Sunteți pe pagina 1din 20

Aplicatii ale teoriei

consumatorului
Impozitele. Incertitudinea.
1. Alegerea impozitului: impozitul pe cantitate
sau impozitul pe venit?
• Impozitul pe cantitate=impozit pe cantitatea consumată dintr-un bun,
de exemplu acciza pe benzină, să spunem de cca. 2 lei/litru.
• Impozitul pe venit = impozit pe venitul realizat, de exemplu 16%.
• Să presupunem că guvernul dorește să-și mărească veniturile, e bine
să o facă prin creșterea impozitului pe venit sau a celui pe cantitate?
Să presupunem că un consumator se
caracterizează prin următoarea constrângere
bugetară:

•V=xPx+yPy
• Presupunem că guvernul impune o taxă pe cantitate t asupra bunului
x, ceea ce înseamnă că prețul acestuia devine:
• Px1=Px+t
• Noua constrângere bugetară se va scrie:
• V=( Px+t)x*1+ y*Py
• Grafic, situația se va prezenta astfel:
Sursa: Varian, H. (2005) Intermediate Microeconomics, p. 88
Impactul impozitului pe cantitate
• Consumatorii vor percepe impozitul ca pe o creștere a prețului
bunului x, ceea ce va determina reducerea zonei bugetare de la linia
mov la cea neagră rotită prin punctul inițial de pe ordonată.
Consumul din bunul x scade la x*1 și consumatorul se deplasează pe o
curbă de indiferență inferioară, la un nivel mai mic de satisfacție.
Statul va încasa suplimentar un venit egal cu: R*= t x*1 .
Impactul impozitului pe venit
• Un impozit pe venit care aduce un venit suplimentar identic cu cel anterior
antrenează reducerea venitului nominal al consumatorului astfel: V1=V-R*. Noua
constrângere bugetară va fi:
• V-R*= xPx+yPy
• V- t x*1 = xPx+yPy
• Panta dreptei bugetului nu se modifică, dar linia bugetului se deplasează în jos,
paralel cu nivelul inițial desenat cu mov. La acest venit, consumatorul își ajustează
cantitățile consumate, dar poate atinge o curbă de indiferență superioară
nivelului aferent unei taxe pe cantitate. Consumatorul și-ar permite în continuare
un coș (x*1, y*) așa cum se întâmpla cu situația în care trebuia să suporte un
impozit pe cantitate. Dar el va consuma o altă combinație de bunuri, întrucât
alegerea optimă implică RMS=-Px/py. Se observă cu ușurință că pentru coșul (x*1,
y*) avem:
• RMS=-( Px+t)/Py diferită (mai mare) decât raportul prețurilor.
Concluzie
• Un impozit pe venit este preferabil unui impozit pe cantitate, întrucât
permite atingerea unei satisfacții superioare.
Principalele limitări ale acestei abordări sunt:

• se referă la un singur consumator. Un impozit uniform pe venit nu


este neapărat mai bun decât unul uniform pe cantitate pentru toți
consumatorii (nu toate bunurile sunt consumate de către toți)
• impozitul pe venit reduce încitația consumatorului de a realiza și
declara venituri
• oferta răspunde și ea la modificările impozitelor.
2. Prețul suprafeței de locuit

• Pentru a înțelege cum aplicăm echilibrul consumatorului la formarea prețului/metru


pătrat locuit, să considerăm următorul exemplu: să presupunem că un consumator are
un venit de 3000 RON/lună. Presupunem că acesta se află la o distanță de 10 km de locul
de muncă, motiv pentru care cheltuiește lunar cu naveta 500 RON (50RON/km). El are de
ales între câți metrii pătrați să închirieze și câte alte bunuri să consume. Presupunem că
la distanța de 10 km, prețul unui m2 este de 12 RON. De exemplu, dacă el va închiria 100
m2 va plăti 1200 RON, ceea ce înseamnă că va putea consuma pe celelalte bunuri: 3000 -
1200 - 500 = 1300 RON. Întrucât celelalte bunuri se exprimă în lei, prețul unui bun este
de 1 leu, ceea ce înseamnă că panta liniei bugetului va fi: prețul m2/prețul altor bunuri =
12 RON, egală cu prețul metrului pătrat. Semnificația este că fiecare m2 închiriat în plus
presupune sacrificarea a 12 RON din alte bunuri.
• RMS reprezintă cât din celelalte bunuri este dispus consumatorul să sacrifice pentru un
m2 închiriat în plus. De exemplu, dacă RMS=20 RON, consumatorul este dispus să
sacrifice 20 RON din alte bunuri pentru un m2 închiriat în plus.
• Această simplă analiză arată cum menaje care locuiesc în diferite locuri au același nivel
de satisfacție, dar combinația dintre dimensiunea suprafeței locuite și cantitatea
consumată din alte bunuri diferă.
Incertitudinea
• Incertitudine = situaţie în care mai multe evenimente sunt posibile
dar nu se poate alcătui o listă completă a acestora sau/şi nu se poate
defini o serie de probabilităţi aferente fiecărui eveniment;
• Riscul = se poate defini o serie de probabilităţi care să descrie fiecare
eveniment posibil.
Tipuri de probabilităţi
• Probabilitatea obiectivă (clasică): pentru un număr foarte mare de
observaţii, frecvenţa de apariţie a unui eveniment oarecare este
aproximativ egală cu probabilitatea acelui eveniment;
• Probabilitatea subiectivă: un număr care reprezintă gradul de
încredere acordată de o persoană unei afirmaţii. Estimarea este pur
personală şi presupune, pentru a avea un sens, o raţionalitate
implicită din partea celui care o realizează.
Valoarea medie aşteptată (speranţa medie de
câştig)
• Presupunem că randamentul potenţial al unei acţiuni se prezintă
astfel:
Randament 20% 10% -5% 15%
Probabilitate 30% 20% 10% 40%
Profitul scontat = 20%x0,3+10%x0,2+(-5%)x0,1+15%x0,4=0,135=13,5%
• E(X)=p1X1+ p2X2 +.....+pnXn şi măsoară tendinţa centrală.
Aversiunea la risc: exemplu
• Fie loteriile de forma:

 10 30   20 
L
 0,5  L   
 0,5 

1


Ce va alege individul căruia i se propun aceste loterii?


Atitudini faţă de risc
• Aversiunea la risc: caracterizează persoanele care preferă un venit
dat, cert, unui venit incert, dar cu aceeaşi valoare medie aşteptată;
• Indiferenţa la risc:caracterizează persoanele care sunt indiferente
între un venit dat, cert, şi un venit incert, dar cu aceeaşi valoare
medie aşteptată;
• Iubitorii de risc:caracterizează persoanele care preferă unui venit dat,
cert, un venit incert, dar cu aceeaşi valoare medie aşteptată;
Aversiunea la risc
• utilitate
18

16
14
13,5
10

10 15 16 20 30 Venit (mii euro)


Iubitorul de risc

Utilitate

18

10 20 30 Venit
Indiferenţa la risc (neutralitatea)

18

12

10 20 30 Venit
Aversiunea la risc: altă aplicaţie
• Managerul unei fabrici de cosmetice intenţionează să lanseze pe piaţă o nouă cremă hidratantă.
În urma testelor făcute asupra consumatorilor, el estimează că sunt 60% şanse ca respectiva
cremă să fie un succes comercial răsunător. Dacă succesul se confirmă, firma va vinde 500.000 de
cutii cu cremă pe an. Firma a estimat profitul său pentru primul an în funcţie de talia uzinei de
producţie pe care a decis să o construiască. Pentru o uzină mică, profitul ar fi de 62.500 de euro,
fără a se cunoaşte dacă cererea va fi de 250.000 sau de 500.000 de cutii. Pentru o uzină mare,
profiturile ar fi de – 12.500 euro, dacă cererea este doar de 250.000 de cutii, sau de 150.000 de
euro, dacă cererea este de 500.000 de cutii. Presupunând că managerul fabricii este neutru la risc,
cât ar fi el dispus să plătească unei agenţii de marketing, care ar putea să-i furnizeze o informaţie
completă şi perfectă asupra mărimii cererii ?
Investitiile financiare