Religia in Franta

Republica laica

* Statul este neutru in raport cu religiile pe care fiecare are dreptul sa le practice dupa
bunul plac. Republica garanteaza libertatea de constiinta.
* Statul nu privilegiaza si nici nu salarizeaza nici un cult.
* In Franta, fata de numeroase democratii, laicitatea nu este doar un principiu de
toleranta, pe care ea il recunoaste din plin. Ea presupune mai mult: un principiu de
organizare si de fonctionare a spatiului pubic in care religia tine de domeniul privat.
* Franta, marcata de razboaiele dintre religii care au insangerat-o in secolul al XVI-
lea, este este foarte atasata de laicitate.

Istoria laicitatii in Franta

* Edictul de la Nantes in timpul domniei lui Henri al IV-lea in 1598 : prima

tentativa de coabitare pasnica a religiilor. El pune capat razboaielor dintre religiile
publice intre protestanti si catolici si libera exersare a cultului lor.
* Revolutia din 1789. A instaurat un stat civil laic ; nasterea, casatoria, decesul au
fost declarate la primarie.
* Legile scolare ale lui Jules Ferry in 1881/ 1883. Ele instituie o scoala publica,
laica, gratuita si obligatorie.
* Legea din 1905. Tot in vigoare, ea stabileste separarea de Biserici si de Stat. Statul
nici nu privilegiaza nici nu salarizeaza nici un cult. Statul vegheaza libera exersare a
cultului.
* 1946. Laicitatea devine un principiu constititional.
* 2004. Legea din 15 martie 2004 interzice portul semnelor sau ale tinutelor
manifestand o apartenenta religioasa in scolile primare, gimnazii si licee publice.

Practicile religiose din Franta1

1. Catolicismul ramane de departe religia majoritara, chair daca dupa anii `70 a
cunoscut o scadere in randul populatiei franceze. In 2006, conform sondajului IFOP-
La Croix, 65% din francezi se declarau catolici, in timp ce la inceputul anilor `70
-80% si in 1905 –90%. Daca, catolici practicanti sunt din ce in ce mai putini, acest
lucru se datoreaza in special ,,noilor comunitati’’.

2. Agnosticismul progreseaza. Numarul de persoane care se declara ca neapartinand

nici unei religii (mai multi de 25% din francezi) creste, in particular in randul tinerilor.
Totusi, a-si spune ,,fara religie’’ nu inseamna neaparat a se simti ateu sau a se
dezinteresa de problemele numite ,,spirituale’’. Dimpotriva, acesta tendinta nu
impiedica progresul paralel al formelor de sacralitate difuze sau sectare.

3. Islamismul a devenit in mare parte a doua religie a Frantei, nu fara a se prezenta o

mare diversitate de exprimari. Se estimeaza ca actualmente, in jur de 4 milioane din

1
Cifrele si procentele sunt preluate din ,,Les relations des cultes avec les pouvoirs publics’’ (,,Relatiile
cultelor cu puterile publice’’), Ministrul Internelor si Amenajarii teritoriului, 2006, stdiu realizat de
Jean-Pierre Machelon.
populatia franceza este musulmana prin traditie, adica, 6% din populatie (dar 14%
avand intre 18-24 ani), apartinad de Magreb, dar si de Africa neagra sau de Turcia.

4. Protestantismul ramane stabil in numar, dar variaza in compozitie. Reprezentand

aproximativ 2% din populatie ( 4% intre 18-24 ani), adica 1,2 milioane de persoane,
protestantii au vazut crescand in randul lor numarul evanghelistilor si al
penticostalilor : in 2005 se estima ca erau 350 000 (395 000 incluzand bisericile
evangelice ale diasporei straine), adica aproximativ 30%.

5. Crestinii istorici (aproape 750 000 persoane) cunosc o crestere semnificativa.

Bisericii ortodoxe (estimata la 300 000 membrii) si Bisericii apostologice armeniene,
trebuie sa li se adauge adeptii Bisericilor orientale independente sau aliate Romei
(siriana, caldeena, maronita, etc.).

6. Iudaismul a traversat o perioda de expansiune. El numara aproape 600 000

persoane care sunt, in marea majoritate, de origine sefarda in urma sosirii in
metropola a evreilor din Africa de Nord in anii `60. O noua miscare de innoire a
identitatii, a studiilor si a practicii marcheaza iudaismul francez.

7. Budismul a parasit marginalizarea in care, mult timp, se afla in Franta. A depasit

de altfel cu triumf numarul redus deoarece se estimeza ca adeptii sai sunt in numar de
300 000, originari in mare parte din Asia, carora li se adauga un grup fluctuant de
practicanti veniti din alte orizonturi, estimat la 100 000 membri, adica un total de 400
000 persoane.

8. Miscarile religioase atipice cunosc, in ciuda polemicilor pe care le declansaza si in

ciuda oricarui statut atribuit, o anumita vitalitate. Aceasta se constata, de exemplu, in
randul martorilor lui Iehova, care revendica aproape 140 000 ,,proclamatori’’, din care
20 000 se afla in Franta de peste mare (Outre-mer).

Prof. fr. Laura-Grigorita Mitrache,

Scoala cu clasele I-VIII Castranova