Lucrare de seminar la Istoria Bisericii Ortodoxe Române

Student: Romaniuc Serafim

Controverse, erezii și schisme în apus în secolele XI-XV.

Inchiziția.
Hand-out

Controverse

‣ Evul mediu a fost, în general, o epocă în care preocupările teologice făceau parte
integrantă din gândirea oamenilor;

‣ una dintre controverse este aceea a teologiei cinstirii icoanelor;

‣ 1156, când Sotericos Panteugenos întreba dacă jertfa Mântuitorului de pe cruce a fost
adusă și Sieși ori numai Tatălui? Sinodul a răspuns: <<da, după cum însăși Liturghia Sf.
Vasile o spune>>: <<Cel ce aduci și Cel ce Te aduci>>.

‣ 1166 - <<controversa majoristă>> privind împăcarea cuvintelor din evanghelia Sfântului

Ioan: <<Tatăl este mai mare decât Mine (14, 28) și <<Eu și Tatăl una suntem>> (10, 30).
Sinodul a răspuns că afirmația din primul citat, <<mai mare>>, trebuie înțeleasă cu referire la
<<Cel fără Cauză>>, <<Cel nepricinuit>>.
‣ pe la 1200: cu ce fel de trup al lui Hristos ne împărtășim: cu cel dinainte ori de după
înviere? Și, până la înviere, trupul Lui e stricăcios ori nu? S-a răspuns că ne împărtășim cu
trupul cel înviat.
Mișcări eretice
‣ Bogomilismul - o mișcare eretică de mare răsunet, atât în Răsărit, cât și în Apus. Se
caracterizează ca fiind o mișcare contestatară împotriva a ceea ce am putea numi biserică
conducătoare, îndeosebi ierarhia și tot ce aparține de forma văzută a Bisericii, inclusiv locașul
de cult, taine, icoane etc.

‣ Catarii sau patarenii - „catarii”, adică „cei curați”, reprezentau tot un fel de creștinism
interiorizat ca și la bogomili. Mișcarea catarilor trebuie socotită ca o continuare a
maniheismului și chiar a monofizitismului oriental.
‣ Albigenzii - numiți așa de la orașul Albi din sudul Franței, s-au înmulțit în urma luxului, a
vieții mondene și imorale a clerului. Mulți dintre ei proveneau din familii înstărite, dar care s-
au scârbit de viață și și-au propus o renaștere morală.
Lucrare de seminar la Istoria Bisericii Ortodoxe Române
Student: Romaniuc Serafim

‣ Valdenzii - numită așa după Petru (?) Valdus sau Valdes, a apărut pe la 1170 în părțile
Lyonului din dorul revenirii la o viață mai simplă, mai evlavioasă, ca o reacție împotriva
suficienței de sine și a spiritului burghez care pusese stăpânire pe preoțime

‣ Inchiziția - Evul Mediu a mai produs în Biserica Apuseană un alt soi de activitate, cea a
inchiziției, legată de cercetarea și nimicirea dușmanului intern, mai ales a ereziilor;
‣ Etimologic, numele „inquisition” înseamnă anchetă, cercetare. A fost înființată în 1184 de
papa Lucius al III-lea ca tribunal ecclesiastic al papalității pentru a combate erezia catarilor
sau patarenilor din Lombardia;
‣ Papa Inocențiu al III-lea, la Conciliul al IV-lea de la Lateran din 1215, stabilește prin
canonul 3, noua procedură, aceasta constând într-o anchetă pornită chiar de judecător, care
discuta în contradictoriu cu inculpatul, care devenea acum și acuzator și judecător.
‣ Operațiunile inchizitoriale erau conduse de dominicani, cărora din 1252 papa Inocențiu al
IV-lea (1243-1254) le-a pus la dispoziție tortura. Sub erezie nu se înțelegea numai învățătura
de doctrină greșită, ci și sacrilegiul, blasfemia, sodomia, magia, vrăjitoria, alchimia etc.
‣ Inchizitorul venea în localitate, ținea o predică prin care îi invita pe cei vinovați să se
prezinte în timp de 15-30 de zile („timpul de grație”), în acest caz pedeapsa fiindu-le mai
ușoară. Neprezentarea ducea la arestare.
‣ Interogatoriul consta din răspuns la acuzațiile aduse. Era pus mai întâi să jure pe Sfânta
Evanghelie, iar mai apoi i se explica vina. Acuzatorii puteau fi din orice tagma, inclusiv
eretici, excomunicați, hoți, vrăjitori etc., rămâneau în secret, iar mărturia lor nici măcar nu era
verificată întotdeauna.
‣ La judecată participa un tribunal compus din mai mulți oameni din oraș, fiind aleși oameni
de încredere ai inchizitorului;
‣ După rostirea sentinței se convoca o ședință publică, unde soarta acuzaților era fixată
definitiv și la care trebuia să participe cât mai multă lume.
‣ Erau distruse casele de adunare ale ereticilor, dar și cele în care s-a făcut vreun botez
eretic.
‣ Trimiterea în pelerinaje și flagelarea constituiau o altă categorie de pedepse, care puteau fi
convertite eventual în opere de caritate. Flagelarea se făcea în biserică în timpul Liturghiei.
‣ Aplicarea pedepsei cu moartea a fost aprobată prin sinodul de la Verona din 1184.
‣ Numărul victimelor a fost destul de mare. Inchiziția a luat sfârșit la 22 feb. 1813 în Spania.