Tema 3.

PRELUCRAREA
PRIMARĂ A DATELOR
STATISTICE
(TOTALIZAREA ŞI
GRUPAREA DATELOR
STATISTICE)
 Subiectele temei:

3.1. OBIECTIVELE ŞI CONŢINUTUL

TOTALIZĂRII.

3.2. METODA GRUPĂRII.

3.3. OBIECTIVELE ŞI TIPURILE PRINCIPALE

ALE GRUPĂRILOR STATISTICE.

3.4. SUCCESIUNEA ALCĂTUIRII

GRUPĂRILOR STATISTICE.
 BIBLIOGRAFIE

Anghelache Constantin. Statistica teoretică şi economică. – Bucureşti: Editura

economică, 2004, 640p. ISBN 973-709-000-4

ISAC-MANIU A. ş. a. Statistică. - Bucureşti: Editura universitară (ediniţia a

doua), 2004, - 443 p. ISBN 973-8499-88-7.

TIMOFTI E. Statistică. Teorie şi aplicaţii (manual). – Chişinău: UASM, 2010, -

257 p., ISBN 978-9975-64-198-2.

Зинченко А.П. Статистика: Учебник. - М.: Издательство РГАУ - МСХА им.

К.А.Тимирязева, 2013. – 368 стр.: ил. ISRN 978-5-9675-0879-0.

Статистика: учебник для бакалавров / под ред. И.И.Елисеевой. – 3-е изд.,

с.78, перераб. и дополн. – М.: Издательство Юрайт, 2013. – 558 стр. –
серия: Бакалавр. ISRN 978-5-9916-2688-0.
 Scopul prelegerii:

înțelegerea și
cunoașterea esenței
prelucrării primare a
datelor statistice utilizînd
metoda totalizării și
grupării datelor statistice.
 OBIECTIVELE:
Înțelegerea conținutul și obiectivelor
totalizării;

Studierea metodei de grupare a datelor

statistice;

Clarificarea obiectivelor și tipurilor principale

ale grupărilor statistice;

Înțelegerea succesiunii alcătuirii grupărilor

statistice
3.1. OBIECTIVELE ŞI
CONŢINUTUL
TOTALIZĂRII
(CENTRALIZĂRII)
Prelucrarea datelor înregistrate
(totalizarea şi gruparea) după observare
este a doua etapă a cercetării statistice.
Ca rezultat al observării obţinem o
mulţime de date pe fiecare unitate a
colectivităţii cercetate.

Pentru a generaliza, a face o analiză

generală pe colectivitate este nevoie de a
sistematiza datele. Iată de ce este
necesar de a trece de la prima etapă de
cercetare la a doua - totalizare şi grupare.
Totalizarea este un lucru responsabil de prelucrare
statistică pe baza ştiinţifică a datelor obţinute în
rezultatul observării. Dacă observarea ne dă
posibilitatea de a acumula date pe fiecare unitate a
colectivităţii, atunci totalizarea ne permite să
obţinem date pentru caracterizarea colectivităţii în
total.

Sarcina principală constă în totalizare (centralizare),

în generalizare a datelor pe toată colectivitatea
cercetată, ordonarea acestora în raport cu numărul
efectiv al unităţilor.
 Există două tipuri de totalizare
(centralizare):

simplă – aceasta e calcularea

simplă a rezultatului (bilanţului)
final;

compusă – care cuprinde în sine

gruparea, calcularea rezultatului
final şi repartizarea datelor în tabel.
Totalizarea (centralizarea) materialelor
statistice se efectuează după un plan al
prelucrării statistice alcătuit preventiv.

Planul include:
• programul prelucrării operaţionale, care
trebuie executate în dependenţă de scopul
general;
• metodele şi procedeele de calcul statistic –
acestea trebuie să fie selectate în dependenţă
de natura variabilelor înregistrate;
formele de prezentare a
rezultatelor prelucrării ca: tipurile
de grafice, machete de tabele care
trebuie să includă:
• subiectul – reprezintă caracteristica (ori
caracteristicile) de grupare după care se va
descompune, colectivitatea (costul unitar al
produsului);
• predicatul – acesta este numărul de
indicatori, care vor caracte­riza fiecare grupă
aparte şi colectivitatea în total, sau în medie.
Ca să fie clar, ce conţine subiectul şi predicatul se
alcătuieşte machetul tabelului (tabela fără date) sau
(un sistem de machete):
• întrebări organizatorice, care se reflectă la:

cine şi cum o să efectueze totalizarea?

cum vor fi alcătuite (prezentate) rezultatele

totalizărilor: în formă de tabel, ori editate în culegeri
statistice, cu ce calculatoare vor fi calculate datele
necesare ş.a.
3.2. METODA
GRUPĂRII
Metoda grupării este metoda de bază a
cercetărilor statistice. Această metodă este
folosită pentru a putea trece de la o
colectivitate de date individuale diferite la o
omogenizare a acestora.

Prin grupare înţelegem separarea unităţilor

colectivităţii pe grupe omogene. O grupă
este considerată statistic omogenă, dacă
unităţile din aceeaşi grupă sau subgrupă
prezintă variaţii minime fie ca nivel de
dezvoltare, fie ca formă de mani­festare
Gruparea – este metoda de repartizare
(împărţire) a colectivităţii compuse în grupe
de unităţi omogene după o caracteristică
esenţială cu scopul de a clarifica starea,
dezbaterea şi legătura reciprocă dintre
grupe.

Însemnătatea metodei de grupare constă şi

în aceea, că pe baza grupării se rezolvă şi
alte probleme esenţiale şi se asigură
întrebuinţarea justă al altor metode de
analiză – statistică (analiza dispersională,
corelaţia şi regresia).
 Sunt câteva îndrumări de bază
privind alegerea caracteristicilor
de grupare:

- necesitatea de a lămuri esenţa

fenomenului studiat în scopul selec­tării şi
combinării caracteristicilor de grupare;

- la baza grupării este necesar de pus

caracteristicile cele mai esenţiale, care vor
răspunde la scopul cercetărilor;
- caracteristicile de grupare să fie
alese cu luarea în consideraţie a
trăsăturilor concrete a fenomenelor
cercetate (de exemplu, Regiunile de
dezvoltare a Republicii Moldova);

- pentru caracteristica multilaterală a

fenomenelor sociale complexe e
necesar de a efectua grupări cu
două-trei caracteristici.
 Gru­pările statistice pot fi clasificate
după anumite criterii în dependenţă
de scopul cercetării:

După forma de exprimare a

caracteristicii grupările se divizează
în:

- grupări exprimate prin cuvinte;

- grupări exprimate prin numere.

 După conţinutul caracteristicii de
grupare putem avea:

grupări cronologice;

grupări teritoriale;

grupări atributive.
Grupările cronologice se obţin atunci când
separarea unităţilor se efectuează după
caracteristică de grupare variabilă în timp.

Grupările teritoriale se obţin atunci, când

separarea unităţilor se grupează după o
caracteristică teritorial-administrativă
(caracteristică de spaţiu).

Grupările atributive sunt toate celelalte grupări,

care au format programul observării, în afara
caracteristicilor de timp şi spaţiu.
 Caracteristica de grupare
poate fi:

- caracterizată cantitativ
(numeric);

- calitativ (nenumeric),
exprimată prin cuvinte.
După numărul caracteristicilor, care stau la baza
grupării sunt:

- grupări simple, care se elaborează în funcție de o

singură caracteristică (prețul de vânzare, costul
unitar);

- grupări combinate, care presupun necesitatea de a

avea două sau mai multe caracteristici de grupare
(efectivul de lucrători și salariul mediu anual;
suprafata terenului și productivitatea culturii).
 Gruparea combinată permite:
- de a analiza impactul primei
caracteristici de grupare asupra
rezultatului, păstrând factorul doi
neschimbat;
- de a analiza impactul factorului doi
asupra rezultatului, păstrând factorul
întâi neschimbat;
- de a analiza impactul ambilor factori
luați împreună asupra rezultatelor
cercetării.
Indiferent de scopul şi obiectul
grupării la efectuarea acestora este
necesar să respectăm următoarele
cerinţe:

- completitudinea bazei de date,

adică este necesar ca gruparea
să fie efectuată pe o colectivitate
de unităţi suficient de mare, care
să asigure reprezentativitatea
cercetării;
- omogenitatea grupelor şi
subgrupelor, bazate pe caracteristicile
de grupe esenţiale, ce pot asigura o
variaţie minimă pentru toate unităţile
incluse în grupe sau subgrupe;

- continuitatea variaţiei grupelor (în

cazul variabilelor numerice), adică, să
nu existe grupe cu frecvenţe nule,
care ar duce la între­ru­perea grupării.
 3.3. OBIECTIVELE ŞI
TIPURILE PRINCIPALE ALE
GRUPĂRILOR STATISTICE
În dependenţă de caracteristica de
grupare şi sarcinile lor se alege
procedeul de grupare.

Prima şi cea mai esenţială sarcină a

grupării statistice este de a evidenţia
(sau descoperi) tipuri social-
economice, calitative, adică omogene
după esenţa lor. Această sarcină se
rezolvă cu ajutorul grupărilor
tipologice.
A doua sarcină esenţială a grupării
statistice este cercetarea structurii
grupurilor studiate. Această sarcină se
rezolvă cu ajutorul grupărilor de
structură.
A treia sarcină a grupărilor este de a
cerceta legătura reciprocă şi
dependenţa dintre fenomene şi
caracteristicile lor. Această sarcină se
efectuează cu ajutorul grupării
analitice.
3.4. SUCCESIUNEA
ALCĂTUIRII
GRUPĂRILOR
STATISTICE
În practica statistică întâlnim:

grupări pe variante;

grupări pe intervale.
Grupările pe variante pot fi:

- grupări numerice;

- grupări prin cuvinte.

Grupările pe variante
se folosesc când avem
un număr restrâns de
valori (variante) ale
caracteristicilor de
grupare în cadrul
colectivităţii cercetate.
În practica statistică întâlnim:

grupări pe variante (numerice

sau prin cuvinte);

grupări pe intervale (egale şi

neegale).
Grupări pe intervale egale după o singură
caracteristică presupune parcurgerea
următoarelor etape în consecutivitatea
prezentată:

Stabilirea caracteristicii de grupare după

rang (în ordine cres­cândă, sau descrescândă)
şi reprezentarea grafică);

Calcularea amplitudinii variaţiei, ca diferenţă

între valoarea maximală (Xmax) şi, respectiv,
valoarea minimală (Xmin) înregistrată pe
variabila cercetată. Ax = Xmax - Xmin
Stabilirea numărului de grupe (intervale n);

Determinarea mărimii intervalului de

grupa (h), după relaţia:
X max  X min
h
n

sau

Ax
h
1 3,322 log N
Stabilirea limitelor de grupe.
• Intervalele de grupă pot fi:

- deschise;

- închise (tabelul 3). Forma de

prezentare o decide cercetătorul.
 Tabelul 3. Intervale de grupă deschise şi
închise (date convenţionale)

Intervale de grupă Intervale de grupă

deschise, h = 10 închise, h = 10

Igr. până la 60 Igr. 50-60

IIgr. 60-70 IIgr. 60-70

IIIgr. 70 şi mai mult IIIgr. 70-80

Figura 2. Histograma distribuţiei
întreprinderilor după efectivul mediu anual
de salariaţi
Grupările pe interval
neegal se folosesc atunci,
când caracteristica de
grupare se modifică
(variază) în mod neuniform
progresând în direcţia de
mărire sau micşorare, adică
amplitudinea variaţiei este
foarte mare.