SITUAȚIILE DE CRIZĂ

Situația de criză este definită drept un fenomen complex, ce constă într-o situație neprevazută, care
poate pune în discuție responsabilitatea unei instituții în fața opiniei publice, care poate amenința
capacitatea instituției de a-și desfășura în mod normal activitatea și care poate deteriora imaginea
publică a instituției prin efecte negative în plan simbolic; o criză mai poate fi cauzată și de
organizarea deficitară a schimbului de informații dintre o instituție și opinia publică, realizat prin
intermediul mass-media, sau între reprezentanții diverselor instituții ori profesioniști din sistem.

O criză reprezintă o situație care are riscul de a:

1. Escalada în intensitate
2. Intra în atenția presei
3. Afecta imaginea sau reputația instituției,a unor judecători sau procurori în concret, a
credibilității înfăptuirii actului de justiție ori a unor soluții adoptate de instituție, a încrederii
în sistemul de justiție.

Obiectivele principale ale instituției pe perioada unei crize sunt:

Operaționale: minimizarea timpului petrecut în criză, rezolvarea crizei (recâștigarea controlului),

minimizarea impactului crizei asupra activității instituției

Reputaționale: limitarea impactului reputațional pe care criza îl poate avea asupra instituției,
reprezentanților ei și sistemului judiciar, în general, apărarea imaginii instituției în fața opiniei
publice, a altor instituții ale statului, în fața altor profesii, etc.

Cele 3 componente esențiale ale managementului crizei:

1. Criza propriu-zisă (faptele obiective)

2. Administrarea crizei (cum se atenuează efectele și se rezolvă situația de criză)
3. Protejarea imaginii (cum se gestionează impactul reputațional al evenimentelor)

Comunicarea de criză reprezintă schimbul de informații între instituții, autorități, indivizi, media,
în timpul și după o criză.

Competența reprezentanților pe care îi are în acest scop este foarte importantă, deoarece aici ne
dăm seama de experiența lor teoretică și practică în gestionarea situațiilor de criză, dar și de
capacitatea de reacție a instituției.

Un alt aspect important este relația cu presa. Contează cât de bună este relația instituției cu
presa, deoarece doar așa pot conta pe obiectivitatea reprezentanților mass-media, astfel încât
situația să nu ia o întorsătură la 180 grade.

Reacția la criză trebuie să vină de sus în jos, deoarece asta denotă cât de organizată și puternică
este instituția. Viteza de reacție poate fi atinsă numai prin realizarea unui corp de profesioniști
în domeniul comunicării, prin întâlniri periodice, prin întărirea comunicării inter-instituționale
între Birourile de Informare și Relații Publice, pentru a se stabili un limbaj comun, ținte comune.

Existența unui mesaj unitar este un principiu de bază. Atunci când există o situație de criză și se
dau multe informații, trebuie să existe un comunicator legitim care să ofere un mesaj unitar. În
lipsa acestuia publicul accesează alte surse și primează fake news-urile.
Amploarea reacției trebuie să fie pe masura crizei. Gravitatea situației sau complexitatea ori
intensitatea ei trebuie să dea și raspunsul instituțional. O parte importantă din reacția la criză
este purtătorul de mesaj; rolul principal trebuie sa revină persoanei cu vizibilitate mai mare.

Managementul crizei

Odată ce criza s-a declanșat, managementul acesteia cuprinde trei componente esențiale: criza
propriu-zisă (faptele obiective), administrarea crizei (cum se atenuează efectele și se rezolvă
situația de criză), respectiv protejarea imaginii (cum se gestionează impactul reputațional al
evenimentelor

Bune practici în prevenirea situațiilor de criză:

1. Comunicarea transparentă, pe tot parcursul anului, în limitele prevederilor legale.

2. Cultivarea relației profesionale cu jurnaliștii și gestionarea așteptărilor din partea presei.
3. Monitorizarea constantă a plângerilor și răspunsul cât mai prompt la acestea.
4. Cunoașterea în profunzime a temelor/subiectelor din interiorul instituției care ar avea
potențial de risc printr-o expunere publică incorectă.

BIBLIOGRAFIE

MANUAL DE COMUNICARE ÎN SITUAȚII DE CRIZĂ

https://drive.google.com/drive/folders/1VMAQ8izukZOsmHZjXzlWLRZblHv4L-8w [accesat la
08/01/2022 01:30]

Slide-uri
Slide 1: Definiția: Situația de criză este definită drept un fenomen complex, caracterizat
de o situație neprevazută, ce poate deteriora imaginea instituției, poate escalada în
intensitate și intra în atenția presei.
Slide 2: Obiectivele principale ale instituției pe perioada unei crize sunt:
- Minimizarea timpului petrecut în criză
- Rezolvarea crizei, respectiv recâștigarea controlului
- Minimizarea impactului crizei asupra activității instituției
- Apararea imaginii instituției în fața opiniei publice

Slide 3: Bune practici în prevenirea situațiilor de criză:

- Comunicarea transparentă
- Cultivarea relației profesionale cu jurnaliștii
- Monitorizarea constantă a plângerilor și răspunsul cât mai prompt la acestea
- Buna cunoaștere a subiectelor din interiorul instituției care ar avea potențial de risc
printr-o expunere publică incorectă

Slide 4: Managementul crizei

Componentele esențiale

- Criza propriu-zisă
- Administrarea crizei
- Protejarea imaginii