Inchiziţia a reprezentat unul dintre episoadele dure ale Evului Mediu şi ale
istoriei Bisericii Catolice. Iată zece lucruri despre ce a reprezentat şi modul în
care a acţionat ea.
Inchiziţia a fost tribunalul ecleziastic care avea în sarcină reprimarea ereziei.
Inchiziţia medievală a apărut între secolele al XII-lea şi al XIII-lea pentru a
combate răspândirea ereziei catare şi valdenze, deci a oricărei forme de heterodoxie doctrinară sau morală.
În timpul Evului Mediu, în tribunalul diocezei, lângă episcop stătea
inchizitorul, cu puteri justiţiare precise, stabilite direct de către Pontif.
Sancţiunile dictate de inchizitor erau puse în practică de către puterea
civilă, „braţul secular” al Bisericii.
În 1478, o bulă pontificală autoriza în Spania, instituirea unui Consiliu
pentru combaterea ereziei.
Mecanisemele inchiziţiei spaniole au fost create de Isabela I de Castilia şi
Ferdinand de Aragon, în 1480, constituindu-se un organism independent de coroană, care utiliza procedee secrete şi tortură justiţiară, concentrându-se asupra aşa-numiţilor marranos şi moriscos – evrei convertiţi şi musulmani din teritoriile recucerite.
Dacă aceste categorii, marranos şi moriscos, erau recunoscute ca fiind
vinovate, persoanele erau condamnate la închisoare sau expulzare, iar bunurile lor erau confiscate.
Ulterior, inchiziţia spaniolă a persecutat protestanţii şi toate formele de
convertire religioasă între catolici.
Autoritatea inchiziţiei spaniole s-a extins în timpul inchizitorilor generali
Torquemada (1483-1498) şi Jimenez (1507-1517) în toate teritoriile spaniole, fiind cuprinse şi coloniile din America şi statele europene supuse Madridului. Până la abolirea ei, în 1834, inchiziţia spaniolă a devenit tot mai mult un instrument de eliminare a oricărui tip de deviere politică, socială şi culturală.
Asemănătoare celei spaniole, inchiziţia romană, a fost instituită împotriva
protestanţilor de către Papa Paul al III-lea, în 1542, fiind încredinţată lui G.P. Carafa (viitorul Paul al IV-lea).
Reorganizată de Sixtus al V-lea, în 1588, inchiziţia romană a devenit un
important instrument al Contrareformei, eliminând protestantismul din Italia şi condamnând gândirea filosofică şi ştiinţifică.