MUNTEANU DARIA-MUNTEANU Temă de portofoliu

Inchiziția

Inchiziția a fost un grup de instituții/tribunale ecleziastice din cadrul sistemului Bisericii

Catolice care intenționa să combată public erezia comisă de creștini botezați. Apărută în secolul
al XII-lea și instituționalizată în secolul al XIII-lea, Inchiziția și-a accentuat activitatea pe
parcursul următoarelor patru secole, desfășurând o aprigă prigoană împotriva ereticilor (reali sau
presupuși), evreilor, musulmanilor, vrăjitoarelor etc.

CAUZE
- Dorința Bisericii Apusene de a extermina orice opinie ce contrazicea informația oferită de
aceasta;
- Împiedicarea actelor nelegiuite. Credința reprezenta nu numai o formă a trăirii interioare
ci ea comanda actele vieții cotidiene- Biserica Catolică a reușit să țină frâu brutalității
sălbatice.
MISIUNE
Inchiziția a avut o dublă menire: una pastorală prin faptul că a predicat învățătura de
credință catolică la majoritatea popoarelor și una judiciară prin tribunalele create cu scopul de a
elimina tot ceea ce apărea străin catolicismului. Dacă a început cu urmărirea ereticilor de către
episcopii locului, a sfârșit prin isteria generală în care oricine putea fi urmăritor sau urmărit.
Inchiziția a fost o instituție ecleziastică specială constituită pentru prevenirea, combaterea
și distrugerea ereziilor, în scopul păstrării adevărului de credință nealterat.
3 MODALITĂȚI PRIN CARE ERA COMBĂTUTĂ EREZIA
1. Arderea pe rug a fost o pedeapsă aplicată, în special în Evul Mediu, celor acuzați de
vrăjitorie sau erezie. Execuția celor condamnați la moarte consta prin arderea lor de
vii pe rug constituit dintr-o grămadă de lemne.
2. Majoritatea cazurilor de erezie nu erau pedepsite cu moartea, ci prin pedepse ca:
obligația de a lua parte la slujbe, pelerinaje, cruciade, pedepse financiare, sau
legarea de stâlpul infamiei.
3. Excomunicarea este o cenzură religioasă folosită pentru a suspenda apartenența la o
comunitate religioasă.