Prietenia lui Dumnezeu cu Noe şi Avraam

Noe construiește o arcă

NOE AVEA o soție și trei fii. Fiii săi se numeau Sem,

Ham și Iafet. De asemenea, fiecare dintre acești fii
avea o soție. Așadar, din familia lui Noe făceau parte
opt persoane.

Într-o zi, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să facă o

lucrare neobișnuită. El i-a spus să construiască o arcă
mare. Această arcă avea proporțiile unei corăbii, dar
semăna mai mult cu o cutie lungă, gigantică. ‘Fă-o cu
trei nivele, i-a spus Dumnezeu, și fă în ea niște
camere.’ Camerele erau pentru Noe și pentru familia
sa, pentru animale și pentru hrana de care aveau
nevoie cu toții.

Dumnezeu i-a mai spus lui Noe să tencuiască arca în

așa fel încât să nu poată pătrunde apă în interiorul ei.
Dumnezeu a zis: ‘Voi trimite un mare potop de apă și
voi distruge întreaga lume. Oricine nu va fi în arcă va
muri’.

Noe și fiii săi au ascultat de Dumnezeu și au început

să construiască arca. Dar ceilalți oameni râdeau de ei.
Ei continuau să fie răi. Nimeni nu-l credea pe Noe
atunci când le spunea ce va face Dumnezeu.
 A fost necesar mult timp
pentru construirea arcei,
deoarece aceasta era
foarte mare. În cele din
urmă, după mulți ani, ea a
fost terminată.

Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe să aducă animalele în arcă.

Dumnezeu i-a spus ca din speciile de animale să aducă în arcă câte
două.
Dumnezeu i-a mai spus lui Noe să aducă în arcă păsări din toate
speciile. Noe a făcut întocmai cum a spus Dumnezeu.
După aceea, au intrat în arcă și Noe cu familia sa.
 ÎN AFARA arcei, oamenii își duceau viața la fel ca înainte. Ei tot nu
credeau că va veni Potopul. Probabil că râdeau mai mult ca oricând. Dar,
nu peste mult timp, au încetat să mai râdă.
Pe neașteptate, a început să plouă. Noe avusese dreptate! Dar era prea
târziu ca să mai intre cineva în arcă.
În scurt timp, toate locurile joase erau acoperite. Apele au devenit niște
fluvii mari. Ele răsturnau copaci și rostogoleau pietre mari, producând
un vuiet puternic. Oamenii erau îngroziți. Ei se cățărau pe locurile mai
înalte.
Apele continuau să crească din ce în ce mai mult. A plouat timp de 40 de zile și
40 de nopți. Apa s-a ridicat peste versanții munților și nu peste mult timp chiar
și cei mai înalți munți erau acoperiți. Astfel, întocmai cum spusese Dumnezeu,
toți oamenii și toate animalele dinafara arcei au murit. Dar toți cei aflați în arcă
au fost salvați.

Noe și fii săi lucraseră bine arca. Apele

au ridicat-o și ea a plutit deasupra lor.
Apoi, într-o zi, după ce a încetat să mai
plouă, soarele a început să
strălucească. Ce priveliște! Peste tot se
întindea doar un ocean imens. Singurul
lucru care putea fi văzut era arca
plutind pe ape.

Dumnezeu a făcut apoi să sufle un vânt și apele Potopului au început să scadă.

După cinci luni, arca s-a oprit pe vârful unui munte. Au mai trecut multe zile, iar
cei din arcă se puteau uita afară și vedeau vârfurile munților. Apele continuau
să scadă din ce în ce mai mult.
Atunci Noe a lăsat să zboare afară din arcă o pasăre neagră numită corb.
Pasărea s-a îndepărtat în zbor pentru un timp și apoi s-a întors, deoarece nu a
găsit un loc bun unde să se așeze. Ea a continuat să facă astfel și, de fiecare
dată, se întorcea să se așeze pe arcă.
Noe dorea să știe dacă apele se retrăseseră pe
pământ, de aceea el a trimis apoi un porumbel.
Însă și porumbelul s-a întors înapoi, deoarece nu a
găsit un loc unde să se așeze. Noe l-a trimis a doua
oară, și el a adus în cioc o frunză de măslin. Astfel
Noe a știut că apele scăzuseră. Noe a trimis a treia
oară porumbelul și, în cele din urmă, acesta a găsit
pământ uscat unde să rămână.
Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe. El i-a zis: ‘Ieși
din arcă. Ia-ți întreaga familie și animalele împreună
cu tine’.
 Dumnezeu a făcut un legământ cu omenirea că
nu va mai distruge viaţa de pe pământ printr-un
potop. Iehova şi-a întărit această promisiune,
oferindu-le pentru prima dată oamenilor
posibilitatea să vadă un fenomen natural
impresionant: curcubeul. Până în ziua de azi, ori
de câte ori vedem curcubeul ne amintim de
promisiunea iubitoare a lui Dumnezeu.