SINDROMOLOGIE
SINDROMUL DEMENȚEI
-sindrom ce apare prin leziuni la nivelul creierului
-caracterizat printr-o deteriorare globală, progresivă și
ireversibilă, cu o durata continuă de cel puțin un an
- la nivel mnezic prin amnezie anterogradă dublată de
confabulații compensatorii
-fond de claritate a câmpului de conștiență
-inițial heterocronie a afectării funcțiilor psihice, ulterior
sincronie
În stadiile finale viață vegetativă
Sindromul halucinator
halucinații sau fenomene asemănătoare:
-halucinații psihosenzoriale: percepții fara obiect de
perceput, corespunzător analizatorului, pe căile
senzoriale corespunzătoare, fără critica percepţiei
-pseudohalucinații: halucinațiilor, nu sunt percepute
pe căile senzoriale obișnuite + componentă
importantă ce ține de gândire
Sindromul halucinator
-trairile de tip halucinator pot fi: exteroceptive (vizuale,
auditive, olfactive, gustative, tactile), proprioceptive și
interoceptive.
-halucinațiile
-pot fi congruente sau nu cu dispoziția
-apar pe un fond de claritate a conștienței
-pot să apară anxietăți psihotice secundare sau sindrom
de agitație psihomotorie.
Sindromul delirant
delirul primar este precedat de prezența unei intuiții
și a unei percepții delirante
delirul secundar apare prin prelucrarea unor alte
simptome
poate fi generat prin:
-interpretarea distorsionată a realității
-interpretarea unor halucinații
-interpretarea unor informații furnizate de imaginație
Sindromul deficitar
se manifestă prin:
-apatie, tocire afectiva, anhedonie;
-saracirea gândirii și vorbirii
-deficit motivațional-volițional (afectarea
pulsiunilor, trebuințelor și dorințelor, pasivitate,
abulie
-comunicare nonverbală (privire, expresie facială
a emoțiilor, prozodie) redusă
Sindromul deficitar
se manifestă prin:
conduită motorie cu lentoare psihomotorie,
retragere socială de tip activ
diminuarea funcționării în ariile majore de
funcționare ale individului.
Sindromul catatonic
inhibiție psihomotorie caracteristică catatoniei întreruptă uneori
în mod imprevizibil de agitație psihomotorie sub formă de
raptusuri
la nivelul activității sunt reprezentate de:
-flexibilitatea ceroasã
-stereotipii de mișcare/atitudine
-rigiditatea catatonicã
-sugestibilitatea extremã
-sindrom ecopatic (ecomimie, ecolalie, ecopraxie)
-negativismul catatonic activ sau pasiv - uneori chiar la nevoile
fiziologice
Sindromul de agitație psihomotorie
- agitațiile reactive, frecvent consecința unei afectivități
paroxistice în distimii, histrionism, manifestările au aspect de
impulsivitate cu anxietate și manifestări neurovegetative
- agitațiile din organicitate - în stările de intoxicație cu
substanțe psihoactive, epilepsie sau sindrom demențial
Debutul poate fi brusc sau progresiv, cu grade diferite de
stereotipie motorie +/- raptusuri și bizareri
Sindromul depresiv
Se manifestă prin:
-dispoziție depresivă, areactiva la evenimente
externe, mai severă matinal,
-anhedonie, durere morala
-sentimente de inutilitatea și vinovăție
-insomnie
-deficit prosexo-mnezic general dar cu
hiperprosexie și hipermnezie pe evenimentele
negative de viață
Sindromul depresiv
-în unele cazuri simptome psihotice (halucinații,
delir)
-recurențe de instanțe ale fenomenului suicidar
-deficit pulsional – instinctual cu indiferență pentru
activitățile corespunzătoare acestui nivel
-vorbire pe un ton scăzut, expresii mimico-
gestuale reduse, facies depresiv
-uneori sindrom de agitație psihomotorie
-în unele cazuri se asociază anxietatea sau
simptomatologie psihotică (delir de inutilitate,
vinovăție)
Sindromul maniacal
Manifestările clinice sunt reprezentate de:
-dispoziție euforica, expansivă, cu stima de sine
crescuta, uneori dispoziție iritabilă
-scăderea nevoii de somn, fiindu-i suficiente 2-3
ore de somn fără a acuza senzație de oboseală
la trezire
-atenție caracterizată prin distractibilitate
Sindromul maniacal
-fugă de idei
-accelerarea fluxului ideo-verbal
-logoree
-exacerbarea și controlul deficitar al pulsiunilor cu
activități orientate spre satisfacție hedonică
-hiperexpresivitate mimico-gestuală cu un caracter
contagios
-sociabilitate crescută dublat de conduite cu risc
crescut pentru sine sau alții
Sindromul anxietății
se manifestă clinic prin:
-anxietate caracterizată prin teamă nejustificată de
un anumit obiect, sau ca paroxism de frica
intensă în atacul de panică
-atenție hipermobilă, de investigare sau imobilitate
cu atenție concentrată pe un anumit eveniment
-poate prezenta și simptome fobice, obsesive,
depresive (tulburarea mixta depresiv-anxioasă);
-poate fi de tip psihotic în tulburările din spectru
psihotic
Sindromul anxietății
-teama/frica de moarte iminentă
-teama de a pierde controlul
-derealizare, depersonalizare
-simptomele somatice prin hiperactivitatea
sistemului nervos vegetativ simpatic și
parasimpatic
Sindromul fobic
-comportamente de asigurare, evitare a stimulului
fobogen
-poate fi indus de spații deschise, spații înguste,
activități în cadru social, etc
-se manifestă numai atunci când subiectul se
confruntă cu stimulul fobogen
-se poate manifesta ca element important în
contextul altor tulburări cum ar fi depresia,
sindromul obsesiv-compulsiv sau hipocondriac
-se poate manifesta ca simptom accesoriu în
psihoze și nevroze.
Sindromul obsesiv-compulsiv
Fenomenologia obsesiv-compulsivă prezintă în tabloul
clinic următoarele simptome:
-idei obsesive ce pot să apară sub mai multe
forme:
-amintiri obsesive,
-ruminații obsesive,
-impulsiuni obsesive
Sindromul obsesiv-compulsiv
-acte obsesive care în funcție de complexitate pot
fi compulsii, ritualuri, ceremonialuri al căror scop
este scăderea anxietății.
-unele acte compulsive par inițial orientate spre un
scop util (verificări, spălatul mâinilor) sunt inutile
prin consumul de energie psihică și timp,
împiedicând efectuarea altor activități.
-alte activități (repetare cuvinte, aritmomanie,
aranjarea rigidă a obiectelor) sunt inutile de la
început
Sindromul disociativ-conversiv
Debut brusc, evoluție fluctuantă, mec. inconștient:
-simptome/semne neurologice
(pseudoneurologice): paralizii/pareze; convulsii;
anestezii/hipoestezii; tulburări ale senzorialității
(cecitate psihogenă, surditate psihogenă,
anosmie psihogenă)
-afonie psihogenă, disfonie psihogenă
-manifestări disociative: amnezia și fuga
disociativă, stuporul disociativ, transa
disociativă.
