OCHIUL SI DEFECTELE VEDERII

Cocianga Otilia
 Ochiul este o sfera simpa de circa 2,5 cm in
diametru , dar de o putere incredibila . Lumina
patrunde in ochi prin cornee,strabate 3 medii
trasparente si ajunge pe retina, unde se formeaza
o imagine mai mica, reala si rasturnate a
obiectelor Ramificatiile nivelului optic pe retina
trasforma imaginile in semnale,care ajung la
creier, acesta le analizeaza si creeaza senzatia de
vaz.
 OCHIUL UMAN CA APARAT OPTIC
Privind din punct de al opticii geometrice
ochiul constituie un sistem optic format din tri
medii transparente:umoarea apoasa,cristalinul si
umoarea sticloasa(sau vitroasa).Acestea se
gasesc in interiorul glonbului ocular,marginit in
exterior de o membrana rezistenta,numita
sclerotica. Sclerotica este opaca peste tot,
exceptand o portiune din fata, care este
transparenta si de forma sferica, numita
coreneea trasparenta .
 VEDEREA STEROSCOPICA

Oamenii si celelalte animale care sunt capabile

sa focalizeze ambii asupra unui singur obiect
sunt capabile de vedere seroscopica, care este
fundamentala pentru o perceptie mai adanca a
lucrurilor.Principiul consta in prezentarea unei
imagini din doua ungiuri,putin diferite, pentru ca
apoi ochiul sa cintopeasca aceste imagini in una
singura,tridimensionala.
 ACOMODAREA

Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are

focarul pe retina. Din aceasta cauza pentru,
obiecttele situate la infinit(prctic,la distante mai
mari de 15m) ochiul formeaza imaginile pe retina
fara nici un effort de modificare a creistalinului
Sclerotica este partea albă (numită şi albul ochiului). Ea este ca o manta dură care
păstrează forma sferică a ochiului şi-l protejează.
Cornea este o membrana transparentă, ce lasă lumina să intre în ochi şi ajută la
focalizarea privirii. In spatele corneei se află o zonă lichidă numită umoarea
apoasă.
În spatele corneei se găsește irisul, un disc colorat (diferit la fiecare persoană) în
culori precum verde, albastru, căprui. Irisul se găseşte în faţa cristalinului, el
comportându-se ca o diafragmă ce reglează cantitatea de lumină ce intră în
interiorul ochiului. Irisul este perforat în centru de un orificiu de culoare neagră,
denumit pupilă. In lumină puternică irisul micşorează pupila, astfel încât în ochi să
nu intre prea multă lumină, care ar putea dăuna celulelor - senzor din interior. In
lumină slabă irisul măreşte pupila pentru a lăsa să intre mai multă lumină.
Cristalinul este o lentilă biconvexă care va forma o imagine reală, răsturnată şi mai
mică decât obiectul pe care îl privim.
In spatele cristalinului, ochiul este umplut cu o substanţă transparentă,
gelatinoasă, numită umoare sticloasă.
Retina este o membrană subţire ce acoperă doar partea din spate a globului ocular.
Nervii ochiului răspândiţi în interiorul retinei, transformă retina într-un ecran
sensibil la lumină care o ajută să formeze imagini. Pleoapele și genele protejează
ochii. O membrană subțire transparentă, denumită conjunctivă, căptușește
interiorul pleoapelor și o parte din sclerotică. Glande mici, localizate sub pleoape,
produc în permanență lacrimile. Acestea sunt etalate într-un strat uniform, în urma
mișcărilor de clipire a pleoapelor, ceea ce împiedică uscarea acestor suprafețe.
 DEDFECTE ALE VEDERII

Miopia
Hipermetropia
Astigmatismul
Prezbitismul
Daltonismul
Cataracta
Gloucomul
Conjuctivita
 MIOPIA
Razele de lumina se intalnesc intr un focar
situat inaintea retinei.
Miopia este cauzata de lipsa simetriei globului
ocularv,sau lipsa abilitatii
muschilor oculari de a schimba
forma lentilelor pentru a focaliza
imaginea corect pe retina.
Miopul se caracterizeaza prin vedere
foarte buna de aproape,dar cu o
vedere neclara la distanta .
 Diametrul antero-posterior al ochiului estefoarte
alungit şi astfel imaginea se formeazăînaintea
retinei.Miopia se corectează cu lentile
divergente.Datorită lentilei biconcave imaginea se
formeazăunde trebuie, adică pe retina.
 HIPERMETROPIA

 Razele de lumina se întâlnesc într-unfocar situat în

spatele retinei.Din această cauză hipermetropul nuvede
bine nici la distanţă, nici aproape.La lucrul de aproape
(care solicita celmai mult ochiul) – citit, învăţat, lucratul
lacalculator – hipermetropul acuză înţepăturioculare,
lăcrimare, roşeaţă oculară, tulburăride vedere (literele se
amestecă, vedereadevine neclară pentru câteva momente)
Defectul se corecteaza cu ajutorul uneilentile
biconvexe (convergente).
 ASTIGMATISMUL

O cornee normală este rotundă şi netedă ca o minge de

fotbal.Afectată de astigmatism, corneea
se alungeştesever devenind ca o minge de
rugby.Astigmatismul se moşteneşte şi poate apărea în
combinaţie cu miopia sau hipermetropia.Imaginile sunt
neclare pentru că unele dinfasciculele luminoase sunt
focalizate, altele nu.
Astigmatismul se corectează prinaducerea fasciculelor
luminoase pe acelaşiplan.Se corectează cu lentile
cilindrice.
 PREZBITISMUL
Prezbitismul e fenomenul datorat diminuării puteriide
acomodare a ochiului.La tineri, cristalinul este moale şi
flexibil şi îşischimbă cu usurinţă forma pentru a se
concentra.Cu timpul se petrece o întărire graduală
acristalinului; drept urmare, scade constant
şi abilitatealui de a se concentra (pierderea progresivă
aelasticităţii cristalinului).Prezbitismul nu este o boală, ci
o condiţie care se întâmplă mai devreme sau mai tarziu
cu oricine.Simptomele apar între 40 şi 50 de ani
 DALTONISMUL
Este o stare patologică, o tulburare a vederiicromatice,
constând în incapacitatea de a deosebiunele culori de
altele (mai ales roşul de verde).Fie receptorul responsabil
pentru culoarea verde,fie cel pentru culoarea roşie nu
funcţionează deloc.Este o boala genetica, care se
manifestă doar labărbaţi, dar se transmite pe linie
maternă.
 CATARACTA
Cataracta este o stare degenerativă a ochiului încare
cristalinul devine treptat tot mai opac, iar vederea devine
înceţoşată.Simptomele uzuale ale cataractei
sunt: înceţoşarea vederii, fără senzaţie de durere;
luminadevine prea orbitoare.Culorile par fade şi maronii,
vederea nocturna eslăbită, iar sensibilitatea la lumina
pare prea slabă.Alte cauze ale cataractei pot fi: ereditatea,
defectedin naştere, boli cronice (diabet), folosirea în
exces amedicaţiei steroidice, răni ale ochiului
GLAUCOM
 Glaucomul este o boală a ochiului care produce
atrofierea nervului optic și îngustarea câmpului vizual și
pierderea progresivă a vederii. Câmpul vizual este suprafața
percepută când privirea este fixată drept înainte.
Glaucomul se caracterizează prin creșterea tensiunii
intraoculare și scăderea acuității vizuale. Glaucomul poate
însă exista și când presiunea este normală. De asemenea, sunt
frecvente cazurile de presiune intraoculară mărită (temporar),
fără să se fi declanșat glaucomul. Pierderea câmpului vizual
asociat glaucomului este permanent și ireversibil.
Netratat, glaucomul duce la cecitate (orbire), fiind cea de-a
doua cauză de orbire la nivel mondial.[1] În România se
estimează că există mai mult de 150.000 de cazuri.[1]
 CONJUNCTIVITA
Conjunctivita este o boală oculară foarte frecventă, în
special la copii, care se caracterizeazăprin inflamarea
mucoasei conjunctive.Majoritatea conjunctivitelor sunt
produse demicrobi obişnuiţi sau de microbi care
îmbolnăvescîn mod special conjunctiva.Factorii care pot
duce la apariţia sau laagravarea simptomelor
conjunctivitei sunt: fumul,praful, corpii străini
conjunctivali, gazele toxice.