Sunteți pe pagina 1din 9

IAS 8 PROFITUL NET SAU PIERDEREA NETĂ A PERIOADEI, ERORI FUNDAMENTALE ŞI

MODIFICĂRI ALE POLITICILOR CONTABILE

Scopul esenţial al IAS 8 este asigurarea consecvenţei în elaborarea şi prezentarea contului de profit şi
pierdere şi a situaţiei fluxurilor de numerar, astfel încât utilizatorii să poată identifica tendinţele pe termen
lung în activitatea întreprinderii.

Modificări ale politicilor contabile

Politicile contabile sunt definite în paragraful 6 din IAS 8 ca

principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice adoptate de o întreprindere la întocmirea


şi prezentarea situaţiilor financiare.

Acestea sunt diferite de principiile contabile fundamentale referitoare la continuitatea activităţii,


consecvenţă şi contabilitatea de angajamente.

O dată ce politicile contabile adecvate întreprinderii au fost stabilite, este important ca acestea să nu fie
modificate în timp. Se asigură astfel o bază consecventă, de la un an la altul, de raportare a rezultatelor,
care vor putea fi comparate cu uşurinţă de către utilizatori. Aceasta înseamnă că orice variaţie a
rezultatelor, de la un an la altul, reflectă fluctuaţii reale ale activităţii întreprinderii, şi nu reprezintă doar
influenţa modificărilor contabile. Utilizatorii vor putea, prin urmare, să detecteze tendinţe pe termen lung
ale rezultatelor şi fluxurilor de numerar ale întreprinderii.

Standardele de contabilitate restricţionează şi ele gama politicilor contabile ce pot fi utilizate, ceea ce
determină o anumită comparabilitate a rezultatelor întreprinderilor din acelaşi sector de activitate.

Este extrem de rar cazul în care o entitate economică îşi modifică politicile contabile.

De aceea este important să se evidenţieze orice modificări aduse politicilor contabile, pentru ca utilizatorii
să poată analiza:
• corectitudinea şi necesitatea noii politici contabile;
• influenţa politicii asupra rezultatelor raportate, aferente perioadei; şi
• tendinţa reală a rezultatelor activităţii întreprinderii.

De menţionat este că se permit modificări ale politicilor contabile doar atunci când:
• sunt impuse prin statut;
• sunt impuse de un standard contabil; sau
• când au ca rezultat furnizarea unor informaţii mai relevante sau mai sigure despre activitatea
întreprinderii.

Prima aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate

IAS 8 şi SIC 8 fac diferenţa între:


a) modificări ale politicilor contabile rezultate în urma aplicării pentru prima dată a tuturor Standardelor
Internaţionale de Contabilitate;
b) modificări ale politicilor contabile rezultate în urma aplicării pentru prima dată a unui anumit Standard;
şi
c) alte modificări ale politicilor contabile.

SIC 8 se referă la aplicarea pentru prima dată a tuturor Standardelor Internaţionale de Contabilitate ca
bază pentru contabilitate. Prin “toate Standardele Internaţionale de Contabilitate” se înţelege toate
Standardele şi Interpretările aplicabile – dacă un Standard nu se aplică, atunci se consideră că societatea
aplică doar principii generale de contabilitate, stabilite la nivel naţional, şi nu Standardele Internaţionale
de Contabilitate. De exemplu, în cazul în care este aplicabil IAS 29, acesta trebuie utilizat, dacă
societăţile doresc să afirme că respectă toate Standardele Internaţionale de Contabilitate.

1
În cazul aplicării unui IAS nou, modificările politicilor contabile determinate de adoptarea acestui nou
IAS se vor evidenţia în concordanţă cu prevederile tranzitorii ale Standardului. Dacă nu există astfel de
prevederi tranzitorii, se vor respecta regulile aplicabile în cazul “altor” modificări ale politicilor contabile.

Aplicarea în România

Unele dintre societăţile româneşti elaborează deja situaţii financiare pe baza Standardelor Internaţionale
de Contabilitate. Prin urmare, aceste societăţi nu vor aplica toate Standardele pentru prima dată. Vor
aplica pentru prima dată doar noile Standarde şi Interpretări care sunt în vigoare la următorul sfârşit de an.
Trebuie menţionat că acestea pot avea prevederi tranzitorii specifice valabile pentru situaţiile financiare
încheiate la acel sfârşit de an.

Totuşi, s-ar putea ca unele societăţi româneşti să fi aplicat în trecut aproape toate Standardele
Internaţionale de Contabilitate. În acest caz, se va considera că prima aplicare a Standardelor se va face la
următorul sfârşit de an.

Prima aplicare a tuturor Standardelor Internaţionale de Contabilitate

SIC 8 “Prima aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate ca bază contabilă” se aplică în


această situaţie.

În perioada în care Standardele Internaţionale de Contabilitate se aplică în totalitate pentru prima dată,
situaţiile financiare se vor elabora şi prezenta ca şi când acestea au fost întotdeauna elaborate în
concordanţă cu Standardele şi Interpretările în vigoare în perioada primei aplicări. De aceea, Standardele
şi Interpretările se vor aplica retrospectiv, cu excepţia cazului în care:
• anumite Standarde sau Interpretări permit sau impun un tratament tranzitoriu diferit; sau
• suma aferentă unei ajustări referitoare la perioadele trecute nu poate fi determinată în mod rezonabil.

Întrebare – când sunt operaţionale prevederile tranzitorii aferente unui anumit Standard? – aceasta
înseamnă aplicarea IAS 8 înainte de efectuarea ajustărilor?

OMF 94/2001 (art. 4.7) şi SIC 8 impun elaborarea şi prezentarea de informaţii comparative în
concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Dacă unei societăţi îi este imposibil, din punct
de vedere practic, să furnizeze aceste informaţii, acest fapt trebuie specificat în conformitate cu
prevederile SIC 8.

Orice ajustare reziduală care rezultă în urma adoptării altor Standarde Internaţionale de Contabilitate
decât cele aplicate sumelor comparative prezentate se va trata ca ajustare a soldului iniţial al rezultatului
reportat din prima perioadă prezentată în concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Prin
urmare, dacă se dau informaţii comparative pe baza Standardelor, ajustările se vor aplica sumelor
comparative şi soldului iniţial al rezultatului reportat din anul anterior.

De remarcat că ajustările cifrelor comparative se fac asupra sumelor raportate în situaţiile financiare, şi nu
în evidenţele contabile reale.

Atunci când Standardele Internaţionale de Contabilitate se aplică în totalitate pentru prima dată, este
necesară prezentarea următoarelor informaţii:
• Specificarea, dacă este cazul, a imposibilităţii determinării, cu certitudine, a valorii ajustării soldului
iniţial al rezultatului reportat;
• Dacă este cazul, specificarea, în conformitate cu SIC 8, a imposibilităţii furnizării de informaţii
comparative; şi
• Pentru fiecare Standard Internaţional de Contabilitate care permite alegerea politicilor contabile
tranzitorii, politica aleasă.

Prima aplicare a unui anumit Standard Internaţional de Contabilitate

2
Modificările politicilor contabile rezultate în urma adoptării unui nou Standard Internaţional de
Contabilitate se vor evidenţia în conformitate cu prevederile tranzitorii ale Standardului. În cazul în care
nu există asemenea prevederi tranzitorii, se vor respecta regulile aplicabile “altor” modificări ale
politicilor contabile.

A se vedea prezentarea informaţiilor din cartea PricewaterhouseCoopers “Să înţelegem Standardele


Internaţionale de Contabilitate” – Nota 29 privind politicile, de la pagina B-15.

Exemplu – Aplicarea IAS 17


IAS 17 (revizuit 1997) se aplică perioadelor începând la data de sau după 1 ianuarie 1999. Prevederile
sale tranzitorii (paragraful 58) încurajează, dar nu impun, aplicarea retrospectivă a Standardului. Dacă
Standardul revizuit nu este aplicat retrospectiv, se consideră că soldul fiecărui leasing financiar
preexistent a fost determinat corect de către locator şi se va contabiliza ulterior în conformitate cu
Standardul.

Modificările faţă de versiunea anterioară a Standardului sunt detaliate în Introducerea Standardului. Deşi
aceste modificări nu influenţează abordarea fundamentală a contabilităţii operaţiunilor de leasing,
determină unele schimbări minore în tratamentele contabile ale anumitor operaţiuni de leasing. În
consecinţă, noul IAS poate conduce la reclasificarea unor operaţiuni de leasing din leasing operaţional în
financiar şi invers. De asemenea, noul Standard poate determina majorarea costurilor capitalizate de
locatari ca parte a costului unui activ aflat în leasing financiar. Se permite utilizarea unei singure metode
(nu două, cum era posibil înainte) de alocare a venitului financiar obţinut de locatori. Se prevede şi
prezentarea unor informaţii suplimentare.

- Aplicarea retrospectivă

Aplicarea retrospectivă presupune că toate prevederile noi ale Standardului se aplică tuturor contractelor
de leasing incluse în situaţiile financiare aferente perioadelor prezentate. Se presupune că un contract de
leasing a fost iniţial tratat ca leasing operaţional, dar că prin noul IAS se reclasifică în leasing financiar.

Plăţi de leasing de la 1 ianuarie 1995 = 30 mil. lei pe an


Valoarea justă la 1 ianuarie 1995 = 225 mil.
Durata contractului de leasing = 10 ani
Durata de viaţă utilă = 15 ani
Cheltuieli financiare totale = 75 mil. = 7,5 mil. pe an

Efectele contractului de leasing la 1 ianuarie 1999 pot fi sintetizate astfel:

Conform vechiului IAS Conform noului IAS


Costul activelor imobilizate 225
Amortizare (60)
VCN 165

Datorie din leasing financiar 135


(225 + 4 x 7,5 – 4 x 30)

Rezultatul reportat – Plăţi de leasing (120) Rezultatul reportat – Amortizare (60)


Cheltuieli financiare (30)

La 1 ianuarie 1999 trebuie făcută următoarea înregistrare contabilă:


225 Echipamente (2121) = %
Amortizare (2812) 60
Datorie din leasing financiar (462) 22,5 } 135
Datorie din leasing financiar (167) 112,5 }
Rezultatul reportat (117) 30

3
În situaţiile financiare din data de 31 decembrie 1999, ajustarea rezultatului reportat va fi prezentată ca
ajustare a soldului iniţial al rezultatului reportat (profit sau pierdere reportată), aferentă anului anterior.
Dacă se prezintă şi sume comparative (pentru anul 1998), sumele comparative din contul de profit şi
pierdere şi din bilanţ vor fi ele însele ajustate (în situaţiile financiare). Ajustarea netă a rezultatului
reportat aferent celor 3 ani până la 1 ianuarie 1998 (22,5 mil. lei) va fi prezentată ca ajustare a soldului
iniţial al rezultatului reportat la data de 1 ianuarie 1998, făcută în anul anterior (profitul sau pierderea
reportată în coloana cu sume comparative).

Efectele contractului de leasing la data de 1 ianuarie 1998 pot fi sintetizate astfel:

Conform vechiului IAS Conform noului IAS


Costul activelor imobilizate 225
Amortizare (45)
VCN 180

Datorie din leasing financiar 157,5


(225 + 3 x 7,5 – 3 x 30)

Rezultatul reportat – Plăţi de leasing (90) Rezultatul reportat – Amortizare (45)


Cheltuieli financiare (22,5)

Sumele comparative aferente anului 1998 se vor ajusta după cum urmează:
Se majorează cheltuielile cu amortizarea 15
Se majorează cheltuielile financiare aferente contractului de leasing financiar 7,5
Se reduc plăţile de leasing operaţional (30)

Aceste ajustări vor determina creşterea profitului prezentat în informaţiile comparative cu


30 – 15 – 7,5 = 7,5 mil. lei.

Ajustarea de 30 mil. lei, aferentă anului anterior, a fost prezentată mai sus doar pentru perioada curentă,
fiind, prin urmare, împărţită în următoarele componente, incluse în informaţiile comparative:
Majorarea profitului, prezentată de sumele comparative 7,5 mil.
Ajustarea rezultatului reportat de la data de 1 ianuarie 1998,
aferentă anului anterior 22,5 mil.

Ajustările aferente anului anterior vor fi prezentate în nota “Situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi
rezervelor”, referitoare la contul de profit şi pierdere – a se vedea volumul PWC, pagina B-6 pentru un
exemplu de descriere a unei ajustări aferente anului anterior la aplicarea IAS 19 (revizuit) şi Nota 26 de la
pagina B-36 pentru prezentarea detaliilor privitoare la notă

- Aplicare prospectivă

În Standard se prevede că, în cazul în care Standardul revizuit nu se aplică retrospectiv, se va considera că
soldul oricărui leasing financiar preexistent a fost corect determinat de către locator şi va fi contabilizat
ulterior în conformitate cu Standardul. Aceasta înseamnă că, dacă un contract de leasing a fost clasificat
drept leasing financiar conform vechiului IAS 17, valorile contabile aferente contractului, la data de 1
ianuarie 1999, vor fi considerate corecte, dar vor fi ulterior evidenţiate în concordanţă cu noul IAS.

Nu se va schimba clasificarea contractelor existente de leasing. Indicatorii noi de clasificare din noul IAS
se vor aplica numai contractelor de leasing nou încheiate, care intră în vigoare la data de sau după 1
ianuarie 1999.

Referitor la Introducerea din Standard, se vor aplica următoarele modificări numai contractelor de leasing
nou încheiate, care intră în vigoare la data de sau după 1 ianuarie 1999:
• Lărgirea definiţiei contractelor de leasing (paragraful 1)
• Noi indicatori de clasificare (paragraful 2)

4
• Deplasarea de la conceptul de “durată de viaţă utilă” la cel de “durată de viaţă economică” (paragraful
3)
• Excluderea chiriilor contingente din calculul plăţilor minime de leasing (paragraful 4)
• Includerea în valoarea contabilă a activului închiriat prin contract de leasing financiar a costurilor
directe iniţiale (paragraful 5)
• Eliminarea exemplelor privind contractele de leasing financiar din Anexele 1 - 3 din vechiul IAS
(paragraful 9)
• Precizări suplimentare privind tranzacţiile de vânzare şi de leaseback (paragraful 10)

Următoarele cerinţe vor fi aplicate tuturor contractelor de leasing existente la 1 ianuarie 1999:
• Utilizarea unei singure metode (nu două, cum era posibil anterior) de alocare a venitului financiar de
către locatori (paragraful 6)
• Luarea în considerare a prevederilor referitoare la deprecierea activelor (paragraful 7)
• Noi prevederi referitoare la prezentarea informaţiilor (paragraful 8)

O modificare a politicilor contabile se va aplica retrospectiv în afară de cazul în care valoarea ajustării
necesare, aferentă perioadelor anterioare, nu se poate determina în mod rezonabil. Orice ajustare necesară
se va raporta ca ajustare a soldului iniţial al rezultatului reportat corespunzător primei perioade
prezentate. Sumele comparative vor fi retratate, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil.
(IAS 8 paragraful 49)

Cu alte cuvinte, situaţiile financiare vor fi prezentate ca şi când noua politica s-a aplicat din totdeauna.

O modificare a politicilor contabile se va aplica prospectiv dacă valoarea oricărei ajustări necesare,
aferente perioadelor anterioare, nu se poate determina în mod rezonabil.

OMF 94/2001, art. 4.8 interzice utilizarea tratamentului contabil alternativ permis prezentat în paragraful
54 din Standard – şi anume includerea ajustării în perioada curentă, fără a se aduce modificări
informaţiilor comparative. Cu toate acestea, în practică, multe societăţi din România nu vor putea calcula
informaţiile comparative necesare şi, prin urmare, în primul an de aplicare a tuturor Standardelor
Internaţionale de Contabilitate se vor respecta prevederile alternative din SIC 8. Aceasta înseamnă că
societăţile vor specifica faptul că le este imposibil, din punct de vedere practic, să retrateze sumele
aferente anilor anteriori şi să elaboreze situaţiile financiare din anul în curs conform Standardelor
Internaţionale de Contabilitate.

Prezentarea informaţiilor
Conform tratamentului contabil de bază, se impune prezentarea următoarelor informaţii atunci când o
modificare a politicilor contabile are o influenţă semnificativă asupra perioadei curente sau a oricăror
perioade anterioare prezentate sau poate avea o influenţă semnificativă în următoarele perioade:

• motivele modificării;
• valoarea ajustării aferente perioadei în curs şi perioadelor anterioare prezentate;
• valoarea ajustării corespunzătoare perioadelor anterioare celor cuprinse în informaţiile comparative;
şi
• faptul că informaţiile comparative au fost retratate sau că acest lucru este imposibil.

Profitul net sau pierderea netă

Standardele Internaţionale de Contabilitate prevăd includerea tuturor veniturilor şi cheltuielilor


recunoscute într-o perioadă în calculul profitului net sau pierderii nete aferente perioadei respective.

În schimb, în Cartea verde, rezultatul aferent perioadei se determina înainte de elementele “excepţionale”
şi de impozitul pe profit.

5
Elemente extraordinare şi excepţionale

Activităţi curente
Standardele Internaţionale de Contabilitate dau o definiţie foarte largă activităţilor curente (în paragraful 6
din IAS 8):

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o întreprindere, ca parte integrantă a afacerilor
sale, precum şi activităţile conexe în care se angajează întreprinderea şi care sunt o continuare a
primelor, incidente acestora sau rezultă din acestea.

Elemente excepţionale
Deşi termenul de “element excepţional” nu este utilizat în Standardele Internaţionale de Contabilitate, se
subînţelege din cerinţa de prezentare a informaţiilor din paragraful 16. Asemenea elemente excepţionale
sunt incluse în definiţia activităţilor curente.

“Când elementele de venituri şi cheltuieli din profitul sau pierderea provenită din activităţi curente au
o asemenea mărime, natură sau incidenţă încât prezentarea acestora este relevantă pentru explicarea
performanţei întreprinderii pentru perioada respectivă, atunci natura şi valoarea corespunzătoare
acestor elemente trebuie prezentate separat.”

Exemplele date în paragraful 18 din IAS 8 includ:

• reducerea valorii stocurilor sau imobilizărilor corporale până la nivelul valorii realizabile nete;
• costuri de restructurare;
• profituri sau pierderi din cedarea elementelor de imobilizări corporale;
• profituri sau pierderi din cedarea investiţiilor financiare;
• costuri aferente activităţilor întrerupte;
• soluţionarea litigiilor;
• reluarea provizioanelor.

Elemente extraordinare
Paragraful 6 din IAS 8 defineşte elementele extraordinare după cum urmează:

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce
sunt clar diferite de activităţile curente ale întreprinderii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se
repete într-un mod frecvent sau regulat.

Ca urmare a definiţiei largi a “activităţilor curente”, elementele extraordinare sunt foarte rare. Natura şi
valoarea fiecărui element extraordinar se vor prezenta separat.

Paragraful 13 oferă o definiţie bună a elementelor extraordinare: pierderile rezultate în urma unui
cutremur pot fi considerate extraordinare pentru majoritatea societăţilor. Totuşi, această clasificare nu se
aplică în cazul în care societatea îşi are sediul aproape de o falie activă, unde se anticipează activitatea
seismică. De asemenea, creanţele unor asiguraţi care au suferit pagube în urma unui cutremur nu se
clasifică drept elemente extraordinare de către o societate de asigurări. Un alt exemplu poate fi
confiscarea activelor unei societăţi de către stat.

Cartea verde (Regulament)


Cartea verde nu face referire la activităţi curente. Include termenul de “element excepţional” (în
Regulament 96 (c)), dar pare a fi considerat echivalentul conceptului de “extraordinar” din Standardele
Internaţionale de Contabilitate. Totuşi, exemplele date în Cartea verde nu respectă definiţia dată în
Standarde elementelor extraordinare: probabil ar fi considerate elemente excepţionale conform IAS /
OMF 94/2001.

Exemplele date în Regulament 96(c) sunt cheltuieli referitoare la:

6
• Operaţii de gestiune (despăgubiri, amenzi, perisabilităţi şi lipsuri de inventar, donaţii şi subvenţii
acordate, pierderi din debitori diverşi); şi
• Operaţii de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor “cedate” (pierdute?) şi alte cheltuieli
excepţionale).

Exemplele date în Regulament 100(c) sunt venituri referitoare la: despăgubiri şi penalităţi încasate;
venituri din cedarea activelor; cotele-părţi de subvenţii pentru investiţii, virate la rezultatul exerciţiului;
donaţii; salarii neridicate prescrise; şi alte venituri excepţionale.

OMF 94/2001 art. 4.28 impune identificarea distinctă a veniturilor şi cheltuielilor extraordinare în contul
de profit şi pierdere. În note se vor da explicaţii privind valoarea şi natura acestora. Această prevedere se
aplică şi veniturilor şi cheltuielilor extraordinare din anul anterior, prezentate în cadrul informaţiilor
comparative.

Influenţa fiscală a elementelor extraordinare este inclusă în “Impozitul pe profit” în contul de profit şi
pierdere. Articolul 5.64 din OMF 94/2001 impune prezentarea distinctă, într-o notă, a impozitului
corespunzător profitului din exploatare şi, respectiv, profitului extraordinar.

Modificări în estimările contabile

În mod tradiţional, în practica contabilităţii româneşti nu există conceptul referitor la utilizarea


estimărilor contabile (şi, prin urmare, la utilizarea raţionamentelor profesionale).

Conform noului regim, se vor face estimări pentru elementele din situaţiile financiare care sunt supuse
incertitudinii şi care nu pot fi evaluate. În această situaţie se găsesc, de exemplu, următoarele elemente:
provizioane pentru deprecierea creanţelor, provizioane pentru deprecierea stocurilor şi estimarea duratei
de viaţă utilă a imobilizărilor corporale.

În mod cert, estimările nu pot fi 100% corecte şi, de aceea, frecvent sunt necesare revizuiri, în lumina
experienţei acumulate ulterior, a modificărilor condiţiilor sau a primirii de informaţii suplimentare.
Revizuirea unei estimări nu face ca ajustarea să se încadreze în definiţia elementelor extraordinare sau în
cea a erorilor fundamentale.

Efectul modificării unei estimări se va include în contul de profit şi pierdere aferent perioadei în care s-a
făcut modificarea, în cazul în care modificarea nu influenţează decât acea perioadă – de exemplu, o
modificare a estimării creanţelor nerecuperabile de la răi platnici. Dacă modificarea influenţează şi
următoarele perioade, de exemplu, atunci când s-a revizuit durata de viaţă utilă a unui activ imobilizat,
efectul modificării va fi reflectat atât în perioada modificării, cât şi în următoarele perioade.

Efectele modificării vor fi incluse în aceeaşi clasificare a contului de profit şi pierdere ca cea utilizată
anterior, pentru estimarea iniţială.

Uneori este dificil să se facă distincţie între o modificare a estimărilor contabile şi o modificare a
politicilor contabile. În acest caz, se consideră că s-a făcut o modificare la nivelul estimărilor contabile.

Prezentarea informaţiilor
Dacă o modificare a estimărilor contabile are o influenţă semnificativă în exerciţiul curent sau dacă este
probabil să aibă o influenţă semnificativă în următoarele perioade, se vor prezenta valoarea şi natura sa.
Dacă nu este posibil să se cuantifice valoarea acesteia, trebuie făcută această precizare.

Erori fundamentale

Paragraful 6 din IAS 8 defineşte erorile fundamentale ca fiind:

7
erorile descoperite în timpul exerciţiului curent, care sunt de o aşa importanţă, încât situaţiile
financiare aferente uneia sau mai multor perioade precedente nu mai pot fi considerate a fi fost
credibile la data emiterii lor.

Astfel de erori pot include greşeli de calcul matematic, greşeli de aplicare a politicilor contabile,
interpretări eronate ale evenimentelor, fraude sau omisiuni. Se face distincţie între erorile fundamentale şi
modificările făcute estimărilor contabile.

Tratamentul contabil de bază stabilit de Standardele Internaţionale de Contabilitate constă în ajustarea


soldului iniţial al rezultatului reportat. Se vor ajusta, de asemenea, sumele comparative, cu excepţia
cazului în care această ajustare este imposibilă. (Tratamentul alternativ permis constă în includerea
corecţiei în calculul profitului net sau al pierderii nete aferente exerciţiului curent şi elaborarea de
informaţii pro forma în conformitate cu tratamentul contabil de bază, dacă acest lucru este posibil.)

Prezentarea informaţiilor
Conform tratamentului contabil de bază, se vor prezenta următoarele informaţii:
• natura erorii fundamentale;
• valoarea corecţiei aferente exerciţiului curent şi fiecărei perioade anterioare prezentate;
• valoarea corecţiei corespunzătoare perioadelor anterioare celor incluse în informaţiile comparative; şi
• faptul că informaţiile comparative au fost retratate sau specificarea faptului că această retratare este
imposibilă.

Cartea verde
Cartea verde nu a permis să se aducă modificări perioadelor anterioare. Orice ajustări necesare trebuiau
făcute în exerciţiul curent.

OMF 94/2001
Nu face precizări referitoare la evidenţierea în contabilitate a erorilor fundamentale. Totuşi,
Regulamentul 4.8 sugerează că trebuie aplicat tratamentul contabil de bază privind erorile fundamentale
din Standard.

Exemple

1. Societatea decide să adopte o politică de reevaluare a imobilizărilor corporale, în condiţiile în care


anterior valoarea contabilă a imobilizărilor corporale era costul acestora minus amortizarea acumulată.

2. Societatea decide să capitalizeze costurile îndatorării în valoarea imobilizărilor corporale construite de


societate, în condiţiile în care anterior toate costurile îndatorării erau trecute în contul de profit şi pierdere.

3. Societatea a evaluat, la sfârşitul anului anterior, datoria probabilă ce rezultă dintr-o creanţă de warrant
la 300 milioane lei. În lumina actualelor condiţii, mai probabilă este o valoare a datoriei de 650 milioane
lei.

4. Societatea decide că durata de viaţă utilă a clădirii şi utilajelor este de 20 şi nu 10 ani, aşa cum s-a
considerat anterior.

5. Societatea a omis să înregistreze o datorie de valoare ridicată în ultimul său bilanţ. Prin includerea, în
exerciţiul în curs, a cheltuielilor aferente acestei datorii s-ar distorsiona puternic rezultatele perioadei
curente.

6. Societatea a încheiat pentru prima dată un contract de leasing şi acum trebuie să aplice prevederile IAS
17.

De discutat.

8
Aceasta este o modificare a politicii contabile, care se regăseşte în IAS 16, nu în IAS 8 (vezi paragraful
44 din IAS 8). Tratamentul contabil recomandat al efectelor reevaluării este prezentat în paragrafele 28
- 40 din IAS 16.

Aceasta este o modificare a politicii contabile în sensul renunţării la tratamentul contabil de bază în
favoarea tratamentului contabil alternativ permis. Să se discute problemele aplicării retrospective şi
prospective pe marginea paragrafului 45 din IAS 8 şi paragrafului 8.28 din cartea PWC.

Aceasta este o modificare a estimării contabile. Motivul modificării sunt noile informaţii apărute după
sfârşitul anului, care au condus la revizuirea datoriei estimate. Cheltuielile suplimentare sunt înregistrate
în contul de profit şi pierdere aferent exerciţiului curent.

Din nou, aceasta este o modificare a estimării contabile, care se aplică în exerciţiul curent şi în
următoarele perioade. Mai precis, cheltuielile revizuite cu amortizarea se bazează acum pe valoarea
contabilă curentă şi pe durata de viaţă utilă rămasă, bazată pe o durată de viaţă de 20 de ani.
Modificarea nu se aplică retrospectiv – adică nu se retratează cheltuielile cu amortizarea înregistrate
anterior.

Aceasta pare a fi o eroare fundamentală. Totuşi, trebuie judecată în funcţie de efectul ei asupra situaţiilor
financiare aferente anului trecut, şi nu asupra celor aferente exerciţiului în curs. Dacă, aşa cum pare
probabil, prin aceasta situaţiile financiare aferente anului anterior nu mai pot fi considerate credibile la
data emiterii lor, atunci se va trata ca eroare fundamentală. Să se facă diferenţa cu punctul 3 de mai sus.

Societatea nu a avut anterior o politică pentru contracte de leasing, pentru că nu a avut nevoie de aşa
ceva. Adoptarea IAS 17 nu presupune, prin urmare, o modificare a politicii contabile sau necesitatea
unor ajustări retrospective.