promotori

Regii Catolici

Ferdinand de Aragon Isabela de Castilia

 Inchiziţia spaniolă (1478-1834)
Cauzele înfiinţării:
eliminarea minorităţii de evrei convertiţi/conversos;
stabilirea unităţii religioase a Spanie;
finanţarea economică;
Caracteristici:
instrument al puterii regale, subordonată direct Coroanei Spaniole;
implementată în toate regatele din Spania, Sicilia şi Sardinia (care
aparţineau Coroanei de Aragon) şi în teritoriile americane;

Etape:
1478-1530: activitate maximă, sancţiuni severe împotriva conversos;
1530-1640: activitate mai scăzută/cenzura de cărţi/modelarea vechilor
creştini conform regulilor Conciliului de la Trent (condamnă protestantismul,
susţine recatolicizarea);
1640-1660: renaşte împotriva noilor convertiţi;
1660-1820: prevenirea răspândirii ideilor liberale;
1834-desfiinţată din ordinul regentei Maria Cristina.
 Evreii
In Evul Mediu occidental, Spania reprezenta un unicat
prin diversitatea populaţiei:
Musulmani;
Evrei (cea mai numeroasă comunitate din Europa);
Creştini;

Motivele de ordin economic (evreii erau prin activităţile lor

financiare şi comerciale o forţă importantă în economia
statului), alături de cele religioase instituiau în Spania o
atmosferă generală de antiiudaism.

1391- la Valencia au loc mişcări antievreieşti al căror

rezultat l-a reprezentat convertirea a şapte mii sau chiar
unsprezece mii de evrei pentru a scăpa de moarte.
 Evreii
Dupá persecuţiile din 1391, evreii din Spania
aveau de ales între primirea botezului creștin și
pedeapsa cu moartea;
Supuşi presiunilor, unii s-au convertit devenind
„conversos”/morranos, ca sá se deosebeascá de
vechile familii creştine;
In 1492 regii catolici ordonă expulzarea tuturor
evreilor care nu trecuseră la creştinism sau refuzau
să se boteze acum;
se bănuia, că majoritatea evreilor convertiţi,
botezaţi, continuau să practice în secret riturile
religioase iudaice;
TOMAS DE TORQUEMADA - Mare Tnchizitor (1483 – 1498)

*listă cu indicaţii prin care evreii ascunşi puteau fi

recunoscuţi şi aduşi în faţa “justiţiei”

– Dacă vecinul tău poartă haine curate şi frumoase în zilele

de sâmbată, este evreu ;
– Dacă vecinii tăi fac curăţenie în case în zilele de vineri şi
aprind candelele mai devreme decât se obisnuieşte, ei sunt
evrei ;
– Dacă ei mănâncă pâine nedospită şi îşi încep mesele din
Săptămâna Mare cu lăptuci şi ierburi amare, atunci sunt
evrei; – Daca îi vezi rugându-se cu faţa la un zid,
balansându-se înainte şi înapoi, sunt evrei ;
– Dacă în zilele de sâmbătă vecinii tăi nu aprind focul, ei sunt
evrei ;
Pentru oricare dintre aceste motive sinistre, oamenii puteau fi
arestaţi, torturaţi, siliţi să-şi recunoască “vina”, chiar şi
închipuită, de a fi evreu
 Musulmanii
* musulmanii care s-au convertit la religia catolicǎ au primit numele de
“moriscos” şi Spania catolică a încercat să-i asimileze, fără a reuşi;
In secret, moriscos îşi practicau cultul:
•nu consumau carne de porc,
•respectau ritualul rugăciunii coranice, ritualul naşterii, căsătoriei,
decesului;
•refuzau participarea la Sfânta Liturghie, sau asistau fără nici un
respect;
•contestau Sfânta Treime, purureafecioria Maicii Domnului, cinstirea
icoanelor, a crucii;
 Protestanţii
protestantismul nu a reprezentat niciodatá un pericol
pentru Biserica spaniolá;
lupta împotriva protestantismului era consideratá o
continuare a luptei împotriva ereticilor conversos;
vigilenţa Inchiziţiei era îndreptatá asupra umaniştilor,
erasmiştilor din Spania şi asupra raţionaliştilor;
anchetele tribunalului vor fi extinse şi asupra
vrájitoarelor, homosexualilor, asupra celor care
practicau astrologia şi divinaţia.
 Structură piramidală

Organul suprem - Consiliul Inchiziţiei Supreme şi Generale,

prescurtat Suprema (1483)
Preşedintele: Marele Inchizitor –pus în funcţie de papă,
era ajutat de un Inalt Consiliu
Consilierii, numiţi de rege:
1.elaborau instrucţiunile pentru tribunalele provinciale;
2.completau sau modificau aceste instrucţiuni în funcţie de conjunctura;
3.controlau activitatea inchizitorilor principali ;
4.judecau, în apel, cauzele înaintate;
5.examinau cazurile cele mai grave;
 Tribunalele inchizitoriale

• Erau instalate în fiecare district, cele mai importante fiind la

Toledo, Teruel,Barcelona, Sevilla, Cordoba, Zaragoza, etc.;
•*componenţa:
•2-3 judecátori inchizitoriali
•1 procuror
•1 agent de poliţie – aresta/urmárea suspecţii
•3 notari – înregistrau sentinţele şi bunurile sechestrate
•2 curieri – trimiteau depeşele
•1 preceptor de amenzi şi confiscári
•1 aprod – purtátor de cuvânt al tribunalului
•2 gardieni
•1 medic
•Familiares –angajaţi laici, poliţie auxiliará, participau la
arestári/urmáriri
  PROCESUL INCHIZITORIAL

•învinuitul avea o perioadá de graţie de 30-40 de zile, timp în care,

dacá îşi márturisea singur greşeala de erezie, denunţându-şi şi
complicii întru eroare, avea siguranţa cá va scápa de arderea pe rug;

•în timpul anchetei acuzatul trebuia sá ráspunda acuzaţiilor aduse şi

numai dupá ce îşi recunoştea vina putea fi apárat de un avocat;

•dacă ereticul nu îşi recunoştea vina nici în urma torturii era ars pe
rug; dacă pe rug îşi retracta credinţa şi săruta crucea era ars cu
lemne uscate, dacă refuza aceste lucruri era ars cu lemne verzi
pentru ca supliciul să fie mai îndelungat;

• actul final al procedurii, se desfaşura sub forma unei dovezi a

cáinţei, a unui act de credinţá numit auto da fe, în cadrul unei
ceremonii publice solemne.
 Proces al Inchiziţiei, pictură a lui Francisco de Goya

Sanbenito era o robá din pânzá de culoare galben deschis, a cárei lungime varia în
funcţie de pedeapsa primitá- între 1 şi 2 metri. Avea cusute cruci roşii încomjurate de flácári,
iar când era purtatá de un condamnat în drum spre locul de execuţie, era ornamentatá cu figuri
de diavoli, şerpi şi balauri. Pe cap penitenţii purtau coroza – de forma conicá, de obicei din
hârtie, înaltá de un metru, în faţá având cusutá o cruce; purtatá de condamnaţi la ardere pe rug
avea figuri de diavoli.
 Auto da Fe — act de credintá
ceremonie publicá religioasá în care apáreau condamnaţii în cursul cáreia
dacá îşi abjurau greşelile şi se cáiau erau reconciliaţi public

 Garrucha
era un scripete care
manevra o coardă legată
la încheieturile mâinilor
victimelor;
Coarda era ridicată lent
la o anumită înălţime apoi
coborâtă brusc, dintr-o
dată sau prin smucituri
succesive.
 Concasorul de creier

Victima era pusă pe

orizontală, iar capul acesteia
era introdus în concasor;
Dispozitivul compresa
craniul, spărgea dinţii şi
scotea ochii;
. Dacă procesul nu era dus
pâna la bun sfârşit, victima
rămânea cu vătămarea
serioasă a creierului, ochilor
sau danturii.
 Toca

Era o pâlnie din pânză

prin care apa curgea încet
dintr-un vas în stomacul
acuzatului;

În cameră se afla un
medic care supraveghea starea
inculpatului;

O confesiune smulsă unui

muribund /inconştient, anula
întregul act al torturii şi
judecăţii.
Dacă suspectul mărturisea, tortura se
oprea la primele mişcări: două-trei
înfăşurări cu funia, o călătorie cu
garrucha;

Dacă acuzatul rezista, acesta avea

câştig de cauză. Legea spunea clar că în
acest caz au fost eliminate indiciile.
Cauza era suspendată, iar acuzatul era
pus în libertate;

Dacă, dimpotrivă, mai mulţi martori

făceau denunţuri asemănătoare şi dacă
indiciile se acumulau, proba de tortură
era mult mai dură.
 Ierarhia pedepselor
Postul
Amenda
Biciul
Galerele
Surghiunul
Inchisoarea
Arderea pe rug

Procesul putea fi făcut şi în lipsa inculpatului astfel încât dacă era

condamnat la pedeapsa maximă putea fi ars în “efigie;

Arderea în efigie reprezenta arderea chipului unei persoane

reprezentate printr-o păpuşă sau printr-un desen făcut pe o
placă de lemn. Erau arşi în efigie cei condamnaţi la arderea pe
rug, dar care muriseră în închisoare în urma torturilor.
 Bilanţul Inchiziţiei
 este greu de stabilit în cifre ale victimelor din cauza
lipsei documentelor;
 ritmul activitătii Inchiziţiei ( deci şi al victimelor) a
variat mult în funcţie de epocă, puncte maxime fiind
atinse în secolele XV, XVI;
 aproape 91-99% dintre victime au fost conversos.
Acestora li se adaugă acuzaţii din rândul vechilor
creştini pentru delicte de pseudo-erezie (bigamie,
cămătărie, sodomie, vrăjitorie).
 Concluzie
•Pentru suveranii spanioli, Inchiziţia a fost o armă a absolutismului,
mult prea necesară pentru a nu fi ocrotită de Coroană;

•Deşi inchiziţia spaniolă a fost sub controlul monarhiei,

responsabilitatea trebuie să şi-o asume Roma, deoarece bulele de
numire a inchizitorilor, regulamentele canonice, sferele de jurisdicţie,
erau supuse, în prealabil, aprobării papei.

• 12 ianuarie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a emis un document

intitulat Amintire şi reconciliere, în care a cerut iertare pentru erorile
Bisericii din ultimii 2000 de ani ai istoriei, în această categorie, fiind
incluse cruciadele medievale, excesele Inchiziţiei, persecuţiile
suportate de evrei, abuzurile pe care au fost clădite cuceririle şi
evanghelizările Lumii Noi.
Bibliografie:

Bennassar Bartolome, Inchiziţia Spaniolă – secolele XV-XIX, Editura Politică,

Bucureşti, 1983;

Drâmbă, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. IV,Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 1995;

http://www.descopera.ro/cultura/2505374-top-10-cele-mai-ingenioase-dispozitive-
de-tortura