DEZINFORMARE ȘI

SUPRAINFORMARE
Proiect realizat de MARA DINICĂ
Grupa 2, Publicitate
• În zilele noastre, graţie dezvoltării fără precedent a mijloacelor de informare în masă, a
capacităţilor noilor tehnici de comunicare, a noului vector informaţional – internetul –
informaţia se răspândeşte şi este receptată mai rapid ca oricând pe întreaga planetă.

• Se vorbeşte din ce în ce mai mult de binomul informare- dezinformare. Odată cu

dezvoltarea tehnicilor de comunicare în masă, omenirea este supusă unei continue
agresiuni informaţionale. Dependent din ce în ce mai mult de informaţii, individul cade
astăzi mult mai uşor pradă dezinformării.
• Manipularea se împletește cu dezinformarea. Elemente de
dezinformare apar și în propagandă, dacă interpretăm o
argumentare intenționat greșită, mincinoasă, ca pe un mod de a
ascunde unele realități și de a livra informații false.
• Tratamentul manipulator al informațiilor se manifestă pe patru
paliere:
 Sub-informarea: informații vitale nu sunt transmise publicului, pentru
a se evita anumite reacții;
 Dezinformarea: difuzarea de informații false cu scopul creării unei
anumite imagini despre un eveniment sau o persoană și orientării
opiniei publice într-o anumită direcție;
 Non-informarea: interdicţia accesului la anumite informaţii,
considerate de un regim politic, de un lider, de un partid sau de o
instituţie drept dăunătoare intereselor lor;
 Contra-informarea: utilizarea sistematică a zvonurilor şi
amplificarea lor până la transformarea în versiuni credibile ale
realităţii.
 Ce este dezinformarea?!
• ”Difuzarea intenționată de știri false sau forme ”documentare” false pentru atingerea unor obiective politice” (Bennett,
W. L., & Livingston, S.)
Forme moderne de dezinformare Propaganda prin programe specifice
”Big data” pentru a ținti, deruta, minți și influența consumatorii de social media

“Big data”- “Datele păstrate și prelucrate în cantități imense, datorită unor medii de
stocare mai ieftine, unor metode de procesare mai rapide și unor algoritmi mai
performanți.”
• Mesajele transmise de media sau de către platformele de social media controlate
(guverne, servicii secrete, partide, corporații) sunt preluate, (uneori) rescrise și
transmise de indivizi = surplus de credibilitate, pentru că mesajele provin de la
oameni obișnuiți și nu de la autorități + distribuitorii câștigă capital social
(vizibilitate, popularitate și astfel pot deveni ”micro-celebrități”).
 FENOMENUL “ FAKE NEWS”
• ”Un element umoristic, mai ales pe teme politice, prin folosirea satirei“.
• ”Un material inventat, care a fost astfel manipulat încât să pară un material jurnalistic serios, care
se poate răspândi (online) ușor, către o audiență mare, dispusă să creadă acel mesaj și să îl
răspândească.”
Un simplu exemplu de FAKE NEWS:
“România deține în mod inutil Președinția Consiliului Uniunii Europene. De fapt, nimeni din rândul țărilor
UE nu consideră România un partener semnificativ.”
Dezamorsare - România este vizitată de șefi de state și de guvern. Vezi de ex. recentul
eveniment de lansare de la Ateneu, unde au participat toți conducătorii UE. Timp de șase luni,
o parte semnificativă a activității administrative se focalizează în România. Președintele și
Premierul au prezentat in Colegiul Comisarilor prioritătile românești la Președinția Consiliului.
 SUPRAINFORMAREA
• Beneficiind de o cantitate uriașă de informații, ajungând astfel la o stare de sațietate
informațională, omul modern poate deveni apatic, poate renunța la simțul critic și la
abordarea activă a informațiilor. Drept urmare, “ o creștere a consumului de mass-media
poate, în chip neașteptat, să transforme energiile individului, el trecând de la participare
activă la o stare de cunoaștere pasivă”.
• Această consecință neprevăzută a activității de informare a presei – tendința
suprainformării de a crea pasivitate- a fost denumită și “ disfuncția de narcotizare”
(intră la funcția de informare).
 Ce este suprainformarea?!
 Suprainformarea se manifestă la nivelul instituției de presă și de aici la nivelul
întregii media.
 Suprainformarea „este un prea-plin de informare în anumite subiecte care poate
dăuna altora, minimalizându-le pe acestea din urmă, deși sunt mai importante”.
 Este o diversiune care creează confuzie, banalizează evenimente dramatice și
amețește prin abundența detaliilor nesemnificative.
 Ca elemente ale suprainformării (care conduce, implicit, la subinformare) menționăm:
personalizarea agresivă, polemica articulată preponderent la atacul la persoană.
 UN EXEMPLU DE SUPRAINFORMARE

• Tehnologia a ajuns la o limită critică unde apar riscuri şi pericole peste care, un timp,
trecem fără să observăm. E un risc real câtă vreme, oriunde ţi-ai arunca privirea,
oamenii sunt captivaţi de tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale până la
subordonare. În timp, tehnologia menită să fie mijloc tinde să devină, şi câteodată
devine, scop într-o societate concurenţională.
• Şi încă un paradox păgubitor: conectaţi la realitatea virtuală, oamenii pierd treptat
contactul cu realitatea fizică. Este un risc şi un pericol care a făcut ca numeroşi specialişti
să afirme că tehnologia este un fel de „opium”, că a generat o nouă sclavie faţă de care
omul se supune din voie proprie şi, uneori, chiar cu o anume voluptate.
• Un exemplu semnificativ îl reprezintă celebrele reţele de socializare
menite să satisfacă nevoia de comunicare într-o vreme a suveranităţii
principiului „comunic, deci exist!”. Studii recente arată că peste 60%-65%
dintre oameni recunosc, într-o formă sau alta, dependenţa de tehnologie,
mai puternică (pentru unii) decât aceea de alcool sau tutun. Pentru unii,
aceste tehnologii reprezintă o sursă de îmbogăţire, pentru alţii, de
plăcere.
BIBLIOGRAFIE:
1. Introducere în sistemul mass-media –
Mihai Coman
2. Wikipedia