Fake news

Fenomenul ştirilor false

Acest fenomen nu este unul nou. A fost folosit din cele mai vechi
timpuri pentru a crea haos şi neîncredere, pentru a submina
adversari. Ceea ce diferă în prezent, este tehnologia care aduce
cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului încoace.
Sigur că ziarele, radioul şi televiziunea au schimbat, la rândul lor,
lumea. Dar, civilizaţia construită pe tipar occidental în ultimele
secole a ştiut să găsească mijloacele pentru a face din media un
spaţiu responsabil sau cât mai responsabil cu putinţă. Apele s-au
separat de foarte multă vreme în două, presa de calitate şi presa
tabloidă. Oamenii au ştiut ce citesc, ce este ştire şi ce este
senzaţionalism. Normele jurnalismului adoptate de presa
mainstream au adus prestigiu, cititorii fiind convinşi că nu greşesc
dacă acordă credibilitate publicaţiilor din zona quality.
 Aşa au funcţionat lucrurile o lungă perioadă de timp. Revoluţia digitală a creat
însă un cu totul alt peisaj. Fiecare utilizator de smartphone a devenit un om mult
mai informat, asta e cert, dar nu şi mai bine informat. Mulţi sunt, de fapt, mult
mai bine dezinformaţi. Din două cauze. Prima, oricine postează orice îi trece
prin cap. Umberto Eco spunea că idiotul satului a căpătat voce în comunitate şi
mai este şi ascultat. A doua, grupuri organizate răspândesc în mod sistematic
ştiri false sau parţial false urmărind diferite scopuri, de cele mai multe ori
scopuri politice. Pentru cei care au analizat foarte atent oportunităţile pe care le
oferă tehnologia a devenit clar că posibilităţile de manipulare a oamenilor sunt
în acest moment nelimitate. Organizaţii şi state care vor să influenţeze opţiunile
populaţiei dintr-o altă ţară, pot să o facă.
Oamenii primesc informaţia direct, fără a mai avea timp să verifice ceea ce este
adevărat şi cea ce nu. Pe de altă parte, oamenii înşişi oferă prin activitatea pe
care o au pe reţelele de socializare informaţiile necesare pentru a li se
descoperi preferinţele, temerile, gradul de pregătire, apartenenţa la un grup
etnic, politic au social. Ulterior, subiectul primeşte acea informaţie selectată
după profilul său psihologic. Rezultatele sunt spectaculoase.
Două mari procese electorale, în două democraţii consolidate ale lumii, Marea
Britanie şi Statele Unite, au fost influenţate de campaniile din mediul online. În Marea
Britanie, promotori Brexit-ului au câştigat folosind din plin ştirile false în domeniile
cele mai sensibile pentru mulţi alegători, imigraţia, pierderea locurilor de muncă,
repatrierea fondurilor cu care ţara contribuie la Uniunea Europeană. Ulterior, s-a
văzut că cea mai mare parte a afirmaţiilor taberei Brexit pe aceste teme erau false. În
Statele Unite, ştirile false au vizat decredibilizarea candidatului democrat şi
prezentarea într-o lumină cât mai favorabilă a candidatului republican, ale cărui teme
de campanie au vizat ca şi în cazul Brexitului, imigraţia, locurile de muncă
ameninţate de străini şi luarea ţării înapoi. În mod oficial, autorităţile americane au
acuzat o putere străină, Rusia, că s-a amestecat în influenţarea electoratului
american, fapt fără precedent în istorie.
Devine evident că societăţile democratice occidentale nu au fost pregătite să se
apere în faţa acestui tip de ameninţare care ţine de sfera războiului hibrid. Decât a
cuceri militar şi economic un teritoriu este mult mai simplu şi mai puţin costisitor să
obţii practic acelaşi lucru prin manipularea populaţiei. Orice avans tehnologic a avut
potenţial benefic şi potenţial distructiv. A depins de modul în care societatea a înţeles
să folosească noile tehnologii. De data asta, ştirile false şi manipularea în masă vor fi
extrem de greu de controlat.
Românii sunt "campionii" Estului la
creditat știri false
Știrile false sunt creditate ca fiind adevărate de peste 10% dintre locuitorii a
șapte țări din Europa Centrală și de Est, printre care și România, arată
o cercetare sociologică realizată de think tank-ul slovac GLOBSEC.
Urmează o veste și mai proastă. România ocupă locul 1 în acest
clasament, cu un procent de-a dreptul îngrijorător de populație care crede
în știrile false și de propagandă: 37%. Suntem urmați de Slovacia, Polonia
și Cehia.
Cercetarea arată că 57% dintre români cred că realitatea este profund
diferită de cea reflectată de mass-media. Mai mult, peste un sfert dintre noi
consideră site-urile de propagandă și dezinformare ca fiind surse relevante
de informare: suntem țara cea mai dispusă să creadă toate aiurelile puse
pe internet, dacă le găsim pe vreun site cu o formă cât de cât
asemănătoare unei publicații.
Cum ar trebui să vă dați seama dacă un site de „știri” este dubios? El NU
prezintă detalii despre autori şi despre redacţie, nu este clar cine
finanțează acel site, nu citează surse credibile şi nu oferă informaţii ce pot fi
verificate ușor din alte surse. De altfel, Agenţia France Presse a relatat într-
un material recent că fenomenul "Fake news" prosperă în România,
plecând de la felul în care ştirile false au fost propagate în timpul
manifestaţiilor anticorupţie din februarie.
Potrivit sursei citate, una dintre posibilele explicaţii pentru accentuarea
fenomenului fake-news în România este maşinăria de propagandă a Rusiei
care ar încerca să slăbească încrederea în UE şi NATO până în punctul în
care România ar deveni vulnerabilă pe plan internaţional, se arată în
concluziile analizei prestigioasei agenţii de presă.
Facebook combate
Facebook a anunțat într-un anunț publicat pe blog, că a început
testarea unei funcții care va permite utilizatorilor să afle mai multe
informații despre sursa sau sursele unei știri fără ca acesta să
părăsească pagina.
„Această funcție nouă are rolul de a oferi oamenilor instrumentele
de care au nevoie pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză cu
privire la ce știri aleg să citească, să distribuie și să creadă”, se
arată în comunicatul Facebook.
Cum recunoastem si cum combatem
Cuvintele cele mai des întâlnite atunci când ne referim la ”fake news”
sunt manipulare, propagandă, dezinformare, ideologie, bani.
Manipulare pentru că se încearcă influenţarea opiniei publice prin
diferite mijloace prin care se impun anumite comportamente;
propagandă pentru că de multe ori prin ştirile false se încearcă
răspândirea uneui anumite doctrine pentru a se câştiga adepţi;
dezinformare deoarece se induce în eroare în mod voit opinia publică;
ideologie pentru că se încearcă impunerea unui anumit sistem de idei
sau concepţii şi bani deorace sunt dedicate uneori obţinerii de venituri
financiare.
Contracararea acestui proces în
continuă dezvoltare se poate
face, în primul rând, prin
educaţie şi cunoaştere.
Termenul presupune publicarea
de informaţii false sub ”masca”
unor ştiri adevărate. Principalele
”vehicule” de propagare a ştirilor
false sunt mass-media şi reţelele
de socializare. Efectul ”fake
news” a determinat ca în 2016
”post-truth” (post-adevăr) să fie
declarat cuvântul anului de către
Oxford Dictionaries. ”Post-truth”
defineşte o perioadă de timp sau
o situaţie în care faptele reale
devin mai puţin importante decât
ceea ce crede o anumită
persoană, care reacţionează
emoţional într-un context al
nesiguranţei şi neîncrederii.
Bibliografie
• Românii sunt "campionii" Estului la creditat știri false, de Codruţa
Simina / 5 iunie 2017
• Românii, campioni europeni la crezut știri false și fabulații de pe site-uri
fantomă
• Facebook testează un buton care ar putea ajuta utilizatorii să nu mai
cadă în capcana știrilor false
• Cum recunoaştem şi cum combatem ştirile false. Totul despre
fenomenul „Fake News“ în România, de Dorin Ţimonea