Fişă de lucru – Inchiziția

Lupta contra „necredincioșilor”

Ca să lupte împotriva celor pe care îi considera „necredincioși” (sau eretici),
Biserica Romano Catolică a înființat, în Evul Mediu, instituția numită Inchiziție. Rolul
acestui tip de tribunal religios era să combată orice formă de erezie, adică orice idee sau
credință care nu corespundea celor susținute de Biserică. Foarte puternică și influentă a fost
Inchiziția spaniolă. Întemeiată în anul 1478, în timpul domniei regilor Ferdinand de Aragon
și Isabella de Castilia, aceasta a avut, la început, scopul de a lupta împotriva evreilor
convertiți la creștinism (considerați nesinceri) și a musulmanilor, pentru a întări catolicismul.
Odată cu formarea imperiului colonial spaniol, Inchiziția a obținut dreptul să activeze și
în noile teritorii (America, Asia). Din secolul al XVI lea instituția a trecut la persecutarea
protestanților și, în general, a tuturor celor care erau considerați suspecți din punctul de
vedere al Bisericii.
În anchetele organizate de Inchiziție erau utilizate, de multe ori, mijloace violente cu
scopul de a-i face pe cei cercetați să mărturisească. Pedepsele puteau fi foarte variate de la
rugăciuni la confiscarea averii sau chiar până la moarte. Victime ale intoleranței Inchiziției au
fost oameni simpli, bărbați și femei, membri ai Bisericii, scriitori, savanți. În secolul al XVI
lea, Conciliul de la Trento a aprobat Indexul cărților interzise, care stabilea interdicții privind
deținerea și citirea cărților considerate eretice. Printre cărțile interzise s-au numărat cele scrise de
Galileo Galilei, Giordano Bruno, Niccolò Machiavelli.

Răspundeți la următoarele cerințe:

1. Explicați termenul de Inchiziție

2. Menționați câteva aspecte legate de Inchiziția spaniolă
3. Identificați modul de desfășurare a anchetelor realizate de Inchiziție
4. Precizați prevederile Conciliului de la Trento referitoare la Tribunalul Inchiziției