Pentateuhul.

Unitatea și originea sa mozaică

Lect. dr. pr.

Cătălin Vatamanu
2022
 Numele lui Dumnezeu
 În Pentateuh, Iahveh este întâlnit de 1782 de ori, iar Elohim, de 241 de ori.
 Cartea Facerea este singura în care Elohim este folosit mai des decât Iahveh
(165-145), în celelalte cărți ale Pentateuhului raportul se schimbă (Exod: Iahveh
= 393, Elohim = 56; Lev. 310-0; Num. 187-10, Deut. 547-241).
 împreună de 21 de ori (Fac. = 20, Ex. = 1).
Elohim (Dumnezeu, pl.), în legătură cu creația, Creator.
 relația Lui cu omenirea, Creator – creatură .
 folosit în special de patriarhii Vechiului Testament.
Iahveh (tetragrama) (Eternitatea, Cel Neschimbat, Cel Ce a fost, este și va veni,
„Dumnezeu – Cel Veșnic” (Fac. 21, 33), în legătură cu Legământul.
 prima dată în Fac. 2, 4; 4, 1; Fac. 4, 26: „de atunci au început oamenii să cheme
numele Domnului Dumnezeu”
 Moise (Ieș. 3, 14-15): „Eu sunt Cel ce sunt (...) Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către
Moise: "Aşa să spui fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul
lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este
numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam în neam!” // Ieș. 6, 2-3
 PENTATEUHUL
Numele Pentateuhului
 Pentateuhul este prima carte a VT.
 pente „cinci” şi to teuhos „vas” = cinci volume
 Torah - „instruire”, „învățătură”
 Torah Moșe – autorul omenesc

 Torah Yahweh – autorul divin

Împărțirea Torei în cinci părți s-a făcut de traducătorii alexandrini.

Numele cărților Pentateuhului:

 Bereșit „La început” = Geneza, Facerea
 Vaiele Șemot „Și acestea sunt numele” = Ieșirea din Egipt
 Vaikra „Și a chemat” = Cartea jetfelor, Leviticul
 Bamidbar „În deșert” = Viața în Deșertul Sinai, Numeri
 Devarim „Cuvintele” = Cuvântul lui Moise către poporul lui Israel, Deuteronom
(a doua Lege)
 Caracterul general al cărților
Nu este o lucrare istorică propriu-zisă – istoria întemeierii neamului omenesc.
 Cuprinsul = Legea lui Dumnezeu
 Legea nu e prezentată sistematic, în paragrafe, ca un cod de legi – e expusă
istoric, în ordinea promulgării ei.
 Facerea - prolog istoric
 Ieșirea, Leviticul, Numerii – legislația
 Deuteronom – epilogul, recapitularea Legii
 Centrul = Legea = legământul dintre Dumnezeu și om
Fac. 17, 7: „Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii
tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi
al urmaşilor tăi de după tine.”
Fac. 9, 9: „Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri. Şi cu tot
sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele
pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din
corabie; Şi închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu
apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiască pământul.”
 Autorul suprimă perioadele de timp care nu au o importanță majoră în istoria
mântuirii.
 Unitatea Pentateuhului
Unitatea mesajului divin inspirat:
 Ideea mesianică

 Separarea poporului biblic de alte neamuri

 Dreptul istoric și divin al lui Israel asupra Canaanului

Ideea mesianică
 Nașterea Izbăvitorului: Fac. 3, 15: „Duşmănie voi pune între tine şi între
femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei
înţepa călcâiul”.
 Nașterea din neamul lui Sem: Fac. 9, 25-26: „A zis: "Blestemat să fie Canaan!
Robul robilor să fie la fraţii săi!" Apoi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul
Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!”
 Nașterea din Avraam: Fac. 12, 3: „Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta,
iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine
toate neamurile pământului”.
 Nașterea din Iacob: Num. 24, 17: „Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar
nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe
căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.”
 Unitatea Pentateuhului

 Nașterea din Iuda, fiul lui Iacob: Fac. 49, 10: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici
toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se
vor supune popoarele.”
 Izbăvitorul va fi Legislator la fel de mare ca Moise: Deut. 18, 15: „Prooroc din
mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe
Acela să-L ascultaţi.”
➢ Păstrarea trează a ideii mesianice

Separarea poporului biblic de alte neamuri

 Legi speciale
 accentul pe unicitatea lui Yahveh, „Sfântul lui Israel”

Dreptul istoric și divin al lui Israel asupra Canaanului

 dăruirea unui teritoriu, Canaanul

➢ Unitatea felului de istorisire al autorului

➢ Unitatea lingvistică
 Originea mozaică a Pentateuhului
 critica pozitivă
 critica negativă

Critica pozitivă
 argumente externe, istorice (din afara Pentateuhului)
 argumente interne (din textul Pentateuhului)

1. Argumente externe (din afara Pentateuhului):

 Pentateuhul este opera lui Moise.
 !Pentateuhul de azi nu e perfect identic cu autograful lui Moise.
 Păstrarea neschimbată a cuprinsului dogmatic.
 Schimbări, omiterea unor părți, introduceri ulterioare – nu afectează
integritatea dogmatică, autenticitatea și autoritatea textului.
 Originea mozaică a Pentateuhului

În Vechiul Testament
Iosua 1, 7-8: „Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată
legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici
la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate câte ai de făcut. Să nu se pogoare
cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să
plineşti întocmai tot ce este scris în ea.”
Iosua 8, 30-31: „Atunci Iosua a înălţat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israel
pe Muntele Ebal, cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel,
şi de care este scris în legea lui Moise.”
I Rg. (III Rg.) 2, 3: „Să păzeşti legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând
în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi aşezămintele Lui,
precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-i fie bine-cunoscut tot ce
vei face, oriunde şi ori încotro te vei întoarce”
Dan. 9, 11: „Şi tot Israelul a călcat legea Ta şi s-a depărtat, ca să nu mai audă glasul
Tău. Vărsatu-s-a peste noi blestemul şi jurământul scris în legea lui Moise,
slujitorul lui Dumnezeu, căci am păcătuit împotriva Ta.”
II Cr. 23, 18: „După aceea a încredinţat Iehoiada dregătoriile templului Domnului
în mâinile preoţilor şi ale leviţilor; … cum este scris în legea lui Moise”
 Originea mozaică a Pentateuhului
În Noul Testament
 Lc. 16, 29: „Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de
ei.”
 Fp. 28, 23: „Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulţi. Şi
de dimineaţa până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăţia
lui Dumnezeu, căutând să-i încredinţeze despre Iisus din Legea lui
Moise şi din prooroci.”
 Fp. 15, 21: „Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetăţile
propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă.”
 Mt. 19, 7: „Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea
carte de despărţire şi să o lase?”
 In 5, 45-47: „Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă
învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că dacă aţi fi crezut lui
Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela. Iar dacă celor
scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?”
 Originea mozaică a Pentateuhului
În Tradiția iudaică
 Pentateuhul Samarinean și Septuaginta – Pentateuhul este o carte sfântă scrisă
de Moise
 Iosif Flaviu: „Cele ce Moise ne-a lăsat scris din învățătura și descoperirea
dumnezeiască”
 Filon, De vita Mosis: Moise a scris din inspirație divină chiar și partea
referitoare la moartea sa.

În Tradiția creștină
- autenticitatea Pentateuhului.
Moise este autorul Pentateuhului.
 Originea mozaică a Pentateuhului

2. Argumente interne (din textul Pentateuhului)

o scris după ieșirea din Egipt, intrarea în Canaan
o considerații geografice: autorul cunoaște localități, ținuturi din Egipt și Canaan
o evenimentele nu sunt sistematizate tematic, ci sunt prezentate în ordinea
întâmplării lor.
o Prezentări cu detalii → martor ocular la evenimente (ex: Ieș. 15, 22. 27). Acestea
nu puteau fi păstrate prin tradiție.
o Poporul folosește corturile (Lev. 4, 12)
o Evreii nu sunt în Canaan, ci pe drumul spre Canaan (Deut. 6, 1; 7, 1; 8, 8-13)

Autorul nu poate fi decât Moise.

 Moise s-a folosit de izvoare orale sau scrise, anterioare sau contemporane.
Ex.: Num. 21, 14: „Cartea războaielor Domnului”
 Moise era o persoană educată: Fp. 7, 22: „Şi a fost învăţat Moise în toată
înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în faptele lui.”
 Deut. 34, 5-12: moartea lui Moise, jelirea lui – nu au fost scrise de Moise.
 Integritatea lui dogmatică s-a păstrat. Autoritatea sa.
 Un răspuns la critica Pentateuhului

„Ce este scris în lege? Cum citești?” (Lc. 10)

 Răspunsul este unul aprioric. El ține de natura revelată a textului sfânt. Cuvântul
Scripturii este un act concret de revelație, e manifestare a Cuvântului.
 Moise învață poporul în pustie
Ieș. 20, 19: „Apoi a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu noi şi vom asculta, dar Dumnezeu să
nu grăiască cu noi, ca să nu murim”.
→ „școala pustiei” → Pentateuhul are un evident caracter catehetic.
 Este necesară o lectură în sfera credinței (Sf. Petru Damaschinul), o lectură
liturgică.
 Citirea Pentateuhului în cadrul cultului este un reper pentru o exegeză autentică.
Textul biblic trebuie să devină o rugăciune a sufletului.
 Textul sfânt este unic și pentru veșnicie.
 Sf. Ilarie: „Scriptura nu este citire, ci înțelegere”.
Sfântul Efrem Sirul: „Am citit începutul Cărţii/ şi m-am umplut de bucurie,/ căci
versetele ei, şi-au deschis braţele să mă întâmpine/ Cel dintâi a alergat spre mine, m-a
sărutat/ şi m-a condus la tovarăşul lui;/ şi când am ajuns la versetul/ în care este scrisă
istoria Raiului/ el m-a ridicat şi m-a dus din sânul Cărţii/ în însuşi sânul Raiului”
 Bibliografie
 Ernest Nicholson, The Pentateuch in Twentieth Century. The Legacy of Julius Wellhausen,
Oxford 1998;
 R.N. Whybray, The Making of the Pentateuch. A Methodological Study, Sheffield 1
 U. Cassuto, The Documentary Hypothesis and the Composition of the Pentateuch, E.T., 1961;
 A.T. Chapman, An Introduction in the Pentateuch, 1911;
 I. Engnell, Critical Essays on the Old Testament, 1970;
 H.F. Hahn, The Old Testament in Modern Research, 1956;
 K. Koch, The Growth of the Biblical Tradition, 1969
 J.A. Motyer, The Revelation of the Divine Name, 1959
 M. Noth, A History of Pentateuchal Traditions, 1972;
 R.de Vaux, The Bible and the Ancient Near East, 1971;
 P. Volz, W. Rudolph, Der elohist als Erzähler: ein Irrweg der Pentateuchkritik?, BZAW 63,
1933;
 G.E. Wright, God Who Acts, 1952; idem, The Old Testament against its Environment, 1950.
 Pr. prof. univ. dr. Petre Semen, Valenţele teologice ale tetragramei divine, în rev. „Pleroma”,
nr. 3/2006, pp. 61-82.
 ierom. Mihail Gheaţău, „Ochiul atoatevăzător” - un simbol ignorat, tolerat sau acceptat?,
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/catehism/ochiul-atoatevazator-un-simbol-ignorat-
tolerat-acceptat#_ftn1