Iulia-Catrinel Blaga

Seria IV, Grupa 44

 Prevenirea si tratarea infectiei cu VHC inca ramane o problema
importanta.

 Principala sursa de infectie cu

VHC in tarile dezvoltate obisnuia sa
fie transfuzia cu sange infectat, insa
in prezent este reprezentata de
folosirea drogurilor injectabile.

O alta posibila sursa de infectie este si

 transmiterea de la personalul medical infectat
 catre pacienti, in timpul interventiilor chirurgicale.
 Acest caz clinic prezinta izbucnirea unei epidemii
de hepatita cu virus C intr-un spital municipal in
urma infectarii unui anestezist de la un pacient
infectat cronic cu VHC.

 In urma acestui accident, anestezistul, nefiind in

cunostinta de cauza, a infectat alti 5 pacienti.
 Intre 1 iulie si 13 octombrie 1998 au fost
diagnosticati 4 pacienti cu VHC (pacientii
2, 3, 4 si 6 al acestui caz), pe baza
simptomelor clinice, a testelor biochimice,
imunologice si a testelor ARN pentru VHC.

 Toti acesti pacienti au suferit interventii in

sectia de ortopedie sau de chirurgie
generala a spitalului cu 6-18 saptamani
inainte.
 Fisele pacientilor au fost verificate, iar acestia au fost
intervievati cu privire la posibilitatile expunerii la infectia
cu hepatita.

 Pentru a depista alte cazuri de transmitere a VHC a fost

efectuat un studiu seroepidemiologic al tuturor
pacientilor care au suferit operatii in incinta spitalului
intre lunile ianuarie si iulie 1998.
 58 dintre acesti pacienti au murit, iar 904
erau inca in viata; testele serologice au fost
facute la 833 dintre acesti 904 pacienti.

 Personalul medical a fost si el intervievat si

testat in vederea depistarii sursei de VHC.
 Prezenta Ac anti-VHC a fost determinata cu ajutorul
testului ELISA.

 Reactivitatea a fost confirmata prin

intermediul testului Western Blot.

In urma acestor teste s-a gasit ARN VHC,

iar apoi titrul a fost cuantificat cu ajutorul
kiturilor PCR.
 6 pacienti au fost depistati cu VHC.

 Infectia cu VHC a primului pacient

a fost diagnosticata pentru prima data
in 1996 in urma unor transfuzii cu sange
contaminat sau a administrarii de factor
de coagulare infectat in timpul unei
operatii de inlocuire de valva suferita
in 1980.

 Pacientii 2, 3 si 6 au avut hepatita icterica C la 6-18

saptamani dupa o interventie chirurgicala/ortopedica.

 Pacientii 4 si 5 au fost asimptomatici dupa operatie.

 Doar pacientul 1 fusese transfuzat.

 Niciunul dintre pacienti nu mai avusese hepatita si

nici alte cazuri asemanatoare in familie.

 Niciunul dintre pacienti nu prezenta factori de risc

pentru contactarea infectiei: tatuaje, piercing-uri,
droguri administrate intravenos, comportament
sexual cu risc.

 Pacientii nu au luat contact intre ei pe perioada

spitalizarii, fiind internati in saloane diferite.
 Testele facute personalului medical au dezvaluit prezenta
anticorpului anti-VHC in sangele unui anestezist ce luase parte in
toate cele sase operatii.

 La sfarsitul lui Februarie 1998, anestezistul era VHC negativ, insa

prezenta hepatita icterica acuta tip C in iunie 1998.

 In afara expunerii ocupationale, anestezistul nu mai prezenta si alti

factori de risc.

 In urma intervievarilor, anestezistul a recunoscut ca punea

cateterele arteriale si venoase fara manusi, intrucat acestea ii
diminuau simtul tactil.

 De asemenea, acesta a marturisit si ca in luna aprilie s-a ranit pe

latura mediala a degetului 3 de la mana dreapta in timp ce
deschidea o fiola.
 Rana era de marimea unei unghii si sangera
repetat.

 Anestezistul a marturisit ca a avut un

comportament neglijent, atat pentru el cat si
pentru pacientii sai.

 Intre lunile aprilie si iunie, acesta a participat la

39 de operatii.

 In timpul scurs intre perioada cand anestezistul

a fost in concediu medical pentru hepatita C
acuta si iulie 1998, alte 118 operatii au avut loc
in spital, insa nu au mai fost inregistrate alte
cazuri de VHC.
 Inspectorii de la protectia
muncii au concluzionat in
urma anchetei ca o serie de
reguli privind controlul infectarii
au fost incalcate: manusile nu
erau intotdeauna purtate in
mediile in care expunerea era prezenta, fiole
multidoze erau frecvent folosite in salile de
operatii, iar dezinfectantul pentru suprafete
folosit nu era unul destinat ariilor abundent
contaminate cu sange.
 Toti cei sase pacienti si anestezistul au avut testul seric de Ac
anti-VHC si de ARN VHC pozitive pentru aceeasi tulpina.

 Dovezile epidemiologice si cele

obtinute in urma testelor de
biologie moleculara au
demonstrat ca pacientul 1, care
prezenta hepatita cronica cu virus C,
a fost primul in lantul infectarii.

 Anestezistul a contactat virusul de la pacientul 1 (fapt

demonstrat de titrul mare de Ac prezenti atat la pacientul 1,
cat si la anestezist) si l-a transmis mai departe in perioada de
incubatie, la cel putin 5 alti pacienti (nepurtand manusi in
timpul manevrelor si avand acea taietura la deget).
 Secventierea si genotiparea ARN au demonstrat
prezenta virusului VHC tipul 1a in toate cazurile.
 De asemenea, studiul secventei hipervariabile 1a a
relevat o asemanare foarte mare intre izolatele
obtinute de la cei 7 pacienti.
 Trasaturile comune dintre secventele regiunii
hipervariabile 1a au segregat in
acelasi cluster atat la anestezist
cat si la ceilalti 6 pacienti,
comparativ cu alte secvente de
VHC genotip 1a, care au
segregat in clustere diferite.
 Descoperirile facute in urma acestui caz, au
demonstrat ca este posibila transmiterea VHC de la
personalul nonchirurgical catre pacienti.

 Pana la acest eveniment, mai fusesera inregistrate doar

cazuri in care transmiterea VHB a fost posibila de la
personalul nonchirurgical, la pacienti.

 Concluziile sunt bazate pe dovezi exacte, demonstrate

prin teste de laborator, prin certitudinea ca anestezistul
a fost prezent in toate cele 6 operatii si prin faptul ca
pacientii nu luasera contact unii cu ceilalti pe perioada
spitalizarii sau in afara acesteia.