referitoare la forţe şi mij-
ei. Strategia forţelor îşi construieşte însă loace, precum şi modalitatea de aplicare a
propria ei structură, propria ei fizionomie lor pentru realizarea obiectivelor stabilite.
şi se exprimă prin: managementul resur- De aceea considerăm ca ar fi mai adecvat
selor umane; structura de forţe; pregătirea ca strategia militară ar trebui să aibă ur-
pentru luptă şi sistemul de conducere” [12, mătorul conţinut: riscuri şi ameninţări cu
p. 97]. caracter militar; strategia forţelor, strate-
Referindu-se la strategia mijloacelor, gia mijloacelor şi strategia operaţională.
Gheorghe Văduvă scrie că ,,strategia mi- Riscurile şi ameninţările cu carac-
litară este condiţionată hotărâtor mai ales ter militar se încadrează în îndeplinirea
de mijloacele avute la dispoziţie; este, adi- funcţiei predictive a strategiei. Această
56 că, volens, nolens, o strategie a mijloace- componentă a strategiei militare va avea
Revista Militară. nr. 1 (17) / 2017
Strategia militară
Riscuri şi ameninţări Strategia forţelor Strategia mijloacelor Strategia operaţională
cu caracter militar
destinaţia, în baza analizei principalilor va stabili armamentul şi tehnica de luptă
factori strategici, să stabilească principa- necesară armatei, perioadele de înzestrare
lele riscuri şi ameninţări cu caracter mi- a forţelor armate cu armament şi tehnică,
litar, iar în urma analizei lor să stabilească şi nu în ultimul rând, modalitatea de mo-
caracterul viitorului război în care poate dernizare a acestora. Strategia mijloacelor
fi implicată naţiunea. Estimarea cât mai va interacţiona cu celelalte componen-
corectă a caracterului viitorului război şi te ale strategiei militare, înfluenţându-se
a luptei armate va permite elaborarea cât reciproc. Astfel, strategia mijloacelor va
mai reală a celorlalte tipuri de strategii, influenţa strategia forţelor, prin faptul că,
cum este strategia forţelor, mijloacelor şi în procesul de stabilire a structurilor de
cea operaţională. forţă, va fi nevoită să ia în calcul şi posi-
Strategia forţelor va fi acea componen- bilităţile de luptă ale noilor mijloace. Ar-
\ ȘTIINȚA MILITARĂ ȘI INTERDISCIPLINARITATEA
tă a strategiei militare care se va ocupa cu mamentul şi tehnica militară mai perfor-
stabilirea structurii forţelor armate, struc- mantă care vor avea o putere de luptă mai
tura principalelor grupări de forţe de nivel mare, vor duce la micşorarea numărului
strategic, capabile să opereze pe principa- de efectiv şi modificarea structurii forţelor
lele direcţii strategice ale statului. Anume armate, menţinându-şi acelaşi potenţial de
strategia forţelor, reieşind din influenţa luptă, iar uneori acesta fiind şi mai mare.
principalilor factori strategici, va stabili La rândul său, strategia operaţională va fi
categoriile de forţe şi genurile de armă din influenţată prin faptul că va fi impusă să
forţele armate ale statului. Forţele se vor elaboreze şi să introducă forme şi proce-
constitui în funcţie de misiunile stabilite şi dee noi de desfăşurare a acţiunilor milita-
fixate de conducerea politică, de resursele re. În acelaşi timp, şi strategia mijloacelor
şi de mijloacele din înzestrare. În acelaşi va fi determinată de cele două componen-
timp, mijloacele care se introduc în dotare te ale strategiei militare, prin faptul că îi
trebuie să răspundă cerinţelor operaţiona- vor fi înaintate cerinţe noi pentru mijloa-
le şi structurii de forţe. cele de luptă, reieşind din caracteristicile
Strategia mijloacelor va fi acea compo- câmpului de luptă modern. Atât strategia
nentă a strategiei militare care va stabili forţelor, cât şi strategia mijloacelor vor fi
mijloacele necesare unei armate pentru acele componente ale strategiei militare
desfăşurarea acţiunilor militare. Astfel, care necesită a fi dezvoltate îndeosebi pe
strategia mijloacelor, reieşind din analiza timp de pace. De aceea, încă de pe timp
mijloacelor de luptă a viitorului adversar, de pace, în strategiile militare ale statelor 57
Revista Militară. Studii de Securitate și Apărare
se va pune un accent deosebit atât pe pro- va acţiona prin următorii factori: de ori-
blemele legate de proiectarea structurilor gine fizică (cum este mişcarea) şi psiho-
de forţă, cât şi pe modalitatea de înzestrare logică (surprinderea). În cadrul acţiunii
a lor cu noi mijloace de luptă. strategice, mişcarea va crea surprinderea,
Strategia operaţională va fi acea com- iar surprinderea, la rândul ei, va stimula
ponentă a strategiei militare care va sta- mişcarea. Pentru dezechilibrarea adversa-
bili modalitatea de aplicare a forţelor şi rului prin aplicarea factorilor fizici, auto-
mijloacelor în operaţiile militare pentru rul propune următoarele procedee: dez-
realizarea scopurilor strategice. Ea ţine de echilibrarea dispozitivului adversarului
teoria şi dinamica acţiunilor şi este deopo- prin obligarea lui de-ași schimba frontul
trivă atât ştiinţa, cât şi arta acţiunii strate- de acțiune; fracționarea forțelor adver-
gice şi depinde de priceperea şi abilitatea sarului; crearea amenințărilor sistemului
comandantului şi comandamentelor de a logistic şi crearea amenințărilor căilor de
concepe, organiza şi desfăşura, în timp şi comunicație. La rândul său, prin aplicarea
spaţiu, operaţii militare de nivel strategic. factorilor psihologici, strategistul englez
În acţiunea strategică, rolul artei strategice propune următoarele procedee: acțiunea
va fi de a crea condiţii cât mai favorabile asupra sistemului comandă şi control al
pentru desfăşurarea luptei armate la ce- adversarului şi acțiunea psihologică asu-
lelalte nivele ale artei militare, precum şi pra efectivului inamicului” [3, p. 110].
de a dezechilibra rezistenţa inamicului și Deci, strategia militară, pentru a-şi re-
prin aceasta a crea situații favorabile pen- aliza cât mai bine rolul în ecuaţia de putere
tru acțiunile la nivel operativ și tactic. a unui stat, ar trebui ca în conţinutul său
Lidel Hart, în lucrarea sa Strategia ac- să se axeze pe patru probleme esenţiale cu
ţiunilor indirecte, propune câteva proce- referire la riscuri şi ameninţări cu caracter
\ ȘTIINȚA MILITARĂ ȘI INTERDISCIPLINARITATEA
dee, actuale şi astăzi, de dezechilibrare militar: strategia forţelor, strategia mijloa-
a adversarului. Astfel el scrie că „pentru celor şi strategia operaţională sau, cum i se
dezechilibrarea adversarului, strategia mai spune, arta strategică.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
1. Гареев M., Полководцы победы и их военное наследие, Москва, ИНСАН, 2004, с. 480.
2. Grozea T., Tendinţe, orientări, controverse în strategiile militare contemporane, Bucureşti,
Editura militară, 1991, p. 247.
3. Hart L., Strategia acţiunilor indirecte, Bucureşti, [Link]., 1995, p. 110.
4. Logofătu Gh., Elemente de strategie militară, Bucureşti, Editura militară, 1975, p. 340.
5. Kiulman F., Strategia, Moscova, Editura militară, 1939, p. 546.
6. Михалев С., Военная стратегия. Подготовка и ведения войн нового и новейшего
времени, Москва, Кучково поле, 2003, с. 947.
7. Onişor C., Teoria strategiei militare, Bucureşti: Editura Academiei de Înalte Studii Militare,
1999, p. 700.
8. Rendulic L., Conducerea trupelor, Moscova, Editura militară, 1974, p. 149.
9. Soare C., Dialectica luptei armate, Bucureşti, Editura militară, 1981, p. 228.
10. Соколовский В., Военная стратегия, Москва, Военное издательство, 1968, с. 463.
11. Семенов В., Краткий очерк развития советского оперативного искусства, Moscova,
Военное издательство, 1960, с. 293.
58 12. Văduvă G., Strategia integrală, Bucureşti, Editura [Link]., 2003, p. 214.
