Nicolae Grigorescu

pictorul sufletului
românesc
 Nicolae Grigorescu (n. 15 mai
1838, Pitaru, judeţul Dâmboviţa,
m. 21 iulie 1907, Câmpina) este
primul dintre fondatorii picturii
române moderne, urmat de Ion
Andreescu şi Ştefan Luchian,
devenit un simbol pentru tinerele
generaţii de artişti care, în primele
decenii ale secolului al XX-lea,
căutau să identifice şi să aducă la
lumină valorile profund definitorii
ale spiritualităţii româneşti
După o timpurie ucenicie
(1848-1850) în atelierul
miniaturistului şi
pictorului de biserici ceh
Anton Chladek (1794-
1882), execută icoane
pentru biserica din
Băicoi (judeţul Prahova)
şi Mănăstirea
Căldăruşani.

Icoana Bunavestire de la biserica din Băicoi - 1853

Icoanele pictate de Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Căldăruşani

Iisus învăţător Sfinţii Constantin şi Elena

 Icoanele pictate de Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Căldăruşani

Sfinţii Gheorghe şi
Încoronarea Fecioarei Dimitrie
Maria
Icoanele pictate de Nicolae Grigorescu la Mănăstirea Căldăruşani

Iius și femeia Samarineană (1853 - 1855)

În anii 1856-1857, pictează biserica nouă a Mănăstirii Zamfira
(judeţul Prahova) singura realizată de pictor în „frescă“
La numai 20 de ani picteaza bisericii Mănăstirii Agapia,
între anii 1858-1862

"Sfânta Treime" - pictură din bolta pronaosului

 Opera lui Grigorescu
sintetizează tradiţia
bizantină şi stilul neoclasic,
cărora li se adaugă
elemente specific
româneşti. Pentru realizarea
portretelor sfinţilor sau ale
Mântuitorului, pictorul
pleacă de la modele vii,
adică preoţii slujitori ai
mănăstirii, călugăriţe, ţărani
şi copii din satul Agapia.
Din întregul ansamblul de picturi
de la mănăstirea Agapia,
lucrarea cu cea mai mare
valoare artistică o reprezintă
Icoana Maicii Domnului cu
Pruncul în brațe. Având drept
model o țărancă din satul
Filioara, pictorul reușește să
redea chipul românesc al Maicii
Domnului cu trăsăturile și
atitudinea de mamă țărancă din
Moldova.
 În pictarea bisericii Agapiei,
Grigorescu avea să se abată de
la canonul bizantin, care în
secolul al XVI-lea era urmat cu
stricteţe de zugravii mănăstirilor
Voroneţ, Humor, Moldoviţa sau
Suceviţa. Lucrând în stil
neoclasic, Nicolae Grigorescu
aduce o serie de elemente
novatoare izvorâte din propria
concepţie despre artă, din
realităţile locale, dar şi din
marile opere ale titanilor
Renaşterii: Rafael, Leonardo Da
"Iisus Hristos pe Golgota, înainte de răstignire",
Vinci pictură murală
 El a căutat să
impună o nouă
concepţie,
personală, creând
la Agapia un stil
românesc al
picturii religioase
 După ce a pictat Agapia, Grigorescu
pleacă în Franţa, la Barbizon, unde
integrarea în grupul de peisagişti
romantici l-a făcut să părăsească
pictura academistă de atelier şi să
opteze pentru metodele "plein-air" ale
romanticilor, realiştilor sau ale
impresioniştilor. Adevărat ambasador
al artei româneşti, Grigorescu a fost
primul artist român care a pictat ceea
ce a simţit în faţa naturii sau a
oamenilor, opera sa
caracterizeazându-se printr-o viziune
optimistă faţă de viaţă.
Pr. Prof. Pacea Marinel
LICEUL TEHNOLOGIC ,, MATEI BASARAB ,,
STREHAIA