Locuri de intilnire cu Dumnezeu

Transferul Poruncilor de la Dumnezeu, la Moise si apoi de la o

generatie la alta, ar fi trebuit sa fie o poveste simpla, de vreme ce
incape intr-o singura fraza, prima din Pirkei Avot (1): „Moise a
primit Tora la Sinai și i-a transmis-o lui Iosua, Iosua bătrânilor și
bătrânii profeților și profetii oamenilor din Marea Adunare." (Pirkei
Avot 1:1) - vezi NOTA (2) pentru o prezentare sistematizata a
presupusei filiere prin care ne-a parvenit Tora/Legea.
Traditia iudaica obisnuieste sa sustina ca vorbele livrate de
Dumnezeu lui Moise ne sint intact furnizate de Scriptura.
De exemplu, potrivit Pirkei Avot 2:8, Rabban Yohanan ben Zakkai
(3) a spus despre rigoarea cu care ucenicul sau Eliezer ben
Horcanus (4) mentine integritatea textului sfint: „Eliezer este ca o
cisternă sigilata care nu pierde niciodată o picătură”; cei doi rabini
reprezinta doua generatii succesive de mijlocitori ai Torei orale.
Daca ar fi adevarata pastrarea milenara a acuratetei Torei, atunci
asta ar avea insemnatate cel putin in doua privinte:
A. Pentru sfintenia cuvintelor pe care le citim din ea (si eventual,
din Talmud), caci ele vor fi fost formulate (in aramaica) chiar de
Dumnezeu, sau vor fi aparut in mintea lui Moise sub nemijlocit
efect dumnezeiesc; indubitabil, scriind primele table de piatra cu
degetul Sau (5), Dumnezeu are deprinderea scrisului si
exerseaza limba aramaica, dar asta mai poate sa semnifice si ca
degetul Sau creeaza Universul (intilnind ideea cabalista ca
Dumnezeu a creat Universul aruncind literele Torei, pe firmament,
doua cite doua);
B. Pentru faptul ca nu putem cunoaste logica din obirsia
Poruncilor, (sau daca ea exista) si daca in izvodul slovelor divine
se gaseste ceva asemanator cu teleologia; contactul imediat cu
Dumnezeirea, (chiar si in intruchipari familiare - cum este scrisul
si vorbitul), prezinta mereu aceasta incertitudine a ratiunii si
motivatiei suflului divin care ni le lasa la indemina (daca suflul nu
este nazarire aprinsa de prea mult abis).
Prin urmare, originea non-umana a Poruncilor invalideaza orice
agregare sistematica a sutelor de Porunci, prezentate in Scriptura
fatis sau mai obscur, dar fara o ierarhie care sa le structureze intr-
un ansamblu cu sens.
Mai mult, originea non-umana a Poruncilor face sa fie discutabile
unele dintre principiile stabilite de Maimonide (6) pentru
identificarea lor in textul Torei; de exemplu, principiul "6. O
mitzvah [Porunca] care are atât componente negative, cât și
componente pozitive este socotită ca două", este evident ca
opereaza in baza discernamintului omenesc, derivat din logica (si
deci, proiecteaza logica omeneasca asupra criteriilor
dumnezeiesti).
In Pirkei Avot, citat mai inainte,Talmudul pare sa prefere o
varianta ideala a procesului de transmitere a Torei orale, dar
privita mai indeaproape, Scriptura prezinta nu doar incertitudini de
detaliu, ci si dezastre categorice, pierderi si restaurari chiar si ale
Torei scrise:
I) Curmarea primei tentative de transfer a Poruncilor inscrise pe
tablele de piatra (Moise le sfarima);
II) Pierderea a 300 de mitzvot de catre Iosua (cu precizarea ca
vor fi fost restaurate ulterior);
III) Pierderea Deuteronomului (timp de circa 200 de ani) si
regasirea lui de catre Hilchia;
IV) Alterarea textului Torei de catre carturari;
V) Interventiile lui Hillel prin care anuleaza un numar de Porunci;
VI) Discutabila legatura dintre gematria cuvintului Tawrah (Tora)
si numarul Poruncilor dumnezeiesti, ca si calculatia insasi
intreprinsa de rabi Simlai;
VII) Eforturile milenare de descoperire a celor 613 Porunci si
discutabila lista a lui Maimonide, admisa chiar de contestatari,
datorita circulatiei sale generalizate.
Dupa astfel de avataruri ale Poruncilor, mai pot fi ele definite
drept "locuri de intilnire cu Dumnezeu"?
Curmarea primei tentative de transfer a
Poruncilor
Moise distruge inscrisul de mina al lui Dumnezeu:
"19. Iar după ce s-a apropiat de tabără, el a văzut viţelul şi jocurile
şi, aprinzându-se de mânie, a aruncat din mâinile sale cele două
table şi le-a sfărâmat sub munte." (Exodul:32)

Episodul este povestit inca o data, de data aceasta de Moise:

"16. Am văzut însă că voi păcătuiserăţi înaintea Domnului
Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat şi vă abătuserăţi
curând de la calea pe care vă poruncise Domnul să o urmaţi.
17. Am luat atunci cele două table şi, aruncându-le cu amândouă
mâinile mele, le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri."
(Deuteromonul:9)
Distrugerea "lucrarii lui Dumnezeu" incheie prima tentativa de
transfer a Poruncilor, prin mijlocirea lui Moise.
Gestul lui Moise nu are o explicatie general acceptata dar intre
cele sase identificate ca avind circulatie (7), se distinge aceea ca,
de fapt, israelitii nu cunosteau Poruncile, idee ce vine din Geneza,
in aparenta contradictie cu Deuteronomul.

a) Exodul si Deuteronomul se contrazic?

Din Geneza:20, rezulta ca israelitii s-au ferit de glasul lui

Dumnezeu:
"19. Apoi [poporul] a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu noi şi vom
asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim".
Din Deuteronomul:4, insa, rezulta ca, dimpotriva, ei au auzit
"glasul cuvintelor Lui ":
"12. Iar Domnul v-a grăit de pe munte din mijlocul focului; şi glasul
cuvintelor Lui l-aţi auzit [...]"
Indeobste, o contradictie Scripturala poate fi conservata ca atare
si in comentariu, invocind faptul ca logica omeneasca nu poate
epuiza resursele de inteles ale textului divin, dar asta inseamna ,
de fapt, suspendarea efortului de apropriere a sfinteniei.
Aici, de exemplu, tensiunea intre Exod si Deuteromon deschide
spre alt tarim al textului.
A) In Exodul, relatarea faptelor parvine de la povestitor, in timp ce
in Deuteronomul, relatarea faptelor parvine de la Moise.
Lui ii putem atribui o sensibilitate deosebita in comunicarea cu
Dumnezeu ("10. De atunci nu s-a mai ridicat în Israel prooroc
asemenea lui Moise pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut fată către
faţă…" - Deuteronomul:34).
Este plauzibil ca inzestrarea sa-i permita lui Moise sa
desluseasca revelatia dumnezeiasca din "fulgerele şi tunetele şi
sunetul trâmbiţelor" pe care tot poporul le-a auzit:
"18. Şi tot poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul
trâmbiţelor, şi a văzut muntele fumegând; şi văzând, tot poporul s-
a dat înapoi şi a stat departe, temându-se." (Geneza:20)
La fel ca revelatia, la Mahomed: "Uneori ajunge la mine ca
ecourile unui clopot, ceea ce mi-e cel mai greu; iar ecourile se
domolesc cind inteleg mesajul" (8).
Devine verosimil ca Moise sa fi decodificat un mesaj ininteligibil
pentru ceilalti.
B) "Glasul cuvintelor Lui l-aţi auzit" (Deuteronomul:4) poate sa fie
expresie a indistinctiei cuvintelor, varianta in care poporul israelit
nu a inteles discursul dumnezeiesc, desi i-a perceput verbalitatea.
Ipotezele de la A) si B) indeamna la opinia ca Moise a gresit cind
a sfarimat Tablele, ceea ce ar fi cumplit, pentru ca a sfarimat
lucrarea lui Dumnezeu si in plus, a ordonat uciderea ca pedeapsa
si au fost ucisi 3000 de oameni, in temeiul prezumtivei intelegeri
gresite.
C) Dar intelesul intimplarii basculeaza daca aplicam principiul
circularitatii Pentateuhului, prin care Revelatia de pe Muntele
Sinai prefateaza Geneza.
Remarca lui Moise ca israelitii au auzit "glasul cuvintelor Lui" tine
de metatext.
Spirala textului aduce la intimpinare aceleasi intimplari, dar in
metatext, unde tot poporul a primit Tora (si ca in Cabala, nu doar
miticul numar de 600 000 de evrei iesiti din Egipt, ci toate
sufletele de evrei, inclusiv cei nenascuti si fiecare a primit Tora
proprie si impreuna fac Tora).
In interpretarea circulara, toate Poruncile le erau cunoscute
israelitilor inca de dinainte de Revelatie, pentru ca Revelatia
avuzeze deja loc, inainte sa se produca.
In Tora nu exista timpuriu si tirziu, Tora exista dintotdeauna,
Poruncile exista dintotdeauna iar israelitii le-au incalcat.
Cititorul stie ca Moise are dreptate.
Oare, in Tablele sfarimate, nu scria ca au fost sfarimate si scrise
din nou?
Spre acest tarim al textului, tensiunea dintre Exod si Deuteromon
ne ridica.

b) Al cui este chipul?

Istoricii ne incredinteaza ca El/ El Shaddai/Elohim este

reprezentat ca taur; de aici rezulta ca vitelul de aur (taurul) turnat
in ministeriatul lui Aaron nu este chipul altui zeu decit Dumnezeu,
intrucit YHWH se prezinta, in Biblie, ca fiind El Shaddai:
"1. Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat
Domnul [‫( יהוה‬YHWH)] şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel
Atotputernic [El Shaddai]; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără
prihană;" (Geneza:17 - in citat am inserat forma din textul
masoretic).
Pacatul cu care s-au incarcat israelitii, in absenta lui Moise, nu
este inchinarea la vreun alt Dumnezeu, ci incalcarea celei de a
doua Porunci, "Sa nu-ti faci chip cioplit".
Idolatria.
Rav Ashi (a trait intre anii 352–427, amoraim de a saptea
generatie, primul redactor al Talmudului babilonian) povesteste
(Sanhedrin 102b) ca i-a aparut in vis regele Manase, pe care l-a
intrebat: "Din moment ce ai fost atât de înțelept, care este motivul
pentru care te-ai angajat în închinarea la idoli?
Manase i-a raspuns: Dacă ai fi fost acolo în vremea aceea, ai fi
apucat și ridicat poala hainei tale și ai fi alergat după mine din
cauza dorinței de nepotolit sa te angajezi în închinarea la idoli si
datorită faptului că era o credință comună."
Distinctia intre divinitate si reprezentarea sa este subtila, pentru
ca repeta raportul dintre semnificat si semnul sau, dar o aseaza
intr-o imprejurare sacra, in care stringe si mai mult termenii
acestei relatii semiotice: "Exprimând sacrul, un obiect oarecare
devine altceva, fără a înceta însă să fie el însuşi, deoarece
continuă să facă parte din mediul său cosmic." ("Sacrul şi
profanul", p.13, Mircea Eliade/Humanitas, 2005/Bucureşti)
Atragind asupra sa aburii divinitatii pe care o semnifica,
reprezentarea divinitatii sufera o modificare a statutului sau de
obiect neinsufletit.

c) Extremele: idolatria si iconoclasmul (9)

Definiţia noţiunii de "sacru" drept "ceva care stă pentru altceva"

(ca la Mircea Eliade) este deficitară, pentru că această relaţie
dintre "ceva" şi "alt­ceva", deşi pare convingătoare, este mai
curând o constatare empirică asupra felului în care este generat
sacrul şi întrucât sacralitatea însăşi este greu de conceput ca
manifestându-se fără participarea omului, probabil că o definiţie
mai adecvată ar trebui să se refere la sacru ca la o trăire
omenească, fără să mai fie necesară precizarea dacă ea ar fi un
ecou al onticului, sau dacă se datorează unui stimul cultural,
pentru că originea este indiscernabilă.
Observaţia este cu atât mai îndreptăţită cu cât, în aceiaşi termeni,
Umberto Eco defineşte noţiunea de "semn" ("semnul este ceva
care stă pentru altceva") şi, aparent, am avea una şi aceeaşi
definiţie pentru doi termeni diferiţi - "sacru" şi "semn" -, ceea ce
nu ar fi acceptabil (in limbajul simţului comun).
Dar, comutind problema in cimpul credintei, dacă, pe de o parte,
noţiunile de "Dumnezeu" şi "sacru" se suprapun, iar, pe de altă
parte, cele de "cuvânt" şi "semn" se suprapun şi ele, atunci
constatăm că nu mai pare întâmplătoare confuzia dintre sacru şi
semn, întrucât identitatea lor este asertată în celebra frază de
introducere în Evanghelia după Ioan:
"1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi
Dumnezeu era Cuvântul". (Evanghelia după Ioan:1).
Această joncţiune din Biblie între teorii asupra unor subiecte
distincte - teoria religiilor şi teoria semiotică - pare îndeajuns de
spectaculoasă şi de satisfăcătoare ca să sugereze, convenabil,
că depăşeşte coincidenţa, ba chiar că indică un invariant de
gândire din care izvorăşte exegeza cabalistică asupra textului,
autorului, cititorului şi Universului, astfel ca ele să poată fi
concepute, inclusiv, drept una şi aceeaşi entitate.
Confuzia între "semn" şi "sacru" este fertilă, conferind sacralitate
discursului, simbolurilor sau miracolelor cotidiene, de pildă,
facindu-l pe Rav Ashi sa-si ridice poala hainei si sa-l urmeze pe
Manase.
Dar este şi periculoasă, deschizind poarta idolatriei si justificând,
de exemplu, iconoclasmul ca mişcare cultural distructivă.
Desigur, tehnic vorbind, sacrul presupune semnul, căruia îi
adăugăm efortul asocierii cu intangibilul, (în forma sa cea mai
radicală, inexistentul din ordinea existenţilor cunoscuţi, acea
entitate corespunzătoare unei sensibilităţi sufleteşti, dar care nu
poate fi nici percepută senzorial şi nici nu poate fi gândită -
caracteristici ale lui Dumnezeu).
Efortul acestei asocieri furnizează, el însuşi, experienţa unei
intensificări a trăirii sufleteşti, la care, de altfel, se şi poate limita
procesul sacralizării, dar, în orice caz, definiţia noţiunii de "sacru"
merită să nu se reducă la o relaţie semiotică, ci să includă atât
starea sufletească pe care ea o poate prilejui, cât şi experienţa
din ocazie.
Sub această perspectivă, iconoclasmul contează drept
extremism, urmărind purificarea experienţelor şi trăirilor sacre de
relaţia semiotică.
Semnul nu condiţionează cu prezenţa (aceluia pentru care stă)
operaţiunile intelectuale în care este implicat, astfel că permite
eroarea şi falsul în sens logic, dar şi iniţierea unei aşa-zise
corespondenţe cu absenţa (luată ca revers ontologic), în această
din urmă variantă dobândind potenţialul să denoteze orice
(eventual, totul), şi cu atât mai mult nimicul (bănuiesc că denotatul
nu este altceva decât un produs intelectual).
În reciprocitate, absenţa reclamă suspendarea semnului care i-ar
fi fost alocat, atât ca nume, cât şi ca reprezentare, justificând,
astfel, calea tainică (arcanizarea) a declanşării.
Este plauzibil sa atribuim aceste explicatii ratiunii pentru care
Moise sfarima "lucrarea lui Dumnezeu".
In metatext, o sfarima perpetuu.

d) Dumnezeu nu vrea sa fie idolatrizat?

Este plauzibil ca Moise elibereaza Tora de confuzia cu suportul ei

material, ca sa-i sublinieze sfintenia, infinitatea si eternitatea.
Tablele au fost date pierzarii si fragmentele au ramas goale de
scris: "Și Tosefta a îndrumat: tăblițele au fost sparte și literele
zboară și se întorc la punctul lor de origine." (Pesachim 87b)
Ideea premerge pe aceea din Cabala: Dumnezeu a facut
Universul aruncind pe firmament literele Torei, doua cite doua, iar
in ziua in care, printr-o improbabila coincidenta, nici unul dintre
noi nu va studia Tora, literele ei se vor intoarce la locul de origine
si din Univers nu va ramine nimic-nimic.
In sfarimarea Tablelor se stravede un cataclism universal.
Astfel de pierdere trebuie sa aiba ratiunea ei (cu atit mai mult, cu
cit Dumnezeu nu il admonesteaza pe Moise, ci mai degraba il
incurajeaza): daca vitelul turnat din aurul donat de israeliti a avut
efectul idolatrizarii reprezentarii lui Dumnezeu, atunci intrucit mai
puternic ar fi fost idolatrizate Tablele Legii scrise chiar de
Dumnezeu?
Care este deosebirea intre idolatrizarea vitelului si idolatrizarea
Cuvintului lui Dumnezeu?
In timpurile noastre, unii kohanim (preoti), dupa citirea Torei in
sinagoga de catre baal korei (expertul in citire, altul decit kohen
sau rabin), ridica sulul Torei, pentru ca participantii sa admire
anatomia lui Dumnezeu.
Este aceasta idolatrie?
Unii cabalisti spun ca Tora, Dumnezeu si Universul sint unul si
acelasi lucru, in pofida sacrificarii Tablelor Legii de catre Moise.
Altii spun ca numele lui Dumnezeu este Tora intreaga.
Dar nu afirma Ioan ca Dumnezeu era Cuvintul?
Dumnezeu nu vrea sa fie idolatrizat?

e) Cine a scris Tora?

Ca in cazul altor episoade, scrierea celui de al doilea set de Table

are doua variante diferite (10):
(Exodul:34):
"28. Şi a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece
porunci."
(Deuteronomul:10):
"4. Iar El [Domnul] a scris pe table, cum fusese scris şi pe cele
dintâi, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte
din mijlocul focului, în ziua adunării, şi mi le-a dat Domnul mie;"
Deci, cine a scris al doilea set de Table?
Moise sau Dumnezeu?
Similar cu povestirea sfarimarii tablitelor, cea de a doua varianta,
cea din Deuteronomul, este relatare subiectiva, din unghiul lui
Moise, astfel ca este compatibila cu explicatii psihologiste.
Dar, adoptind circularitatea Pentateuhului drept principiu de
interpretare, scrierea dumnezeiasca de pe Tablele Legii este
suprapusa peste cea a lui Moise.
Nimic nu impiedica speculatia, consecventa cu subcapitolele c) si
d), ca Moise distruge perpetuu manopera divina,ca sa impiedice
idolatria, iar ceea ce ne ramine este scrisul sau, scrisul de mina
omeneasca.
Biblia face din scrisul lui Moise pe Tablele Legii un fapt
indubitabil.
Acesta este primul pas al invaziei omenescului in Porunci, ceea
ce adauga un inteles inedit definirii Poruncilor drept locuri de
intilnire cu Dumnezeu: puritatea caracterului divin al Poruncilor se
intilneste cu omenescul in chiar scrierea lor.

MAKE
Bucuresti, 09.06.2022

NOTE

(1) Pirkei Avot este al noualea tratat al Nezikin, care, la rindul sau
este al patrulea dintre cele sase ordine ale Mishnei, care,
impreuna cu Gemara alcatuiesc Talmudul - culegerea de
comentarii asupra Torei, incheiata in secolul al V-lea, considerata
recuperare scrisa a Torei orale.

(2) Transmiterea Torei (dupa Chabad.org)

JE SEC
WIS ULA
EVENT /
H R PERSONALITIES NOTES
ERA
YEA YEA
R R

10 / 613
1313 Giving of Commandments. Moses
2448 Moses
bce the Torah begins teaching the Oral
Law
 Jews
1273
2488 enter Israe Joshua
bce
l

Unti Until Samuel, Elijah, Isaiah, Jere The era of prophecy

Neviim -
l 300 miah, Ezekiel, Haggai, ends in beginning of the
Prophets
3461 bce Zecharia 2nd Temple period

1245
2516 Osniel ben Knaz, Deborah,
bce – Shoftim -
- Gideon, Samson, Eyli-High
890 Judges
2871 Priest
bce

879
2882 Ultimately, Jewish
bce – Melochim
- Saul, David, Solomon Kingdom
423 - Kings
3338 split: Judah and Israel
bce

833
2928 1st
bce –
- Temple King Solomon
827
2935 Built
bce

Destructio
423 Babylonians led by
3338 n of 1st Jews exiled to Babylonia
bce Nebuchadnezar
Temple

353
3408 2nd Few Jews return to
bce –
- Temple Ezra, Nechemia Israel. 2nd Temple less
349
3412 Rebuilt grand than 1st.
bce

349
3412
bce – The Great Canonized the Bible.
- Shimon Hatzaddik
180 Assembly Formalized liturgy.
3581
bce

3581 180
Zugot - Shmaya and Avtalyon, President, and Head of
- bce –
Pairs Hillel and Shammai Court
3801 40 ce
 140 Hasmonea Matisyahu, Judah the
3621 Chanukah story
bce n Revolt Maccabite

138 Chanukah
3623 Hasmoneans
bce Miracle

3658 103 Alexander

Shalomit, Shimon ben Sadducee / Pharisee
– bce – Yannai's
Shotach tension
3685 76 bce reign

New stage in teaching,

3801 40 ce Yochanan ben Zakkai interpreting, and
Tannaitic
- – 200 Akiva ben Yosef, Shimon collecting the vast
Era
3961 ce bar Yochai, amounts of scholarly
teachings

2nd
3829 70 ce Temple Romans, led by Titus
destroyed

The Mishn Closing the Tannaitic

3949 189 ce Judah the Prince
ah Era

Babylonia: Rav, Shmuel,

Raba,
3960 200 ce
Amoraic R Yosef, Rava, Abaye, Interpretation and
- – 500
Period Israel: R Yochanan, R elucidation of Mishnah
4260 ce
Kahana, R Ami, R Asi, R
Zeira

Redaction
4140 380 ce of Jerusale
m Talmud

Redaction
of Closing of Amoraic
4261 500 ce R Ashi, Ravina
Babylonia Period
n Talmud
 4261 500 ce
Svoraic Final editing of
- – 700
Era Babylonian Talmud
4461 ce

700 ce
4461 Served as Rabbinic
– Gaonic
- R Saadia, R Shrira, R Hai advisory center for
1030 Era
4791 distant communities
ce

End of
1037
4798 Babylonia
ce
n schools

Emergence of 2 styles
Sephardi: R Chananel, R and geographical
Nissim, Maimonides, Nach locations of schools
1030 manides, Rashba – Sephardi and Ashkena
4791
ce – Ashkenazi: R zi.
- Rishonim
1500 Gershom, Rashi, Tosafot – Comprehensive analysis
5261
ce Rashbam, Rabbeinu Tam, and commentary on the
Riy, Maharam of Talmud.
Rothenburg, Tur First halachik codes also
authored.

1500 Maharsha, Maharam

5261 Achronim
ce Lublin, Maharshal,

1563 Most authoritative legal

5323 Shulchan
ce / R Yosef Kairo, Code published, serving
/ Aruch and
1570 R MosheIsserles both Ashkenazic and Se
5330 Ramo
ce phardic communities

Pres ‫"תורה צוה לנו משה מורשה‬

You and I
ent "‫קהילת יעקב‬

© Copyright, all rights reserved. If you enjoyed this article, we encourage you to distribute it further, provided that you
comply with Chabad.org's copyright policy.

(3) Rabban Yochanan b. Zakkai, epoca Tannaim - a doua

generație (c.40 - c.80 e.n.)
Rabban Yochanan b. Zakkai a fost un lider și un savant evreu
care a reușit tranziția poporului evreu la viața fără Templu. În
calitate de Nasi (sef al Sanhedrinului), el a căutat o adaptare a
traiului sub ocupatia romana, dar nu a putut să-i convingă pe
zeloți, ceea ce a dus la distrugerea Ierusalimului. El a scăpat și a
resuscitat viața evreiască in Yavneh (20 km sud de Jaffa).
Aceasta a inclus păstrarea ritualurilor Templului, în afara
Templului. (Conform Sefaria/Dr. Michael Sperling si Wikipedia)

(4) Eliezer ben Horcanus (sec.I-II), un elev al lui Rabban

Yochanan ben Zakai, care, împreună cu rabinul Yehoshua, este
un reprezentant al lui Beit Shammai (casa de interpretare aflata in
contradictie cu liberalismul promovat de Beit Hillel). Eliezer
reprezintă „halakha rishona” – legile orale tradiționale transmise
de la profesor la profesor din Sinai (Pirkei Avot 1:1) fără a uita, a
extrapola sau a inova. La fel ca și profesorul său, Rabban
Yochanan ben Zakai, Eliezer spune: „Nu am învățat niciodată
nimic din ceea ce nu am învățat de la Maestru” (Vezi Tosefta
Yevamot 3:4; TB Sukkah 28a; Avot d Rabbi Natan 14). Opusul lui
Eliezer este un alt coleg, probabil legat de tradiția Hillel, Elazar
ben Arach. (Elu v'Elu: Two Schools of Halakha Face Off On
Issues of Human Autonomy, Majority Rule And Divine Voice of
Authority/Noam Zion/2008/Shalom Hartman Institute).

(5) "18. După ce a încetat Dumnezeu de a grăi cu Moise, pe

Muntele Sinai, i-a dat cele două table ale legii, table de piatră,
scrise cu degetul lui Dumnezeu." (Exodul: 31)
"16. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrierea era
scrierea lui Dumnezeu, săpată pe table." (Exodul: 32)

(6) "Următoarele sunt cele paisprezece principii [n.m. - de

selectare a Poruncilor din textul Torei]:
1. Nu numărați Poruncile Rabinice în această listă.
2. Nu includeți legi care sunt derivate dintr-unul dintre cele
treisprezece principii ale exegezei Torei.
3. Nu numărați mitzvot care nu sunt obligatorii pentru toate
generațiile.
4. Nu includem directive „cuprinzătoare” în numărătoare.
5. Motivul unei mitzvah nu se numără de la sine.
6. O mitzvah care are atât componente negative, cât și
componente pozitive este socotită ca două.
7. Diferitele aplicații ale unei mitzvah nu sunt luate în considerare
individual.
8. Nu numărați o declarație negativă printre interdicții.
9. Nu numărați de câte ori o poruncă este menționată în Tora, ci
doar actul care este interzis sau poruncit.
10. Nu considerați un act pregătitor drept o mitzvah
independentă.
11. Dacă o mitzvah este compusă dintr-un număr de elemente,
nu le număra separat.
12. Când vi se comandă să faceți o anumită acțiune, nu numărați
fiecare parte a acțiunii separat.
13. Nu numărăm numărul de zile în care este îndeplinită o
mitzvah.
14. Nu socotim pedeapsa aplicată pentru fiecare încălcare."
(Introducere la " Sefer Hamitzvot"/"Cartea Poruncilor", Maimonide
https://www.chabad.org/dailystudy/seferHamitzvos.asp?tdate=5/1
9/2022)

(7) Din explicatiile avansate dealungul timpului, Dr. Maurice M.

Mizrahi a sintetizat sase tipuri de raspuns la intrebarea "De ce a
sfarimat Moise Tablele Legi?i":
1. Pentru că Dumnezeu i-a spus să o facă;
2. Pentru că tablele erau prea grele;
3. Pentru ca idolatrii sa nu aiba acces la Tora;
4. Pentru a diminua pedeapsa cuvenita israeliților;
5. Să-i salveze pe israeliți pretextind că nu cunoșteau legea;
6. Să comită un păcat care să-l facă să împărtășească pedeapsa
celorlalti israeliți.
(https://images.shulcloud.com/618/uploads/PDFs/200806-
WhyDidMosesBreaktheTabletsEkev.pdf)
(8) Citat preluat din "Istoria lui Dumnezeu", de Karen Armstrong,
p.174/Editura Nemira/2009/Bucuresti.

(9) Textul acestui subcapitol intitulat aici "Iconoclasmul", este o

parte (revizuita si adaptata) din articolul meu publicat sub titlul
"Şapte zile", /BURSA/01.12.2020.

(10) Cele doua variante biblice pentru scrierea celui de al doilea

set de Table ale Legii:
Exodul:34
"1. Zis-a Domnul către Moise: "Ciopleşte două table de piatră, ca
cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi voi scrie pe aceste table
cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintâi, pe care le-ai
sfărâmat."
"4. Deci a cioplit Moise două table de piatră, asemenea cu cele
dintâi, şi, sculându-se dis-de-dimineaţă, a luat Moise în mâini cele
două table de piatră şi s-a suit în Muntele Sinai, cum îi poruncise
Domnul."
"27. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Scrie-ţi cuvintele acestea,
căci pe cuvintele acestea închei Eu legământ cu tine şi cu Israel!"
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Şi a scris Moise
pe table cuvintele legământului: cele zece porunci."
Deuteronomul:10
"1. Atunci mi-a zis Domnul: Ciopleşte-ţi două table de piatră, ca şi
cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi-ţi fă un chivot de lemn;
2. Că Eu am să scriu pe tablele acelea cuvintele ce au fost pe
tablele cele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, iar tu să le pui în chivot.
3. Am făcut atunci un chivot din lemn de salcâm, am cioplit două
table de piatră, ca şi cele dintâi, şi m-am suit în munte cu cele
două table în mâinile mele.
4. Iar El a scris pe table, cum fusese scris şi pe cele dintâi, cele
zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte din mijlocul
focului, în ziua adunării, şi mi le-a dat Domnul mie;"