Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ISTORIE
F/R
Student:
Chisinau 2024
Textul
Edictul din Nantes
,, Domnul să fie adorat de toți supușii noștri: și, dacă nu a permis să se roage într-o
singură religie, cel puțin să fie o regulă ca nimeni să nu fie tulburat sau să se creeze nemulțumire
printre supuși. Am considerat necesar să dam acum supușilor noștri o lege generală, clară, cuată
absolută. Francezii să înțeleagă că în această ordonanță constă fundamentul unirii, concordiei,
liniștei și siguranței lor și al restabilirii întregii splendori, bogății și forțe a statului. Din partea
noastră, noi promitem să o respectăm întocmai, fără ca cineva să aibă de suferit […] Art.6 Am
permis și vom permite celor zisei religii pretins reformate să trăiască în toate orașele și locurile
regatului nostru, fără să fie supărați, molestați, nici constrînși să facă lucruri împotriva religiei și
conștiinței lor.”
Într-un mic oraș din sudul Franței, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Louise Dubois,
o tînără protestantă, a fost adusă în fața tribunalului local sub acuzația de practică ilegală a
religiei sale. Cazul ei a captat atenția comunității și a devenit un test pentru aplicarea Edictului
din Nantes.
Faza 1 : Judecata
Louise a fost acuzată de încălcarea normelor catolice într-o perioadă în care conflictele
religioase încă simțeau ecourile Războaielor Religioase Franceze. Avocatul apărării a invocat
Edictul din nantes, argumentînd că tînăra are dreptul să-și practice liber credința în conformitate
cu dispozoțiile edictului emis de Henric al IV-lea.