consistenţa pastei pregătită dintr-un pămînt, atunci cind umiditatea pastei este egală cu umi­

ditatea pe care pămîntul respectiv o are în strat. în modul acesta, Jc nu ţine seama de influ­
enţa legăturilor de cimentare, erorile fiind cu atît mai mari cu cit aceste legături sînt mai
puternice.
Pentru a preveni asemenea erori, este indicată aprecierea stării de consistenţă şi cu me­
t o d e care nu implică deranjarea structurii naturale a pămîntului. în laborator, se p o a t e folosi
în acest scop conul care serveşte pentru determinarea limitei de curgere. A d î n c i m c a de înfi-
gerc a conului în proba netulburată constituie o măsură a consistenţei pămîntului ( v . anexa I ) .

Aplicaţii

1. Granulozitalea păminturilor B şi C este definită prin datele cuprinse în tabelul 2.2.

Să se exprime granulozitatca unui pămînt D obţinut prin amestecarea pămînturilor B si C
în proporţia 1 : 3.
Tabelul 2.2

Fiacţiuuea <n anulară, 0.5 — 0,25— 3,10— 0.05— 0,01 —

mm 1—0.5 : 0,005
0,25 0,10 0,05 6.01 0.005

Conţinutul aferent fracţiunii.

în %
pămîntul B o 8 12 14 19
pămîntul C 25 32 18 4

Rezoluaic

Păminful D rezultat din amestec \a conţine trei pârli pămînt C şi 1 parte pămînt B. De
exemplu, in 4 kg din pămîntul 1) se vor găsi 3 kg pămînt C şi 1 kg pămînt B. Propoiţia
se va regăsi in cadrul fiecărei fracţiuni granulare. Astfel, fracţiunea granulară 2 1 mm a
pâminlului D \a c î n l ă n (1 kg X 0,02 3 kg x 0,08) = 0,02 -f 0,21 0,20 k g . Fracţiunea
1 0,5 mm: (1 I:g x 0.05 -f 3 x 0,25) = (j,05 -f- 0,75 = 0,80 kg ş.a.m d. Conţinutul pro­
centual al fracţiunilor granulare ale păminlului D se determină raporlînd masa fracţiunii la
masa loială de 4 kg, astfel:
0.2G
— pentru li acţiunea 2 ... 1 mm: • 10 — 6 , 5 % :
•i
0 HO .
— penii u iiaciiuiH-.î 1 ().:> m m : t()l) — 20 % .

Rs/ulialcle j-hit sinii li/ale în tabelul 2 3

Tabelul

şunca granulară fi.25 0,10 0.05 0 , 0 1 ..

1 : 1 a.0,5
t;i )11 0,10 0,0 t 0,00 5

Conţinutul aferent frac- j

ţiunii, în kg i
păiiiintul J' i 0 02 0.05 0 08 | 0.12 0,15 0,25 i 0,11 0 19
o.tm ' o.i 0,2! O IM I 0.12
l*oi::! (pămîntul /<') (080 ! 0' ; O..GG 0,36 0.32 0.3" 0,19

'-onţimi'iil a t e u n l trac- :
ţiunii. in %, la
pămîntu! I) t> 2o 20 9.2.5

2. Folosindu-sc datele cuprinse in tabelul 2.2 să se reprezinte granulozilalea pămîntu­

rilor B şi C eu ajutorul diagramei ternare şi să se determine pe cale grafică conţinutul pro­
centual aferent Iraeţlunilor granulare nisip, praf, argilă, definite prin S T A S 121.3-71 pentru
pămîntul JJ obţinut prin amestecarea pămînturilor B şi C în proporţia 1 : 3,

42
 Rezolvare

Conţinutul procentual aferent fracţiunilor granulare de bază la pămînturiie B şi C este

sintetizat în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4

Nisip Praf Argilă

Fracţiunea granulară,
mm
2 .... 0,05 mm 0,05 0,005 mm < 0,005 mm

Conţinutul aferent fracţiunii granulare,

in %
pămîntul B 42 39 19
pămîntul C 90 10 —

Se utilizează diagrama ternară cu laturile atribuite fracţiunilor nisip, praf, argilă (fig. 2.32)
şi se reprezintă pămînturiie B (42 % N , 3 9 % P, 1 9 % A) şi C ( 9 0 % N, 1 0 % P ) .

Se construieşte dreapta BC. Proporţia 1 : 3 impusă între pămînturiie B şi C este echi­

valată eu următoarea compoziţie a pămîntului D: .25% B şi 7 5 % C. Se împarte dreapta BC
in 4 intervale şi se determină punctul din diagramă aferent pămîntului D. D u c î n d paralele
la cele trei laturi se obţin grafic coordonatele punctului D: 7 8 % N, 1 7 % P, 5 % A.

Precizia metodei grafice este satisfăcătoare, avînd în vedere că procentele obţinute pe

cale analitică ( v . tab. 2.3) sint: 78%, 1 7 , 2 5 % şi, respectiv, 4,75%.

Pentru executarea unui dig de apărare se utilizează un pămînt local A care conţine
5 2 % particule mai mari de 0,05 mm. Pentru asigurarea condiţiilor de compactare se cere
insă ca materialul din corpul digului C să cuprindă cel mult 10 % particule mai mari de 0,05 mm.

Calitatea necesară se. obţine prin amestecarea eu un alt pămînt B care. conţine doar 1 0 %
particule mai mari de 0,05 m m . Se cere determinarea cantităţii de maUrial de aport, ex­
primată in % din greutatea totală a
amestecului.
Se notează:

« % = 52; />% = 16; c % = 10%;

100

— —(<*%- b%) = c%;

100

100:
O O/ 7, 0 /
u
/O /o

52 - 40
100
52 - 16

12
• 100 = 3 3 % .
30 Fui. 2.:V>.

în concluzie, lulnd 2 părţi în greutate din pămîntul A şi o parte din pămîntul B se

obţine amestecul C dorit.

\ . Rezultatele determinării granuîozităţii unui pămînt prin metoda cernerii sînt sinte­
tizate în tabelul 2.5.

43
 Tabelul 2 ~>

Diamefsul sitei, de pămîni °o de pămînt

mm reţinut i)e sită care a trecut prii; silă

2 0 100
1 2 98
0,5 10 88
0,25 30 58
0.10 36 22
0,06 10 12
talger ( < o0,06) 0

Să sc reprezinte curba granulomeliică şi histograma pămîntului siudiat şi să se rac-

terizeze pămîntul din punctul de vedere al granulozităţii şi din cel al uniformităţii.

Rczolvaic

Valorile din coloanele 1 şi ,3 ale tabelului 2.5 reprezintă coordonatele unor puncte în
sistemul de axe (d, a%), care prin unire definesc curba granulomefrieă (fig. 2.33). Calcu-
lînd diferenţele ordonatelor punctelor consecutive ale. acestei curbe se obţin ordonatele histo­
gramei (iig. 2.33.).. Pe baza histogramei rezultă că procentul aferent fracţiunii nisip ( 2 . .
.0.05 m m ) este 8 8 % iar cel aferent fracţiunii praf (0.05 ... 0.005 m m ) este de 12 %.. Conform
diagramei ternare standard (fig. 2.1). pămîntul se clasifică drept nisip piăfos.
Pe baza curbei granulometriee se determină: dl0 = 0,05 mm; </60 = 0,25 mm.
r- , , , d
io 0,26
draclul ele uniformitate: l-„ ~ — = ~ 5,2.
dul 0,04
Păminlul are granulo/.ilafe unilonnă.

Ficj. :!.:!3.

( s 5 y M a s a unei probe de pămînt este in stare umedă 175 g, în stare uscată 121 g, volu­
mul probei înainte de uscare este de 105 cm 3 , iar densitatea scheletului cs = 2,70 g/cm 3 ,
Să se determine p. p,/. «>, n %, S,.

44
 Rezolvare

Datele cunoscute ale problemei p o t fi reprezentate grafic (fig. 2.34); se calculează:

Mw = M - Md = 175 - 121 = 54 g;

3
> ,s = = = 44 c m :
3
Vg = 7cm
Ps 2,70

Mw 54
V o4 c m :
3

Y«o 1.00

3
yg = V - V, — \\, = 105 •- 44 - 54 = 7 c m ;

M 175
1,67 g.'t uv*
V 10c Fi(j. 2.31

121
1,15 a ' c m 3 :
V 105

5_4_
100 100 = 4 4 , 6 % :
121

- 51
100 100 100 = 58,1 % :
V 105

61
v
— = 1.39:
V, 14

54
0,88.
\ 61
v

M i D i t 1 cunosc următoarele caracteristici aii miri pi obc de. pămînt: <(' — 30 % , c = l,82g,'cm : ! ,
— 2ţo5 g/cm : ! . Să se determine n%, e, Sr.

Rezolva i e
P r i ni a v a r i a n l â. Se aplică relaţia (21,!) exprimată î n funcţie de p. în care se
cunosc w. z, c , si se află astfel:

30
l 2,05 f - 1,82 ;
100 100 100 100

2,05 1 1.3 = 1.82 ;

100

n % 1,82
1 0.53 :
100 2,05 • 1,3

n% = (1 — 0,53) • 100 = 47 % .

Se aplică relaţia (2.4) pentru atlarea lui e:

100 0,47
0,89..
1 - 0,41
100

45
 Se aplică relaţia (2.18'), pentru aflarea lui Sr:

v>% 30
• • fs • 2,6o
100 100
Sr = = = 0,89.
e • Y» 0,89

A doua v a r i a n t ă . Se determină masele şi volumele fazelor componente în func­

ţie de care se exprimă indicii geotehnici căutaţi. întrucât volumul probei nu este precizai, se
3
consideră în mod arbitrar V = 100 c m ; se calculează:

IV % f SO
V•p =
(s~ — -M, = mAi = 182 g ;
100 { 100
182

1,3
= 140

«'%
•Ms =
100

Ms 140
V's = — - = = 52,8 cm3:
ps 2,65

42
42 c m s
Pw 1-0

Vg = V - V - YUY6 = 100 - 52,8 - 4 2 ' = 5,2 cm3;

V„ 47,2
Ăl.') •
\ V 100

47,2
J J L - 0,89 ;
V* 5.2,8

v„ 42
Sr — ~ =r = 0,89.
yp 47.2

O probă de pămînl cînlări şic in stai o umedă 215 g, iar in stare uscată 172 g: limi-
; :!
Ule dt plasticitate sini iv^ = 31 % , «•/» -•- Î S " , : (UnsilaUa scheletului este p$ -= 2,80 e eni .
Se cere:

a; caracterizarea pămîntului din punctul de vedere al plasticităţii;

\ ^ b ) caracterizarea pămîntului din punctul de vedere al consistenţei:

c) cît ar fi trebuit să fie volumul iniţial al probei corespunzător unui giacl de saturaţie
S, = 1? Dar pentru 5, = 0,7?

Rezolvai c

a) Ip = wr = 34 — 18 ^ 16%.

Pămîntul are plasticitate mijlocie.

.>/ it . .215 - 172

bl u< = • 100 = • 100 = 2 5 % ;
Ms 172

wr. — iv _ 31 - 25 _ 9
/„ ~ 16 ~~ 16

46
 Pămîntul este plastic consistent..

Mw 43
43 c m 3 ;
Pto 1

Ms 172
= 61,4 cm3;
Ps ~~ 2,80

^' UI ^ 10 43
s, =
_
Y — \ s
V - 61,4

Sr = 1; V = 43 -f- 61,4 = 104,4

43 - r 0,7 • 61,4
Pentru Sr = 0,7; 0 , 7 ( V - 61,4; = 4 3 : Y = ' — = 122,8 cm3.
0,7
£7
( 8. Pentru construirea unei lucrări de terasamente cu un v o l u m total de 100 000 m 3 se
deschide o groapă de împrumut intr-un pămînt avînd greutatea volumică medie în stare uscată
"Uma = 14 kN/m 3 şi umiditatea in stare naturală w = 8%. Pus în operă şi c o m p a c t a t pămîntul
3
trebuie să atingă v , = 16,5 kN/m ..
*

Să se afle:
a) volumul de pămînt ce trebuie excavat din groapa de î m p i u m u t ;
b) greutatea totală a pămîntului ce urmează a fi transportat şi pus în operă.
Rezolvate

a) V - • 100 000 = 117 860 m 3

14

h) G< = V • v , = 117 860 X 14 = 1 650 000 kN

' . '"med

G = G, | 1 -J- — — | = 1 650 000 x 1,08 = 1 782 000 kN

' \ ' i o o )

îi. Pentru realizarea mici umpluturi se utilizează un nisip prăfos, avind y = 16,8 kN/m*
şi w — 18%, vs = 26,5 kN/m-, care este aşternut in straturi de 0,50 m grosime compactate
pină la saturarea pămîntului. Se cere determinarea grosimii fiecărui strat după compactare

Rezolvai e
Poro/italca iniţială a pămîntului n 0 se delennină in funcţie de y, ys, w:

^ \ Y,f 1 4 - = f1 - ^ \ 26.5 I 1 — ) = 16,8 kN/nv ;

100 j ' { 100 j l. 100 / 1 100 j

! _ 1 ^ 1 = _ _ I M _ = 0,54
100 I 20,5x1,18

Indicele porilor inainle. de compactare este: c 0 = — = 0,85.

51
Indicele porilor după compactare şi atingerea stării de saturare se determină cu relaţia:

w% 18
v, • 26,5
Sr = ^ = -i°° =1,0:
ej-Yn ef 10

0,18x26,5
ej = — =» 0,48 ;
10

47
Volumul scheletului se determină din relaţia:

V , ( l + co) = S • h,

în care S reprezintă suprafaţa stratului supus compactării:

—
* s
1 + c0
Volumul scheletului rămînînd neschimbat, lăsarea Ah a stratului supus compactării se defi­
neşte drept variaţie a volumului porilor aferent suprafeţei S:

V ( C C/) S ll(c c f)
Ah = — = ' ° ~ = - • ° ~ - = 0,5(0,8.5 - 0 , 1 8 ) ^ Q I Q

S S S(l - c 0 ) 1,85

Grosimea stratului după compactare rezultă:

hj = 7i0 — A/Î = 0 , 5 0 - 0 , 1 0 = 0,10 m = 10 cm

10. Un pămînt loessoid are wp = 14 % , l v = 21 % , y.s = 27 kN/m-..

Să se determine indicele porilor eL corespunzător limitei de curgere wL.

Rezolvai e

Ip = wL — wp = ivL — 14 — 21 % ;

wL = 35 % .

Pămîntul adus la limita de curgere fiind saturat (Sr = 1), se poate serie:

K'i%
y4- = c L • yw ;
100

35
27 = eL - 10; c L = 0,95.
100
unui pămînt saturat avînd n = 5 0 % ar trebui să fie de circa 4,5%. î n reali­
tate unele pămînturi manifestă prin îngheţ umflări cu mult mai mari (20 ...
30%;
O explicaţie a acestui fenomen este următoarea (fig. 3 . 2 5 ) : în apropiere
de suprafaţa terenului se formează lentile de gheaţă prin îngheţarea apei
libere şi a unei părţi din învelişul de apă legată din jurul particulelor
solide. Trecerea unei
părţi din apa slab le­
gată în cristale de
gheată duce la micso-
rărea învelişurilor de
apă legată în jurul
particulelor aflate în
contact direct cu fron­
tul de îngheţare. Sta-
rea de echilibru în care
se găseau învelişurile
de apă legată ale aces­
tor particule cu cele Fig. 3.25. Apa solidă:
aflate mai jos este de­ 1 — nivelul apei subterane; 2 — ascensiunea capilară; 3 — zona interi­
oară de lentile de gheaţă.; 4 — zona pămîntului îngheţat în masă ;
ranjată, î n virtutea •5—zona superioară de lentile de gheaţă.
acestui dezechilibru, apa din jurul particulelor aflate mai în adîncime este
atrasă spre particulele de la suprafaţă, iar de acolo trece în stare solidă, îngro-
şind lentilele de gheaţă. Această migrare a apei legate face ca volumul de apă
supus îngheţării să fie mai mare decît al apei aflate în porii zonei din ime­
diata apropiere a suprafeţei. Proprietatea pămîntului de a suferi umflări
prin îngheţ poartă numele de gelivitate.. Din punctul de vedere al comportării
la îngheţ, pămînturiie se clasifică în negelive şi gelive. Avînd in vedere meca­
nismul umflării prin îngheţ rezultă că posibilităţile unor umflări mari prin
îngheţ, sînt foarte reduse la pietrişuri şi nisipuri, datorită faptului că nu au
decît apă liberă şi deci nu apare presiunea osmotică, presiune care face să
vehiculeze apa din adîncime spre suprafaţă, după formarea primelor lentile
de gheaţă. De asemenea, argilele şi argilele grase, din cauza permeabilităţii lor
foarte scăzute, datorită întrepătrunderii învelişurilor de apă legată, care împie­
dică accesul apei atrase spre suprafaţă, sînt pămînturi de gelivitate scăzută..
Pămînturiie intermediare din punctul de vedere al granulozifăţii şi avînd
plasticitate redusă (nisipurile fine prăfoase, nisipurile prăfoase, prafurile
nisipoase, nisipurile argiloase) sînt pămînturi gelive. deoarece, pe de o parte,
conţin particule fine înconjurate de pelicule de apă legată şi, pe de altă parte,
sînt suficient de permeabile.
Umflarea prin îngheţ urmată de înmuierea pămîntului la dezgheţ degra­
dează lucrările de construcţie fundate în apropierea suprafeţei terenului ca,
de exemplu, drumurile, căile ferate etc.
La clădiri, pentru evitarea degradărilor prin îngheţ-dezgheţ, cota de
fundare trebuie aleasă sub adincimea de îngheţ dată în S T A S 6054-76 pentru
principalele localităţi din ţară.

Aplicaţii
1. îa cuprinsul unui strat acvifer se înfig tuburi piezometrice in punctele 1 şi 2 de c o ­
te cunoscute faţă de un plan orizontal de referinţă, măsurindu-sc înălţimile totale ale

65
coloanei de apă în raport cu acelaşi plan (fig. 3.26). Să se determine presiunea apei în
punctele 1 şi 2 şi să se precizeze sensul de curgere a apei.

Rezolvare

în punctul 1:

hpt = h^ — hei = 18 — 5 = 13 m;

2
pj = hPl • yw = 13 • 10 = 130 kN/m .

în punctul 2 :

hp2 — htz — lic, = 1 6 — 1 1 = 5 m ;

2
Pz ~ hpi' fio = 5 • 10 = 50 kN/m .

j +68,75
n
'/XV/A V/A<i'//:/y/*J/W/,V'\:'A A/v 2\\ y +65,20
-S.5

li
Fig. 3.27.

Plan de ,.
referinţa
Fi{|. 3.2G.

întrucât hii > /;;,, sensul curentului de apă este de la punctul 1 spre punctul 2.

D o u ă foraje geotehnice executate în lungul unui versant (Ug. 3 27) au interceptat

pinza freatică la următoarele adincimi: 6,50 m în punctul 1 şi 3,50 m în punctul ?. Cunoscîn-
du-se cotele absolute ale celor două puncte {II x
= -f 68,75 m, 1I2 = + 6 5 , 2 0 m ) , distanţa
dintre ele l = 45 m şi coeficientul de permeabilitate al pămîntului. k = 2,7 x IO" 3 cm/s, să se
determine viteza de curgere a apei în pămînt.
Rezolvare

înălţimile totale ale coloanei de apă în cele două puncte sînt:

ht, = 68,75 - 6,50 = 62,25 m;

ht, = 65,20 — 3,50 = 61,70 m ;

Ah = htl - lu2 = 62,25 - 61,70 = 0.55 m.

Gradientul hidraulic:

Ah 0,55
i = —- = — = 0,0122.
I 45
Conform legii lui D a r c y :

v = k-i = 2,7 x 10~3 x 0,0122 = 0,33 x 10~4 cm/s.

i/ 3. Pentru determinarea coeficientului de permeabilitate k al unei probe cilindrice de

pămînt, cu diametrul de 50 m m , lungimea de 150 m m , se utilizează un dispozitiv experimental
de tipul celui din figura 3.11. Care este valoarea lui k dacă sub o diferenţă de nivel piezome-
tric de 75 mm se filtrează) rin probă 50 cm 3 de apă în curs de 5 min.
 Rezolvare
3 4 4 X 52
a = • = 19,6 cm-;

l 150

Q 50
1,7 x IO" 2 cm/s.
car" 19,6 X 0,5 x 300
4^ consideră un masiv neomogen de pămînt (fig. 3.28).
Cunoscîndu-se coeficienţii de permeabilitate ai celor
4 strate, să se determine:
a) coeficientul mediu de permeabilitate kx:
b) coeficientul mediu de permeabilitate ky
Rezolvare

a) SA,- • II;
A",

2(1,5x10" 2 x IO" 5 -f- 1 X IO" 2 + 1) Fig. 3.28.

2,52 x l O ^ c m / s

.Mărimea coeficientului de permeabilitate în direcţia paralelă cu limitele de separaţie

între strate depinde, în primul rind, de valoarea A a coeficientului de permeabilitate al stra­
tului cel mai permeabil, de grosime în cazul unor strate cu permeabilităţi foarte diferite,
se poate folosi şi relaţia aproximativă:

ir
A r. k' 1 = 2,5 x 1 0 _ 1 cm/s
11

II 5
— 0,55 X 10 cm/s..

ki 1,5 10- + 7 x 10- 1 X IO" 2

Mărimea coeficientului de permeabilitate în direcţia normală pe limitele de separaţie

între strate depinde în primul rind de coeficientul de permeabilitate A"şi de grosimea II" ale
stratului cel mai puţin permeabil. în cazul unor strate cu permeabilităţi foarte diferite, se poate
folosi şi relaţia aproximativă:

8
ky =:-- Vrc' 0 . 6 0 1 0 "
cm s.

/ A
(_5v;Se consideră un strat de pămînt coeziv aliat inte­
gral sub nivelul apei subterane (tig. 3.29). Se cere:
a) să se calculeze presiunea apei într-un punct A aflat
la o adîncime de 2 m ;
b) să se ealcrdeze presiunea apei în punctul A în urma
coboririi nivelului apei eu 3 m, considerând că pămîntul
rămîne saturat deasupra nivelului apei:
c) să se precizeze modificarea produsă de coborîrea ni­
Fiţj. 3.29.
velului apei. asupra presiunii efective în punctul A.
Rezolvare
a) u = Yw • 2 = 10 • .2 = 20 k N / m 2 ;
b) Pămîntul aflat deasupra nivelului apei subterane fiind saturat pe seama apei capi­
lare, presiunea apei in pori în această zonă este negativă (fig. 3.29)
11 = — v„, • h = - 10 • 1 = - 10 kN/m 2 ..

67
 c) Presiunea efectivă este egală cu presiunea totală minus presiunea apei din pori. Ca
urmare, presiunea negativă a apei în pori măreşte cu aceeaşi valoare presiunea efectivă. T o t ­
odată, presiunea efectivă în punctul A sporeşte şi prin trecerea pămîntului din stare submer-
sată în stare saturată cu cantitatea yw • z.
în concluzie, prin coborîrea nivelului apei subterane cu 3 m, sporul total al presiunii
efective în A este:

bPcf ywh = 20 + 10 = 30 kN/m 2 .

^ P e n t r u realizarea unei gropi de fundaţie trebuie să se excaveze într-un strat de argilă

de 7>Tr grosime urmat de un strat de nisip în care este cantonată o pînză de apă sub o pre­
siune căreia îi corespunde o coloană II = 6 m (fig.
3.30).. Să se determine pe ce. adîncime h se poate
excava, fără depresionarea pinzei de apă şi fără a se
produce ruperea hidraulică a stratului de argilă,
\

• cunoscindu-se greutatea voiumică a argilei v =

20 kN/m 3 .

Rezolvai c
Presiunea exercitată de pinza aiteziană asupra
f f Ţ T T y fTT- stratului ele argilă supus excavai ii este:

Pa •II 10 6 = 60 kN/m 2 .

l-işj. La adîncimea căutată h, această presiune trebuie

contracarată de presiunea eorespunzăloaie greutăţii
stratului de argilă care mai !amine deasupra stratului de nisip

00 T (< - >0 = 20 (7 - Ii) = 140 — 20 Ir.

110 — 60
{ m
20

p ,kN/m2
,kN/m'- "' 40 60
20W 60 . 20 60 2Q 020W 2o\60 mo
\

i \20.l 20

fi
\ \
! \ I \

61,2 \ 20
A7AŞ_ 60

Fhj. ÎÎ.31.

7. Să se calculeze presiunea apei din pori şi presiunea efectivă la adîncimile ele 2 m şi

de 6 m de la nivelul terenului, in condiţiile, strafificaţiei din figura 3.31 pentru două situaţii:
cînd nivelul apei subterane se află la suprafaţa terenului; cinci nivelul apei subterane se află
la baza stratului de praf argilos. Se cunosc următoarele caracteristici ale celor două strate:

68
w 3
= 2 5 % ; Yi = 27 kN/m ; înălţimea de ridicare capilară hc = 3 m pentru praful argilos;
3
n% = 3 5 % , y,, = 26,5 kN/m pentru nisip.
Să se reprezinte şi diagramele de variaţie cu adîncimea ale presiunilor neutrale şi efective
corespunzătoare celor două situaţii.
Rezolvare
Pentru stratul de praf argilos:
w
% 25 n _

100 100
= = 1, e = 0.67:

n% e 0,67
0,40;
100 1 -f e 1,67

3
ir = 1 ys 1 -( = (1 - 0,40) 27(1 -f 0,25) = 20.2 kN/m ;
l 100 J i 100

1'-
1 = ' 1
1 — 1 (y s - y„0 = (1 - 0,40) (2 7 - 10) = 10,2 kN/m 3 ;
l ioo j

ÎV, = 1 v, = (1 - 0,4)2 7 = 16,2 kN/m 3 .

100 J '

Pentru straiul de nisip:

n%\ f 35 •(
1 | ( Y , - ~;u) = 1 (26,5 - 10) = 10,7 kN/m 3 .
100 J 1 100 j

a) La : = 2 m

u a = y w • 2 = 10 - 2 = 20 kN/m-;

p,f, = Ti • 2 = 10,2 • 2 = 20,4 kN/m-.

I.a r -—- 6 m

n 6 = y„: - 6 — 10 6 — 00 k X , n i : ; :

4 2 l l 1
'2'
4
/-V/, = y i ' " YÎ' = -~ 10,7 • 2 = 6.2 2 kX'm*.

b) T.a : = 2 m

ii., = — y,,. • • .2 = — 20 kN m2..

• 2 = — 10 •

La calculul presiunii e l c U i u în această situaţie, se consideră praiu! argilos ustal

deasupra zonei de ridicare capilară a ap; i şi saturai în cuprinsul acestei zone (fig. 3 31, b):

/></. = f-h • 1 -!- *i - 1 - Yir ' 2 = 10,2 • 1 20,2 • 1 -•- 10 • 2 ---= 50,4 kN/m 2 ,.

I.a r 6 m

•-- y „ • 2 10 • 2 = .20 k.N in 2 :

= y/\ - 1 - Y, • 3 - Y; -2 = 10.2 • 1 20.2 • 3 10.7 • 2 = 98,2 kN/m 2 .

V>. Se consideră un profil geologie alcătuit dintr-un strat de argilă cuprins între două
straie cie nisip: in stratul inferior de nisip se găseşte o pîirză de apă arteziană (fig. 3.32).
Caracteristicile celor două pămînturi sin! următoarele:

— nisip Y .<<, -- 19 5 k.N in :i . vrf, .— 10.5 kN m 3 . /, t = 4 U"r- c m ' s :

— aruiiă. Y.,-. ^ 18 kN n r ' -'d, . - 10 kN m : ! ; /,., = 2 l(r' 5 cm s.

69
 Să se determiue:
a) cantitatea de apă care se va filtra în decurs de o zi prin 1 m 2 al stratului de argilă;
b) presiunea apei din pori şi presiunea efectivă Ia baza stratului de argilă;
c) presiunea apei în stratul inferior de nisip pentru care s-ar produce ruperea hidraulică
a stratului de argilă.
Rezolvai e

a) h 6
i = — == — = l , o ;
Z 4

A = 1 ni 2 = 10 000 c m 2 ;

/ = 1 zi = 60 x 60 X 24 sec = 86 400 s;

Q = Akil = 10 000 x 2 x IO - 6 X 1,5 X 86 400 =

= 2 592 envVzi/m 2 .

b) a = y w • II = 10 • 12 = 120 k N / m 2 ;
[
Pt ~ Yd-i - 2 — ysa^ • 2 - r ysat, " 4 =

=-- 16,5 • 2 -f 19,5 • 2 -f- 18 X 4 = 33 -}- 39 -l- 72 =

2
= 144 kN/m ;

7V = Pt — u= 144 — 120 = 24 kN/m2

cj Pîuperea hidraulică corespunde situaţiei pentru

Fiţj. 3.32. care pef la baza stratului de argilă devine zero, astfel:

Pef = Pt - YkII = 114 - 10 • // = 0

11 = 11.4 m

9. Curgerea apei printr-un strat de nisip este studiată Uitr-un dispozitiv experimental
de felul celui arătat in figura 3.33. Se d a u : lu = 15 cm, h2 ~~ 20 cm, precum şi caracteristicile
nisipului: 11% — 35 % , y s = 26,7 kN/m : i . Să se. construiască diagramele de presiuni neutrale
şi presiuni efective pentru trei situaţii:
a) regim hidrostatic, h — 0 ;
b) curent de apă descendent prin proba nisip, h = 10 cm :
c) curent de apă ascendent pi in proba de nisip, h -.- 10 i m ; pentru ce \aloare a iui /<
se realizează, iu acest caz, condiţia de a n i n n a n hHlrodir.:mii< f r '

Rezolvate
1
JlA
= I 1
100 } 100 100 I ' ' 100
2
20,85 kN'm ;

2
= II - — J(Y* Y«>) = 1 (26 7 - 10) = 10,85 kN/m
1 0 0
100
Ordonatele diagramelor de presiuni totale, presiuni neutrale şi presiuni elective la baza stratului
de nisip sînt:
2
a) p, = ywht -f- ysath, = 10 - 0,05 -f 20,85-0,20 = 1.5 4,2 = 5,7 kN/m ;

u = y ^ -f /;,) = 10(0,15 -f 0,20) = 3,5 kN/m2;

Pe/ = Pt — u = y„A + Ysatlto ~ Yivh = Y*2 = 0,22 kN/m2.

2
b} pz — 5,7 kN/m ;
2
u = (lh -f- hz - h) yw = (0,15 -f 0,20 - 0,10) • 10 = 2,5 kN/m ;

Pef = Yh2 + Yw • h = 2,2 -ţ- 10 • 0,10 = 3,2 kN/m2.

70
 2
c) P l = 5,7 kN/m ;
2
u = (hl + h2 + h) y w = (0,15 + 0,20 + 0,10) • 10 = 4,5 kN/m ;
2
Pef = Y»z - Y»A = 2,2 - 10 • 0,10 = 1,2 kN/m .

Condiţia de antrenare hidrodinamică este:

Pef = Ysa — YtAr = 0

Fig. 3.33.

Observaţie, Presiunea totală la baza stratului este aceeaşi, atit în regim hidrostatic,
cît şi în condiţiile de curgere a apei într-un sens sau altul. în consecinţă, diminuarea presiunii
neutrale aduce o creştere cu aceeaşi \aloarc a presiunii efective, şi invers.

71
 10. Pentru realizarea unei fundaţii sub nivelul apei subterane este necesară excavarea,
adăpostul unor pereţi îngropaţi etanşi, într-un nisip fin avînd n % = 38 % , ys = 26,5 kN/m 3 .

Cota finală de excavare c o b o a r ă cu 5 m sub

nivelul apei subterane, iar fişa t a peretelui este de
4 m (fig. 3.34).
Pentru realizarea săpăturilor în uscat, se
procedează la evacuarea prin p o m p a r e a apei de
pe fundul excavaţiei.
Să se determine:
a) diagrama presiunilor apei în mişcare
asupra peretelui îngropat;
b) coeficientul de siguranţă Fs faţă de an­
trenarea hidrodinamică.

Rezolvare
Fig. 3.34 a) în condiţii hidrostatice, ordonatele dia­
gramelor de presiuni ale apei, de o parte şi de
alta a capătului inferior B al peretelui, au următoarele valori:
— pe faţa AB
PwL = AB • yw = 9 10 = 90 kN/m2 ;
- pe faţa BC
p*, = BC • yw = 4 • 10 = 40 kN/m2.

Mişcarea apei pe sub baza peretelui etanş se produce ca urmare a diferenţei de nivel pie-
zomelric h — 5 m.
Gradientul hidraulic m a x i m corespunde drumului celui mai scurt (traseu ABC) şi este
egal c u :

htax — = 0, 185.
h + 2t 5 -f- 2 • 1
Energia corespunzătoare înălţimii piezometrice h se consumă pc traseul ABC prin frecarea
dintre apă şi particulele de pămînt.
Pe traseul A B , curentului dfc apă descendent îi corespunde o creştere a presiunii efective
şi o diminuare a presiunii apei cu cantitatea:

h
Aih, --Aii - v ; ( • i = (h -r l) • 0.385 10 --= 34,65 kN/m 2 .
••= 9 •

Pe tiaseul IU.. curentului cie apă ascencknl îi corespunde o diminuare a presiunii elec­
tive şi o creştere a presiunii apei eu cantitatea:
Ii
A/;;,., = BC • y„ • i = / = 4 0,385 • 10 = 15,35 k N / m 2
h + 21

Presiunea totală la baza peretelui, pe faţa J // este:

p.,H = pUl — A/Jzet = 90 — 31,65 = 55,35 kN/m 2 .

Presiunea totală la baza peretelui, pe faţa BC este:

lhen = pw 2 A A p » j = 40 - f 15,35 = 55,35 kN/m 2 .

38
b) y 1 - — | (T-5 ~ Y») 1 — (26.5 - 10) = 10,23 kN/m 3
100 100
10.23
= 1,02;
10
1,02
2,65
0,385

72
 în cazul pămîntului coeziv (fig. 4.66), rezultă:

^ = yH;

PPh = y / / t g 2 ( 45°
45
° ++ ~J + 2 c ' t § ( 4 5 ° + 7 ] •'

Pp ~ y / i 2 t g 2 ^45° -f Î-J + 2cH tg ^45° + - (4.52)

.Aplicaţii
1. Rezultatele unei încercări edometrice asupra unei probe saturate de praf argilos cu
înălţimea de 20 mm sînt date in coloanele 1 şi 2, din tabelul 4.3.

Tabelul 4.3

1
Presiunea
el a N/c m- 1 Tasai ?a mm \ M |
i
1
1 3 1 4 !

0 0 0
1 0,14 0.7 142
2 0,24 1.2 200
3 0,32 1.6 250
4 0.38 1,9 333
5 0,42 2,1 500
6 0,45 2.25 666

Să se reprezinte grafic aceste rezultate sul) iorma curbei de compresiune-tasarc şi, pe

această bază, să se calculeze modulul de deformaţii edometric pentru toate treptele de încăr­
care. Să se caracterizeze compresibililatea pămîntului în funcţie de s%p = 2 şi M2-3.

liezoluaie

Considerindu-se lăsarea \ht sub o presiune p> se determină tasarea specifică folosind
relaţia:

100 :
li

0
0 J.J£. °? °f- °, 5 1 0 2
P 3? W . P,daN/crr/ Se determină:

7 0,14
20

0,24
100 = 1,2% ş.a.m.d.
20

Valorile calculate ale lui z%

sînt trecute in coloana 3 din tabe­
lul 1,3. Cu \alorilc din [coloanele 1
Fig. 4.6". şi 3 se [construieşte curba de c o m ­
presiune-tasarc (fig. 4.67).
.Modulul de deformaţie edometric corespunzător intervalului de presiuni pf — pi+1 se
calculează cu relaţia:
P,.! - Pi
-^Ai-r)-! 100:

108
 A/0_i= • 100 = 142 d a N / c m 2 :
0,7

= — — • 100 = 200 daN/cm2;

1,2 - 0,7

3 - 2
M,_ 100 = 250 daN/cm2 ;
1,6- 1,2
ş.a.m.d.
Valorile calculate ale lui M sînt trecute in coloana 4 din tabelul 4,3;

e % f = . = 1,2%; M.,.3 = 250 daN/cm 2 ,

Pămîntul poate, fi caracterizat ca fiind puţin compresibil,

2. Folosind datele cuprinse in tabelul 4.3 să se reprezinte grafic rezultatele încercării

edometrice sub forma curbei de compresiune-porozitate, cmroscind că umiditatea iniţială a
probei este w0 = 25,9%, iar greutatea specifică v s = 27,2 kN/m3,,
Să se calculeze pe această bază coeficientul de compresibilitate av şi coeficientul de c o m ­
presibili tate volumică mv.

Rezolvare

Pentru pămîntul saturai:

0 7.9
— = 0.259 0,704.
100 10
Pentru încărcarea m:

Mii Ac 1
•-o l
1 A c0 1 -- e0

Mu
ci = e. (1 -:- c0);
h

0,7
<'r = e0 — (1 -:- 0,704; = 0,704 — 0,012 = 0.602:
100
1,2 k
e., == (, (1 0,701) = 0.704 - e
100 0,710

- 0.020 = 0,684 :
\ ' 1
! i

1,6 0,690 \
! !

- (1 0,704) =•= 0. ,04 ! nJ i : i

; 1
100
! ! i

- 0,027 = 0,677. \ ! 1
0,570 ' : ; 1

ş.a. m. d.
Valorile calculate ale lui c, sini Ire- C.560
cule in coloana 2 din tabelul 4.4.
:.55cA
tu valorile din coloanele 1 şi 2 din 1 1 2 3 4 5 6 7 p,daN/cm<

tabelul 4,4 se construieşte curba de com­ F i g . -5.68.

presiune-porozitate (fig 4,68).
Coeficientul de compresibilitate pentru un interval dat de presiuni se calculează cu relaţia:

Ae Cj_i — eL
av, =
Ap pt — pt

e„ — e, 0,70 4 - 0.692
- = 0.012 daN c m 2 ;
1

109
 ş.a.m.d.
Valorile calculate ale lui aB sînt trecute în coloana 3 din tabelul 4.4.
Coeficienţii de compresibilitate volumică sînt:

aVi

1 -r Cn

0..012 2
0.007 daX.'cm ;.
1 4- 0/704

0.008 2
UI; 0,005 daN-cm ..
1.704

Valorile calculate ale lui mv sînt trecute în coloana 1 din tabelul 4.4.

Tabelul i-

Presiunea
ilaN.'cm2

0 701
(1.69:2 0.012 0,007
«-,684 0,008 0,005
(1.677 0.007 0,004
n.6 72 0,005 0,003
(1.668 0.004 0,002
0.(566 0,002 0.001

:].. Indicele porilor in stan* naturală al unui strat de păminl a\ind grosimea de 5 m este
((, = 1.021. Din turba dt tompirsi une-porozHale iezuit â <â, sub o presiune e.yală cu cea trans­
misă de fundaţia unei construcţii, p o r o z i t a h a pâiuinluhii d<\ine <'/ — 0,975 Să se afle iasarea
probabilă a stiaiului..

Rezolvare

Se admite că sporul de presiune eaie produce micşoiarea porozitălii pămîntului este uni­
form in cuprinsul straiului de 5 m grosime. în aceste condiţii, rezidfă:

Mi Sc e
h 1 4- e0 1 cn

, c c - cf 1.024 — 0.975
Mi = li -± - = 5 — =0.12 m.
1 ~- e„ 1 -f 1.024
^4 Presiunea geologică exercitată asupra, unui strat de aigilă normal consolidata, de 2 m
grosime, aflat sub nivelul apei. este de 100 k N ni 2 . I. z suprafaţa terenului se realizează o umplu­
tură echivalentă cu o supraîncărcare de 50 k N ' m 2 . Să se determine lăsarea stratului de argilă,
H l i n d că umiditatea «.' = 3 6 % . greutatea specifică y, = 27.5 kN/m 2 , iar indicele de compresiune
C , = 0.20.
 Rezolvare

Sub efectul unei supraîncărcări repartizată uniform la suprafaţa terenului, se realizează

condiţii de deformare de tip edometric (deformare laterală împiedicată), putîndu-se aplica re­
laţia:
Mi Ae
h 1 -;- e0

Pentru aflarea lui Ae se utilizează relaţia care defineşte panta curbei primare a argilei
normal consolidate:
^ * PS -^P n ,
1 0 0 5 0

Ac = Cc log — — = 0.20 l e " = 0,0

Pg 100
Pentru pămîntul saturat (S, = 1)

s
_ _ 100 _ 0,36 • 27,3 _ i
_

cr, = 0,99;

Ae 0,035
Ah = h = 2 = 0.035 m = 3.5 cm.
1 -i- e0 1 - 0,99

5. Stratiiieaţia pe amplasamentul unei lucrări este arătată in iiguia 4 69, a. Stratul

dc argilă cuprins intre cotele — 1 2 şi — 11 s-a consolidat sub greutatea straielor aflate
deasupra.
După efectuarea unei excavaţii pină la cota —3.00, însoţită dc o coborire a nivelului apei
subterane piuă la cota — 10, se execută o construcţie care transmite la cota — 8 o presiune uni­
formă q = 30 kX'm 2 (fig. 4.69, b).
Se cunosc următoarele caracteristici geotchnice. penii u:
— stratul ele praf nisipos. nt% — >>">%; y s , = 27,0 kX.-nr;
— stratul de argilă, •— 42 % : y«, = 27.5 kX m 3 : (,, 0 . 2 5 ; C, = 0,08.
Să se determine tasarea stratului ele' argilă
0 n
Rezolvai e

1 -—A j "/ij = (1 — 0.35) 2 7 , ( i = 17 55 kX m 3 : A A A

100 J '
'///,v , - ' *
Al
/ i

(-ÎH - y*> = U - O.;.",) (2'i

100
— 10,0) = 11.05 k X m 3 : ///'>'

j \1 - i !i
->
^I /o
(y<, - y . ) = (i - o. 12) (2 _
A - « A A A Z
t 100 ) f:
3
— 10.0) = 10,15 kN in :
a
Piesiunea de consolidare la mijlocul slralului de
aigilă este: Fijj. '«.69.

2
'.. = Ydy'2 yi' 10 A ys - 1 = 17.55 • 2 -:- 11.05' 10>'- 10,15' 1 = 155.75 kN/m .

Presiunea geologică la mijlocul slralului de argilă, după decapare este:

pg = TA • 2 •{{• 2 ~- y.j- 1 = 17,55 - 2 - 11,03 • 2 -f- 10,15 • 1 = 67.35 k N ' m 2 .

Presiunea totală la mijlocul stratului de argilă rezultă:

2
p = pg q — 67.3.5 A '10 -= 97.35 kN m ..
 întrucit p < Pe micşorarea porozilăţii stratului de argilă se calculează cu relaţia:

P 97 35
Ae ^= Cc log 0,08 log — = 0,08 • 0,16 = 0,013.
Pg 67,35

l-l^ţ.ff|jf,f/'? Indicele iniţial al porilor stratului de" argilă este:

z
' • • • ' • — 1 0 0 0.42
0,72.
22AAL 0,58
1 —
100
Tasaiea A/; se calculează cu relaţia:

Ae n 0,013
Mi = h 0,015 m = 1,5 cm.
Fig. 4.70. t + e0 1 + 0,72

(>'. Ln strat de argilă de 1 m grosime, aflat între două stialuri de nisip 1 (fig. 4.70), este
supus comprimării prin aplicarea unei presiuni unilorm repartizate q la suprafaţa terenului.
Curba de consolidare a unei probe dc 2 cm grosime extrase din centrul slralului, obţinută prin
încercare în c d o m e t i u , arată că după 1 000 min se atinge un grad de consolidare de 5 0 % #
Care este timpul necesar pentru atingerea de către stratul de argilă 2 a aceluiaşi grad de conso­
lidare0

Rezolvare
lly ~ 2 c m , U2 — 100 cm; /, ---- 1 0 0 0 min; C = °

U% 100
/, = / ! — = ! 000 • 2 .500 0 0 0 min = 1 7 3 6 zile.
III 4
7. Se. cunosc tensiunile principale într-un punct din masivul de pămînt: rn = 5 daN/cm 2 ,
t3 = 1 daN/cm2 şi direcţiile planelor principale.

2 3 1
3 i r

•• o! A A A ~ ^
itoj
) i

?ti,

=2
i î i
i i i

1 "îi|. '..71.

Să se determine tensiunile o-x şi T a pe un plan care face cu direcţia planului de tensiune

principală maximă unghiul a = 6(r (fig 4 71, a).
Rezolvare
A ii a 1 i t i c
c i ÎI - CT3
- cos 2a = 8 -;- .2 ( — 0 , 5 0 0 ) = 2,00 daN cm2 ;

2
sin 2a = 2 • 0,866 = 1.78 daN c m .
 Grafic
Prima variantă
a i a
— în sistemul de axe aO'z se construieşte cercul lui Mohr, avînd centrul OC = s _
2
2 g l 0 3 2
= 3 daN/cm şi raza ~ = 2 daN/cm (fig. 4.71,
2
— Se construieşte unghiul la centru 2x = 120°, obţinîndu-se punctul A*.

• - Se determină grafic coordonatele punctului N care reprezintă tensiunile a şi t căutate:

2 2
rra = 2.00 daN'cm . -ra = 1.7.1 daN/cm .,

A doua variantă
— Se construieşte c e r c u l lui M o h r .

— Din extremitatea vectorului av se duce o paralelă cu direcţia planului pe care acţio­

nează c>i, aflindu-sc polul P (fig. 4.71. /;).. Paralela dusă prin a2 la direcţia planului dc ten­
siune principală minimă trece lot prin punctul P.

Prin pol se duce o paralelă în direcţia planului înclinat cu unghiul a faţă de planul de
tensiune principală maximă, care intersectează cercul în punctul A'.

Se determină grafie coordonatele punctului A :

c a = 2.00 daN/cm2:

T a = 1,73 daN/cm 2 .

ii Se cunosc tensiunile pe două plane A şi B de direcţie cunoscută, care Irec printr-un

punct din masivul de pămînt:

n„ — O d a N , c m 2 , i a — 1.8 d a N ' c m 2 : ah = 1.5 daN/cm 2 . ~i, — 1.0 d a N / c m 2 (fig. 4.7.2. a).

Pijf. 5..72.

Se cere determinarea tensiunilor principale rn şi o 2 şi a unghiurilor a„ şi a>, pe care planele A.

respectiv B le lac cu direcţia planului de tensiune principală maximă.

Rezolvare

— în sistemul de axe cQ-, se reprezintă punctele a şi b care exprimă tensiunile pe planele

-4 si B (fig. 4.72, b)

113
 — Punctele a şi b aparţin cercului lui Mohr, care are centrul pe axa Oa. Pentru aflarea
centrului cercului se unesc punctele a şi b şi se duce o perpendiculară la mijlocul segmentului ab.
La intersecţia acesteia cu axa Oa se află centrul cercului.

— Se determină grafic mărimea tensiunilor principale la intersecţiile cercului cu axa Oa:

Oi = 6,6 daN/cm2; c2 = 1,4 daN/cm2.

— Se duce din punctul a o paralelă cu direcţia planului A şi se determină Ia intersecţia

acesteia cu cercul polul P.

— Unind polul cu punctele ax şi a2 se află direcţiile planelor principale.

— Unind centrul cercului cu punctele a şi b se definesc unghiurile 2y.„ = 40 = . 2y.6 = 2 0 2 ° ;

rezultă: att = 20°; y.b = 101°.

9. Unghiul de frecare interioară al unui pămînt nisipos este cp = 3 5 0 . Tensiunile pe două

plane perpendiculare care trec printr-un p u n c t M din masiv sînt: oa = 5,0 daN/cm 2 , -. a =
2 2 2
= 1,0 daN/cm ; ab = 2,0 daN/em , ~b = — 1,0 daN'cm ..

Să se precizeze dacă exislă vreun plan trecind prin punctul considerat pe care se înde­
plineşte condiţia de rupere.

Rezolvate

în sistemul de axe cOt (fig. 1.73) se reprezintă punctele a (de coordonate c„, ~tt) şi b
(de coordonate 07,, Intersecţia dreptei ab c u 1 axa Oa constituie centrul cercului lui Mohr.

Sc construieşte dreapta intrinsecă t/ = crtg Se construieşte cercul lui Mohr.

înirucil cercul se află sub dreapta intrinsecă, nu există nici un plan trecind prin punctul Al,
pentru care să se îndeplinească condiţia de rupeie.

10. D o u ă probe saturate de argilă sînt supuse încercai ii de comprimare triaxiala de lip
consolidat-nedrenat. înrcgislrinclu-se următoarele rezultate:

iljj. 'i.7:>.

Să se. determine pe cale analitică parametrii rezistenţei la ioriecare ai pămînlului studiat

Rezolvate

P r o b a a

a3 = a0 — 2,0 daN, c m 2 :

A c / = oi — c 3 , oi = A c / -- o3 = I A 2.0 = 'A,$ daN t : u 2 ;

Ao,
ra = = 0,9 daN, cm 2 .
 P r o b a b
3 = ao — 3,0
G
daN/cm2;

Oi = A c / A oz = 2,2 A 3,0 = 5.2 daN/cm2;

ACT/
1,1 daN/cm 2 .

Se reprezintă gr alic cercurile eforturilor corespunzătoare celor două p r o b e şi se duce tan­

genta c o m u n ă a cărei prelungire intersectează axa Oa în 01 (fig. 4,74). Se notează OiO = x
CxTi = ia> C,l\ = ib-

Z, da N/cm
i

1 2 3 4 5 6

(f^aN/cm2

Fiy. 't.~\.

Din ase mămuca triungbiurilor Q^C-i 'l'i Şi 0.,C..,To n z u l l â :

> Jj>

i -• OCi x O (A '

(i - C"A) i b = ( i :- 0(7,) / „ :

U'ri, — /,,) ~ (JC.jn — 0(,ii,,:

OC„i„ - 0(^1,,

1,8 - 2
CA 2.9 daN u n 2 :

OC, 1.1 daN c m 2 :

4.1 • 0.9 - 2.9 v; 1.1

5 daN,cm2;
1.1— 0,9

0,9
0,10/ : <l>,„ 9v!U";
O/:, 5.4

c,„ = x • tg <p(» = 0.12 daN cm 2 ..

I I . Folosinciu-se dalele de la, aplicaţia precedentă, să se determine parametrii rezistenţei

la forfecare în termenii eforturilor efective, ştiind că încercările întreprinse sînt de lipul consoli-
dat-nedrenat, iar presiunea in apa din pori. măsurată in momentul ruperii, u — 1,8 d a N ' c m 2
ia proba a şi u = 2,2 daN cm 2 la proba b.

115
 Rezolvare

Se exprimă eforturile efective in momentul ruperii (fig. 4..7o).

Proba a
2
ai = O i — u = 3,8 — 1,8 = 2,0 daN/cm ;
2
u = 2 , 0 - 1,8 = 0,2 daN/cm ;

1,8 2
= 0.9 daN/cm .
2
P roba b
2
a{ = 5,2 - 2.2 = 3.0 daN/cm ;
2
G3 = 3,0 - 2,2 = 0.8 daN,cm :
9
.2 2
1.1 daN'cm

Se reprezintă cercurile lui Mohr in funcţie de eforturile elective (iig. 4.75).

2.0 4- 0,2
OC 1.1 d a N ' c m 2 ;

3 4- 0.8
OC.; = : — = 1,9 daN/cm2:

1.9 • 0.9 - 1,1 • 1.1

x — — 2.5 daN'cm2:

1,1 - 0,9

0.9
sin ci)" = =
(j,25; cjy =
14:30';
3,6
C = 2,5 x 0 , 2 6 = 0,65 daN'cm 2 ..
.-• 12. fn încercarea de comprimare triaxială în condiţii consolidate nedrenate asupra une
probe saturate de argilă s-au înregistrat următoarele rezultate: c0 — 1,0 daN/cm 2 , .Ac?/=
2 2 ;
= 1.(5 daN/cm ., « ~ 0.8 daN,cm . a„ — 5 0 (Iig. 4.76)

Z, daN/cm2 P
3 2 1 1 2 3 L 5
1
!
;
2 | ! i 1
\ 1
T i

1
|
\ \
j !

i 0; ; 0

^1 J j i crr
fo

Fiţj. '..76.

Să se determine eforturile o-Xo. t 3( , şi c x pe plănui de rupere de înclinare y.v.

Rezolvai e

a o — c:j = 1 daN/cm2:

:\c< — Gi — a-j : Gi = c3 — As,f;

Gt = 1 - 1.6 ^ 2.6 daN cm 2 .

116
 Cunoscîndu-se ait a3> se calculează componentele efortului total pe planul ele înclinare a 0
cu direcţia planului de efort principal, m a x i m cu relaţiile:
a
l + Oa Ox — CT, 2.0 4- 1 2,6 - 1
cos 2 a o + •—
3
cos 100 =
2 2 2
= 1,8 0,8 • 0,17 = 1,66 daN/cm ;
2

CTl • 2,6-1
sin 2 : 2
oc0 sin 100° = 0,8 • 0,98 = 0,79 daN/cm
2 2
2
o- =a, — u = 1.66 - 0.8 = 0.86 daN/cm .
z> 13. încercările întreprinse în aparatul de forfecare directă asupra a trei probe de nisip
fin s-au soldat cu următoarele rezultate:
2 2
— proba a, a — 1 d a N / c m , -. — 0,47 d a N / c m ;
2 2
— proba b, a = 2 d a N / c m ; = 0,93 d a N / c m ;
2 2
— proba c , a = 3 daN/cm , - — 1,43 daN/cm .
Să se determine parametrii <D şi c şi să se precizeze dacă un plan trecind prin masivul
2 2
de pămînt, pe care se exercită tensiunile o — 3 daN/cm şi t = 1 d a N / c m reprezintă un
plan de rupere.

Rezolvai e
— în sistemul de axe oOt se reprezintă punctele a, b, c corespunzătoare celor trei probe
(fig. 4.77).
— Se construieşte dreapta medie prin cele trei puncte, ai cărei parametri se determină
grafic (cp = 25°, c = 0).
— Se reprezintă punctul A de coordonate (3, 1).
Punctul A se găseşte sub dreapta intrinsecă. D e c i , planul pe care acţionează tensiunile
(3, 1) nu este plan de rupere.
La acelaşi rezultat se ajunge şi pe cale analitică, prin compararea unghiului dc frecare
interioară O cu unghiul de deviere G.

tg 0 = — — = 0.33 : 0 = i8:: 0 <<]).,

o 3

- 14. Rezistenţa la forfecare a unei argile saturate se determină pe. mai multe căi. O probă
supusă la comprimare cu deformare laterală liberă cedează sub o presiune normală qma =
2
= 2 daN/cm . Prin încercări dc tip consolidat-drenat
în aparatul triaxial se obţin parametrii efectivi ai
3
rezistenţei la forfecare c = 0,7 daN/cm 2 , c[) = 20°.
Efortul unitar normal pe un plan care trece $ 2
o
prin masivul din pămîntul considerat este sporit brusc "O
io ? N-
cu 1,0 daN/cm 2 ., Să se determine rezistenţa la lorfeeare
pe acest plan la două m o m e n t e : a) imediat după apli­ _ a^.

2 3 4 (FsdaN/cm2
carea încărcării; b) la un timp îndelungat după
Fiţj.
aplicarea încărcării,
a) Imediat după aplicarea încărcării, stratul de argilă este solicitat în condiţii nedrenate,
la fel ca în încercarea de, comprimare monoaxială:
Qmax
1.0 daN/cm 2

J ) La un timp îndelungat după aplicarea încărcării, stratul de argilă este solicitat in

condiţii drenate:
~.s = a tg cj5 t c = 1 t g 2 0 ° - 0.7 = 0,36 - 0,7 = 1,06 daN/cm2.

S 15. Un masiv de pămînt necoeziv limitat de o suprafaţă orizontală se caracterizează

prin <P = 30°. Tensiunea normală verticală într-un punct M aflat la o adîncime de 6 m este
de 100 k N / m 2 .

117
 Să se determine valorile tensiunii normale pe un plan vertical trecind prin M, pentru
care se îndeplineşte condiţia de rupere in ipoteza stării active şi stării pasive de tensiuni limită
şi să se construiască suprafeţele de alunecare trecind prin M.

Fig. 4.78.

Rezolvare
Tensiunea normală verticală in punctul M al masivului limitat de o suprafaţă orizontală
2
reprezintă o tensiune principală (CTX = 100 k N / m ) .
Starea activă de tensiuni limită

r 30 ,
a2 = ai tg 2 f 4 5 ° - - ) = 10 t g J4;r — | = 100 0 383 = 33,3 kN/m 2 .
2

Planurile de alunecare trecind prin punctul M sînt înclinate faţă de orizontală cu unghiul

a0=45° — = 60"' (fig. 4.78. a).

2

Stai ca pasivă de tensiuni limită

30 *
a., = o, tg 2 ţ 4 5 2 4- - | | = 100 tg 2 jj 45 = = 300 kN ne
~2~,

Planurile de alunecare trecind prin punctul M

sînt înclinate faţă de orizontală cu unghiul xn —

= 45*- — = 80 3 (lig. 4.78, b),

« 1 6 . Să se determine diagiama presiunilor

active exercitate de o umplutură de nisip, avînd
V = 10 k.NT;m2 şi cp = 25 3 , asupra unui zid de
sprijin cu parament vertical avînd 11 = 5 m şi
să se arate cum se modifică diagrama dacă pe
1
suprafaţa orizontală a terenului se aplică o su­
n - 8125 kN/m
P3
1 ' praîncărcare uuifonn repartizată q = 20 k N / m 2 .
PaU = 32p da N/m 2
Rezolvai e
Fig. 4.7!». Ordonata diagramei de presiuni active la
baza zidului (fig. 1.79):

,( -5 \
pan = -.'Ii t g
2
45 16 ' o • tg 2 45' — — = 82.5 kN m-\
l 2 )
Supraîncărcarea q generează la coionamentul zidului o presiune a c t h ă

25
p»q = q- tg 2 | 4 5 ° - = 20•ta 2 45: 8 . 1 ^ kN m 2 .
- V

Presiunea activă suplimentară datorată supraîncărcării q este independentă de aclincimea

: măsurată de la suprafaţa terenului. Diagrama de presiuni active este deci majorată in fiecare
punct cu o ordonată constantă, paQ = 8,125 kN/m 2 .

* 17. Să se determine înălţimea teoretică pe care se poate menţine nesprijiuif un taluz

vertical realizai într-un strat de argilă, avînd v = .20 k N ' m 2 , c = 0,15 daN'cm2, <P= 22=.

118
Cu cît se reduce această înălţime,
„ş =10,25 kN/m2
dacă pe suprafaţa orizontală a -Lf H *J I f ,_LLi;
terenului se aplică o supraîncăr­
care uniform repartizată q =
= 10 kN/m 2 ? 6
Rezolvare
ic f CB'
II cr = 2:r tg { 45° 4- ^

4 • 15 22 7^4 /cV/m-' 28,SkN/rr.*

ta 45 4,4-o m.
20

în cazul existenţei unei supraîncărcări g, punctul d e ' anulare a diagramei de presiuni

active, r^. se determină cu relaţia:
<D
2 c tu 45' ~ a tg 2 45° - — 1 = 0 :

ci) 0)
2 c tg i 4'y — q tg 2 15 2eig 15 •

i -S 'J " — —

• 15 ii
2•

t,/2-j m;

3.45 m :

//,_,.. - H'c, = 4.45 ,45 = 1.00 ni.

18. Să se determine diagrama rezistenţei pasive a unui pamint coeziv , a\hu! y = 18 k N / m 2
c = 0,10 daN m 2 , <p = 20 = , pentru un perete vertical de 1 m înălţime, limitat de o suprafaţă
orizontală. Cit de mare I n i m i c să tie supraîncărcarea <•/ aplicată pe suprafaţa mizontală a t< îe-
nului, pentru ca rezistenţa pasivă să sporească cu 0.5 °,;?

Rezolvai e
I.a supraiaţa terenului (iig. 4.80):

Pj, = 2c tg j 45° - 2 • 10 tg 45 c 28.5 k X ' m

La baza puetclui:
:
cD 20 1
PpH /Htg2 45°- 2c t u 15 3 • tg 2 45 1 -}
18 • 4 •
2 J
- r 28,5 = 144 — 28,5 kN'm2.

Rezultanta rezistenţei pasive este:

i r <D \ <b 20
• 7/ = - 1 8 , 4 2 ' t g 2
2 2c ig 45" 4
Pr. = - y H tg 2 45c- —

28,5 • 4 = 288 — 11 1 = 402 kN/m..

Supraîncărcării q ii corespunde o diagramă suplimentară ele rezistenţă pasivă avînd ordo­

nata constantă:

Pp:, = q • tg 2 [ 4 o : - r — = <? tg 2 J 45 c
2e?
9

Pentru aflarea lui q aria diagramei suplimentare de presiuni se egalează cu 0,205 Pp;

2q • H = 0,205 • Pv;

0,205 PP _ 0,205 • 402

= 10.25 kN/m 2 .
211 2•4

119